Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Mierea de albine / Zahărul nu poate înlocui niciodată mierea de albine

Zahărul nu poate înlocui niciodată mierea de albine

/
/
/
164 Views

Până în Evul Mediu târziu, în Europa mierea a reprezentat singurul îndulcitor pentru mâncăruri și băuturi. Această situație s-a schimbat odată cu pornirea cruciadelor, care i-au familiarizat pe europeni cu hrană dulce din țările arabe și din India. În secolul al XII-lea, negustorii venețieni au început să importe împreună cu alte mirodenii, însă, deoarece acesta costa de zece ori mai mult decât mierea, a fost considerat mult timp un lux, folosit în paralel în scopuri terapeutice.

Abia după începerea unei culturi extensive a trestiei de zahăr în colonii au început și importurile în cantități mari. Prețul a rămas însă ridicat, astfel că vremea îndelungată a zahărului a rămas exclusiv un privilegiu rezervat nobililor și oamenilor bogați.

Consumul de zahăr la curte și în casele nobililor a influențat decisiv dezvoltarea culturală a Europei. În special în epoca barocului, îndulcirea noilor băuturi exotice (cafea, ceai, cacao) cu zahăr era considerată un obicei deosebit de distins. La curtea regelui Franței s-a introdus obiceiul de a însoți aceste băuturi foarte îndrăgite cu un fursec dulce. Servitul cafelei s-a transformat într-un obicei social, devenind unul dintre momentele preferate pentru organizarea de evenimente. Compoziția masei considerate tradiționale în zilele noastre – mai multe feluri de mâncare urmate de desert – a luat naștere tot în această perioadă. Marțipanul, bomboanele, înghețata și lichiorul, inventate acum 300 de ani, ,au rămas multă vreme rezervate familiilor înzestrate. Către sfârșitul secolului al XVI-lea, mierea dispăruse aproape integral din bucătăriile clasei bogate.

Din cauza creșterii constante a prețului zahărului obținut din trestie s-a încercat producerea acestuia din alte plante. Regele Frederic cel Mare al Prusiei, deranjat în mod special de taxele de import usturătoare pe care trebuia să le plătească pentru aducerea zahărului de peste mări, a început să caute o metodă de obținere a acestuia dintr-o plantă indigenă – sfecla furajeră. La mijlocul secolului al XVIII-lea s-a extras pentru prima dată zahăr din sfecla de zahăr, prima fabrică de zahăr din sfeclă fiind înființată în 1801 în Silezia. Aici se obțineau zilnic 200 de kg de zahăr cristalizat din 5000 kg de sfeclă.

Din acest moment, zahărul a fost de neoprit. La sfârșitul secolului al XIX-lea, progresele tehnice enorme permiteau producerea industrială a zahărului la prețuri rezonabile, astfel că din ce în ce mai mulți consumatori au început să aibă acces la prețiosul îndulcitor. Aceasta a dus nu doar la dezvoltarea unei culturi a dulciurilor și a prăjiturilor; chiar și supele, fierturile de cereale și mâncărurile cu carne și legume erau rafinate prin adăugarea de zahăr, care s-a transformat încet, dintr-un lux într-un aliment popular. Astfel, la sfârșitul secolului XVIII-lea în Germania consumul anual de zahăr se ridica la numai 1 kg pe cap de locuitor. În 1974 se consuma de 32 de ori mau mult zahăr decât în 1800. În zilele noastre, cifrele se rotesc în jurul a 34 kg – adică 30 de cuburi de zahăr pe zi. Consumul anual de , însă se ridică la numai 1,4 kg pe cap de locuitor.

mierea de albine si zahar

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.