Consumul de alcool. Cum se manifestă dependența de alcool / droguri?

/
/
/
1269 Views

Se poate susține că biografiile persoanelor dependente de sunt la fel de diferite sau de asemănătoare ca și biografiile oamenilor în general. Cer­cetătorul american E. M. Jellinek a elaborat însă o descriere sintetică a evoluției dependenței de , care se potrivește unei mari părți a bărbaților , denumiți de el „ de tip gama“. Aceștia se caracterizează prin predo­minanța dependenței psihice și pierderea controlului asupra cantității consumate. La alcoolicii de tip delta predomină fizică și incapacitatea de abstinență (băutori cu alcoolemie constantă). Consumul de alcool, sau medicamente duce la o serie de stări, ajungându-se în final chiar la delir.

Redăm aici cele patru faze stabilite de JELLINEK, într-o variantă prelucrată, deoarece această schematizare este mult apreciată de specialiști. JELLINEK oferă prin această descriere un ajutor important: ceea ce fusese văzut până atunci ca un destin tragic și aleator devine evoluție „naturală” a unei boli – alcoolismul. Dependenții de medicamente vor găsi desigur paralele cu propria evoluție:

Faza prealcoolică (prodromală)

Deconectarea ocazională

Medicamentele sunt luate inițial pentru înlăturarea anumitor acuze și sunt fie prescrise de medic, fie administrate din proprie inițiativă. Țelul scontat este înlăturarea acuzelor neplăcute și este atins de obicei. Primul consum de alcool are loc aproape întotdeauna cu o motivație socială – există persoane care animează la băutură sau conving prin mo­delul pe care îl oferă. Consumatorul normal de alcool rămâne, de regulă, un băutor ocazional, la un prilej sau altul din viața socială.

Dimpotrivă, viitorul începe în curând să caute (conștient sau nu) efectul alcoolului sau al medicamentului pentru a se deconecta. Acest lucru își are explicația fie în faptul că nu a învățat să-și stăpânească tensiunile psihice prin abordarea activă a problemelor, fie că îi este mai comodă rezolvarea problemelor stresante cu ajutorul băuturii.

Creșterea toleranței

Organismul se obișnuiește cu orice aport regulat al unei substanțe. Re­acționează tot mai puțin la dozele consumate inițial, astfel încât devin necesare cantități din ce în ce mai mari pentru a obține efectul psihic dorit. Băutorul consideră că starea de confort se datorează situației și an­turajului. De aceea caută cât mai diverse ocazii la care se consumă alcool. În același, timp omul se consideră mai viteaz fiindcă poate suporta mai mult decât la început. Acest fenomen se numește creșterea toleranței la alcool. Crește nevoia de a bea, în schimb sunt suportate cantități mari de alcool fără a se ajunge la beție. Mulți băutori de tip „delta” (cu alcoolemie constantă) și dependenți de medicamente în doză mică nu pot să înțeleagă că sunt dependenți, pentru că nu au simțit niciodată un efect puternic. Pentru ei, dependenții sunt niște decăzuți dezolanți și impulsivi. Nu-i așa!??

Consumul permanent de alcool pentru destindere

Dacă la început consumatorul de medicamente sau de alcool căuta o deconectare sau o stimulare ocazională, cu timpul capacitatea sa de a face față solicitărilor psihice scade, încât caută zilnic această deconectare. Tensiunile psihice sunt „prelucrate” în sensul înăbușirii lor cu alcool sau medicamente. Această deviere comportamentală trece însă neobservată atât pentru consumator, cât și pentru anturaj.

Se poate face o asemănare cu mușchii: dacă un mușchi nu este solicitat câtva timp, atunci se atrofiază. La fel, capacitatea de a face față diferitelor solicitări scade atunci când este înecată cu alcool. Este absolut indiferent dacă efectul acesta este căutat conștient sau dacă se bea din obișnuinţă!

Faza de debut

Băutul (sau înghițirea tabletelor) care ar fi trebuit să reducă stresul devine factor stresant când începe să dăuneze organismului, să declanșeze sentimente de vinovăție. Celelalte posibilități de rezolvare a situațiilor stresante nu mai sunt luate în considerare. JELLINEK descrie forme de prelucrare a situațiilor de stres, pe scurt redate astfel:

  • bagatelizare;
  • minimalizare prin comparație cu alții;
  • dezvinovățire;
  • distragerea atenției de la situațiile stresante;
  • căutarea unui alt mod de satisfacție;
  • căutarea unei modalități de autoapreciere;
  • câștigarea controlului asupra situației;
  • controlul propriilor reacții;
  • autoinstruire pozitivă;
  • nevoia de sprijin social;
  • tendința de evitare;
  • tendința de evadare;
  • retragere;
  • concentrarea gândurilor asupra situației de stres;
  • resemnare;
  • autocompătimire;
  • autoînvinovățire;
  • agresiune;
  • drog.

Aceste posibilități de prelucrare a unei situații de stres au fost iden­tificate la persoane „normale”. Aplicată în exces, aproape fiecare dintre ele are în timp efecte dăunătoare, deși într-o anume situație este perfect normală. Etapele de evoluție a alcoolismului descrise în continuare nu reprezintă modificări de caracter specifice dependenților, ci mai degrabă re­zultatul încercărilor de stăpânire a stresului izvorât din cercul vicios al dependenței.

Consumul tăinuit de alcool

Consumatorul de alcool, respectiv de medicamente, își dă seama câteo­dată că ceva nu-i în regulă cu felul în care bea, comparativ cu ceilalți. Pentru a nu fi „judecat greșit”, începe să-și ascundă consumul real. Băutorul caută să „prindă” câteva înghițituri pe ascuns, ca să nu știe ceilalți, sau găsește alte mijloace de a masca consumul său real. Și consu­matorul de medicamente încearcă să se autoamăgească. Desigur că aceste rețineri apar doar într-un anturaj care nu admite abu­zul de alcool sau care privește cu ochi critici consumul de medicamente. Cei care trăiesc într-un anturaj care nu găsește nimic anormal în a bea mult sau singuraticii care nu au cu cine să se compare nu vor avea nici un motiv să bea pe ascuns sau să se simtă vinovați.

Consumatorul de medicamente nu iese în evidență. Nimeni nu observă când ia medicamentele, pe care oricum le înghite „în particular”. Are doar un chip lipsit de expresie și absent.

Preocupare permanentă pentru băutură, droguri sau medicamente

Nevoia mărită de alcool se manifestă și prin faptul că tot mai des apare gândul la băutură, apare preocuparea de a nu rămâne fără „rezervă”. Uneori această fază nu este evidentă, mai ales la cei care prin natura ocupației și programului au practic toată ziua băutura la îndemână.

Creșterea dorinței de a consuma alcool

Evoluția dependenței se poate manifesta și prin faptul că, după câteva zile sau chiar ore de abstinență, primul sau primele pahare sunt băute cu lăcomie, „date pe gât”. Unii alcoolici însă, mai ales dintre cei care fac parte din păturile sociale elevate, consumă „elegant” până la degradarea totală, autoamăgindu-se că, dacă își păstrează ținuta, nu pot fi dependenți. Același lucru este valabil și pentru consumatorul de medicamente care schimbă medicii pentru a obține rețete cu diagnostice impresionante și cu medicamentul „necesar”.

Consumul de alcool conduce la sentimente de vinovăție

Treptat, persoana în cauză devine conștientă că bea peste măsură. Apar sentimente de vinovăție și mustrări de conștiință. Pentru că totuși nu-și reduce consumul, scornește scuze și pretexte. Cu cât reușește mai puțin să-și controleze consumul, cu atât devin mai apăsătoare sentimentele de vinovăție.

Evitarea oricăror aluzii cu privire la alcool

Sentimentele de vinovăție sunt cauza pentru care se evită pe cât posibil orice aluzie critică la băutură și de multe ori apar chiar reacții violente dacă se pune problema dependenței.

Crește frecvența lacunelor de memorie

Comportamentul nepoliticos, indiferența și mai ales lacunele de memorie sunt semnale de alarmă pentru instalarea dependenței. Datorită lacunelor de memorie, a doua zi persoana nu-și mai amintește anumite întâmplări sau discuții, chiar și din momente în care conversa aparent normal. Aceste lacune determină accentuarea nesiguranței și se ajunge uneori la situații penibile.

Citește și alte articole din categoria BĂUTURI ALCOOLICE sau DROGURI

Deși consumul de alcool, respectiv de medicamente sau droguri, este ridicat în prima fază, el trece neobservat. Este tipic faptul că seara este atins un grad de alcoolizare care poate fi numit „narcotizarea sufletului”. Drogul a prejudiciat deja metabolismul și sistemul nervos.

Faza critică

Pierderea autocontrolului (mai rar întâlnită la femei decât la bărbați)

Următoarea situație se referă în special la dependența de alcool. Deoarece dependența de medicamente este mai puțin evidentă și adesea sprijinită de medici, ei îi corespund doar etapele „acceptate de societate”. În momentul în care în organism pătrunde chiar numai puțin alcool (doza minimă), apare o dorință foarte puternică, resimțită de-a dreptul organic, de a consuma „mai mult”. Această dorință are o determinare predominant psihică.

Pierderea controlului poate fi declanșată de o cantitate aparent ino­fensivă de alcool, ba chiar numai de impresia de a-l fi consumat. Nu este necesar ca persoana în cauză să bea din dorința specială de a simți efectul alcoolului, ci poate să fie un simplu pahar băut „de companie”. După ce băutorul și-a revenit din beție, următorul exces nu trebuie să aibă loc din cauza unei dorințe fizice sau psihice puternice. De obicei este o ocazie obișnuită care induce următorul consum.

Pierderea autocontrolului se manifestă doar după începerea consumu­lui. În general, consumatorul are libertatea de a decide dacă va începe sau nu să bea la o anumită ocazie.

Justificarea modului aberant de a bea

Băutorul începe să-și justifice comportamentul. Apar „alibiurile” arhicu­noscute ale alcoolicilor, prin care încearcă să se convingă singuri, dar și pe ceilalți că, de fapt, n-au pierdut controlul, că au motive întemeiate de a bea, că, dacă nu ar exista aceste motive, s-ar putea lăsa oricând de băutură etc. Prin această autoamăgire își liniștesc conștiința pentru a putea continua consumul.

Tensiuni în familie și în societate

Dependentul își făurește un întreg „sistem de explicații” pe care îl extinde asupra tuturor domeniilor vieții. Acest sistem îl ajută să reziste tensiunilor provocate de pierderea controlului. De-acum necazul nu mai poate fi tăgăduit: partenerul de căsnicie, rudele, prietenii, colegii de lucru încep să-i atragă atenția, să amenințe. Dependentul îi ocolește pe cât posibil, bea mai des acasă sau în localuri unde nu este cunoscut decât, eventual, de „mușterii vechi”, iar sistemul său explicațional are menirea de a zădărnici orice reproș.

Afișarea unei siguranțe de sine exagerate

Dependentul de medicamente este foarte preocupat de exteriorul său, este de-a dreptul pedant în privința înfățișării exterioare. În ciuda încercărilor „de a se explica”, cel dependent își pierde tot mai mult respectul de sine. Încearcă să-l compenseze printr-o siguranță de sine exagerată, afișată în exterior. Atitudinile de grandomanie și generozitate trebuie interpretate în același context: omul încearcă să-și demonstreze sieși și celor din jur că încă n-a decăzut. Unii devin „lupi singuratici” sau „filozofi” care vor să arate că n-au nevoie de nimeni.

Consumul de alcool conduce la atitudine agresivă

Când dependentul de medicamente nu reușește să-și obțină substanța poate deveni foarte agitat. „Sistemul de explicații” al alcoolicului prevede că de vină pentru consumul abuziv este totdeauna altcineva și nu el însuși. Aceasta duce în mod automat la atitudini agresive și, în cele din urmă, la abandonarea celor care i-au fost apropiați, respectiv la izolare socială. În timpul terapiei pacientul se consideră nedreptățit, persecutat și mult prea îngrădit de reguli, motiv pentru care se simte îndreptățit să se apere.

Crispare permanentă din cauza sentimentelor de vinovăție

Ostilitatea față de anturaj dă naștere Ia noi sentimente de vinovăție. Omul își pierde încrederea în propriile puteri. Dezvoltă complexe de inferiori­tate. Din aceste cauze crește și mai mult consumul de alcool.

Consumul de alcool duce la perioade de abstinență totală

Prin presiuni sociale, prin interdicții din partea medicului sau din proprie inițiativă cel dependent încearcă în repetate rânduri, dar fără a reuși pe o perioadă lungă, să se abțină total de la consumul de alcool. Cu cât ratează mai des, cu atât devine mai disperat sau mai resemnat, neputându-și da seama unde greșește. S-ar spune că este labil. Dar această etichetă îi știrbește imaginea de sine și prin aceasta speranța de a se reface.

Fixarea unor reguli în încercarea de a limita consumul de alcool

Ratările cu care se încheie perioadele de abstinență îl determină pe alcoolic să încerce să găsească alte metode pentru a-și controla consumul de alcool și implicit de a nu-și crea probleme și mai mari. Își fixează reguli, de exemplu de a consuma numai după o anumită oră, numai anumite sor­timente de alcoolice, nu mai mult de o anumită cantitate etc. Sunt tehnici de „autocontrol” care, de regulă, nu dau randament pe durată mai lungă în cazul dependenței.

Consumul de alcool duce la izolarea socială și atitudine ostilă

De multe ori ceilalți contribuie din inconștiență la recidive, crezând că „doar un pahar nu poate să-i facă rău”. Simțind ignoranța lor, cel depen­dent devine mai ostil, abandonează vechii prieteni, se izolează social.

Schimbarea frecventă a locurilor de muncă (mai ales la bărbați)

Se înmulțesc întârzierile și absențele nemotivate. Dispare interesul față de muncă. Prietenii și colegii îi întorc spatele. Alcoolicul este sancționat și în cele din urmă concediat. De multe ori el ia inițiativa și își dă demisia, presimțind inevitabilul.

Concentrarea întregului comportament asupra băuturii

Gândurile se învârt tot mai mult în jurul băuturii. De exemplu, omul se gândește cum poate munca să-l împiedice să bea în loc să se gândească în ce măsură băutura dăunează activității sale profesionale. Pentru dependenții de medicamente, patul devine locul preferat. Acești oameni trăiesc de obicei în încăperi supraîncălzite și întunecate.

Pierderea interesului

Adesea se ajunge la neglijarea tuturor lucrurilor care nu sunt legate de băutură, inclusiv la neglijarea propriei ținute. Presupusa boală și „leacul” ei stau în centrul atenției.

Rearanjarea relațiilor interumane

Pierderea interesului se extinde și asupra unor persoane, sub pretextul că ei „și așa nu mă înțeleg” sau „oricum nu se interesează de mine”. În acest context se manifestă adesea o autocompătimire mascată. Mai ales dependenții de medicamente se văd pe ei înșiși ca niște suferinzi pe care nimeni nu-i înțelege.

Evadarea din mediul geografic în fantezie sau chiar în realitate

Cel dependent nu poate fugi de sine, ajungând însă adesea, în tendința lui de a se eschiva, la visuri cu ochii deschiși sau chiar la schimbarea mediului (de exemplu încercarea de a o lua de la capăt în alt oraș).

Alterarea relațiilor familiale

Partenera/-ul de viață și alți membri de familie se retrag, se ajunge adesea la despărțiri, divorțuri, renegări, dezmoșteniri, interpretate de cel în cauză de obicei ca răutate din partea celorlalți. Este greu de dus o convorbire cu un dependent de medicamente, pentru că acesta se repetă des, exagerează chestiuni lipsite de importanță.

Nemulțumire permanentă

Toate problemele enumerate duc la o stare permanentă de nemulțumire și la un comportament imprevizibil. Adesea, cel dependent provoacă certuri pentru a se descărca și a se retrage apoi în orgoliul lui, „în tumul de fildeș”.

Asigurarea rezervei de alcool

Frica de a nu rămâne cumva „pe uscat** îl determină pe cel dependent să-și asigure un mic depozit, adesea ascuns, de băutură. Toxicomanul are grijă ca în permanență să-și aibă pilula la îndemână. De aceea obține rețete de Ia mai mulți medici în același interval de timp.

Neglijarea alimentației normale (mai rar întâlnită la femei)

Consumul băuturilor alcoolice potolește și foamea. Dezinteresul general include și sfera alimentației. Prin aceasta, efectul alcoolului asupra orga­nismului este și mai puternic.

Internare în spital

Apar primele complicații organice legate de abuzul de alcool (boli diges­tive, neurologice, cardio-vasculare etc.) care adesea impun o internare.

Scăderea apetitului sexual

Restrângerea sferei de interes, precum și „impotența alcoolică” la bărbat, care are determinare mixtă – psihică și fizică, duc la scăderea libidoului și în același timp și la creșterea ostilității față de parteneră. În mod firesc, partenera, la rândul ei, nu se va simți deloc flatată de avansuri ale par­tenerului aflat în stare de ebrietate și-și va refuza tot mai des bărbatul. Uneori, în acest context, apare un adevărat delir de gelozie.

Consumul matinal de alcool

Dacă până acum starea de ebrietate apărea doar către seară, consumul de băutură începând numai după amiaza, în această fază mustrările de conștiință, izolarea socială, repetatele înfrângeri în lupta cu alcoolul, pier­derea respectului de sine și degradarea fizică și socială îl aduc pe cel de­pendent în starea în care nu poate începe o nouă zi fără să consume la prima oră (poate încă înainte de ridicarea din pat) alcool.

Faza cronică

Stare de ebrietate prelungită

Prin dorința declanșată de consumul matinal și concentrarea totală asupra alcoolului se prăbușește rezistența alcoolicului; pentru prima dată se întâmplă să se îmbete în miezul zilei sau al săptămânii. În această stare rămâne timp de câteva zile, fără a mai fi capabil de a întreprinde altceva.

Degradare etică și intelectuală

Excesele prelungite duc la renunțarea la principiile etice și morale pe care omul le respecta anterior. Toxicomanii falsifică rețete, fură medicamentul, își înșeală medicul sau farmacistul.

Consumul de alcool duce la inhibarea gândirii

Efectul toxic al alcoolului duce și la alterarea raționamentului, proces care este într-o oarecare măsură reversibil numai după perioade lungi de abstinență.

Tulburarea organică de personalitate/psihoza alcoolică

Pot apărea tulburări psihice grave ca o consecință a abuzului de alcool, în 10% din cazuri adevărate psihoze alcoolice. Ele se anunță prin tulburări de memorie și de concentrare, oscilații puternice pe plan emoțional, lentoarea mișcărilor și a raționamentului, precum și tulburări ale atenției, întreaga performanță psihică și intelectuală este redusă.

Compania persoanelor cu un statut social inferior (mai rar la femei)

Simțul autocritic fiind mult redus, cel dependent începe să consume alcool împreună cu persoane „sub nivelul lui“. Dacă nu are alte posibilități, consumă chiar și produse sanitare sau tehnice cu conținut în alcool. Apar comportamente care înainte nu au existat: minciuna, furtul, promiscuita­tea etc.

Scăderea toleranței față de alcool (mai rar la femei)

În această fază, multe persoane dependente nu mai suportă Ia fel de multă băutură ca înainte. La cantități mici apar deja efecte puternice.

Consumul de alcool duce la stări latente de frică

Stările de frică fără cauze decelabile pot deveni permanente. Este cazul în special la dependenȚii de anxiolitice (medicamente care înlătură frica). De regulă sunt mai acute la începutul perioadelor impuse sau voluntare de abstinență.

Tremurături și tulburări psihosomatice

Din sindromul de sevraj la scăderea alcoolemiei fac parte tremurăturile matinale și tulburări ale motricității fine. Cel dependent nu mai poate trage ceasul de mână sau ține ceașca până când n-a consumat „un pic“ de alcool.

Consumul de alcool devine obsesiv

Alcoolicul își combate simptomele abuzului de alcool – de fapt simptome de sevraj – printr-un nou consum de alcool. Prin acest cerc vicios, băutul ia forma unei constrângeri, a unei manii.

Dorințe nedefinite mistico-religioase

Explicațiile raționale referitoare la propriul comportament devin tot mai slabe. Ca o formă aparte a încercării de evadare din realitate apar uneori deliruri cu motive religioase.

Prăbușirea sistemului de explicații și motivații

Aparențele nu mai pot fi salvate nicicum. Explicațiile pretins logice nu mai ajută la nimic. Alcoolicul trebuie să recunoască faptul că a ajuns la sfârșitul puterilor.

Prăbușirea psihică și fizică

Are loc prăbușirea totală. În astfel de stări depresive, și sinuciderile sunt frecvente.

Delirium tremens / crize convulsive

Delirium tremens este o stare de agitație cu risc vital (în absența trata­mentului – letalitate 20%) însoțită de tremurături puternice și halucinații, care apare de regulă în sevraj la aproximativ 15% dintre etilicii cronici. Crizele convulsive apărute, de asemenea, în cadrul sindromului de sevraj sunt frecvent confundate cu epilepsia.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :