E221 sulfit de sodiu. În ce alimente se găsește? Este toxic / periculos?

/
/
/
117 Views

sulfit de sodiu este un aditiv alimentar cu rol de conservant și antioxidant, chimic. Aditivul se obține prin barbotarea unui curent de dioxid de sulf printr-o soluție concentrată de hidroxid sau carbonat de sodiu. E221 se prezintă sub formă de pulbere albă, instabilă, ce reacționează cu oxigenul pentru a forma sulfat. Sulfitul de sodiu se transformă încet la conservare, mai repede la încălzire, prin eliminarea unei molecule de apă, în pirosulfit numit, de obicei, impropriu, metabisulfit. În soluție apoasă diluată, acesta trece în bisulfit.

În ce alimente se găsește aditivul E221 sulfit de sodiu?

Aditivul E221 sulfit de sodiu se adaugă în fructe și legume; în pastă de hrean în pastă de ceapă și usturoi; în conservate în oțet, ulei sau saramură; în fructe deshidratate (caise, piersici, struguri, prune, smochine); în ; în mere și pere; în fructe; legume; în coajă de , zaharisite, cristalizate sau glasate; în gemuri; jeleuri; marmelade; paste tartinabile pe bază de fructe. De asemenea, se adaugă în suc de struguri concentrat pentru prepararea vinului de casă; în extract de fructe sub formă de jeleu; în pectină lichidă; în cireşe albe; fructe uscate și rehidratate; în sirop de glucoză deshidratat sau lichid; în glucoză alimentară și melasă.

Se mai adaugă în glazuri (siropuri pentru înghețată sau pentru clătite); în sucuri (portocale, grep, mere, ananas); în sucul de lămâie și în concentrate pe bază de suc de fructe; în diverse concentrate pe bază de fructe sau în fructe zdrobite; în pește uscat și sărat; în crustacee și cefalopode (proaspete, refrige­rate sau congelate); în biscuiții uscați; în amidon; în arpacaș; în aluat de cartofi și în cartofi prelucraţi (inclusiv refrigeraţi şi congelaţi); în produse de cofetărie pe bază de sirop de glucoză; în băuturi aromate nealcoolice; în bere; în ; în ; rachiu de pere; vin de fructe; vin spumos din fructe; în muștar; în oțet de fermentație; în gelatină. De asemenea, se adaugă în înlocuitori de carne, pește, crustacee, în snacks pe bază de cereale și cartofi.

De ce se folosește aditivul E221 sulfit de sodiu?

Aditivul E221 sulfit de sodiu este caracterizat prin acțiunea sa antiseptică, fiind activ față de majoritatea bacteriilor și în mai mică măsură față de mucegaiuri și drojdii. Din acest motiv, utiliza­rea sa este o necesitate. Pe lângă efectul antiseptic, aditivul E221 mai este necesar și datorită rolului său de antioxidant și reducător (prin legarea oxigenului și transformarea sa în sulfat). Este inhibitor al îmbrunării enzimatice și neenzimatice pentru fructe și legume și are un efect protector asupra pigmenților antocianici, carotenoidici și asupra acidului ascorbic.

Efecte secundare / efecte adverse ale aditivului E221

Sulfitul de sodiu, ca și dioxidul de sulf E220, în organismul uman este oxidat la sulfat și eliminat prin urină. Ca și în cazul aditivului E220, sulfitul de sodiu poate provoca fenomene alergice. De asemenea, este dăunător persoa­nelor astmatice deoarece poate agrava astmul. La doza de 1 g/zi poate duce la scăderea posibilității de utilizare a proteinelor și lipidelor în organismul uman. Ingerat în doză unică orală de 4 g sulfit de sodiu, s-a constatat apariția simptomelor de intoxicație (vărsături, dureri abdominale), iar în doze de 5-6 g, produce inflamație gastrică și intestinală.

S-a mai constatat faptul că, în cazul persoanelor cu hiperaciditate gastrică, sulfitul ingerat are pronunțate efecte toxice. Testele efectuate pe termen lung, pe animale, au evidențiat faptul că sulfitul de sodiu (ca și ceilalți sulfiți, metabisulfiți, dioxid de sulf) încetinește creșterea acestora, ca urmare a faptului că aditivul distruge tiamina alimentară. Din acest motiv, produsele alimentare bogate în această vitamină esențială (carnea, cerealele, produsele lactate) nu se tratează cu sulfiți.

Deși dioxidul de sulf și sulfiții de sodiu protejează culoarea cărnii, nu sunt utilizați pentru conservarea acesteia și a preparatelor din carne și din motivul că astfel se maschează procesele de alterare. S-a mai constatat de asemenea că, în cazul unui regim alimentar sărac în molibden, toxicitatea sulfitului crește, deoarece molibdenul este cofactor al enzimei sulfozidaza. Trebuie evitat consumul frecvent al acestui aditiv. Doza zilnică admisibilă nu trebuie să depășească 0,7 mg/kilocorp, exprimată în dioxid de sulf.

Nivel de

Surse:
www.aditivos-alimentarios.com
www.infocons.ro
www.ivyroses.com
www.foodmatters.com
www.healthline.com

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :