Bolile bumbacului. Cum protejăm cultura de bumbac?

/
/
/
56 Views

Bolile bumbacului. Cum protejăm cultura de bumbac? Cum se cultivă?

Bolile bumbacului – Xanthomonas campestris pv. malvacearum (E.F.Sm.) Dye (sin. X. malvacearum (E. F. Sm.) Dowson – Gomoza

Boala poate apărea în toate fazele de vegetaţie ale plantei, pe toate organele aeriene. Pe cotiledoane apar la început pete circulare sau puţin colţuroase, hidrozate, untdelemnii, care cu timpul se brunifică, se măresc, se contopesc, putând cuprinde suprafeţe mari. Când atacul este puternic, cotiledoanele se usucă, iar plantula piere. Pe , sepale şi bractee, se produc pete de 2-4 mm, unghiulare, la început untdelemnii, hidrozate, apoi brune-negricioase.

Aceste pete ca şi cele de pe cotiledoane se acoperă cu un exudat lipicios, gălbui-cenuşiu. După uscare, exudatul formează o pojghiţă albicioasă. Frunzele puternic atacate se răsucesc, se usucă şi cad. Pe ramuri şi tulpini, petele sunt alungite, la început hidrozate, apoi brune-negricioase. Pe capsule, petele sunt de regulă circulare, cufundate, brune, lucioase. Capsulele infectate de timpuriu nu mai cresc, devin cenuşii şi se usucă. Când sunt infectate capsulele mai dezvoltate, ele formează fibre umede, cleioase, fragile, galbene-roşcate.

Bolile bumbacului – Phyllosticta malkoffii Bubak – Pătarea albă a frunzelor

Pe frunze se formează pete de 2-4 mm, circulare sau neregulate, la început verzipalide, mai târziu brune-deschis. Într-o fază mai avansată a bolii, petele capătă o culoare albicioasă, înconjurate de o dungă brună. În ţesutul din dreptul petelor apar numeroase punctişoare negre – picnidiile ciupercii. Când atacul este puternic, frunzele se usucă, se sfărâmă şi câteodată cad. Picnidiile sunt globuloase, epifile, brune, de 75-125 x 65-105 μm. Picnosporii sunt ovoizi sau elipsoidali, unicelulari, incolori, de 5-9 x 2-6 μm.

Fusarium oxysporum Schlecht., f. sp. vasinfectum (Atk.) Snyd. et. Hans. – Veştejirea fuzariană

Boala apare în toate fazele de dezvoltare a plantelor, având un caracter grav atunci când sunt atacate plantulele. Primele simptome sunt clarifierea frunzelor, urmată de necrozarea ţesuturilor internervuriene, moartea frunzei, apoi a plantulei. La plantele mature, boala poate începe numai cu câteva frunze de pe un lăstar, care se îngălbenesc şi se veştejesc, ţesuturile vasculare se brunifică, iar creşterea plantei este frânată.

Veştejirea progresează repede, cuprinzând întreaga plantă. În unele cazuri, boala are o evoluţie lentă, îngălbenindu-se ici-colo câte o frunză tânără, care se ofileşte, se usucă şi cade. Astfel de nu formează capsule, întârzie în dezvoltare, iar tulpina este de culoare închisă. La baza tulpinilor bolnave apare de regulă un mucegai pâslos albicios, constituit din miceliu şi fructificaţiile conidiene.

Bolile bumbacului – Gibberella fujikuroi (Saw.) Ito et Kimura, f. c. Fusarium moniliforme Sheld. – Fuzarioza radiculară

Plantele mai dezvoltate, prezintă pe rădăcina principală, de jur împrejur, pete sau sugrumări, străbătute de crăpături de culoare brun închis. Pe vreme uscată, în locul unde este atacată rădăcina, se formează depresiuni. La rădăcinile mai dezvoltate, porţiunile atacate sunt la început gălbui până la brune închis, cu timpul devenind mai închise la culoare. Uneori se formează rădăcini noi, iar planta creşte mai departe, până ce aceste rădăcini sunt atacate. Plantele bolnave rămân mai mici, au rădăcina scurtă, iar tulpina îngroşată.

Glomerella gossypii (Southworth) Edgerton, f. c. Colletotrichum gossypii Southworth – Antracnoza

Antracnoza se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor, întâlnindu-se cu precădere pe capsule. Când sunt atacate plantele tinere, pe cotiledoane şi pe hipocotil apar pete mici, brune, de formă neregulată. La plantele mai dezvoltate, pe frunze, tulpini şi ramuri apar pete brune, cu marginile bine delimitate. Pe capsule, atacul se manifestă prin pete mici, roşii-purpurii, uşor cufundate. Pe vreme uscată, petele se măresc, confluează, putând acoperi întreaga suprafaţă a capsulei, care capătă o culoare brun-violet închis.

Fibrele din capsulele infectate au o culoare roşiatică sau brună, putrezesc şi sunt inutilizabile. În dreptul petelor de pe organele atacate se formează aglomerări mici, roşiatice, care sunt lagărele de conidiofori cu conidii. Uneori, pe capsule, se formează periteciile. Conidioforii sunt scurţi, simpli, incolori, de 12-20 x 4-8 μm. Conidiile sunt cilindrice, cu capetele rotunjite, incolore, drepte, sau puţin curbate de 10-20 x 4,0-4,5 μm. Periteciile sunt cespitoase, rostrate, brune; ascele sunt sesile, lipsite de parafize, cu ascospori incolori elipsoidali, de 12-20 x 5-8 μm.

Verticillium albo-atrum Reinke et Berth, (sin. V. dahliae Kleb.) – Veştejirea plantelor

De regulă, în fazele de îmbobocire şi înflorire, plantele defoliază fără o prealabilă ofilire a frunzelor. Pe frunze se observă însă, fie pete de culoare verde deschis, apoi galbene, dispuse pe marginea limbului, fie o brunificare a marginilor frunzelor, brunificare care progresează cuprinzând tot limbul. Când atacul se produce spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, frunzele se ofilesc, iar într-un timp scurt se răsucesc şi se usucă. În secţiunea tulpinii principale sau a ramurilor laterale, fasciculele de vase sunt brunificate.

Bolile bumbacului – Rhizoctonia solani Kühn, Fusarium spp., Alternaria alternata (Fr.). Keissler, A. macrospora Zimm., Pythium de baryanum Hesse, Rhizopus sp. – Putregaiul plantelor

Boala apare scurt timp după răsărirea plantulelor până ce ajung să formeze 4-5 perechi de frunze. În regiunea coletului se dezvoltă pete brune, brune-roşiatice sau brunenegricioase. La început petele sunt mici, apoi se extind cuprinzând tulpiniţa de jur împrejur, aceasta uneori subţiindu-se. Plantulele atacate pier sau rămân în urnă ca dezvoltare.

A. macrospora: conidioforii sunt solitari sau în grupuri, erecţi, simpli, drepţi sau flexuoşi, întotdeuna cilindrici sau îngustaţi uşor spre apex, septaţi, gălbui până la bruni, netezi, cu una sau câteva cicatrici conidiene, până la 80 μm lungime şi 4-9 grosime. Conidiile sunt solitare sau uneori în lanţuri de câte două, drepte sau curbate, obclavate sau elipsoidale, îngustându-se aproape abrupt până la foarte înguste, formând un cioc care este egal în lungime cu corpul sau dublul lungimii corpului, gălbui până la brun-roşcat închis cu membrana de obicei fin verucoasă, cu 4-9 (majoritatea 6-8) septe transversale şi câteva longitudinale sau oblice, deseori uşor contractate în dreptul septelor, de 90-180 μm lungime, iar în partea cea mai largă de 15-22 μm; ciocul este simplu, gălbui, de 1,0-1,5 μm grosime de-a lungul celei mai mari părţi.

Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid. (sin. Macrophomina phaseoli (Maubl.) Ashby), f. m. Rhizoctonia bataticola (Taub.) F. Butler, f. scl. Sclerotium bataticola Taub. – Putrezirea coletului şi a rădăcinilor

La plantele tinere, coletul şi rădăcinile putrezesc, iar planta se culcă şi piere. Baza tulpinii plantulelor atacate este acoperită cu scleroţi mici, negri, care formează un manşon compact în jurul acesteia. La plantele mai dezvoltate, frunzele se clorozează, apoi se usucă şi cad. frunzelor începe cu parenchimul internervurian. În cele din urmă plantele atacate se usucă şi pier. Rădăcinile şi coletul plantelor bolnave putrezesc.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :