Cum se face țuica de prune? Rețetă de țuică de prune

/
/
/
52 Views

Oamenii folosesc rețete tipice de în funcție de zonele din care provin, uneori vechi de sute de ani, pentru a obține sortimentul de preferat. Se culeg vara târziu, când sunt foarte coapte și se țin la fermentat în butoaie din lemn de brad, de salcâm, de plastic etc.

Când prunele ajung să plutească deasupra, sunt bune de pus în alambic, la distilat. Unii pun în marcuri și zahăr, pentru a obține mai multă țuică, alții fac țuică naturală, adică numai din prune, fără nici un fel de adaosuri. După se păstrează în butoaie de dud, stejar sau damigene, pentru („ca s-o roadă timpul“).

Cum se face țuica de prune? Ce se folosește pentru prepararea marcurilor?

Pentru prepararea marcurilor se folosesc numai fructele care au ajuns la coacere deplină, care cad singure din pom sau cad la o ușoară scuturare a acestuia. Prunele necoapte nu sunt bune pentru prepararea țuicii, pentru că îi vor da un gust acru, astringent, necaracteristic acestui tip de alcool. Și, mai mult de atât, fructele necoapte au un conținut mic de zaharuri, ceea ce înseamnă că vor da o cantitate mică de alcool.

Așadar, nu se vor rupe prunele cu mâna din pom pentru a fi folosite la prepararea marcurilor, nici cele de pe crengi rupte de vânt. Se folosesc inclusiv fructele care au căzut și au intrat în putrefacție, însă cu grijă, fără a lua în același timp și frunze sau alte corpuri străine. Fructele nu se vor spăla, dacă sunt murdare de pământ, pentru că astfel se distrug naturale și va fi compromisă fermentarea. Desigur că se poate adăuga drojdie de bere pentru a ajuta fermentarea, însă țuica de prune obținută nu va avea aceeași calitate, gust, aromă, ca cea obținută prin fermentare cu drojdie „sălbatică”.

Cum se face țuica de prune propriu-zis?

Se pun prunele la fermentat în recipiente de lemn sau plastic, în nici un caz nu se vor folosi vase din metal, fiindcă oxidează. Pentru a obține mai mult alcool, cu concentrație mai mare, unii producători adaugă suplimentar zaharuri sub formă de: zahăr, melasă, miere, bomboane, gem, marmeladă, dulceață, ș.a. Se pot folosi produse concentrate de zahăr, care au expirat (de ex. Miere zaharisită, siropuri, gemuri, dulcețuri etc. care nu se mai consumă și pe care gospodinele le scot primăvara din cămară).

Se pun la înmuiat în apă fierbinte, se lasă să se dilueze, se amestecă bine și se combină cu fructele – după fiecare găleată de fructe se pune fie un kilogram de zahăr, fie un borcan de 450 g de gem diluat cu apă. Cantitățile de zaharuri sugerate aici sunt minime, cu cât sunt mai mari, cu atât se va obține mai multă țuica de prune. Se umple vasul de colectare, lăsând un spațiu de minim o palmă pentru ca plămada să nu curgă din vas atunci când fermentează. Se acoperă vasul cu o folie de plastic, fără a-l lega și se lasă la fermentat.

Cât timp durează fermentarea?

Perioada de fermentare durează circa două săptămâni, în funcție de temperatura aerului și de cantitatea de zaharuri conținută de marcuri. În timpul fermentării, pe lângă folia de plastic vor roii musculițele bețive care sunt atrase de drojdie și alcool. În momentul în care acestea nu mai sunt prezente, se consideră că marcurile sunt bune de distilat, că fermentarea a încetat.

Nu se va întârzia procesul de distilare mult timp, pentru că marcurile își pierd din calități, din tărie, iar țuica de prune se va obține în cantități mici, cu miros și gust neplăcut. Când partea solidă a marcurilor – podul – se lasă la fund, iar deasupra se ridică zeama, înseamnă că a fost depășit termenul de distilare. În cazul în care fermentarea a încetat, iar gospodarul nu are posibilitatea de a distila marcurile vreme de mai multe zile, va pune vasul la rece, la temperaturi mai mici de 5° C.

Se procedează la fel și în cazul în care se dorește să se întârzie fermentarea. Dacă, dimpotrivă, se dorește grăbirea fermentării, se vor expune vasele cu marcuri la soare. Atenție, însă, că soarele puternic distruge, în timp, vasele din lemn sau plastic.

Cum se face țuica de prune – fermentarea

Pentru a omogeniza bine marcurile, se vor amesteca bine cu un băț curat, apoi se iau cu găleata și se pun în cazanul de fierbere. Nu se umple complet cazanul, se va lăsa un spațiu de fierbere. De exemplu, dacă se folosește un cazan cu capacitatea de 50 de litri, se vor pune numai 4 găleți de marcuri, altfel dacă este prea plin cazanul, în timpul fierberii, când compoziția clocotește, se va umfla, și pătrunde în tubul de condensare și va curge în vasul de colectare.

Se face focul sub cazan și se lasă descoperit până ce marcurile se încălzesc la 50-60° C, apoi se pune capacul, se montează serpentina – tubul de condensare – și se lipesc marginile, de jur-împrejur, cu lut argilos amestecat cu puțină faină sau un aluat preparat din mămăligă / miez de înmuiat în apă și puțină faină ori cenușă. Aluatul se frământă bine în mână până ce capătă consistența și elasticitatea unei plasteline.

Chiar dacă legăturile dintre capac, serpentină și cazan sunt prevăzute cu garnituri, este bine să se lipească și cu aluat pentru a asigura o mai bună etanșeizare, evitând astfel pierderea vaporilor de alcool.

Cum se face țuica de prune – / fierberea

Focul se menține potrivit. Mulți fac greșeli în timpul distilării și, deși au marcuri bine fermentate, cu conținut mare de alcool, obțin o țuica de prune cu gust și miros neplăcute sau o afumă. Dacă focul este prea mare, borhotul se lipește de pereții cazanului și se afumă sau se umflă și pătrunde în serpentină, amestecându-se cu alcoolul din vasul de colectare. Dacă focul este prea mic, se pierde prea mult timp cu distilarea.

De asemenea, pentru ca vaporii din serpentină să se condenseze, apa din vasul de răcire, prin care trece serpentina, trebuie să fie răcită în permanență, astfel încât să nu atingă 78° C, temperatura de fierbere a alcoolului. Pentru răcire se poate monta pe fundul vasului de răcire o țeavă prin care să circule continuu apă rece – metodă folosită la centrele comune de distilare, cu cazane mari de 150-200 litri – sau prin înlocuirea (primenirea) unei cantități de apă caldă din vasul de răcire, cu apă rece.

La capătul de jos al serpentinei se va pune un vas de colectare. Cantitatea de țuica de prune obținută variază în funcție de calitatea fructelor, de conținutul în zaharuri a mar­curilor, de respectarea perioadei de fermentare și de concentrația de alcool dorită. Aceasta din urmă se va măsura cu ajutorul alcoolmetrului.

Cum aflăm câte grade are țuica obținută?

În gospodării, acolo unde nu există aceste unelte de măsurare a concentrației de alcool, se iau una-două linguri din alcoolul care curge de la țeavă și se aruncă în foc, sau pe capacul cazanului de distilare, după care se aprinde imediat cu o brichetă sau cu un chibrit. Dacă lichidul arde, înseamnă că are o concentrație de alcool mai mare de 24°, dacă nu arde sau arde puțin, cu o flacără slabă, gălbuie, se întrerupe imediat distilarea – se ia vasul de colectare și se înlocuiește borhotul din cazan cu alte marcuri.

Marcurile bune, care conțin cantitatea necesară de zaharuri și care sunt corect fermentate și distilate, vor da la un cazan de 100 de litri, 20-24 litri de țuică. Dacă se suplimentează zaharurile din prune cu gemuri, marmeladă, bomboane, melasă, miere – acestea favorizează lipirea marcurilor de fundul cazanului. Pentru a nu se afuma, se va pune pe fundul cazanului un strat de nisip/pietriș de 3-4 cm.

Când se scoate borhotul pentru a se înlocui cu marcuri noi, se desface cu grijă capacul cazanului, pentru ca aburul fierbinte care iese din acesta să nu vină în contact cu pielea sau cu ochii celui care efectuează operațiunea. Se pot produce accidente grave.

De asemenea, borhotul fiind fierbinte, poate produce arsuri grave în contact cu pielea. Se scoate cu grijă borhotul și se aruncă. Se verifică dacă pe fundul cazanului au rămas resturi lipite și se curăță bine. Se amestecă marcurile de fiecare dată înainte de a lua din ele cu găleata, pentru a pune în cazanul de fierbere. Se reia procesul de distilare și se continuă astfel până se termină toată compoziția.

Unde se depozitează țuica de prune?

Țuica de prune nu se va lăsa în vase descoperite, pentru a nu-și pierde din tărie. Se ia din vasul de colectare și se toarnă în damigene – se amestecă țuica de prune obținută din același cazan pentru că, la început, după ce se înlătură primul litru de alcool, se obține o concentrație mai mare, după care concentrația scade treptat. Se amestecă, se lasă să se răcească și se pune în butoaie de dud sau stejar ori în damigene și se astupă bine cu dopuri de cauciuc. Lemnul de dud este cel mai indicat pentru butoaiele în care se păstrează țuica, pentru că îi va da acesteia o culoare gălbuie, plăcută și un gust deosebit, mai ales dacă se lasă în acestea, la maturare, minim doi ani.

GĂSIȚI AICI DE CUMPĂRAT BUTOAIE DIN LEMN DE STEJAR

butoaie de stejar
butoaie de stejar
  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :