Dăunătorii florii soarelui. Cum / cu ce tratăm cultura de floarea soarelui?

/
/
/
64 Views

Dăunătorii florii soarelui? Cum / cu ce tratăm cultura de floarea soarelui? Cum se cultivă floarea soarelui?

Dăunătorii florii soarelui – Gărgăriţa frunzelor de – Tanymecus dilaticollis

Poate produce pagube mari în culturile de floarea-soarelui, mai ales în sudul, sudestul şi estul ţării. Atacul se manifestă prin roaderea frunzelor de către adulţi. Gravitatea atacului este determinată de faptul că prin distrugerea frunzelor cotiledonale şi a vărfului de creştere, plantele nu se mai refac, se usucă, apărănd goluri mari în cultură. Referitor la biologia speciei T. Dilaticollis, condiţiile climatice care favorizează dăunătorul şi prognoza apariţiei adulţilor, se au în vedere cele menţionate în cazul acestei specii ca dăunător al porumbului.

Dăunătorii florii soarelui – Gândacul pământiu – Opatrum sabulosum

Este răspândit îndeosebi în sudul şi estul ţării. Este o insectă care atacă mai multe specii de , preferând floarea-soarelui la care produce pagube foarte mari. Adulţii atacă plantele în faza de răsărire, rod frunzele abia formate sau le retează, ceea ce duce la plantelor. Atacul larvelor este asemănător cu al viermilor sârmă, producând în general daune reduse. Se pot înregistra pagube mari la floarea-soarelui în anii secetoşi.

Adultul are corpul alungit, uşor bombat dorsal, de neagră mat, de 7-10 mm lungime, acoperit dorsal cu resturi de pământ, de unde şi denumirea populară de pămăntiu. Prezintă pe pronot o punctuaţie deasă şi regulată. Elitrele au longitudinal strii şi tuberculi. Larva are corpul acoperit de un tegument puternic chitinizat (tare), de castanie închis, pe partea ventrală mai deschis, se aseamănă cu viermii sârmă, de unde şi denumirea de falşii viermi sârmă. Lungimea larvei mature este de 15-17 mm.

Gândacul pământiu are o singură generaţie pe an, iernează ca adult în sol, de unde apare primăvara timpuriu, sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie. Femelele depun ouă în sol la căţiva cm. adâncime. Perioada larvară durează până în iulie-august, când se transformă în pupe. Adulţii apar în august-septembrie şi rămân în sol până în primăvară. În culturile de floarea-soarelui pot fi întîlnite şi alte specii de falşi viermi sârmă: Gonocephalum pusillum, Pedinus fesmoralis.

Dăunătorii florii soarelui – Molia florii-soarelui – Homoeosoma nebulella

Insecta este semnalată în unii ani, mai ales, în sudul şi estul ţării. Larvele preferă floarea-soarelui, dar se pot hrăni şi pe alte planate cultivate şi
spontane din familia Compositae. Ele se hrănesc cu polen sau cu organele florale în primele două vârste şi apoi perforează coaja seminţelor şi pătrund în interior, hrănindu-se cu miezul lor. Pot ataca de asemeni şi bracteele de la capitule sau măduva, în care sapă numeroase galerii. Atacul se recunoaşte uşor, în special când larvele ajung la vârsta a treia şi rod seminţele şi capitulele, în această perioadă larvele produc un păienjeniş cu care înfăşoară capitulul. În galeriile larvare pătrunde cu uşurinţă apa, care favorizează dezvoltarea diferitelor ce provoacă putrezirea capitulelor şi a seminţelor.

Acest dăunător poate produce daune mari în culturile de floarea-soarelui, mai ales în anii cu precipitaţii abundente, în a doua jumătate a verii. Pe lângă scăderea producţiei de seminţe şi scăderea facultăţii germinative, se adaugă şi faptul că excrementele depuse depreciază calitatea seminţelor.

Fluturii au lăţimea între cele două extremităţi ale aripilor desfăcute de 20-26 mm. Aripile anterioare sunt brune, cu o nuanţă spre galben şi au pe mijloc 4 puncte negre. Aripile posterioare sunt unicolore, cenuşiu-deschis, cu nervurile şi marginile ceva mai închise. Larva la completa dezvoltare are 13-16 mm lungime, capul de culoare brună- gălbuie, restul corpului este brun-verzui, cu diferite nuanţe. Pe partea dorsală sunt 3 dungi longitudinale purpuriu-violecee.

Iernează ca larvă în ultima vârstă în sol la 10-15 cm adâncime. În primăvară se împupează şi apoi apar fluturii. În general, apariţia lor corespunde fenologic cu începutul înfloririi florii-soarelui. Ouăle sunt depuse în florile diferitelor plante, compozite frecvent câte un ou în fiecare . Larvele apărute se hrănesc la început cu organele florale, apoi cu seminţele şi ajunse la completa dezvoltare, ele coboară de pe plante şi pătrund în sol, unde se transformă în pupe. Fluturii apăruţi dau naştere la a doua generaţie. O parte din larvele primei generaţii nu se transformă în pupe, şi rămân în interiorul coconilor, în diapauză estivală, care se continuă cu hibernarea.

Viermii sârmă – Agriotes spp.

Sunt dăunători ce pot produce pagube, atât în perioada de germinaţie a seminţelor, cât şi a răsăririi plantelor de floarea-soarelui. Pentru protejerea culturilor de floarea-soarelui împotriva atacului viermilor sârmă, se recomandă aceleaşi măsuri ca în cazul viermilor sârmă la porumb.

Păduchele galben – Brachycaudus helichrysi

Este o specie frecvent semnalată şi în ţara noastră. Poate produce pagube mari în culturile de floarea-soaraelui. Coloniile de afide se dezvoltă pe ambele feţe ale frunzelor şi pe inflorescenţe, provocând, datorită înţepăturilor, deformări caracteristice. Plantele atacate îşi încetinesc ritmul de creştere, capitulele rămân mici, cu toate seminţele din zona centrală seci. Afidul poate transmite mozaicul florii soaraelui.

Afidele pot evolua atât sub formă nearipată, cât şi aripată. Lungimea corpului este de 1-2 mm, de culoare verde deschis sau galben-verzui. Iernează sub formă de ouă. În primăvară evoluează câteva generaţii pe diferite specii de sâmburoase, iar spre sfârşitul lunii mai femelele aripate migrează pe o serie de plante ierboase cultivate şi spontane, printre care şi floarea-soarelui. Afidul continuă să se înmulţească pe aceste plante, dând naştere la mai multe generaţii de afide aripate şi nearipaate. În toamnă, migrează din nou pe specii de sâmburoase, unde dau naştere la forma sexuată care depune ouăle de iarnă.

Dăunătorii florii soarelui – Buha verzei – Mamestra brassicae

Produce pagube în culturile de floarea-soarelui în lunile iulie-august, perforând şi rozând frunzele. În cazul unor atacuri puternice aparatul foliaceu este complet distrus, rămânând doar nervurile principale ale frunzelor. Insecta are două generaţii pe an. Larvele au culoarea de la verde deschis până la brun-cenuşiu.

Dăunătorii florii soarelui – Ploşniţa de câmp – Lygus rugulipennis

Se întâlneşte în toate zonele de cultură a florii-soarealui. Este polifagă şi în unii ani poate evolua în densităţi mari care pot produce daune apreciabile în culturile de floareasoarelui. Prin atacul ce se manifestă pe seminţe şi miez sunt afectate calităţile biologice ale seminţelor. Adultul prezintă un colorit care variază între cenuşiu, cenuşiu-roşcat, verde-cenuşiu şi cafeniu, având lungimea corpului cuprinsă între 4,5-5,5 mm. Ploşniţa de câmp iernează ca adult în diferite culturi, sub resturi de plante sau în liziere. Adulţii apar în primăvară, iar depunerea ouălor are loc în tulpini şi în peţiolul frunzelor şi al inflorescenţelor plantelorgazdă. Prezintă două generaţii pe an. Activitatea maximă a adulţilor se înregistrează, de obicei, în lunile august şi septembrie.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :