Bolile florii soarelui. Cum protejăm recolta de floarea soarelui?

/
/
/
85 Views

Bolile florii soarelui. Cum protejăm recolta de floarea soarelui? Cum se cultivă floarea soarelui?

Bolile florii soarelui – Erwinia carotovora subsp. carotovora (Jones) Bergey, Harrison, Breed, Hammer et Huntoon – Putregaiul moale

Pe tulpină sau pe partea dorsală a capitulelor se dezvoltă pete măslinii până la negre, de 2-30 cm. Ţesuturile din dreptul petelor sunt dezorganizate, congestionate hidric, într-un stadiu mai avansat transformându-se într-o masă muciloaginoasă. Seminţele din capitulele bolnave nu sunt individualizate în alveole, iar epicarpul şi conţinutul este distrus. Uneori putregaiul cuprinde tulpina de jur împrejur, aceasta frângându-se.

Bolile florii soarelui – Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary, S. minor Jagger – Putregaiul alb

Pot fi afectate toate organele: rădăcina, tulpina, capitulele, frunzele, în toate fazele de dezvoltare. Plantulele infectate rămân mici, având porţiunea bazală a tulpinii brunificată şi cu timpul putrezeşte. Aceste plantule se ofilesc, cad la pământ şi pier.

La plantele dezvoltate, mai frecvent sunt atacate tulpina şi rădăcina, din care cauză planta se ofileşte. Porţiuni mari de ţesut par opărite şi se acoperă cu un strat gros, pâslos, alb, miceliul ciupercii. Pe vreme uscată pâsla miceliană nu se mai dezvoltă, ţesutul infectat apărând ca ars şi veşted. Pe măsură ce boala evoluează, ţesuturile infectate se extind în sus, planta se ofileşte şi moare. În interiorul tulpinilor infectate, se dezvoltă miceliul şi scleroţii care sunt de culoare închisă.

Pe frunze, începând de la baza limbului, se produce o alterare şi o decolorare a ţesuturilor care cuprinde şi peţiolul. Infecţia avansează spre tulpină. La calatide, pe faţa inferioară apare o pigmentare brună a ţesuturilor, care putrezesc. Pe partea superioară, fertilă, se dezvoltă un miceliu alb, abundent, care se transformă destul de repede în scleroţi negri (dacă se împlinesc condiţiile climatice) care respectă achenele, luând forma de grilaj. Fibrele libero-lemnoase ale tulpinii şi calatidei nu sunt distruse.

Scleroţii ciupercii S. minor prin germinare produc apotecii în formă de disc sau cupă, de 0,5- 2,0 mm, susţinute de un peduncul cilindric, flexuos, lung de 5-12 mm. Ascele sunt cilindrice sau cilindro-clavate, de 125-175 x 8-11 μm, şi conţin câte 8 ascospori elipsoidali sau ovali,
incolori, de 5,8-8,0 x 8,3-13,9 μm. Parafizele sunt filiforme, cilindro-clavate, septate, rareori ramificate, depăşind lungimea ascelor cu 3-4 μm.
Întrucât simptomele de ambele sunt asemănătoare, singurele criterii de diagnosticare macroscopică sunt dimensiunea şi numărul scleroţilor. Scleroţii de S. sclerotiorum sunt globuloşii de 1-10 mm. Cei de S. minor nu depăşesc 2 mm ca diametru, dimensiunile lor fiind compensate de numărul enorm în care se formează.

Bolile florii soarelui – Plasmopora halstedii (Farl.) Berl. et de Toni (sin. P. helianthi f. sp. helianthi Novot.) – Mana

Plantele cu infecţie primară, sistemică, se recunosc uşor în lan, deoarece rămân pitice, atingând cel mult 40-60 cm înălţime. Frunzele sunt înghesuite, adunate sub formă de buchet în partea din vârf, de dimensiuni mai mici şi de culoare verde-gălbuie pe faţa superioară,culoare ce porneşte de cele mai multe ori de la punctul de unire a limbului cu peţiolul, extinzându-se apoi de-a lungul nervurilor. Pe faţa inferioară a limbului, în dreptul petelor gălbui, apare un puf albicios, constituit din conidioforii şi conidiile ciupercii.

Pe măsură ce boala evoluează, petele se extind, ocupând porţiuni mari din limb, care se ofileşte, se zbârceşte şi se usucă. În cazul infecţiilor secundare, pe frunzele plantelor bine dezvoltate, apar pete de decolorare de 10-20 mm, acoperite pe faţa inferioară de conidiofori şi conidii, sub forma unei inflorescenţe albe. Capitulele, înainte de înflorire, exteriorizează două simptome caracteristice: sunt orientate spre cer şi prezintă o sterilitate mai mult sau mai puţin extinsă. Conidioforii sunt incolori, ramificaţi monopodial în treimea superioară de 300-750 x
10-14 μm. Pe ultimele ramificaţii – sterigme – se formează conidii unicelulare, ovoide, incolore, de 17-30 x 10-26 μm. Oosporii sunt globuloşi, brunii, de 15-45 μm.

Bolile florii soarelui – Botrytis cinerea Pers. – Putregaiul cenuşiu

Sunt atacate capitulele, pe a cărei parte inferioară apar pete brune, asemănătoare cu cele produse de S. sclerotiorum, dar mai bine delimitate. Mai târziu, în dreptul acestor pete se dezvoltă un mucegai cenuşiu-verzui, alcătuit din conidioforii şi conidiile ciupercii, iar ţesuturile afectate se înmoaie şi putrezesc. Mucegaiul se extinde şi pe partea fertilă a calatidei, acoperind seminţele. Printre achene, ca şi pe faţa inferioară, apar numeroşi scleroţi mici, negricioşi.

Conidioforii sunt arborescent ramificaţi în treimea superioară, filamentoşi, lungi până la 1 mm, bruni la bază şi incolori spre vârf. În vârful ramificaţiilor sunt prinse, în formă de ciorchine, numeroase conidii unicelulare, ovoide, incolore sau gălbui, de 9-15 x 6-10 μm.

Diaporthe helianthi Munt. Cvet., Mihal. et Petrov, f.c. Phomopsis helianthi Munt. Cvet., Mihal. et Petrov; D. arctii (Lasch.) Nitschke, f.c. P. arctii Trav. – Pătarea brună şi frângerea tulpinilor

Sunt atacate tulpinile, frunzele, peţiolii şi mai rar capitulele. Pe organele atacate apar pete brune, cu margini difuze, care se extind. Pe tulpini, mai frecvent în treimea inferioară, în jurul punctului de inserţie al peţiolului, apar pete brune-castanii, până la 200 mm lungime şi 30 mm lăţime, care extinzându-se înconjoară tulpina. În dreptul porţiunii afectate, la diferite nivele, ţesuturile din profunzime putrezesc, se dezorganizează, slăbind rezistenţa tulpinii care se frânge.

La suprafaţa ţesuturilor afectate apar numeroase punctişoare brune, picnidiile ciupercii. Pe frunze se dezvoltă leziuni brune, care mai întâi cuprind extremităţile uneia dintre cele trei nervuri principale, iar mai târziu avansează în triunghi spre peţiol. Leziunea este mărginită de o zonă galbenă şi poate cuprinde toată frunza.

Spre deosebire de pătarea neagră a tulpinii produsă de Phoma macdonaldi, petele au o culoare brună mai deschisă şi sunt lipsite de luciu metalic, cu marginile difuze. Pe partea inferioară a calatidiilor se produc pete mari, brune, ajungând uneori şi la seminţe. În cazul unor atacuri puternice, întreaga plantă se brunifică şi se usucă. Picnidiile brune-închis, în general, sunt parţial imersionate în pseudostromă, de obicei agregate, de multe ori solitare; ele sunt globuloase, de 120-366 μm, acoperite deseori de hife miceliene, prevăzute cu o osteolă prin care este eliminată o masă albă-crem, cu spori.

Ca mărime şi aspect nu există diferenţe între picnidiile celor două specii. În cadrul genului Phomopsis se formează două feluri de picnospori: alfa şi beta. P. helianthi are frecvent picnospori beta, rareori picnospori de tip alfa, P. arctii, dimpotrivă, are frecvent picnospori alfa, rareori picnospori beta. Picnosporii de tip alfa sunt fusiformi sau eliptici, drepţi, incolori, bigutulaţi, unicelulari, de 4,8-21,2 x 2,0-5,7 (majoritatea 8,5-10,8 x 3,1-3,7) μm. Picnosporii de tip beta sunt filiformi, hamaţi, sigmoidali, curbaţi, uneori drepţi, unicelulari, de 16,0-42,5 x 0,5-4,1 (majoritatea 22,3-25,8 x 1,5-2,5) μm, înconjuraţi de o masă mucilaginoasă, abundentă.

Periteciile de D. helianthi apar pe resturi de bolnave, după jumătatea lunii noiembrie, când temperaturile au coborât sub 00C şi timpul este umed, sau in vitro în culturi vechi C (circa 45 zile) pe mediul CGA. Periteciile sunt globuloase, de dimensiuni diferite, de 290-480 μm diametru, înconjurate de un perete format din mai multe straturi de celule groase, de culoare închisă la exterior, cu un cioc lung până la 260-850 (majoritatea de 350- 600) μm, subcilindrici, de aproximativ 170 μm la bază şi 100-150 μm în capătul apical.

Ascele sunt subclavate sau cilindrice, sesile, de 39-66 x 6,6-13,8 (majoritatea 50-8) μm; ascele conţin câte 8 ascospori biseriaţi neregulat, subeliptici, având capete rotunjite, cu o septă, de 10,0-19,3 x 2,8-7,5 μm. Ascosporii pe un substrat umed îşi măresc rapid dimensiunile ajungând până la 20 x 8 μm, mulţi ascospori separându-se în cele două celule. Periteciile de D. arctii sunt sferice sau dorsoventrale turtite, cu gâturi mici care se prelungesc într-un osteolum subţire, cilindric şi adesea curbat.

Ascele sunt oblonge sau obclavate, sesile, de 40-50 x 6-8 μm, cu 8 ascospori dispuşi pe două rânduri, fusiformi, ascuţiţi la capete, puţin curbaţi, bicelulari, de 10-14 x 2,5-3,0 μm, cu patru picături uleioase.

Bolile florii soarelui – Puccinia helianthi Schwein – Rugina

Boala apare primăvara devreme, fie pe cotiledoane, fie pe primele frunze de la bază. Pe faţa inferioară a acestor organe, se observă pete galbene-portocalii, de 0,5-1,0 cm diametru, în dreptul cărora se formează picnidiile şi ecidiile ciupercii. Mai târziu, prin iunie-iulie, în special
pe faţa inferioară inferioară a frunzelor, apar numeroase pustule prăfoase, mici, izolate sau confluente, brune-castanii, constituite din uredospori. Spre toamnă, printre pustule cu uredospori apar alte pustule, de culoare brună-negricioasă, formate din teliospori. Frunzele
atacate puternic se ofilesc şi se usucă prematur.

Ecidiosporii sunt unicelulari, sferic-poliendrici sau elipsoidali, de 20-28 x 10-22 μm, galbeni-portocalii, cu membrana subţire, fin verucoasă. Uredosporii sunt unicelulari, sferici sau ovoizi, de 22-34 x 17-26 μm cu membrana brună-deschis prevăzute cu echinulaţii rare. Teliosporii sunt bicelulari, elipsoidali, ovali sau scurt măciucaţi, rotunjiţi la vârf, câteodată obtuzi cu strangulaţie în dreptul septei, lung-pedunculaţi cu suprafaţa netedă, de culoare brună, de 35-63 x 20-30 μm.

Leptosphaeria lindquistii Frezzi, f.c. Phoma macdonaldi Boerema (sin. Phoma oleracea var. helianthi tuberosi Sacc.) – Înnegrirea tulpinilor

Atacul poate apare pe toate organele aeriene ale plantei, în mod deosebit pe tulpini. Pe acestea se dezvoltă leziuni brune-negricioase sau negre, cu luciu metalic, de dimensiuni diferite, bine delimitate de restul zonelor verzi, ceea ce le deosebeşte de petele produse de Phomopsis helianthi, care are marginile difuze. La început atacul se limitează la epidermă şi de aici se extinde. În cazul condiţiilor favorabile ciupercii, apar leziuni şi suberificări, fiind distruse măduva şi ţesuturile mecanice, iar tulpina se înnegreşte total.

Pe receptaculul calatidelor se formează zone negricioase, suberficiale. Pe frunze, petele sunt negre, diferite ca formă şi mărime; la început sunt atacate frunzele de la bază. Pe peţioli simptomele sunt asemănătoare celor de pe tulpini, dezvoltându-se pete negricioase, dispuse longitudinal. La nivelul ţesuturilor infectate, de pe toate organele, se formează numeroase punctişoare negricioase – picnidiile.

Picnidiile sunt sferice sau neregulate, de 68 x 308 μm diametru. Ele conţin picnospori unicelulari, incolori, de 2,2-7,9 x 1,3-3,7 μm. Periteciile sunt suberficiale sau puţin cufundate în epidermă, ovoide, cu osteolă scurtă, de 274-306 μm. Ascele sunt cilindrice, de 95,6 x 10,8 μm, cu parafize filiforme între ele. Ascosporii sunt incolori, cilindrici sau fusiformi, bicelulari.

Bolile florii soarelui – Septoria helianthi Ell. et Kell.- Septorioza; pătarea brună a frunzelor

Plantele pot fi infectate în toate fazele de creştere. Pe cotiledoane se dezvoltă pete mici, circulare, gălbui-brunii, cu suprafaţa uşor încreţită. Pe frunze, începând cu luna iunie, apar pete uşor vizibile pe faţa superioară, la început galbene-brunii, mai târziu brune-închis, uneori de culoare mai deschisă către centru şi mai întunecate la periferie, înconjurate câteodată de o aureolă galbenă-verzuie, circulare sau unghiulare, cu ţesut necrozat, de 3-20 mm diametru.

În primele stadii ale bolii, petele sunt izolate, dispuse mai ales spre vârful frunzelor, apoi se înmulţesc şi confluează. În anii cu condiţii favorabile bolii, se produce repede necrozarea întregii frunze, care atârnă de plantă sau cade. La suprafaţa petelor se formează numeroase punctişoare negre, care sunt picnidiile ciupercii. Picnidiile sunt globuloase, puţin turtite, brune-negricioase, de 85-18 μm în diametru, prevăzute la partea superioară cu o osteolă. Picnosporii sunt filiformi sau cilindric-alungiţi, îngustaţi la capătul superior, puţin curbaţi, incolori, cu 3-7 septe transversale, frecvent gutulaţi, de 33-77 x 2,2-6,7 μm.

Alternaria helianthi (Hansf.) Tub. et Nishihara (sin. Helminthosporium helianthi Hansf., Embellisia helianthi (Hans.) Pidopliciko), A. zinniae Pape, A. alternata (Fr.) Keissler – Alternarioza; pătarea brună a frunzelor

Sunt atacate toate organele aeriene. Primele simptome apar la începutul verii, în faza de formare a butonilor florali. Pe frunze se formează pete circulare, frecvent cu un halo galben. Petele pot conflua producând o necrozare a ţesuturilor, uneori determinând o defoliere prematură. Pe partea inferioară a calatidelor, se produc pete până la 10 mm în diametru, care se adâncesc în ţesut, iar în condiţii de umiditate excesivă ţesuturile putrezesc.

Alternaria helianthi : Conidioforii sunt cilindrici, cu 2-6 septe, de 30-110, solitari sau grupaţi. Conidiile sunt cilindrice sau elipsoidale, cu 2-13 septe transversale şi 0-3 longitudinale de 22,5-120,0 x 10-30 μm. Alternaria zinniae: Conidiile sunt cu 3-12 septe transversale şi până la 9 septe longitudinale şi au 75-253 x 14-27 μm. Alternaria alternata: Conidiile se formează în lanţuri care deseori sunt ramificate, sunt brune, de formă variabile (ovale, piriforme, clavate, ş.a.), cu 3-7 septe transversale şi 3-4 septe longitudinale, de 14-55 x 12-15 (majoritatea 24-36 x 11-15) μm.

Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid (sin. Macrophomina phaseoli (Maubl.) Ashby, f.m. Rhizoctonia bataticola (Taub.) F. Butler, f.scl. Sclerotium bataticola Taub. – Putrezirea cărbunoasă a tulpinilor şi rădăcinilor

Sunt afectate tulpina şi rădăcina, primele simptome apărând spre sfârşitul perioadei de înflorire. Pe tulpini atacul este localizat în treimea inferioară care capătă o coloraţie cu reflexe argintii. Epiderma decolorată se detaşează uşor. Măduva, deşi nu este distrusă în totalitate, este desfăcută în discuri şi capătă o coloraţie cenuşie datorită microscleroţilor. La fel sunt afectate şi rădăcinile. Plantele bolnave se ofilesc, se usucă, pot fi scoase uşor din pământ, iar umplerea seminţelor este împiedicată. În măduvă sau la suprafaţa zonelor afectate se formează scleroţi foarte mici, microscleroţi, bruni-negricioşi, încrustaţi.

Bolile florii soarelui – Verticillium albo-atrum Reinke et Bert. (sin. Verticillium dahliae Kleb.) – Veştejirea şi uscarea plantelor

Pe frunze, începând cu cele de la bază, apare la început, în preajma înfloritului, o cloroză internervuriană, dând frunzelor un aspect marmorat. Ţesuturile afectate se brunifică şi mor. Ţesutul necrozat este marginit de o zonă galbenă. Cu timpul frunzele se usucă. Pe tulpini apare o bandă longitudinală neagră, mai mult sau mai puţin mare, care se întinde de-a lungul tulpinii la o înălţime variabilă. Sub epiderma ţesutului afectat, se dezvoltă microscleroţi, grupaţi. Ciuperca creşte prin vasele conducătoare, producând veştejirea şi uscarea plantelor. Măduva nu este distrusă, fiind afectată numai lângă peretele interior al tulpinii, unde se dezvoltă numeroşi scleroţi, care îi conferă o culoare cenuşie, negricioasă.

Plantele infecatate de timpuriu au calatidiile slab dezvoltate, fără seminţe sau cu seminţe seci. Pe vreme umedă, la baza tulpinii apare o eflorescenţă albă, alcătuită din fructificaţiile ciupercii. Ţinându-se câtva timp întrr-o cameră umedă o bucată de ţesut afectat, la suprafaţa
acestuia se dezvoltă aceeaşi eflorescenţă albă.

Erysiphe cichoracearum DC., Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. ex Fr.) Pollich şi Leveillula compositarum Golow. – Făinarea

Pe ambele feţe ale frunzelor, începând cu sfârşitul lunii iulie, apar pete pâsloasepulverulente, albicioase, care confluează şi ocupă porţiuni mari sau chiar toată suprafaţa limbului. Mai târziu apar puncte mici, negre, cleistoteciile. E. cichoracearum şi S. fuliginea au miceliu ectoparazit, albicios, pe care se fornează conidiofori simpli, la capătul cărora se diferenţiază conidii, unicelulare, elipsoidale sau cilindrice, cu extremităţile rotunjite sau trunchiate. E. cichoracerum are conidii de 19,8 49,5 x 13-22 μm. Cleistoteciile sunt sferice, de 80-180 μm în diametru, brune-negricioase, prevăzute cu apendici simpli, lungi.

Ele conţin 10-15 asce incolore, elipsoidale sau ovoide, de 45-90 x 25-50 μm. Fiecare ască conţine 2-4 ascospori unicelulari, incolori elipsoidali, de 16-30 x 10-20 μm. S. fuliginea are condii de 23-37 x 13-25 μm. Cleistoteciile sunt globuloase, de 66-98 x 85 μm, brune, prevăzute la suprafaţă cu apendici scurţi, simpli, uneori ramificaţi, septaţi, incolori sau uşor brunii. Cleistoteciile conţin o singură ască globuloasă sau larg ovoidală, de 50-80 x 30-60 μm, cu 2-8 ascospori incolori, elipsoidali, incolori, de 15-22 x 12-20 μm. L compositarum are miceliu epiendofit (intramatrical). Conidioforii sunt simpli, cilindrici, la capătul cărora se diferenţiază o singură conidie incoloră, oval-alungită, de 48-63 x 15-24 μm. Cleistoteciile sunt de 160-260 μm, cu mai multe asce (7-38) de 72-120 x 27-35 μm. Ascosporii sunt unicelulari, incolori, de 26-38 x 14-24 μm.

Orobanche cumana Wallr. (sin. O. Cernua Loefl. var. cumana Berk., O. Bicolor C. A. Mey.), O. ramosa L. (sin. Kopsia ramosa Dumort., O. cannabis Vaucher) – Lupoaia

Plantele parazitare de lupoaie rămân mai debile, mai mici, mai subţiri, nu înfloresc sau formează calatide mici, de multe ori cu seminţe seci. În cazul unui atac puternic, frunzele plantelor parazitate se vestejesc şi cad de timpuriu, iar plantele se usucă. De pe rădăcini, în jurul tulpinii se ridică numeroase plante (1-50) de lupoaie înalte de 10-50 cm, de culoare gălbuie, brună sau violacee.

O. cumana: Florile, de obicei, sunt sesile, cu o singură bractee, fără bracteole, caliciu în spatele şi în faţă fidat, reprezentat prin 2 sepale laterale, 1-2 dinţate. Axa inflorescenţei, bracteele şi caliciul sunt scurt-glandulos-păroase sau glabrescente. Tubul corolei, foarte curbat în partea superioară. O ramosa : flori scurt pedicelate, cu o bractee mai mare şi 2 bracteole mai mici. Caliciul cu sepalele unite, mai mult sau mai puţin campanulat, cu 4-5 dinţi întregi. Tulpina ramificată, cu ramuri purtătoare de flori. Flori mici, lungi până la 12-15 mm, palid galbene cu limbul ceruleu violaceu, nuanţat.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :