Dăunătorii grâului, triticalei, secarei, ovăzului, orzului şi orzoaicei de toamnă

/
/
/
76 Views

Dăunătorii grâului, triticalei, secarei, ovăzului, orzului şi orzoaicei de toamnă

Viermele boabelor de grău – Tylenchus tritici Steinb. 1799

Dimorfismul sexual este pronunţat la acest vierme. Femelele au corpul lung, transparent, cu extremităţile subţiate. Cuticula prezintă strii transversale. Cavitatea bucală este mărginită de 6 lobi slab vizibili, iar în interiorul cavităţii prezintă un stilet trilobat, baza de formă conică. Lungimea corpului: 3,0-5,0 mm, iar lăţimea: 0,1-0,2 mm.

Masculii sunt mici, subţiri cu corpul transparent, iar cuticula striată transversal, orificiul genital prezentând doi spiculi chitinoşi. Lungimea corpului: 2,0-2,5 mm, iar lăţimea 0,07-0,10 mm. Larvele sunt mult mai mici, mai subţiri, transparente. Lungimea corpului: 0,5-0,9 mm. Primăvara şi vara, în lunile mai-iulie, în lanurile de se văd plantule îndoite, cu frunzele încreţite, cu portul mai mic şi cu internodiile scurte. După înspicare, spicele rămân mai scurte şi mai groase, şi cu paleele şi glumele zbârlite, aşa încât boabele se pot vedea ca şi la spicele mălurate.

Aristele sunt îndoite. Boabele din spicele atacate sunt deformate, scurte şi groase, colţuroase, sub formă de gale de culoare verde la început apoi brun-închis pe grâu sau galbene pe . În boabe endospermul este ocupat de o masă albă făinoasă plină cu larve de vârsta a
doua. Numărul larvelor dintr-un bob poate sa ajungă pînă la 15000.

Lăcusta călătoare – Locusta migratoria L. 1758 Orthoptera – Acrididae

Adulţii sunt bruni sau bruni-verzui, cu palpii albaştri, pronotul cu carena longitudinală, antenele filiforme puţin mai lungi decât capul şi pronotul la un loc, tegminele brune-verzui cu puncte brune, aripile posterioare sunt hialine sau slab verzui, iar tarsele posterioare verzui
sau roşcate. Lungimea corpului O :45-56mm, iar a O : 40-50 mm. Ouăle sunt cărămizii, eliptice, de 6,5-7,5 mm lungime, iar ootecile sunt brune, pergamentoase şi cu dop buretos. Au 60- 80 mm lungime.

Larvele de prima vârstă sunt negre cu antenele compuse din 13-14 articole şi cu înfăţişare de greeri, fiind mici de 7-10 mm, cele din vârsta a treia sunt brune cu antenele compuse din 20-21 articole, cele de vârsta a patra brun-deschis cu antenele compuse din 22-23 articole, iar cele de vârsta a cincea sunt brun-roşcate, cu rudimentele aripelor negre şi cu antenele compuse din 24-25 articole.

Lungimea larvelor O : 30-40 mm, iar O : 25-35 mm. Plantele atacate au frunzele mâncate pe margini, retezate, scheletate sau distruse în
întregime. Când invaziile sunt puternice rod şi spicele verzi, florile, lăstarii şi chiar tulpinile fragede ale plantelor.

Tripsul grâului – Haplothrips tritici Kurdj. 1912 Thysanoptera – Phloeothripidae

Adulţii sunt bruni-negricioşi sau negrii, cu antenele compuse din 8 articole: art. 2 negru, baza şi vârful art. 3, art. 4, precum şi baza art. 5 sunt gălbui. Aripile sunt membranoase, prevăzute cu franjuri, cele anterioare prezentănd 5-8 cili orientaţi în sens invers. Tarsele şi tibiile picioarelor anterioare, cu excepţia bazelor şi marginilor sunt gălbui.

Ultimul segment abdominal are o formă de tub, prevăzut cu peri de aceeaşi lungime cu tubul. Lungimea corpului: 1,4-1,5 mm. Larvele sunt roşii, nearipate cu capul, picioarele şi pigidiul negre. Lungimea corpului: 1,3-1,5 mm. În luna iunie spicele de grâu atacate sunt total sau parţial albite, având florile avortate, boabele şiştăvite şi aristele deformate. De multe ori când paiul este atacat imediat sub spic, spiculeţele avortează, iar spicul rămâne în întregime alb, fenomen cunoscut în popor sub numele de albeaţa spicului.

Tripsul grâului este răspândit în toate regiunile de cultură a cerealelor, o frecvenţă mai mare prezentând în zona stepei şi silvostepei.
Prezintă o singură generaţie pe an.

Viermele sârmă – Agriotes lineatus L. 1758

Adulţii sunt brun-închişi sau negri cu elitrele brun-roşcate, prevăzute cu 4 linii longitudinale punctate şi cu peri deşi, scurţi, galben-cenuşiu. Lungimea corpului: 6-10 mm. Larvele sunt cilindrice, tari, gălbui-roşcate, cu 2 escavaţii sub formă de pete pe al 9-lea segment abdomonal.
Plantulele atacate sunt mâncate la colet sau sub colet (5), producând adesea caverne, mai ales în bulbi. Este răspândit în toată ţara, o frecvenţă mai mare prezentând în zona stepei, silvostepei şi pădurilor de stejar.

Are o generaţie la 5 ani. Adulţii apar în locurile de iernare în luna aprilie şi zbor până în luna iulie. Împerecherea are loc în lunile aprilie-mai, iar depunerea ouălor în luna mai. Femele depun ouăle în pământ, în grupe, la 1-2 cm adâncime. O femelă depune 150-200 ouă. În lunile iunie-iulie apar larvele care trăiesc în primul an cu resturi de în stare de descompunere. Larvele preferă locurile umede. Stadiul de larvă durează 4 ani, în care năpârlesc de 8 ori.

În luna iunie, după ultima năpârlire, larvele pătrund în sol la 25-30 cm adâncime, în luna iulie se transformă în nimfe, iar în august în adulţi care rămân şi iernează în sol. Viermele sârmă atacă cerealele, plantele industriale, textile, medicinale, tuberculifere, bulboase, rădăcinoase, aromatice, leguminoase, viţa în şcolile de viţă etc. Din cauza atacului, părţile plantelor ce servesc în alimentaţia omului îşi pierd valoarea comercială şi nu se mai consumă cu plăcere, iar plantele în curs de dezvoltare se ofilesc şi pier, ceea ce duce la pierderi însemnate de recoltă.

Ploşniţa cerealelor – Aelia rostrata Boh. 1852 Heteroptera – Pentatomidae

Adulţii sunt gălbui-cenuşii cu capul alungit sub formă de rostru. Protoracele prezintă o bandă cenuşiu-gălbui sau negru-gălbui care se prelungeşte pe cap şi pe scutel cu carenă gălbuie dispusă pe mijloc şi cu 2 benzi laterale dispuse longitudinal. Marginile protoracelui sunt prevăzute cu câte o bandă cenuşiu-gălbuie, ştearsă. Femelele sunt lipsite de puncte (2) sau cele posterioare prezintă câte un punct negru, mic.

Lungimea corpulu:10-12 mm. Plantulele de cereale aracate primăvara devreme spre baza tulpinii, au frunza din mijloc galbenă sau uscată, iar restul frunzelor cu pete brune care apar în locurile înţepate. Când atacul se produce în faza de burduf, spicele nu mai ies din burduf, sau ies şi rămân sterile. Când dimpotrivă sunt atacate boabele în lapte, acestea se zbârcesc, iar când sunt în pârgă, împrejurul locurilor înţepate se formează pete decolorate cu un punct negru la mijloc.

Ploşniţa galbenă a cerealelor este răspândită în special în zona stepei şi silvostepei. Are 2 generaţii pe an: G 1 (IV-VI) şi G 2 (VII-IV). Generaţia de primăvară (G1). Adulţii apar din locurile de iernare primăvara către sfîrşitul lunii aprilie. În luna mai are loc împerecherea şi depunerea ouălor, de regulă pe frunze, pe spiculeţe şi pe ariste, în grupe de câte 12 aşezate pe 2 rânduri.

Incubaţia durează 6-12 zile, iar stadiul de larvă 30-40 zile. În luna iunie apar noi adulţi care după 8-15 zile se împerechează şi depun ouă.
Generaţia de vară (G2) se dezvoltă în lunile iulie-august, iar în luna septembrie larvele ajung la completa dezvoltare şi se retrag pentru iernare în straturi de frunze uscate de pe sol, în lizierele pădurilor, în perdelele de protecţie etc.

Ploşnita cerealelor – Aelia acuminata L. 1758 Heteroptera – Pentatomidae

Adulţii au corpul îngust şi alungit, oval, gălbui. Articolele antenelor 4 şi 5 sunt portocalii şi mai groase decât celelalte. Protoracele prezintă 3
benzi longitudinale cenuşiu-galbui: 2 laterale şi una mai largă pe mijloc, care se prelungeşte pe cap şi pe scutel şi care prezintă o carenă gălbuie şi îngroşată ce se prelungeşte de la cap şi pâna la vârful scutelului. Scutelul nu atinge vârful abdomenului. Pe vârful femurelor prezintă câte 2 puncte negre, mici. Lungimea corpului 7-10 mm.

Ouăle sunt gălbui, cilindrice, prevăzute cu câte un căpăcel la partea superioară, iar larvele sunt gălbui. Plantulele de grâu, orz şi secară atacate primăvara devreme prin înţepare şi sugere spre baza tulpinii, au frunza din mijloc galbenă sau uscată, iar frunzele cu pete brune care apar în locurile înţepate. Dacă atacul se produce în faza de burduf, spicele nu mai ies din burduf, sau rămân sterile sau înspică, dar spicele rămân galbene şi seci.

Când sunt atacate boabele în pârgă, împrejurul locurilor înţepate se formează pete de culoare mai deschisă cu un punct negru la mijloc, iar când boabele sunt în lapte se şiştăvesc şi-şi pierd valoarea comercială şi însuşirile de panificaţie.

Viespea grâului – Cephus pygmaeus L. Hymenoptera – Cephidae

Viespile au corpul subţire şi lung, cu capul negru-lucios, mai lat decât toracele, cu 3 oceli. Toracele este de asemenea negru-lucios, iar abdomenul negru-lucios cu inele galbene pe segmentele 4, 6 şi 9 la femelă şi în plus şi pe segmentele 3 şi 7 la mascul. Mandibulele sunt tridentate galbene, antenele negre, compuse din 20 de articole, palpii maxilari sunt formaţi din 6 articole, iar palpii labiali din 3 articole. Aripile sunt hialine, iar picioarele au femurele negre, iar tibiile şi toracele albe-gălbui. Lungimea corpului: 8,0-12 mm.

Ouăle sunt albe, ovale. Larvele au o formă de S, sunt subcilindrice, cu capul brun-gălbui, iar corpul albgălbui cu toracele mai gros decât restul corpului. Picioarele toracice sunt rudimentare, iar la extremitatea abdomenului prezintă trei prelungiri chitinoase pentru spirijinirea larvei în
interiorul paiului. Lungimea corpului: 12-14 mm.

În jumătatea a doua a lunii iunie, în lanurile verzi de grâu, se văd spice albe, cunoscute în popor sub denumirea de albeaţa spicelor. Spicele sunt subţiri, seci sau cu boabe mici şi uşoare din care cauză stau în poziţie verticală. Ultimul internod este alb ca şi spicele, iar restul plantei verde. În interiorul paiului se observă rumegătura rezultată în urma hrănirii larvei. În luna iulie când grăul dă în copt, plantele atacate se rup cu uşurinţă de parcă sunt retezate. Viespea este răspăndită în toată ţara, începând din zona stepei şi până în zona pădurilor de foioase.
Are o singură generaţie pe an.

Găndacul ghebos – Zabrus tenebrioides Goeze Coleoptera – Carabidae

Gândacii sunt brun-închis, cu capul şi pronotul negru lucios. Pronotul este convex (ghebos) punctat pe marginile laterale şi bazale. Antenele, tibiile şi tarsele sunt brun-roşcat, iar elitrele convexe negre, prevăzute cu strii punctate, dispuse longitudinal. Pe unghiul intern al tibiilor anterioare se află câte 2 pinteni. Lungimea corpului:12-16 mm.

Ouăle sunt albe şi mici cât bobul de mei, iar larvele cenuşii-albicioase sau verzui cu capul brun-închis şi cu plăcile toracice brun închis. Plăcile abdominale, mezotoracele şi picioarele sunt brune deschis. Pe cap la baza antenelor prezintă câte 5 oceli, cel de al 9-lea segment abdominal prezintă doi cerci chitinizaţi cu câte 2 dinţi laterali. Lungimea corpului: 30-35 mm.

Spicele de grâu atacate de adulţi au paleele spiculeţelor rupte şi date la o parte, iar boabele în ţintă sunt parţial măncate. Plantulele de grâu atacate au frunzele supte şi încreţite în formă de bucle sau de ghem. Găndacul ghebos este răspândidt începând din zona stepei şi până în zona stejarului, o frecvenţă mai mare având în culturile de grâu din stepă şi silvostepă. Are o singură generaţie pe an.

Gândacul ovăzului – Lema melanopa L.1758 Coleoptera – Chrysomelidae

Gândacii sunt negri cu pronotul portocaliu-roşcat şi mai îngust decât corpul. Capul este albastru-închis, iar elitrele albastre-metalice, lucioase, prevăzute cu 12 strii longitudinale, punctate. Antenele sunt negre, femurele şi tibiile roşcate, iar tarsele negre. Lungimea corpului: 5-5,5 mm.
Ouăle sunt gelben-portocalii, alungite şi rotunjite le capete. Lungimea ouălor: 1 mm. Larvele sunt galben-portocaliu, cu capul brun-negricios şi cu corpul ghebos cu o mucozitate neagră, băloasă. Lungimea corpului: 5,0-6,5 mm.

Frunzele de ovăz atacate de larve au parenchimul părţii superioare a frunzelor mâncat sub formă de dungi. Din cauza atacului, mai ales în cazuri de invazie, petele se unesc, iar frunzele se usucă şi devin alb-gălbui. Frunzele atacate de adulţi sunt roase linear, având aspect ferestruit sau scheletat. Gândacul ovăzului este răspândit aproape în toată ţara, o frecvenţă mai mare prezentând în zona silvostepei şi pădurilor de stejar. Are o singură generaţie pe an.

Buha boabelor de grâu – Hadena basilinea F. Lepidoptera – Noctuidae

Fluturii sunt galben-cenuşii sau cafeniu-deschis. Aripile anterioare au o strie longitudinală închisă la culoare, dispusă pe articulaţia lor cu toracele, iar pe disc prezintă pete mai închise şi striuri transversale libere sau unite. Pata reniformă prezintă un brâu concentric: cenuşiu-deschis jumătatea de deasupra şi cenuşiu-închis cea dedesubt. Aripile posterioare sunt cenuşii-brunii cu bordura negricioasa şi cu nervurile negre. Deschizătura aripelor 35-40 mm.

Ouăle sunt hemisferice, cenuşii cu striuri radiare. Omizile sunt gălbui-cenuşii, cu capul şi protoracele brune. Pe partea dorsală, mediană, prezintă 3 dungi longitudinale albe şi 4 dungi brune-roşcate mai late. Lungimea corpului: 35-40 mm. În , când boabele de grâu sunt în părgă (ţintă), pe spice între spiculeţe se pot vedea omizile care atacă boabele. Când omizile sunt mici, ele perforează boabele şi fac galerii înguste de 1 mm pe la vârful boabelor în partea opusă embrionului. Treptat ce omizile se măresc, ele ies din boabe şi se hrănesc cu porţiuni de boabe care par muşcate, iar după treerat, după ce boabele de grâu se usucă şi se depozitează, datorită durităţii lor omizile nu le pot roade decât în regiunea germenului care este mai moale.

Buha boabelor de grâu este răspândită în toată ţara începând din zona stepei şi până în zona fagului, o frecvenţă mai mare prezentând în lanurile de grâu din Câmpia dunăreană, Dobrogea şi jumătatea de sud a Moldovei. Are o singură generaţie pe an.

Buha semănăturilor – Agrotis segetum Den şi Schiff. 1775 Lepidoptera – Noctuidae

Fluturii sunt bruni-cenuşii cu aripile anterioare a femelelor cenuşii sau pământii (pata reniformă şi orbiculară mărginite cu negru), iar a masculilor cenuşii deschise. În jumătatea lor bazală, aripile prezintă o bandă transversală dublă, neregulată, cu o linie unghiulară neagră. Tibiile picioarelor prezintă câte un pinten. Deschizătura aripelor: 38-40 mm.

Ouăle sunt albe, sidefii, hemisferice cu cca 40 creste dispuse radiar. Diametrul ouălor:0,4-0,5 mm. La ecloziune omizile sunt gălbui cu câte 4 puncte pe dosul fiecărui segment abdominal, iar la completa lor dezvoltare cenuşii sau brun-deschise cu capul castaniu-roşcat, cu stigmele negre şi cu 3 benzi brune longitudinale: 1 dorsală şi 2 laterale cu câte 4 negi negrii dispuşi dorsal pe fiecare segment abdominal.

Lungimea corpului : 40-50 mm. Crisalidele sunt castanii-roşcate cu câte 2 puncte situate pe ultimul segment abdominal. Lungimea corpului 18-22 mm. Plantulele de grâu şi de alte graminee sunt retezate de la colet. Răsadurile de legume sunt roase la colet, iar rădăcinoasele sunt mâncate, formând caverne. La viţă în biloane retează lăstarii, iar la portaltoi în pepinierele de pomi, distrug frunzele. Buha semănăturilor este răspândită în toată ţara începând din zona stepei şi până în zona pădurilor de fag.

Musca suedeză – Oscinella frit L. 1761 Diptera – Chloropidae

Adulţii au corpul negru lucios, cu partea ventrală a abdomenului, articulaţiilor femurelor şi tibiile gălbui, iar ochii şi partea de deasupra a primului segment abdominal roşcate. Articolul al 3-lea antenal este sferic, iar tarsele sunt brune gălbui. Coxele picioarelor mediane la masculi prezintă pe marginea lor superioară 7-8 negi, fiecare fiind prevăzut cu câte un păr, iar la femelă primul articol tarsal este mai lung decât la mascul. Lungimea corpului: 1,5-2,5 m.

Ouăle sunt albe, lungi de 0,5-0,7 mm. Larvele sunt alb-gălbui, cilindrice cu 2 orificii respiratorii pe segmentul anal şi cu 2 croşete bucale în formă de secere, cu câte 3 dinţi pentru rupt ţesuturile verzi, ce-i servesc ca hrană. Lungimea corpului: 2,5-4,5 mm. Pupele sunt brune-lucioase cu 4 dinţi pe extremitatea exterioară şi 2 prelungiri pe cea posterioară. Lungimea: 2,0-3,0 mm.

Plantulele de ovăz au vârful de creştere galben sau uscat. Sub paleele spiculeţelor de ovăz atacat se văd larve care produc îngălbenirea şi lor. Între teacă şi tulpină, la semănăturile de primăvară şi sub palei, la spiculeţe se văd nimfele. Musca ovăzului este răspândită aproape în toată ţara, o frecvenţă mai mare prezentând în zona stepei şi silvostepei din Muntenia, Transilvania şi Moldova.

În condiţiile climatice din ţara noastră are 3 generaţii în Câmpia Dunării şi 2 generaţii în regiunile deluroase din Transilvania, Muntenia şi Moldova.

Musca de hessa – Mayetiola destructor Say 1817 Diptera – Cecidomyidae

Musculiţele au înfăţişarea unor ţânţari mici. Ele au corpul brun-negricios, cu pete roşcate pe părţile laterale şi cu pete închise pe partea superioară şi inferioară a abdomenului. Toracele este negru, iar corpul negru, turtit şi cu ochii impreunaţi pe vertex. Antenele sunt compuse din 17 articole, prevăzute cu smocuri de peri, lungimea lor depăşind nivelul capului şi toracelui. Aripile sunt hialine, cu nervuri simple, iar picioarele lungi şi subţiri cu tarsele compuse din 5 articole dintre care primul este foarte scurt, iar al doilea cât ultimele 3 la un loc. Lungimea corpului 2,5-3,5 mm.

Ouăle sunt portocalii-deschis, având în mijlociu 0,6 mm lungime. Larvele sunt albe-verzui, puţin turtite, vizibil segmentate şi cu 6 papile pe ultimul segment. Lungimea corpului: 4-5 mm. Pupa este ovală, brună-roşcată, cu partea superioară mai ascuţită. Lungimea corpului: 4,0-4,5 mm. Toamna, în lunile octombrie-noiembrie în semănăturile de cereale atacate de musca e Hessa, se observă plantule cu 2-3 frunze a căror frunză din mijloc este galbenă şi se smulge uşor când este trasă, iar restul frunzelor sunt verzi.

Frunza galbenă din mijloc este mâncată la bază de larvele musculiţei, iar locul atacat se îngroaşă la un nod. La plantele semănate primăvara, în locul atacat se produc pete brune, paiul are tendinţa de a se îndrepta făcând cot, din care cauză creşte strâmb. Astfel de plante dau spice mici, fără boabe sau cu boabe mici şi în număr mic, fiind de regulă şiştave sau incomplet dezvoltate.

Musca de Hessa este răspândită aproape în toată ţara, o frecvenţă mai mare prezentând în zonele cerealiere. Are 2-3 generaţii pe an.

Cicadele grâului – Macrosteles sexnotatus, M. Laevis, Psamotetix striatus, Psamotetix alienus şi Javesella pellucida

Cicadele înţeapă frunzele plantelor, sugând seva cu care se hrănesc. De jur împrejurul înţepăturii, mai ales pe partea opusă , se produce o decolorare a ţesuturilor care se albesc. La invazii mari, din cauza înţepăturilor, frunzele se acoperă complet cu pete albicioase, apoi se îngălbenesc şi se usucă. Plantele atacate, de obicei înfrăţesc abundent, iar o parte din spice rămân sterile. Pagubele sunt determinate atât de atacul direct, prin înţeparea şi sugerea sevei , dar şi prin faptul că insectele sunt vectori pentru unele boli virotice. În cazul infecţiilor virotice, pagubele sunt foarte mari, apărând vetre întinse cu plante piticite şi sterile.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :