Bolile grâului. Care sunt? Cum tratăm grâul? Cum combatem buruienile?

/
/
/
85 Views

Bolile grâului – Triticum aestivum L. CUM SE CULTIVĂ PLANTELE?

Bolile grâului – Virusul mozaicului dungat al grâului (Wheat streak mosaic virus) – Mozaicul dungat

La grâul de toamnă, primele simptome apar scurt timp de la răsărire. Pe apar striuri de verde-deschis sau gălbui, paralele cu nervurile. Mai târziu, decolorările se măresc, plantele rămân pitice, având o gălbuie. Toamna, o dată cu scăderea temperaturii, simptomele se maschează. Primăvara, simptomele reapar la scurt timp de la pornirea în vegetaţie, fiind evidente în luna mai; pe suprafaţa frunzelor apar striuri, apoi fâşii mai late, de verde-deschis sau gălbuie. Cu timpul, limbul frunzelor se îngălbeneşte aproape în întregime, cu excepţia unor zone alungite, paralele cu nervurile, care rămân de normală. Plantele bolnave rămân mai mici, răsfirate, datorită slăbirii elementelor mecanice, iar spicele care se formează sunt mici şi adesea sterile.

Virusul piticirii galbene a orzului (Barley yellow dwarf virus) – Piticirea galbenă a grâului

La început, plantele au o culoare mai închisă decât normală; boala evoluând, frunzele tinere se clorozează progresiv, plantele rămân pitice şi nu înfrăţesc. La maturitate, plantele infectate în câmp, în fază de plantulă, sunt complet clorotice, talia lor este redusă, înspicarea rară sau absentă, producţia mult scăzută. Plantele infectate după înfrăţire au vârful frunzelor de culoare galbenă-deschis, nervurile rămân verzi timp îndelungat, iar piticirea este mai puţin accentuată.

Bolile grâului – Xanthomonas campestris pv. Undulopa (E. F. Smith, Jones et Reddy) Dye (sin. X. Translucens f. sp. undulosa E. F. Sm. et al. Hagborg) – Înnegrirea bacteriană a grâului

Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei, mai frecvent pe spice. La spice, pe porţiunea superioară a glumelor se dezvoltă striuri sau pete brune, uşor adâncite, uneori întreaga suprafaţă a glumelor şi aristele se brunifică. Spicele bolnave rămân nedezvoltate, rahisul uneori se deformează, iar boabele sunt şiştave. Seminţele se zbârcesc, în spcial cele spre bază, iar uneori prezintă la suprafată pete galbene, cu mici adâncituri în formă de fagure, în care se găsesc . Pe frunze apar la început pete mici, alungite, hidrozate, translucide, verzui, care, cu timpul, se extind, se îngălbenesc, se brunifică sau se înnegresc şi se necrozează. Pe pai sub noduri, se dezvoltă dungi brune sau negre.

Bolile grâului – Puccinia recondita Rob. ex. Desm. f. sp. tritici Erikss. – Rugina brună a grâului

Sunt atacate ambele feţe ale limbului frunzelor (mai frecvent cea superioară) şi mai rar tecile, tulpinile şi spicele. Boala apare din luna aprilie, intensitatea cea mai mare înregistrându-se în prima jumătate a lunii iunie. Pe frunze sunt prezente numeroase pustule (uredosori) izolate unele de altele, brune, eliptice sau ovale, de 1-2 x 0,5-1,0 mm, pulverulente, răspândite neregulat, alcătuite din uredospori.

La început pustulele sunt acoperite de epidermă, mai târziu prin descuamare sunt puşi în libertate sporii. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie a grâului, de obicei când frunzele încep să se îngălbenească, apar pustule mici (teliosori), negricioase, lucioase, fiind acoperite de epidermă, risipite neregulat pe limb, alcătuite din teliospori; teliosorii se formează în număr mare pe faţa inferioară a frunzelor, pe tulpini sunt dispuşi în şiruri neregulate, iar uneori confluează.

Uredosporii sunt globuloşi, de 20-28 x 17-24 μm, unicelulari, gălbui-brunii, echinulaţi şi pedunculaţi. Teliosorii sunt de 30-45 x 12-25 μm, bicelulari, uşor ştrangulaţi în dreptul septei. Celula superioară a teliosporului este de culoare brună-închis, iar vârful este trunchiat, drept sau oblic; celula inferioară este de culoare brună-deschis, îngustată către bază, unde se înserează de un peduncul scurt, bruniu.

Bolile grâului – Puccinia striiformis West. f. sp. tritici Erikss. – Rugina galbenă a grâului

Sunt atacate ambele feţe ale limbului, mai mult cea superioară, tulpina, tecile, glumele (ultimele două mai mult pe faţa internă), mai rar boabele. Din prima jumătate a lunii iunie, în perioada înspicatului şi a înfloritului, pe frunze începând cu cele bazale, apar dungi galbene clorotice, dispuse în lungul nervurilor, acoperite (mai ales pe faţa superioară) cu pustule (uredosori) de 0,5-1,0 x 0,3-0,5 mm, dreptunghiulare
sau elipsoidale, galbene-portocalii, alcătuite din uredospori, dispuse în striuri paralele în lungul frunzei, în spaţiul dintre două nervuri vecine. Frunzele puternic atacate prezintă deseori marginile răsucite sau, mai rar, o sfâşiere a ţesutului atacat.

La plantele aparţinând soiurilor cu un nivel mai ridicat de rezistenţă, boala se manifestă sub formă de striuri necrotice, cu pustule puţine sau deloc. Pe tulpină, boala se manifestă mai ales în treimea superioară, sub formă de striuri asemănătoare cu cele de pe frunze. Pe spice se formează striuri de pustule izolate, pe rahisul spicului, pe pedunculii spiculeţilor şi pe ariste. Glumele şi glumelele sunt atacate, frecvent, pe ambele feţe ale acestora, formându-se şiruri de pustule, în partea inferioară a feţei interne, aceste şiruri fiind mai aglomerate.

La plantule, extinderea laterală a uredosporilor de pe frunze nu este limitată la nervuri, lipsind striurile. În perioada maturării grâului, uneori chiar după secerat, pe aceleaşi organe ale plantei pe care au apărut uredosorii, în aceleaşi pustule sau în altele, se formează pustule negre, lucioase (teliosori), alcătuite din teliospori, dispuse la fel ca şi precedentele.

Uredosporii sunt globuloşi, aproape sferici sau elipsoidali, de 18-30 x 17-26 μm, unicelulari, galbeni, fin echinulaţi. Teliosporii sunt măciucaţi, cu vârful rotunjit sau oblic trunchiat, de 30-70 x 12-24 μm, bicelulari, bruni, având un pedicel foarte scurt, bruniu.

Bolile grâului – Puccinia graminis Pers. f. sp. tritici Erikss. et Henn. – Rugina neagră a grâului

Sunt atacate toate organele aeriene, mai frecvent tecile şi frunzele, începând cu cele superioare. Boala apare obişnuit către sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie, în perioada când grâul se apropie de maturitate. Pe organele atacate apar pustule alungite, liniare, de 2-4 mm lungime, risipite neregulat sau unite mai multe la un loc, formând dungi până la 10-12 mm lungime.

Pe frunze, pustulele sunt risipite fără nicio ordine, fiind deseori grupate în număr mai mare spre baza frunzei. La început pustulele sunt acoperite de epidermă, mai târziu ţesuturile se descuamează, iar pustulele devin prăfoase, fiind înconjurate de resturile sfâşiate ale epidermei. La început pustulele sunt brune, fiind alcătuite din uredospori; mai târziu devin negre, conţinând teliospori.

Uredosporii sunt elipsoidali sau ovoidali, de 20-45 x 12-23 μm, unicelulari, bruni, fin echinulaţi, pedunculaţi. Teliosporii sunt bicelulari (la unele gazde ca, de exemplu, la ovăz pot fi întâlniţi teliospori tri sau tetracelulari), rotunjiţi sau ascuţiţi la capătul superior, uşor ştrangulaţi în dreptul septei, de 27-67 x 12-26 μm, de culoare brună-castanie, cu groasă, netedă, cu peduncul lung şi incolor.

Blumeria graminis (DC.) Speer (sin. Erysiphe graminis DC.) f. c. Oidium monilioides (Nees.) Link – Făinarea grâului

Sunt atacate frunzele, mai frecvent cele de la bază, tulpinile şi mai rar, spicele. Pe aceste organe se formează pernuţe proeminente, de câţiva milimetri lungime, pâsloase, albe-cenuşii, la început, mai târziu pâslos-prăfoase şi uşor brunii sau cenuşiu-murdar, alcătuite din miceliu şi conidii. Când atacul este puternic, pustulele confluează, acoperind suprafeţe mai mari din ţesutul atacat. Sub această pâslă, ţesuturile gazdei la început se îngălbenesc, apoi se brunifică.

Mai târziu în pâsla miceliană apar punctişoare brune sau negricioase, dispuse neregulat, care sunt cleistoteciile ciupercii. Uneori, spre maturarea plantei, pernuţele se desprind de pe plantă şi cad, în locul lor pe ţesut rămânând o pată brună-violacee. Plantele puternic atacate nu se mai dezvoltă.

Conidiile sunt ovoide, unicelulare, de 18-36 x 8-17 μm, incolore, izolate sau înlănţuite. Cleistoteciile sunt globuloase, aproape sferice, turtite la bază, de 115-280 μm, de culoare brună-închis, prevăzute cu numeroşi apendici simpli, flexuoşi, de 200-400 x 4-7 μm, incolori, care se pot rupe uşor atunci când se execută preparatul microscopic. În interiorul cleistoteciilor se găsesc câte 8-10 asce, majoritatea imature; cele mature sunt elipsoidale, de 70-100 x 25-40 μm, fiecare cu câte 4-8 ascospori elipsoidali de 20-30 x 10-13 μm, unicelulari, incolori.

Bolile grâului – Tilletia caries (DC.) Tul. (sin. T. tritici (Bjerk.) Wint.), T. foetida (Wallr.) Liro (sin. T. laevis Kühn) – Mălura comună a grâului

Plantele bolnave au o culoare mai închisă, sunt mai scunde, înspică mai devreme, iar spicele stau drepte spre deosebire de cele sănătoase care se apleacă sub greutatea boabelor. Spicele bolnave au ovarele mai dezvoltate şi de culoare verde-închis spre deosebire de cele sănătoase, care sunt mai mici şi au o culoare albicios-argintie. La maturitate, spicele bolnave îşi menţin culoarea verde albăstruie mai multă vreme, sunt mai late, mai răsfirate, cu aspect zburlit; glumele şi paleele sunt mai desfăcute, iar boabele evidente.

La soiurile aristate, spicele mălurate de multe ori îşi pierd aristele datorită fragilităţii acestora. Plantele bolnave, obişnuit au fraţi mai puţini (rareori mai mulţi) şi măluraţi. Boabele mălurate sunt mai mici şi mai umflate decât cele sănătoase, au un înveliş zbârcit, fără luciu, de culoare brună-deschis până la brună-închis, cu şanţul ventral mai puţin pronunţat şi sunt mai uşoare. De obicei, sunt atacate toate boabele dintr-un spic. Simptome asemănătoare la spice şi boabe sunt produse şi de nematodul grâului (Anguina tritici). Îna cest caz însă boabele sunt tari, se strivesc greu şi au conţinutul de culoare albă, pe când boabele mălurate se strivesc uşor între degete, eliberând un praf negricios cu un miros de peşte stricat, alcătuit din teliospori.

Teliosporii de T. caries sunt globuloşi sau ovoidali, de 18-23 μm, ornamentaţi cu o reticulaţie cu ochiuri poligonale de 2-7 μm, iar înălţimea crestelor de 1,5-2,0 μm. Teliosporii de T. laevis sunt sferici sau ovoidali, de 15-18 μm, galbeni-brunii, cu suprafaţa netedă şi cu o vacuolă mare în interior.

Tilletia controversa Kühn (sin. T nanifica Wagner) – Mălura pitică a grâului

Bolile grâului – Simptomele bolii sunt asemănătoare cu cele ale mălurii comune. Deosebirea simptomatologică constă în piticirea accentuată a plantelor bolnave, acestea ajungând la 20-65% din înălţimea plantelor sănătoase. Plantele bolnave înfrăţesc mai mult, iar fraţii sunt mai rigizi. Spicele au aspect răsfirat, iar boabele mălurate sunt mai mici, mai rotunde decât boabele cu mălură comună, iar conţinutul lor este mai puţin prăfos, mai aglutinat.

Teliosporii sunt asemănători cu cei de la T. tritici, având diametrul de 17-20 μm şi un înveliş mucilaginos la periferie, gros de 1,5-4,0 μm. Caracteristic este prezenţa, în proporţie de 8-10% a sporilor incolori de 13-19 μm, cu suprafaţa netedă.

Bolile grâului – Ustilago tritici (Pers.) Jensen (sin. U. nuda var. tritici Schaf.) – Tăciunele zburător

În preajma înspicatului, plantele bolnave sunt mai scunde şi au ultima frunză care înveleşte spicul (burduful) de culoare mai deschisă. Boala devine evidentă în perioada înspicării plantelor, cele bolnave înspicând mai repede decât cele sănătoase; spicele atacate stau drepte şi sunt de culoare brună-închis sau neagră, deoarece boabele, plevele şi aristele sunt distruse şi substituite de o masă prăfoasă, negricioasă, alcătuită din teliosporii ciupercii.

La apariţia atacului, masa de spori este acoperită de o membrană argintie, care în scurt timp se usucă şi se sfâşie, astfel că după 2-8 zile, sporii ciupercii se împrăştie, rahisul rămânând golaş, păstrând deseori mici rămăşiţe de teliospori în dreptul călcâielor. Teliosporii sunt globuloşi, elipsoidali, rar unghiulari, de 5-9 μm, unicelulari, bruni, fin echinulaţi.

Gibberella zeae (Schw.) Petch., f. c. Fusarium graminearum Schw. – Fuzarioza

Boala se poate instala pe plante în toate fazele de vegetaţie, producând simptome diferite, în funcţie de faza de dezvoltare a gazdei şi de parazit. Când infecţia se produce în cursul germinării seminţelor, fuzarioza se manifestă prin apariţia pe tulpiniţe de pete brune şi roşiatice, în dreptul cărora ţesutul este hidrozat şi moale.

Tulpiniţele bolnave, fiind lipsite de puterea de străbatere, se îndoaie, se răsucesc uneori în formă de spirală şi putrezesc în sol (arsura plantulelor). După înspicare, fuzarioza se manifestă pe tulpină, în regiunea coletului, pe rădăcini, iar mai târziu pe spice (albirea spicelor). Spicele pot fi atacate parţial (spiculeţele din regiunea mijlocie sau superioară a spicului sau în întregime).

Spiculeţele bolnave, la început sunt moi şi hidrozate, apoi pierd , devenind total sau parţial albite şi în cele din urmă se usucă, deosebindu-se de spiculeţele sănătoase, care sunt încă verzi. Atacul timpuriu determină şiştăvirea boabelor. Spicele total albite pot fi confundate cu cele atacate de muştele cerealelor. Pe timp călduros şi umed, la baza spiculeţelor albite, pe palee şi pe rahis se dezvoltă o pâslă miceliană albă sau roză sau pernuţe portocalii de 2-3 mm, alcătuite din fructificaţiile ciupercii.

Când vremea continuă să fie călduroasă şi umedă, pe suprafaţa paleelor apar puctişoare negricioase, superficiale, adunate mai multe la un loc, care sunt periteciile ciupercii. Pe pai, boala apare mai rar, sub formă de brunificări sau înroşiri a internodului superior, începând, de obicei, de la spic în jos. Frunzele atacate se usucă, iar faţa internă a tecilor este învelită cu o pâslă albroşiatică.

Pe mediul CGA se dezvoltă repede, coloniile ajungând în 5 zile la 250C la un diametru de 75-80 mm. Miceliul aerian este abundent, flocos, alburiu, mai târziu bruniu până la roz, cu margini galbene. Pigmentarea mediului este variabilă, alburie, roz, galbenă-aurie, roz-gri, purpurie, virând în final în purpuriu închis cu pete brune. Corpurile scleroţiale prezente uneori în culturile proaspăt izolate, fiind mici, brun-pale sau roşcate, uneori acoperite cu un strat conidial.

Conidiile sunt fusiforme, îndoite, subţiate la ambele capete, cu 3-5, mai rar 1-2 sau 6-9 septe, incolore. Conidiile cu 3 septe sunt de 21-66 x 3-6 (majoritatea de 29-31 x 3,5-5,2) μm; cele cu 5 septe de 28-72 x 3,2-6,0 (majoritatea de 41-60 x 4,3-5,5) μm; cu 7 septe de 50-88 x 4-7 (majoritatea de 61-82 x 4,5-6,5) μm; cele cu 9 septe de 55-106 x 4-8 (majoritatea de 61-96 x 4,5-7,0) μm. Periteciile sunt sferice sau ovoide, de 180-320 x 120-220 μm, negricioase, albăstrui, cu suprafaţa aspră, deschise printr-un gât tronconic.

Ascele sunt măciucate, de 60-85 x 8-11 μm, incolore şi conţin câte 8 ascospori aşezaţi oblic, alternativ. Ascosporii sunt fusiformi, cu capete rotunjite, curbate, de 17,0-25,5 x 3-5 μm, incolori sau uşor brunii, cu 2-3 pereţi transversali.

Bolile grâului –  Monographella nivalis (Schaffnit) E. Müller et v. Arx (sin. Micronectriella nivalis (Schaffnit) Booth; Calonectria graminicola (Berk. et Br.) Wollenw.), f.c. Microdochium nivale (Ces. ex Berl. Et Vogl.) Sammuels et Hallett (sin. Fusarium nivale (Fr.) Ces.) – Mucegaiul de zăpadă

Boala poate afecta toate organele aeriene, în toate fazele de vegetaţie ale plantelor, dezvoltându-se în vetre. Boabele contaminate dau naştere la colţi bolnavi, care fiind slăbiţi nu pot străbate stratul de sol şi se răsuceşte în pământ, deseori ca un tirbuşon. Multe dintre plantele
infectate care reuşesc să răsară, putrezesc sau se usucă încă din toamnă.

Primăvara devreme, spre sfârşitul topirii zăpezii, pe frunze apar pete gălbui, nedelimitate, pe suprafaţa cărora se formează un mucegai alb, cu aspect de păienjeniş, care se întinde foarte repede de la o plantă la alta, cuprinzând uneori arii mari de cultură. Frunzele atacate se decolorează, uneori capătă culoare roz şi se usucă. La baza plantelor, mai rar pe toată suprafaţa ţesuturilor atacate, se observă pernuţe mici, de culoare roz, formate din conidiile ciupercii. Pe tecile uscate se observă numeroase puctişoare negre – periteciile ciupercii.

După înflorire, boala se manifestă prin brunificarea şi putrezirea ţesuturilor de la baza paiului, care uneori duce la îndoirea (îngenunchierea) plantelor sau chiar ruperea la nivelul ţesutului atacat al tulpinii. Ciuperca poate ataca şi spicele la suprafaţa cărora se dezvoltă un mucegai fin,
roşiatic. Boabele din spicele atacate se şiştăvesc şi au culoare mai deschisă, spălăcită.

Pe marginea paleelor şi pe pedunculul spiculeţelor se observă pernuţe roz-portocalii, formate din conidii. Spre deosebire de atacul produs de Fusarium graminearum, partea inferioară a paleelor prezintă pete mici, brune, de culoare mai deschisă în centru. Pe mediul CGA, ciuperca creşte repede ajungând în 8 zile la 250C la un diametru de 72-80 mm diametru. Miceliul aerian, mai mult sau mai puţin rar, este ca o pânză de păienjeniş, uneori fasciculat, dens-flocos sau pâslos. Mediul se poate pigmenta în roz-pal, de culoarea piersicii, caisei sau a chihlimbarului.

Corpurile scleroţiale lipsesc. Conidiile sunt fusiforme, curbate, îngustate la ambele capete, unicelulare sau cu 1-3 (mai rar 4-7) septe, incolore. Conidiile, fără septe, sunt de 5-18 x 2-4 μm, cu o septă de 9-23 x 2,2-4,5 μm, cu 2-3 septe de 13-36 x 2,3-4,5 μm, cu 4-7 septe de 19-30 x 2,5-4,0 μm. Periteciile sunt sferice sau ovoide, de culoare roşie-închis sau brună-roşiatică, de 120-180 x 100-150 μm. Ascele sunt incolore, clavate, de 60-7 x 6-9 μm, cu câte 6-8 ascospori, aşezaţi pe două rânduri. Ascosporii sunt unicelulari, elipsoidali, de 10-17 x 3,5-4,5 μm, cu o septă,
mai rar cu 2-4 septe.

Bolile grâului – Mycosphaerella graminicola (Fuckel) Schröter (sin. Leptosphaeria tritici (Gar.) Pass.), f.c. Septoria tritici Roberge et Desm. – Septorioza (pălirea) frunzelor

Este atacat mai frecvent limbul, mai rar tecile frunzelor, tulpinile şi spicele. Pe frunzele plantelor mai dezvoltate (începând cu cele de la bază) apar dinspre vârful limbului pete eliptice, până la 10 mm lungime, dispuse în direcţia nervurilor, la început galbene, apoi brune şi în cele din urmă de culoare deschisă, cenuşiu-albicioase, înconjurate de o margine brună-deschis sau brună-cenuşie. În dreptul acestor pete apar numeroase puncte mici, negricioase, deseori dispuse în şiruri longitudinale – picnidiile ciupercii.

Frunzele puternic atacate se usucă. Pe tulpină, plevi şi pericarpul seminţelor, ciuperca formează pete mici, mai puţin evidente, cu un număr mic de picnidii. Picnidiile sunt sferic-turtite şi cufundate în ţesuturile frunzei, cu diametru de 75-280 μm, brune. Picnosporii sunt de două feluri: macro şi microconidiile. Macroconidiile sunt filiforme, drepte sau uşor curbate, rotunjite la capete, cu 3-7 septe, de 33-86 x 1,7-3,5 μm. Microconidiile sunt curbate, neseptate, incolore, de 5-9 x 1,0-1,3 μm. Ambele tipuri de conidii apar în asociaţie, mai ales în perioadele cu temperaturi scăzute.

Periteciile formate pe frunzele îmbătrânite subepidermal sunt globuloase, bruneînchis, de 68-114 μm în diametru. Ele conţin asce de 30-40 x 11-14 μm, cu câte 8 ascospori eliptici, bicelulari, neuniformi, incolori de 30-40 x 11-14 μm.

Bolile grâului – Leptosphaeria nodorum E. Müller, f.c. Septoria nodorum Berk. – Septorioza glumelor

Ciuperca afectează toate organele aeriene ale plantei, în toate fazele ei de dezvoltare. La plantule, după 2-4 săptămâni de la răsărire, pe coleoptil apar pete brune, liniare, care ajung până la vârful acestuia. Mai târziu, ţesutul din dreptul petelor se necrozează, iar la suprafaţa lor se formează numeroase punctişoare negricioase – picnidiile ciupercii. Bobul unei astfel de plante, scos din pământ, va prezenta numeroase picnidii grupate în apropierea şanţului ventral şi a smocului de perişori de la vârful bobului.

La plantele mai dezvoltate, boala se manifestă pe teaca şi pe limbul frunzelor. Pe teci petele sunt brune, alternând cu porţiuni de ţesut de culoare mai deschisă; petele pot conflua, acoperind suprafeţe mari din teacă. Pe limbul frunzelor apar la început pete de 1-2 x 0,5-1,0 mm, brune, cu centrul de culoare albicioasă. Cu timpul aceste pete se extind, se alungesc, având capetele rotunjite sau teşite, iar ţesuturile din dreptul lor se necrozează.

Petele, prin extinderea şi înmulţirea lor pe limbul foliar se contopesc, determinând uscarea prematură a frunzelor. La suprafaţa ţesuturilor atacate se formează numeroase picnidii dispuse deseori în şiruri paralele. Pe tulpină, simptomele sunt asemănătoare cu cele de pe frunze, picnidiile apărând însă mai târziu, când planta se apropie de maturitate, mai frecvent pe noduri şi mai rar pe internodii. Deseori această formă de atac determină frângerea plantelor de la noduri.

Pe spice, simptomele sunt mai evidente şi mai caracteristice. Pe plevi, îndeosebi pe partea superioară a lor, apar pete de forme diferite, deseori alungite, dispuse când longitudinal, când transversal, de culoare brună-închis până la brună-violacee-închis, cu o zonă de trecere spre culoarea normală, lăsând impresia că plevele au fost murdărite.

Obişnuit, paleele superioare (glumele) sunt brunificate în întregime, pe când cele inferioare (glumelele), parţial. Pe marginea glumelor şi la baza aristelor apar punctişoare negricioase – picnidiile ciupercii. Pe vreme secetoasă, pe palee se observă un înveliş ceros, de culoare roşu-deschis, format din picnosporii care au ieşit din picnidii. Ciuperca atacă şi rahisul şi boabele.

Pinidiile sunt globuloase sau piriforme, brune, de 70-210 μm. Picnosporii sunt filamentoşi sau în formă de bastonaşe aproape drepte sau uşor arcuite, subţiate şi rotunjite la capete, de 18-33 x 2-4 μm, incolori sau slab verzui, cu 1-3 septe. Periteciile sunt globuloase, negre; ascele sunt cilindrice, septate, incolore; ascosporii sunt fusiformi, galbeni-brunii, cu 3 septe, sugrumate uşor în dreptul septelor, de 20-32 x 4-6 μm.

Bolile grâului – Pseudocercosporella herpotrichoides (Fron.) Deighton (sin. Cercosporella herpotrichoides Fron.) – Pătarea în ochi a bazei tulpinii

Boala apare în vetre sau pe plante izolate, în toate fazele de vegetaţie a grâului. Este atacată baza tulpinilor şi rareori tulpina, mai sus de 15-20 cm de la sol. Atacul din toamnă se manifestă prin brunificarea coleoptilului, sau când condiţiile sunt favorabile dezvoltării bolii, plantele pier la scurt timp după răsărire.

La plantulele mai dezvoltate, toamna sau primăvara, pe faţa exterioară a tecii frunzei din dreptul primului internod, apar pete mici, eliptice, în formă de ochi, brune-deschis sau galbene-portocalii, care, mărindu-se, se alungesc pe verticală. Frunzele ale căror teci sunt atacate, capătă o coloraţie brună-roşcată, iar ulterior se usucă. În condiţii ecologice deosebit de favorabile, ciuperca atacă succesiv tecile suprapuse şi ajunge la spicul care nu a ieşit încă din burduf, distrugându-l.

La plantele mari, la baza tulpinii se formează pete de 10-40 x 3-6 mm, eliptice, ovalelenticulare, galbene, albicioase, cu marginile brune-măslinii. În mijlocul petelor apare un punct negricios, format din aglomerări de miceliu, pe care se dezvoltă conidiile. Uneori, în dreptul petelor, în interiorul tulpinii, apare o pâslă de filamente miceliene. Tulpinile plantelor atacate se îndoaie sau chiar se rup la nivelul petelor, plantele având aspect de îngenunchiere. Îngenunchierea se produce în toate direcţiile, în funcţie de poziţia atacului pe pai, lanurile atacate având aspectul unei culturi călcate de o turmă de animale.

Plantele bolnave care au ajuns la maturitate au spicele în general mai mici, uneori parţial sau total sterile sau când formează boabe, acestea sunt mici şi puţin zbârcite, şiştave. La unele soiuri, plantele bolnave înspică cu 2-6 zile mai devreme. Conidioforii sunt simpli, uneori ramificaţi, scurţi, erecţi, uşor cenuşii, mai umflaţi la bază. Conidiile se înseră pe conidiofori câte una sau două, apical sau subapical. Ele sunt incolore, alungite, uşor îndoite, cu baza îngroşată şi cu vârful subţiat, curbate, de 30-100 x 1,5-3,5 (majoritatea 40-60) μm, cu 2-7 septe transversale.

Bolile grâului – Gaeumannomyces graminis (Sacc.) v. Arx. et H. Olivier var. tritici Walker (sin. Ophiobolus graminis Sacc.), f.c. Phialophora radicicola Cain – Înnegrirea şi ingenunchierea bazei tulpinii

Boala apare în vetre şi îndeosebi în monoculturi. Simptomele evidente apar în faza premergătoare împăierii plantelor. Plantele bolnave sunt decolorate şi mai scunde, în lan apărând astfel zone denivelate. La baza tulpinii, după ce se îndepărtează teaca frunzei primului internod, ţesutul apare brunificat şi acoperit cu o crustă miceliană brun-negricioasă, în interiorul căreia se formează periteciile ciupercii. Tulpinile se rup sau se îndoaie uşor la nivelul solului.

Rădăcinile primare şi chiar cele coronare sunt brunificate şi adesea se descompun, planta smulgându-se uşor din pământ. Îndată după formarea spicelor, plantele bolnave se ofilesc complet, iar spicele uneori se albesc şi nu formează boabe sau boabele rămân mici şi şiştave. Spicele albicioase sunt acoperite ulterior de ciuperci saprofite, dându-le o culoare brună-negricioasă.

Periteciile se formează spre sfârşitul perioadei de vegetaţie a plantei gazdă. Ele au formă de butelie, având corpul globulos, de 200-500 μm, brun, cu suprafaţa netedă şi cu numeroşi apendici, iar gâtul lung de 150-300 μm. Ascele sunt alungite, cilindrice, de 70-130 x 10-15 μm. Fiecare ască conţine câte 3-8 ascospori filamentoşi, uneori îndoiţi la cele două capete, de 70-100 x 3-5 μm, incolori la maturitate, uşor gălbui, cu 3-7 septe transversale.

Bolile grâului – Mycosphaerella tassiana (de Not.) Johansen (sin. M. tulasnei (Jancz.) Lindau), f. c. Cladosporium herbarum (Pers.) Link ex Fr. – Înnegrirea cerealelor

Boala se manifestă mai frecvent la plantele adulte pe toate organele aeriene. Organele atacate sunt acoperite de o pulbere neagră, asemenea funinginei, cu puncte negricioase proeminente, constituite din stromă şi fructificaţiile ciupercii – conidioforii şi conidiile. Plantele bolnave se îngălbenesc şi se usucă, iar în spice nu se mai formează boabe. Când ciuperca se instalează după formarea bobului, pe tegumentul acestuia se pot dezvolta striuri sau puncte negre, mai evidente în dreptul embrionului, iar smocul de perişori din vârful bobului se înnegreşte.

Conidioforii sunt noduroşi, deschis-olivacei până la bruni, septaţi, până la 250 x 3,6 μm, terminal şi intercalar îngroşate, până la 7-9 μm. Conidiile sunt acropleurogene, ovale sau cilindrice, uneori în lanţuri ramificate, gălbui până la bruni, de 5-29 x 3-9 (majoritatea 8-15 x 4-6) μm, uni-, bi- sau multicelulare. Periteciile se formează rar, pe frunze moarte; ele sunt globuloase, de 100-160 μm; ascele sunt fusoidale, cu ascospori incolori, uşor brunii, bicelulari, alungiţi, de 11-29 x 4-9 μm.

Corticium solani (Prill. et Delacr.) Bourd. et Galz. (sin. Hypochnus solani Prill. et Delacr.), f.m. Rhizoctonia solani Kühn – Rizoctonioza

Bolile grâului –  Boala apare primăvara producând vetre cu plante mici, galbene sau purpurii şi slab înfrăţite, sau goluri în care plantele au pierit. Vârful rădăcinilor sau porţiunile intermediare se brunifică, iar mai târziu ţesutul cortical putrezeşte şi se desprinde, rămânând numai cilindrul central, dând impresia unor pete de culoare deschisă, cufundate cu margine brună. În dreptul acestor pete, rădăcinile sunt mai subţiri. Datorită putrezirii rădăcinilor, se formează alte rădăcini, multe şi scurte, iar unele plante pier.

Pe tulpini, boala se manifestă pe tecile frunzelor, prin pete oval-alungite, brunedeschis, cu margine mai închisă, bine delimitată spre interior. Ţesuturile din dreptul acestor pete se sfâşie longitudinal. La plantele mature, sub teacă se dezvoltă abundent miceliul ciupercii, de culoare albicioasă şi scleroţi de culoare brună-închis de 2-3 mm; scleroţii se pot forma şi în interiorul tulpinii. Deseori spicele se albesc, iar plantele cad.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :