Dăunătorii sfeclei de zahăr. Cum protejăm cultura de sfeclă de zahăr?

/
/
/
84 Views

Dăunătorii sfeclei de . Cum protejăm cultura de de ? VEZI AICI BOLILE SFECLEI DE ZAHĂR

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Gargăriţa cenuşie a sfeclei – Bothynoderes punctiventris

Specia are o largă răspândire în România, fiind mai frecventă în regiunile sudice şi Banat, pe solurile cernoziomice sau aluvionare. Adultul are corpul de 10-12 mm lungime, de culoare neagră însă care apare cenuşiu datorită solzişorilor cenuşii-cafenii cu care este acoperit. Larva este apodă şi eucefală, de tip curculionid, alb-gălbuie, de 12-14 mm lungime.

Gărgăriţa cenuşie a sfeclei are o singură generaţie pe an şi iernează ca adult în sol. Apariţia la suprafaţa solului are loc în primăvară, după ce temperatura aerului depăşeşte 10- 12 grade, perioadă ce fenologic corespunde cu însămănţarea sau cu germinarea seminţelor de sfeclă. După o etapă de hrănire pe diferite buruieni, în special pe lobodă, adulţii se concentrează pe culturile de sfeclă, desplasarea făcăndu-se fie pe sol, fie prin zbor, de regulă pe timp însorit, când pot parcurge 30-40 km.

Ouăle, 150-300/ femelă, sunt depuse în sol, în apropierea coletului plantelor. Larvele, imediat după apariţie, se localizează pe pivotul rădăcinilor, pe care se hrănesc rozând cavităţi laterale. După circa 65 zile, timp în care năpârlesc de 4 ori, larvele complet dezvoltate se transformă în pupe. Apariţia noilor adulţi se face după cca 16-18 zile şi rămân în cămăruţa respectivă pentru hibernare pănă în primăvara următoare.

Atacul adulţilor hibernanţi este deosebit de păgubitor. Aceştia retează plantulele tinere de la colet, rod parţial sau total, frunzele cotiledonale precum şi primele adevărate. În urma atacului adulţilor, plantele pier, iar culturile sunt compromise. Atacul adulţilor, respectiv pagubele produse de aceştia sunt deosebit de mari în primăverile secetoase şi călduroase. Hrănirea larvelor poate cauza, de asemenea, pagube importante datorită cavităţilor şi galeriilor pe care, le produc pe rădăcini prin roadere. Astfel, pivotul emite rădăcini laterale deasupra rosăturilor, iar frunzele se ofilesc. De regulă, pe rănile rădăcinilor se instalează diferite patogene care pot distruge complet plantele atacate.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Raţişoara sfeclei – Tanymecus palliatus

Răspândită în toată ţara, dar mai frecventă în Transilvania, această specie poate fi găsită în zonele sudice şi în asociaţie cu răţişoara porumbului (Tanymecus dilaticollis). Adultul de Tanymecus palliatus are corpul ovoid-alungit, de 8-12 mm, fiind destul de asemănător, însă mai mic decăt adultul de T. dilaticollis.

Specia dezvoltă o generaţie la doi ani. Adulţii apar în aprilie, se hrănesc pe diferite , din flora spontană, apoi şi pe sfeclă. Stadiul de larvă este lung şi durează 13-14 luni, timp în care iernează. În al II-ea an, larvele îşi continuă hrănirea, apoi se împupează, iar la sfărşitul lunii iulie apar noii adulţi care rămân în sol până în primăvara următoare.

Specie polifagă, T. palliatus se hrăneşte pe diferite plante de cultură, însă cele mai mari daune le produce culturilor de sfeclă. Adulţii rod complet frunzele cotiledonale ale plantulelor abia răsărite sau le retează de la colet, ceea ce duce la compromiterea culturii. Atacul de mai târziu, când plantele au deja frunze adevărate, nu mai este aşa de păgubitor, dar afectează semnificativ ritmul de dezvoltare al plantelor. Atacul larvelor este, de regulă, nesemnificativ.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Păduchele negru al sfeclei – Aphis fabae

Specia are o răspândire generalizată, pe tot globul. Forma aripată are corpul zvelt, de 1,4-2,2 mm, de culoare neagră lucioasă, brunănegricioasă sau brună-verzuie. Antenele sunt mai lungi decât corpul. Forma apteră are corpul globulos, de 1,8-2,5 mm, de culoare neagră – mată sau neagră – verzuie. Antenele, din 6 articule, nu depăşesc 2/3 din lungimea corpului.

Larva este asemănătoare cu adultul, fiind mai mică şi de culoare mai deschisă. Este o specie migratoare, plante-gazdă primare fiind diferite specii de Evonymus, Viburnum sau Phyladelphus, iar plante-gazde secundare fiind diferite specii de plante cultivate (sfecla, fl.soarelui, macul, , bobul etc.) sau din flora spontană (loboda, pălămida etc.).

Pe plantele gazdă-secundare, inclusiv pe sfecla de zahăr, afidele se înmulţesc partenogenetic şi vivipar, pe tot timpul verii, în 7-8 generaţii de virginogene aptere. Iernează în stadiul de ou, iar înmulţirea în masă se produce în lunile lunile iunie şi iulie. În condiţiile optime, pe faţa inferioară a limbului frunzelor se formează colonii compacte care dăunează prin înţepare şi sugerea sucului celular, producând răsucirea
frunzelor (pseudocecidii). În culturile de seminceri, alături de frunze sunt atacaţi lăstarii şi inflorescenţele. Urmare a atacului, florile rămân sterile, inflorescenţele produc sămânţă puţină şi cu calităţi biologice reduse. De asemenea, păduchele sfeclei este şi un important vector al bolilor virotice.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Puricele sfeclei – Chaetocnema tibialis

Prezent în toate regiunile ţării, puricele sfeclei este mai frecvent întâlnit în Câmpia Română şi în Moldova, unde poate produce pagube importante, chiar compromiterea culturilor în anii cu primăveri secetoase. Adultul are 1,5-2 mm lungime, este de culoare neagra – arămie sau neagră – verzuie cu reflexe metalice. Caracteristice sunt picioarele posterioare, mai dezvoltate şi adaptate pentru sărit.

Specia dezvoltă o singură generaţie pe an, cu iernare ca adult. În cursul lunii aprilie, adulţii hibernanţi se hrănesc pe diferite chenopodiacee spontane, apoi trec pe sfeclă unde în cursul lunii mai, depun ponta. Larvele se hrănesc pe rădăcini, timp de 28-35 zile. Împuparea are loc în sol. Noii adulţi apar la sfârşitul lunii iulie şi se întâlnesc pe plantele cultivate şi spontane până în august, hrănindu-se pe aparatul foliar, după care se retrag pentru hibernare.

Pagubele sunt determinate de hrănirea adulţilor care rod epiderma superioară şi mezofilul frunzelor, dar lăsând intactă epiderma inferioară. Prin rănire, frunzele pierd foarte multă apă, care este cu greu suplinită de plante, prin absorţie radiculară, în special de plantulele abia răsărite. În primăverile secetoase, plantele atacate se usucă. În timp, epiderma inferioară se rupe, astfel încât plantele au un aspect ciuruit. Atacul adulţilor hibernanţi determină rănirea culturilor şi, implicit, pierderi importante de recoltă. Hrănirea larvelor pe rădăcini nu provoacă pierderi semnificative. Nici atacul noilor adulţi, în toamnă, nu este important.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Viermii sârmă – Agriotes spp.

Viermii sârmă sunt descrişi pe larg la cultura porumbului. Dăunători polifagi, viermii sârmă dăunează şi în culturile de sfeclă. Stadiul vătămător este cel de larvă. În rădăcinile de sfeclă, larvele rod numeroase galerii, depreciind calitatea acestora şi producând pierderi importante de producţie.

Buha gamma – Autographa gamma

Specia are o răspândire generalizată, fiind mai frecventă în terenurile de luncă. Adultul are anvergura aripilor de 35-50 mm. Aripile anterioare sunt brune- cenuşii, cu un desen caracteristic. Larva matură are 45-50 mm şi este de culoare cenuşie-verzuie. Dăunător polifag, buha gamma atacă numeroase specii de plante cultivate, printre care şi sfecla. Omizile, în primele vârste, atacă părţile aeriene ale plantelor, ultimele vârste
atacă părţile subterane, de obicei în zona coletului. Plantele atacate se veştejesc şi apoi se usucă.

Dintre măsurile agrofitotehnice, arăturile adânci contribuie la distrugerea rezervei biologice de larve hibernante.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Buha verzei – Mamestra brassicae

Specia are o răspândire generalizată în toată ţara. Fluturii au anvergura aripilor de 40-50 mm. Aripile anterioare sunt de culoare runăcenuşie, prevăzute cu linii transversale mai închise. Pata reniformă este distinctă, fiind înconjurată de două linii albe, fine. Aripile posterioare sunt cenuşii-deschise. Larva are 35- 50 mm, culoarea fiind variabilă, de la brun – cenuşiu la verde – închis.

Dorsal şi longitudinal prezintă trei dungi, cea mijlocie fiind mai deschisă la culoare. România, buha verzei are 2 generaţii pe an şi iernează ca pupă în sol. Dăunător polifag, buha verzei atacă numeroase plante de cultură, inclusiv culturile de sfeclă.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Gândacul ţestos al sfeclei – Cassida nebulosa

Prezent în toată ţara, dăunătorul este mai frecvent în regiunile de stepă şi silvostepă din Câmpia Română şi Transilvania. Adultul are corpul eliptic, de 5,5-7,5 mm. Pronotul şi elitrele sunt puternic lăţite şi depăşesc marginile corpului, dând impresia unei carapace ţestoase. Culoarea generală a carapacei este cafenie-roşcată, mai rar cafenie-verzuie, cu luciu auriu-metalic şi pete neregulate negre. Larva, la completa dezvoltare are lungimea de 7,3 mm şi lăţimea de 3,7 mm, fiind de culoare verde-palid.

Primăvara, adulţii hibernanţi se hrănesc cu frunzele diferitelor chenopodiacee spontane (chenopodium album) sau cultivate (Atriplex hortensis) pe care îşi depun şi ponta. La început, larvele se hrănesc pe frunzele acestor plante, după care, pe măsură ce hrana se împuţineză, în cursul lunii iunie, migrează pe culturile de sfeclă, unde, pe faţa inferioară a frunzelor, se împupează. Noii adulţi apar în iulie. De regulă, specia formează două generaţii pe an: G 1 – mai-iulie; G 2 – iulie-aprilie.

Adulţii hibernanţi şi larvele tinere se hrănesc cu frunzele diferitelor plante din flora spontană şi, mai rar, cu cele de sfeclă cultivată. Larvele mai dezvoltate, emigrate în culturile de sfeclă, produc pe frunze rosături circulare cu diametrul mare, fiind consumat mezofilul şi una, sau ambele epiderme. La atac puternic rămân neconsumate doar nervurile principale. Adulţii din noua generaţie atacă identic, afectând puternic aparatul foliar al plantelor de sfeclă, determinând, în unii ani, pagube de pănă la 30%.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Molia sfeclei – Scrobipalpa acelatella

Specia are o răspândire generalizată, fiind mai frecventă în Dobrogea, Câmpia Română şi Banat. Adulţii prezintă un dimorfism sexual pronunţat. Femela, cu anvergura aripilor de 12-14 mm, are corpul mai voluminos şi un colorit general mai deschis. Masculii, cu anvergura aripilor de 9-11 mm , prezintă un corp mai zvelt şi o coloraţie mai întunecată.

Larva, omidă adevărată, are la completa dezvoltare 10-12 mm, cu o coloraţie caracteristică cenuşie-verzuie, cu 5 benzi longitudinale roşcate.
Molia sfeclei poate avea 3-5 generaţii pe an. Iernează ca larvă matură sau pupă. Apariţia adulţilor se semnalează la sfârşitul lunii aprilie, iar zborul în masă al acestora, în mai-iunie. Ponta este depusă pe frunzele de sfeclă. Larvele năpârlesc de 4 ori, iar pupa se formează atât pe frunzele atacate cât şi în zona coletului, pe buruieni sau chiar în sol.

Atacul determinat de larve este caracteristic. Larvele primei generaţii minează frunzele, formând galerii neregulate între cele două epiderme, apoi perforează peţiolul frunzelor sau chiar coletul. Datorită atacului, frunzele se răsucesc, ulterior se înnegresc şi se usucă, iar plantele rămân mici şi nu mai vegetează normal. Larvele generaţiilor ulterioare rod, în special, coletul sub formă de galerii de 3-5 cm sau atacă ramurile florale şi seminţele în formare de la culturile de seminceri. La invazii puternice se pot întâlni până la 80-150 larve/, iar diminuarea recoltei să atingă 30-60%. În unele situaţii, atacul poate continua şi în siloz, pe butaşii de sămânţă.

Buha semănăturilor – Scotia segetum

Specia are o răspândire generalizată, fiind mai frecventă în terenurile de luncă. Adultul are anvergura aripilor de 35-50 mm. Aripile anterioare sunt brune-cenuşii, cu pata reniformă orbiculară şi cuneiformă mai deschisă, încercuită cu negru. Câmpul aripilor este străbătut de linii fine, brune, în zigzag. Aripile posterioare sunt albe-sidefii, la masculi şi cenuşii la femele. Nervurile şi marginile aripilor sunt mai închise. Larva matură are 45-50 mm şi este de culoare cenuşie-vesrzuie. Pe partea dorsală a corpului apar 3 dungi brune, dintre care cea mediană este mai lată.

Buha semănăturilor are 2 generaţii pe an şi iernează ca larvă matură în sol. Dăunător polifag, buha semănăturilor atacă peste 80 specii de plante cultivate, printre care şi sfecla. Omizile, în primele vârste, atacă părţile aeriene ale plantelor, ultimele vârste atacă părţile subterane, de obicei în zona coletului. Plantele atacate se veştejesc şi apoi se usucă.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Musca minieră a sfeclei – Pegomyia betae

Este prezentă, în special, în Transilvania şi Banat. Adultul are lungimea de 4,5-6 mm, este de culoare cenuşie-negricioasă cu aripile galbene-cenuşii şi nervuri gălbui. Femela este mai voluminoasă decât masculul. Larva, apodă-acefală, are la completa dezvoltare 6-9 mm, corpul uşor curbat şi îngustat anterior.

În ţara noastră dezvoltă 2 generaţii pe an şi iernează ca pupă în sol. Zborul adulţilor are loc la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai. Larvele duc o viaţă minieră, rozând în mezofilul frunzelor galerii caracteristice. Năpârlesc de 3 ori, la maturitate părăsesc galeria şi migrează
pe sol, unde se împupează. Noii adulţi zboară în cursul lunii iulie, iar larvele acestei generaţii se dezvoltă în perioada iulie-august, cu iernare ca pupă.

Dăunătorul se hrăneşte pe sfeclă, dar şi pe alte plante cultivate sau din flora spontană, fiind preferate familiile Chenopodiaceae, Compositae şi Rosaceae. Muştele sunt atrase în mod special, uneori de la mari distanţe de plantele tinere de sfeclă pentru depunerea pontei. Larvele minează frunzele, formând galerii liniare caracteristice, în care se păstrează şi excrementele, pe una sau mai multe frunze sau chiar pe plante diferite. Unele soiuri de sfeclă prezintă un grad de rezistenţă mai bun, ceea ce face ca dăunarea să fie mai atenuată.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Gândacul negru al sfeclei – Blitophaga undata

Prezent în toată ţara, gândacul negru al sfeclei este mai frecvent în Transilvania. Adultul are corpul dreptunghiular, de 10-15 mm lungime, de culoare neagră-mată. Larva are la completa dezvoltare, 10-14 mm. Insecta are o singură generaţie pe an şi iernează ca adult. Dăunează atât ca adult, cât şi ca larvă. Adulţii rup şi zdrobesc cu mandibulele ţesutul limbului foliar şi îngurgitează sucul celular. Resturile celulozice rămân temporar pe suprafaţa frunzei, apoi cad pe sol, iar frunzele se răsucesc şi se usucă. Larvele rod neregulat limbul foliar, a cărui suprafaţă se
reduce semnificativ. La atacuri puternice, limbul foliar este ros complet.

Cărabuşul de mai – Melolontha melolontha

Întâlnit în partea sudică, dar şi în zonele colinare, cărăbuşul de mai poate produce uneori mari daune culturilor de sfeclă. Larvele atacă rădăcinile, iar atacul apare sub formă de vetre. În cazuri de invazii mari, cultura poate fi puternic afectată. Atacul începe din luna mai şi continuă până în toamna.

Roaderea sistemului radicular poate duce, în funcţie de densitatea larvelor, la pieirea plantelor sau debilitarea lor şi, respectiv, la reducerea recoltei potenţiale. Larvele au corpul voluminos, puţin arcuit, de 40- 50 mm lungime, de culoare albăgălbuie. Cărăbuşul de mai are o generaţie la 4 ani şi iernează ca larvă şi în ultimul an ca adult în sol.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Ploşniţa sfeclei – Piesma quadrata

În ţara noastră are o răspândire generalizată, fiind mai frecventă pe solurile uşoare, aluvionare şi nisipoase, bogate în humus. Adultul are corpul turtit, de 2,3-3,5 mm lumgime şi este de culoare galbenă- cenuşie. Pronotul şi hemielitrele au o dantelură caracteristică. Dăunătorul are 2 generaţii pe an şi iernează ca adult. După răsărirea sfeclei se înregistrează o migrare masivă pe această cultură. Adulţii primei generaţii apar spre sfârşitul lunii iunie, iar ai celei de a doua generaţii, în octombrie.

Prin pagubele directe pe care le produce sfeclei, precum şi prin faptul că este purtătoare şi transmiţătoare de viroze, ploşniţa sfeclei prezintă o importanţă economică deosebită. Funzele atacate se recunosc prin decolorarea zonelor înţepate, care după 21-60 zile se încreţesc, deoarece nervurile mediane şi laterale nu mai cresc, iar dezvoltaraea stagnează. Pagubele sunt cu atât mai mari cu cât atacul s-a declanşat mai de timpuriu. Efectul păgubitor se datorează atât înţepăturii propriu zise, cât şi virusului Beta, virus 3 care produce răsucirea frunzelor de sfeclă.

Ploşniţa neagră a sfeclei – Poeciloscitus pognatus

Ploşniţa are o răspândire palearctică, iar în ţara noastră se întâlneşte doar în regiunea de câmpie din sud-est. Adultul are dimensiunea de 3,5-5,0 mm, este de culoare dominant neagră, cu desen galben. Iernează sub formă de ou în nervurile frunzelor sau în tulpinile unor plante ierboase, dar mai ales de lucernă.

Specie polifagă, ploşniţa neagră a sfeclei dăunează puternic diferite culturi , precum lucerna şi sfecla de zahăr, fiind considerată unul dintre cei mai periculoşi dăunători ai acestor culturi în estul european. Datorită înţepării vârfului de creştere şi sugerii sucurilor, plantele de sfeclă seminceră se îndoaie şi se usucă. Datorită rănilor provocate prin înţepare, în plante pot pătrunde sporii diferitelor fitopatogene.

Dăunătorii sfeclei de zahăr – Gândacul pământiu – Opatrum sabulosum

Specia este descrisă la cultura florii soarelui. În culturile de sfeclă atacul poate fi semnificativ în primăverile secetoase. Plantele sunt retezate de-a lungul rândurilor, mai ales noaptea sau în zilele înnourate.

Nematodul sfeclei – Heterodera schachtii

Stadiul de adult prezintă un dimorfism sexual pronunţat. Femela are corpul piriform, de 0,4-0,8 mm, iar masculul este vermiform, de 1,3-1,6 mm. Chiştii se desprind uşor de rădăcinile plantei gazdă, fiind uşor de observat pe sol datorită culorii brune. Larva este vermiformă.

Specia este bivoltină şi iernează ca ou în interiorul chiştilor. Prima generaţie se dezvoltă din aprilie până în iunie, iar a doua din iulie până în septembrie. O parte dintre adulţi pot rămâne inactivi, dar viabili, timp de 8- 9 ani. Dăunător polifag, nematodul sfeclei poate produce daune importante culturilor de sfeclă, în special plantelor tinere care se ofilesc şi pier. Rădăcinile principale rămân scurte şi subţiri, iar cele secundare au o creştere exagerată şi se îndesesc, căpătând un aspect caracteristic, de smocuri.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :