Bolile rapiţei. Cum protejăm cultura de rapiță? Combaterea bolilor

/
/
/
41 Views

Bolile rapiţei. Cum protejăm de rapiță? Cum se cultivă rapița?

Bolile rapiţei – Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary – Putregaiul alb

Plantele bolnave se îngălbenesc şi se ofilesc. În partea inferioară a tulpinii plantelor bolnave, se observă pete (zone) de culoare deschisă, aproape albe sau galben-spălăcit. Cu timpul petele se măresc, se brunifică şi se acoperă, pe timp umed, cu o pâslă albă, alcătuită din miceliul ciupercii, în care se formează scleroţii negri, neregulaţi, ajungând până la 10 mm mărime. În interiorul tulpinii, în zona afectată se observă în ţesutul medular scleroţii ciupercii.

Bolile rapiţei – Peronospora brassicae Gäum – Mana

Mana apare mai frecvent la plantele tinere. Pe apar pete neregulate şi de dimensiuni diferite. Pe faţa superioară , aceste pete la început sunt galbene, iar mai târziu se brunifică. Pe faţa inferioară, petele sunt acoperite cu o eflorescenţă albă-cenuşie, formată din fructificaţiile ciupercii. Ciuperca se poate întinde pe întreaga suprafaţă a frunzei. În condiţii favorabile dezvoltării ciupercii, aceasta atacă şi plantele dezvoltate, instalându-se atât pe tulpini, cât şi pe silicve, pe are produce pete ovale de diferite dimensiuni.

Conidioforii ies prin osteole în fascicule de 5-6, cu ramificaţii dicotomice, care se termină cu sterigme; în vârful sterigmelor se formează conidii elipsoidale, incolore, de 15-27 x 12-21 μm. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie sau când condiţiile sunt nefavorabile, în interiorul ţesuturilor invadate de ciupercă, se formează oospori sferici, de 30-35 μm în diametru, prevăzuţi cu un epispor neted, gros şi colorat în galben-deschis până la galbenbrun.

Albugo candida (Pers. ex Fr.) O. Kuntze (sin. Cystopus candidus (Pers.) Lev.) – Albumeala

Pe frunze, tulpini, pedunculi florali, flori şi teci se dezvoltă cruste albe, lucioase, cu aspect de smalţ, de 1-5 mm diametru, cu un halo verde deschis sau galben. Cu timpul pustulele devin pulverulente, eliberând conidii. Organele atacate (tulpina, lujerul florifer) se îngroaşă pe anumite portţiuni, se îndoaie şi se răsucesc. Sepalele florilor se îngroaşă, iar petalele se înverzesc.

Conidioforii sunt simpli, măciucaţi, scurţi, incolori, pe care se formează conidii unicelulare, globuloase, incolore, de 12-18 μm, dispuse în lanţuri de câte 8-10.

Bolile rapiţei – Botrytis cinerea Pers. – Putregaiul cenuşiu

Plantele se îngălbenesc şi se ofilesc. În porţiunea atacată, frecvent baza tulpinii, se dezvoltă un mucegai cenuşiu. Uneori, în zona atacată, scoarţa se desprinde de pe tulpină şi se rupe uşor. În interiorul tulpinii, în zona afecată se formează scleroţi mici.

Erysiphe cruciferarum Opix ex Junell – Făinarea

Ciuperca poate ataca toate organele verzi. Pe frunze, mai mult pe cele bazale, pe ambele fete, se dezvoltă un înveliş fin, albicios, pâslos la început, apoi pulverulent, constituit din miceliu şi fructificaţiile ciupercii. Mai târziu, în învelişul pulverulent apr puctişoare brunenegricioase
– cleistoteciile. Pe tulpini, peţioli şi pedunculi florali, atacul se manifestă ca si pe frunze, învelişul albicios, pulverulent, acoperind porţiuni mari.

Conidiile sunt cilindrice, rotunjite la capete, incolore, unicelulare, de 23-42 x 10-24 μm. Cleistoteciile sunt globuloase, brune-negricioase, de 66-128 μm diametru, prevăzute la suprafaţă cu numeroşi apendici filamentoşi, gălbui-brunii. Cleistotecile conţin 3-8 asce de 46-73 x 30-48 μm; fiecare ască conţine 3-6 ascospori elipsoidali de 13-26 x 10- 16 μm.

Bolile rapiţei – Plasmodiophora brassicae Woronin – Hernia rădăcinilor

Boala apare în toate fazele de dezvoltare ale plantei. Plantele atacate de timpuriu, rămân mici, iar frunzele se colorează şi se înroşesc. La plantele mature, boala determină inhibarea dezvoltării habitusului, iar frunzele se colorează uşor în albastru-verzui; în zilele cu
insolaţie puternică, se ofilesc şi în cele din urmă se usucă.

Pe rădăcină se produc îngroşări şi umflături, fie pe toată lungimea lor, fie sub formă de hipertrofieri locale, care alternează cu porţiuni de grosime normală. Cu timpul, rădăcinile atacate se brunifică, se înmoaie şi putrezesc, planta putând fi smulsă cu uşurinţă din pământ.

Într-o secţiune transversală, executată prin umflăturile de pe rădăcini, se observă la microscop, grupuri de celule hipertrofiate ale plantei, care conţin numeroşi spori sferici, de 2-4 μm, uşor gălbui.

Leptosphaeria napi (Fuckel) Sacc., f.c. Alternaria brassicae (Berk.) Sacc. – Alternarioza

Pot fi atacate toate organele aeriene, în toate fazele de dezvoltare a plantei. Pe frunze apar pete mari, circulare, brune-violacee, cu suprafaţa zonată concentric. Pe tulpini, petele au formă mai alungită. Pe sepale şi petale se formează, ca şi pe frunze, pete mici, brune.

Caracteristic este atacul pe silicve, la suprafaţa cărora se dezvoltă pete mici, punctiforme sau liniare, negricioase, uşor cufundate. Pe măsură ce boala evoluează, petele se extind, confluează, ocupând porţiuni mari. Silicvele atacate puternic nu se mai dezvoltă normal, se deformează şi se deschid uşor lăsând să se scuture seminţele. La suprafaţa petelor de pe organele atacate se dezvoltă o eflorescenţă brună-negricioasă, catifelată, formată din conidioforii şi conidiile ciupercii.

Pe mediul , coloniile sunt extinse, de obicei oliv-pale, fibroase, cu miceliu imersat; hifele sunt ramificate, septate, incolore, netede, de 4-8 μm grosime. Conidioforii, grupaţi câte 2-10 sau mai mulţi, ies prin osteole; ei sunt de obicei simpli, erecţi, drepţi sau fluxuoşi, frecvent geniculaţi, mai mult sau mai puţin cilindrici, dar deseori uşor îngroşaţi la bază, septaţi, slab-cenuşii sau gri-olivaceu deschis, până la 170 μm lungime şi 6-11 μm grosime, purtând una sau mai multe cicatrici conidiene, mici, dar distincte.

Conidiile sunt solitare sau rareori înlănţuite până la 4, drepte sau uşor curbate, obclavate, rostrate, cu 6-19 (majoritatea 11-15) septe transversale şi 0-8 septe longitudinale, pale sau oliv-pale sau cenuşiu-olive, netede, de 73-350 μm lungime şi până la 40 (majoritatea 20-30) μm grosime în partea cea mai largă; rostrul (gâtul) este de circa o treime până la jumătate din lungimea conidiei şi de 5-9 μm grosime. Periteciile apar asociate, la început subepidermale, iar prin descuamare, libere, aproape sferice, negre şi netede, cu osteol conic, trunchiat.

Ascele sunt cilindrice, măciucate, de 115-125 x 16-17 μm; ascosporii sunt aglomeraţi, fusiformi sau uşor înconvoiaţi, cu 5-7 septe, la mijloc mai groşi, puţin ştrangulaţi, galbeni, de 50-60 x 8 μm.

Pythium de baryanum Hesse – Pieirea plantulelor

Primăvara, pe axul hipocotilar al tinerelor , apar pete mici, brune, care se întind cuprinzând uneori toată tulpiniţa. Astfel de pete apar şi pe cotiledoane. Coletul plantelor se subţiază, se brunifică sau se înnegreşte, acoperindu-se cu o eflorescenţă albă; plantele atacate cad şi putrezesc. În cultură, boala se extinde centrifugal, iar în condiţii favorabile bolii, se produc goluri însemnate.

Bolile rapiţei – Phoma lingam (Tode ex Schw.) Desm. – Putregaiu uscat al cruciferelor

Sunt atacate toate organele aeriene, atât la plantele tinere, cât şi la cele dezvoltate. La plantele tinere, se produce o înnegrire şi subţiere a tulpinii în regiunea coletului. Mai târziu, ţesutul atacat capătă o culoare cenuşie, culoarea neagră păstrându-se numai la limita cu ţesutul . Pe cotiledoane şi frunze, apar pete rotunde, verzi-galbene, mai târziu cenuşii, presărate cu punctişoare negre, care sunt picnidiile ciupercii.

Plantele puternic atacate se usucă. La plantele mai dezvoltate, pe frunze se formează aceleaşi pete caracteristice şi picnidiile ciupercii. Pe tulpină, atacul începe de obicei de la baza acesteia sau de la locurile de ramificare, manifestându-se prin pete alungite, la început negre, apoi albicioase, pe care apar picnidiile.

Picnidiile sunt globuloase, brune-deschis, de 60-250 μm. Picnosporii sunt unicelulari, cilindrici, incolori, bigutulaţi, de 2,5-6,0 x 1,0-3,0 μm. Frecvent, se dezvoltă scleroţi sterili.

Bolile rapiţei – Olpidium brassicae (Woronin) Dang. – Înnegrirea şi putrezirea rădăcinilor

Sunt atacate rădăcinile plantulelor, determinând putrezirea şi înnegrirea lor. Frunzele plantelor infectate sunt clorotice. În cazul unui atac puternic, plantulele atacate cad la pământ şi în cele din urmă pier. O secţiune prin ţesuturile atacate pune în evidenţă, în interiorul celulelor, prezenţa unor zoosporangi globuloşi, de 14-20 μm, sau elipsoidali, de 25-220 x 20-45 μm, prevăzuţi cu un gât alungit, ce străbate celulele gazdei până în exterior. Zoosporangii conţin zoospori pe care îi eliberează la maturitate. Zoosporii sunt lipsiţi de membrană, prezentându-se ca o masă de formă globuloasă de citoplasmă, de 3 μm, prevăzuţi în partea posterioară cu un cil, lung până la 17 μm.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :