Bolile macului și dăunătorii macului. Cum protejăm cultura de mac?

/
/
/
67 Views

Bolile macului. Cum protejăm de mac? Tratamente. Cum se cultivă?

Bolile macului – Xanthomonas campestris pv. papavericola (Brjan et McWhoerter) Dje – Pătarea bacteriană a frunzelor

Boala se poate manifesta în toate fazele de dezvoltare, pe toate organele aeriene. Primele simptome apar în luna iunie pe , sub forma unor pete mici, de 3-10 mm, cu contur neregulat delimitate de nervuri. În primele faze sunt de galbenă-verzuie, hidrozate, iar mai târziu devin brune până la brune-negricioase. Privite prin transparenţă, petele apar translucide, limitate de un ţesut necrozat. Uneori, pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor, apare un exudat bacterian incolor.

De multe ori petele se formează în număr foarte mare, putând să conflueze, în care caz zone mari din suprafaţa frunzei sunt distruse. Când atacul este intens are loc uscarea prematură a frunzelor şi apoi desfrunzirea plantelor. Pe tulpini se formează pete alungite, brune-negricioase, care de multe ori cuprind tulpina de jur-împrejur, sub forma unui inel necrotic, care determină căderea plăntuţelor.

Pe sepale şi petale apar pete negricioase. La un atac intens, de cele mai multe ori dezvoltarea corolei este inhibată. Pe capsule apar pete asmănătoare ce cele de pe frunze, care pe sămânţă au o culoare mai închisă.

Bolile macului – Pleospora pellita (Fr.) Rabenh., f.c. Helminthosporium papaveris Saw. – Pătarea neagră a frunzelor

Boala se manifestă în toate fazele de vegetaţie, pe toate organele aeriene ale plantei. Plăntuţa rezultă din seminţe infectate nu se dezvoltă normal, radicela şi tulpiniţa prezintă brunificări, sunt acoperite de miceliul ciupercii şi distruse. Tulpinile plantulelor bolnave se brunifică şi se strangulează în zona coletului, ceea ce duce la frângerea şi uscarea lor.

La plăntuţele mai dezvoltate, pe lângă brunificarea regiunii bazale a tulpinii, apare şi fenomenul de ofilire şi de îngălbenire a frunzelor inferioare, începând de la baza limbului spre vârf. Pe frunze apar pete brune, mai mult sau mai puţin unghiulare, care cu timpul confluează cauzând uscarea ţesuturilor afectate. Pe capsule apar pete brune-negricioase, catifelate, la început de 1-2 mm. Mai târziu petele se măresc, ajungând de 2-4 cm, putând cuprinde întreaga suprafaţă a capsulei.

În interiorul capsulei se dezvoltă din abundenţa miceliului ciupercii. Capsulele intens atacate rămân mici şi adesea deformate). Ele conţin seminţe mici, deformate, lipsite de facultate germinativă. Pe toate organele atacate, în condiţii de abundentă, la suprafaţa petelor,
apar conidioforii şi conidiile ciupercii.

Conidioforii sunt drepţi sau noduroşi, bruni, septaţi, simpli sau ramificaţi. Conidiile sunt cilindrice, rotunjite la capete, de 10-112 x 5-12 μm, cu 1-2 septe (mai frecvent 3-4). Periteciile (se formează toamna şi iarna pe resturile plantelor atacate rămase în câmp) sunt globuloase, de 180-360 x 140-390 μm, negre. În interior conţin asce alungite, măciucate, incolore, de 106-134 x 11-16 μm, cu câte 8 ascospori ovoizi, galbeni-brunii, de 15-24 x 5-10 μm, prevăzuţi cu 3 septe transversale şi 1-2 longitudinale, dispuşi în ască pe un singur rând, mai rar pe două rânduri.

Bolile macului – Peronospora arborescens (Berk.) Casp. – Mana

Boala se manifestă în toate fazele de dezvoltare ale plantei, pe toate organele aeriene. Pe frunze se observă pete unghiulare, la început galbene, mai târziu de culoare brună-deschis, care pe faţa inferioară prezintă un puf fin albicios sau brun-violaceu, alcătuit din conidioforii şi conidiile ciupercii. Atacul apare la început pe frunzele bazale, trecând apoi şi pe frunzele tinere din etajele superioare.

Tulpinile atacate se deformează, prezentând îndoituri şi răsuciri caracteristice. Mugurii florali atacaţi sunt distruşi sau formează flori mici şi deformate, iar capsulele nu se mai dezvoltă sau produc seminţe puţine, care sunt seci. Plantele puternice atacate nu mai înfloresc, rămân pitice şi capătă o culoare palidgălbuie; în cele din urmă se usucă. Conidioforii sunt lungi, de 300-850 x 12 μm, multidicotomic ramificaţi în partea superioară, ultimile ramificaţii se termină cu 2 sterigme ascuţite, inegale, care conveerg în unghi drept sau obtuz. Conidioforii sunt slab coloraţi când sunt izolaţi şi bruni-violacei când sunt în grup. Conidiile sunt mici, sferice sau ovoide, de 15-27 x 14-22 μm, incolore sau uşor violacee.

Bolile macului – Entyloma fuscum Schröter – Tăciunele frunzelor

Boala se manifestă pe frunze, în timpul verii, prin apariţia pe ambele feţe ale limbului, a unor pete, la început albicioase, mai târziu cafenii sau brune-negricioase, datorită clamidosporilor care se formează în ţesuturi, delimitate uneori de o margine brună-roşietică. Petele sunt circulare sau unghiulare, de 3-10 mm în diametru. Cu timpul numărul şi dimensiunile petelor se măresc, putând cuprinde porţiuni mari din suprafaţa frunzelor, care în cele din urmă se ofilesc şi se usucă. La suprafaţa petelor, se formează un puf alb-cenuşiu alcătuit din conidii.

Clamidosporii sunt sferici sau elipsoidali, de 13-23 x 12-18 μm, la început albigălbui, apoi bruni-castanii. Conidiile sunt fusiforme, ascuţite la capete, drepte sau curbate, de 10-15 x 2-3 μm, cu numeroase picături de ulei.

Bolile macului – Erysiphe cruciferarum Opiz ex Junell – Făinarea

Atacul se manifestă pe frunze, tulpini şi pedunculi florali. Pe frunze, pe ambele feţe, se observă o pâslă fină, albicioasă, care cu timpul devine pulverulentă datorită formării conidioforilor cu conidii. Frunzele atacate se îngălbenesc şi se usucă prematur, prezentând la suprafaţă puncte brune-negricioase – periteciile. Simptome asemănătoare se observă şi pe celelalte organe atacate.

Conidiile sunt unicelulare, alungit-elipsoidale, rotunjite la capete, incolore, de 23-42 x 13-24 μm, dispuse în lanţuri. Periteciile (cleistoteciile) sunt sferice, putin turtite ventral, de 66-128 μm, în diametru. În interior conţin 3-8 asce, de 46-73 x 30-48 μm, cu 3-6 ascospori ovoizi, de 13-26 x 10-16 μm, unicelulari.

Bolile macului – Botrytis cinerea Pers. – Mucegaiul cenuşiu

Boala se întâlneşte pe toate organele aeriene ale plantelor însă mai frecvent pe flori şi capsule. Ţesuturile afectate prezintă la început o coloraţie galbenă-brună, apoi se acoperă cu un mucegai cenuşiu, alcătuit din conidioforii şi conidiile ciupercii. Capsulele puternic atacate sunt deformate şi produc sămânţă foarte slab dezvoltată. Conidioforii sunt lungi, septaţi, mai groşi şi bruni la bază, mai subţiri şi incolori în partea dinspre vârf. În treimea superioară sunt ramificaţi arborescent. Conidiile sunt ovoide, unicelulare, de 9-15 x 6,6-10 μm, incolore, grupate la capătul ramificaţiilor în formă de ciorchine.

Dăunătorii macului

Gărgăriţa capsulelor de mac – Ceuthorrhynchus macula alba

Este un coleopter lung de 3-4 mm, cu corpul acoperit pe partea dorsală cu solzişori cafenii, iar pe partea ventrală cu solzişori albicioşi, elitrele la bază au o pată formată din solzişori albi. Adultul apare în mai-iunie şi perforează capsulele de mac, în gropiţele făcute femelele depun ouă din care ies larvele ce se hrănesc cu seminţele din capsule. Larvele mai târziu părăsesc capsula şi se transformă în pământ în pupe. Gărgăriţa capsulelor de mac produce mari pagube.

Afidele – Aphis sp.

Atacă puternic plantele, determinând deseori pierderea completă a recoltelor.

Păduchele negru – Aphis fabae Scop. (sin. Aphis papaveris F., Doralis fabae Scop.)

Păduchele negru este larg răspândit pe tot globul, fiind întâlnit la noi în toate regiunile din zona de stepă şi până în cea montană. Femelele aptere au corpul globulos, de culoare neagră-mat sau cu luciu slab. Baza şi vârful antenelor sunt negre, restul articolelor mai deschise, aproape albe. Femurele anterioare sunt de culoare brun-deschis, iar cele mediane şi posterioare, precum şi vârful tibiilor şi tarsele sunt negre.

Tuberculii laterali de pe torace şi de pe al 8-lea segment abdominal sunt mai dezvoltaţi. Lungimea corpului este de 1,6-2,2 mm. Femelele aripate au corpul de culoare neagră sau neagră-verzuie. Antenele şi picioarele au aceeaşi culoare ca la formele aptere. Articolul al 3-lea antenal este prevăzut cu 11-12 senzorii. Lungimea corpului este de 1,5-2,5 mm.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :