Bolile inului. Cum protejăm cultura de in? Cum scăpă de buruieni?

/
/
/
52 Views

Bolile inului. Cum protejăm de in? Cum scăpă de buruieni? Cum se cultivă?

Bolile inului – Erysiphe polygoni DC. f.c. Oidium lini Skorič – Făinarea

Sunt atacate frunzele, mai rar caliciul şi tulpina. Pe ambele ale frunzelor se dezvoltă un înveliş fin, albicios, făinos, care poate cuprinde întreg limbul. Plantele prezintă o debilitate generală, tulpinile rămân scurte, iar frunzele de la bază se brunifică şi se usucă. Când atacul este puternic, florile rămân sterile.

Conidiile au formă cilindrică, trunchiată sau uşor rotunjită la capete, incolore, unicelulare, de 15,6-42,0 x 9,1-16,3 μm, dispuse în lanţ pe conidiofori scurţi, neramificaţi. Cleistoteciile sunt aproape sferice, brune-negricioase, de 100-120 μm, prevăzute pe toată suprafaţa cu numeroşi apendici scurţi, simpli, mai rar bifurcaţi la capăt. Cleistoteciile conţin 2-22 asce cu câte 2-8 ascospori elipsoidali, incolori, de 19-25 x 9-14 μm.

Bolile inului – Melampsora lini (Ehrenb.) Desm – Rugina

Sunt atacate frunzele, tulpinile şi mugurii florali. Primăvara, pe ambele feţe ale frunzelor, apar grupuri de punctişoare mici, galbene-deschis, care sunt picnidiile ciupercii. Puţin mai târziu, printre picnidii, se formează pustule circulare, de 0,3-0,5 mm, galbeneportocalii, înconjurate de epiderma ruptă – ecidiile. În perioada de înflorire, pe frunze, tulpini şi muguri floriferi apar pustule prăfoase, mici, circulare, de 0,3-0,7 mm, de culoare galbenăroşiatică, răspândite neregulat – uredosporii; cei de pe tulpină au 1,5 mm. Boala este mult mai evidentă pe la începutul lunii iulie, când pe ambele feţe ale frunzelor şi pe tulpini, apar pustule mici, roşiatice, care devin negre – teliosporii.

Ecidiosporii sunt sferici sau subsferici, de 21-28 x 10-32 μm, cu o de 1 μm grosime, fin verucoasă, incoloră. Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, de 13-25 x 13-20 μm, cu membrana de 1,5-2,0 μm grosime, incoloră, echinulată, verucoasă, cu distanţa de 1,5-2,0 μm între verucozităţi: între uredospori se află parafize de 40-50 μm lungime, în general cu extremitatea sferică, de 18-23 μm în diametru şi cu membrana de 3-6 μm grosime. Teliosporii sunt prismatici, de 35-50 x 10-20 μm, cu membrană brună, de circa 1 μm grosime la vârf şi până la 3 μm la bază.

Colletotrichum lini (Westerd.) Tochinai (sin. Gloeosporium lini Westerd.) – Antracnoza

Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare, boala manifestându-se pe rădăcini, frunze, tulpini, flori, capsule şi seminţe. Pe rădăcini apar pete alungite, ruginii sau galbene-portocalii, deseori cenuşii sau cu aspect mucilaginos. Pe cotiledoane, îndată după răsărire, pot apărea pete mici, circulare, gălbui sau cenuşii, uşor cufundate. Pe vreme ploioasă, petele se măresc, confluează şi acoperă deseori întreaga suprafaţă a cotiledonului care se brunifică şi se usucă.

Pe frunze, petele sunt brune, circulare, de 1-4 mm în diametru, puţin adâncite, mărginite de un chenar roşiatic. Frunzele puternic atacate, se veştejesc, se răsucesc şi se usucă. Pete asemănătoare cu cele de pe frunze apar şi pe mugurii florali şi pe capsule. Capsulele sunt atacate de regulă în partea inferioară, la locul de inserţie pe peduncul. Pe tulpini, boala se manifestă prin pete circulare sau alungite, de culoare brundeschis sau roşiatic.

Seminţele infectate au tegumentul mat, sunt şiştave şi zbârcite. La suprafaţa petelor de pe organele atacate, pe timp umed, apar pernuţe mici, roze, formate din lagărele de conidiofori şi conidii. Pe mediul CGA, coloniile cresc încet, sunt brune-închis până la negre, deseori cu
hife de culoare închisă şi arborescent agregate, imersate în mediu, deseori lipsite complet de miceliu aerian. Conidioforii sunt scurţi, simpli şi incolori. Conidiile sunt falcate, deseori gutulate, unicelulare, scurt-cilindrice, cu capete rotunjite sau obtuze, de 14-23 x 2-6 μm. Printre conidiofori se formează sete (ţepi) pluricelulare, lungi, de 8-180 μm.

Fusarium oxysporum Schlecht. f. sp. lini (Bolley) Snyd. et Hans., F. oxysporum Schlecht. var. redolens (Wollenw.) Gordon, F. culmorum (W. G. Sm.) Sacc. – Veştejirea şi uscarea plantelor; fuzarioza

Printre bolile inului se enumeră și fuzarioza, boală ce poate apărea în toate fazele de vegetaţie. Un caracter grav are atunci când apare la plantule, care, după infectare, se îngălbenesc, se ofilesc, se îndoiesc şi se brunifică. La aceste plantule, baza tulpinii şi partea superioară a rădăcinii prezintă semne de putrezire. La plantele dezvoltate, boala se manifestă la început prin ofilirea şi îngălbenirea vârfului, în scurt timp toată planta se brunifică şi se usucă. Pe vreme umedă, în regiunea coletului, apare o pâslă albă-roz, alcătuită din miceliul şi fructificaţiile ciupercii.

Fusarium oxysporum var. redolens: microconidiile sunt ovale până la cilindrice, ascuţite la un capăt, rareori uşor curbate, mono- sau bicelulare, de 7-14 x 3,2-4,0 μm. Macroconidiile au 0-5 septe (majoritatea 3-5 septe), falcate, pedicelate, mai largi în treimea superioară. Conidiile neseptate au 4-21 x 1,9-5,7 (majoritatea 6-15 x 2,4-4,0) μm; conidiile cu 3 septe au 17-58 x 2,9-7,0 (majoritatea 25-46 x 4,4-5,5) μm; cu 4 septe 26-58 x 3,7-6,9 (majoritatea 32-50 x 4,4-5,8) μm; cu 5 septe 32-59 x 4,0-6,8 (majoritatea 36-52 x 4,7-6,0) μm.

Fusarium culmorum: In vitro, coloniile cresc foarte repede ajungând până la 78-85 mm în 5 zile la 250C pe mediul CGA. Miceliul aerian este de obicei foarte abundent, flocos, albicios, brun-gălbui, ocraceu până la roz sau roşu-brun, carmin pal. Mediul se pigmentează de la gălbui-brun sau ocraceu, până la roşu-închis, roşu-brun sau carminînchis, purpuriu. Nu formează corpi scleroţiali. Hifele la început formează fialide laterale solitare, mai târziu sporodochii dense şi ramuri neregulate sau verticilate. Fialidele, de obicei, sunt simple, predominant compacte, subcilindrice sau deseori doliiforme până la obclavate, de 15-20 x 3,5-5,0 μm, cu un gât distinct.

Formează numai macroconidii, majoritatea cu 0-2 septe, cu diferenţe mari ca dimensiuni între tulpini sau izolate din diferite substraturi, unele
destul de scurte şi groase, altele lungi, cu peretele subţire, clar septate, brunii sau purpurii, când sunt uscate, falcate, uşor curbate, îngustându-se graduat sau brusc spre ambele capete. Celula apicală este aproape ascuţită, iar cea bazală, pedicelată. Majoritatea
macroconidiilor au 5 septe, mai rar 3-4 septe şi excepţional 6-9 septe. Macroconidiile cu 3 septe au 18-44 x 3,7-8,5 (majoritatea 24-36 x 4,5-6,8) μm; cu 5 septe 23-74 x 4,0-9,0 (majoritatea 35-50 x 4,8-7,5) μm; cu 6-9 septe 36-75 x 4,0-9,0 (majoritatea 42-57 x 5,5-7,5) μm.

Bolile inului – Mycosphaerella linicola Naumav (sin. M. linorum (Wollenw.) Garcia Rada), f.c. Septoria linicola (Speg.) Garassini – Septorioza

Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantei (frunze, tulpini, sepale capsule) în tot cursul perioadei de vegetaţie. Atacul poate apărea îndată după răsărire, caz în care pe cotiledoane apar pete circulare, gaben-verzui până la brune. Mai frecvent, boala apare după înflorire, pe frunze, tulpini şi capsule. Pe frunze, petele sunt aproape circulare, de 4-6 mm, galbene-verzui la început, mai târziu brune-închis. Frunzele puternic atacate se veştejesc, se zbârcesc şi se usucă.

Pe tulpină petele sunt brune şi apar mai întâi în partea inferioară. La început petele sunt de 5 mm, dar mai târziu, ele se extind, fie longitudinal, fie transversal, ajungând până la 40 mm lungime. Uneori petele se confluează, ocupând porţiuni mari din tulpină. În dreptul petelor de pe frunze şi tulpini se formează puctişoare negricioase – picnidiile ciupercii.

Picnidiile sunt globuloase, plate (turtite), de 65-150 μm, cu peretele subţire şi cu osteolă puţin evidentă. Picnosporii sunt filiformi, cilindrici, drepţi sau uşor curbaţi, incilori, cu 1-3 septe, de 15-51 x 1,5-3,8 μm. Periteciile se dezvoltă pe ţesuturile moarte ale tulpinilor. Ele conţin asce cu câte 8 ascospori, incolori, uşor curbaţi, bicelulari, de 9-17 x 2,5-4,0 μm.

Bolile inului – Phoma exigua var. linicola (Naumov et Vassilevski) Maas (sin. Ascochyta linicola Naumov et Vass.) – Ascochitoza

Atacul se poate produce în toate fazele de dezvoltare a plantelor. La plantele tinere, baza tulpinii se colorează, iar în această zonă apar punctişoare brune-negricioase – picnidiile. Când sunt infectate plantele mai avansate în vârstă, boala se manifestă, prin ofilirea, decolorarea şi apoi brunificarea tulpinii; ofilirea începe de regulă de la baza tulpinii şi se continuă spre vârf. Tulpinile plantelor bolnave se subţiază şi produc un număr mic de capsule. În regiunea atacată, scoarţa tulpinii crapă longitudinal.

Când atacul este puternic şi se produce înainte de înflorire, plantele mor. Capsulele sunt stânjenite în dezvoltare şi se brunifică. Seminţele din asemenea capsule sunt mai mici, şiştave, au o culoare mai închisă, sunt lipsite de luciu şi au facultate germinativă redusă. Pe rădăcini se dezvoltă pete ruginii, asemănătoare cu cele produse de antracnoză.

Picnidiile sunt subepidermale, brune-negricioase, sferice sau elipsoidale, de 92,4-165,2 x 92,4-122,1 μm. Picnosporii sunt incolori, bicelulari, oblongi sau ovaţi, de 10,6-17,6 x 2,0-6,6 μm. Când sunt tineri, picnosporii sunt unicelulari, putând în acest stadiu să fie confundaţi cu Phoma linicola.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :