Bolile alunelor de pământ? Care sunt? Cum protejăm cultura alunelor?

/
/
/
55 Views

Bolile alunelor de pământ? Care sunt? Cum protejăm alunelor? Cum se cultivă

Bolile alunelor de pământ – Mycosphaerella arachidicola Jenk., f.c. Cercospora arachidicola Hori – Pătarea timpurie a frunzelor

Sunt atacate toate organele aeriene, fiind mai păgubitoare pe , pe care apar pete circulare, ovale sau neregulate, mici, de verde-deschis, mai pronunţate pe partea superioară. Petele se extind ajungând până la 10 mm şi devin brune-roşiatice până la negricioase pe partea inferioară şi brune-deschis pe cea superioară. De regulă, petele de pe partea superioară prezintă un halo galben, de lăţime variabilă, cu margine difuză. Frunzele puternic atacate se usucă şi cad de timpuriu.

Conidioforii care se dezvoltă la început numai pe faţa superioară sunt neseptaţi sau cu mai multe septe, geniculaţi. Conidiile sunt incolore, până la oliv-verzi, obclavate, de obicei, curbate, cu 3-12 septe, de 37-108 x 2,7-5,4 μm. Periteciile se formează de obicei la marginea petelor, sunt parţial imersate în ţesut, ovale până la globuloase, negre, de 46-84 x 44-74 μm. Ascele sunt cilindrice, de 27-37 x 7,0-8,4 μm, fără parafize, cu 8 ascospori bicelulari, cu celula superioară mai lată, uşor curbaţi, incolori, de 7,0-15,4 x 3-4 μm.

Bolile alunelor de pământ – Mycosphaerella berkeleyi Jenk., Cercospora personata (B. et C.) Ell. et Ev. – Pătarea târzie a frunzelor

Sunt atacate toate organele aeriene, dar mai frecvent frunzele, la care pe ambele feţe apar pete rotunde, brune-deschis sau brune-închis. Pe faţa superioară, mult mai târziu, petele vechi sunt înconjurate de o aureolă galbenă. Petele sunt de dimensiuni diferite, de la un milimetru la câţiva centimetri: prin confluare acoperă suprafeţe mari din limb. Pe faţa inferioară a frunzelor, mai ales pe vreme excesiv de umedă, se formează o inflorescenţă alcătuită din fructificaţiile ciupercii.

Sunt atacate şi peţiolurile, tulpina şi păstăile, pe care apar pete mai mici, asemănătoare la culoare cu cele de pe frunze. Plantele puternic atacate se usucă şi mor. Conidioforii sunt fasciculaţi, geniculaţi, bruni-roşiatici, continui sau septaţi, de 24-54 x 2,0-8,2 μm. Conidiile sunt mai mult cilindrice, subţiate la vârf, brune-olivacee, de 18-60 x 5-11 μm, cu 1-8 septe. Periteciile se formează mai mult pe marginea pereţilor, fiind parţial imersate în ţesut, ovoide până la globuloase, de 84-140 x 70-112 μm, de culoare neagră. Ascele sunt cilindrice, de 30-40 x 4-6 μm, fără parafize, cu 8 ascospori mono- sau biseriaţi, bicelulari, cu celula superioară mai mare, uşor sugrumaţi în dreptul septei, incolori, de 10-19 x 2,9-3,8 μm.

Corticum rolfsii (Sacc.) Curzi, f.scl. Sclerotium rolfsii Sacc. – Putrezirea coletului tulpinilor

Atacul se manifestă pe coletul tulpinilor, printr-un mucegai albicios, alcătuit din miceliul ciupercii, în care apar mai târziu scleroţiile sub forma unor corpuşoare negre, tari, de 2-3 mm. Ţesuturile atacate se înnegresc şi putrezesc, iar frunzele cad.

Bolile alunelor de pământ – Oidium arachidis Chorin – Făinarea

Făinarea se manifestă pe faţa superioară a frunzelor pe care se dezvoltă o pâslă albicios-cenuşie, dispusă în formă de pete; petele la început sunt mici şi izolate, iar mai târziu se extind, putând ocupa întreg limbul. Această pâslă este constituită din miceliul ciupercii, care devine pulverulent ca urmare a formării conidioforilor şi conidiilor. Conidiile sunt unicelulare, incolore, cilindrice, cu capetele rotunjite, de 21-40 x
11-17 μm, dispuse în lanţuri lungi.

Ascochyta arachidis Woronin – Pătarea brună a frunzelor

Sunt atacate frunzele pe care se dezvoltă pete circulare de 3-8 mm, brune la început, mai târziu cenuşii, delimitate de o dungă brună închis. De regulă, petele sunt izolate, vizibile pe ambele feţe ale limbului. Într-o fază mai evoluată a bolii, ţesuturile din dreptul petelor se sfâşie, frunzele apărând ciuruite. În ţesuturile atacate se formează punctişoare negricioase – picnidiile ciupercii. Picnidiile sunt aproape sferice, de 95-152 μm. Picnosporii la început sunt unicelulari, pe măsură ce maturizează devin bicelulari, oval-alungiţi, incolori, de 5,7-7,6 x 3,0-3,8 μm.

Bolile alunelor de pământ – Gibberella intricans Wollenw., f.c. Fusarium equiseti (Corda) Sacc. (sin. F. scirpi Lamb. et Fautr.) – Veştejirea fuzariană

Primele simptome apar în perioada înfloririi şi constau în aplecarea bruscă sau treptată a frunzelor. În cazul în care ofilirea se petrece lent, ea este precedată de o îngălbenire şi aplicare a frunzelor şi de apariţia pe limb de pete brune, cu ţesut necrozat. La suprafaţa tulpinii, mai ales în regiunea coletului, pe vreme umedă apare un mucegai alb sau roz, alcătuit din miceliul şi fructificaţiile ciupercii. Lujerii fructiferi şi păstăile se brunifică, iar pe timp umed se acoperă cu un mucegai fin alb sau roz. Păstăile plantelor bolnave sunt mici, seci sau nu ajung la maturitate, seminţele sunt zbârcite.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :