Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Vitele din Rasa Sură de stepă. Cât lapte și câtă carne produc?

/
/
200 Views

Rasa Sură de stepă provine din Bos taurus primigenius și s-a format sub influența directă a factorilor naturali de mediu, în condiții pedoclimatice specifice zonei de stepă. Influența omului în formarea acestei rase este neînsemnată. Această are origine comună cu alte rase europene: Andaluză (Spania), Romagnolă și Podolică (Italia), Zamorană (Portugalia), Salers (Franța), Sură iugoslavă, Sură ungurească, Sură grecească etc.

Până la mijlocul secolului trecut, această rasă deținea ponderea majoritară în cadrul structurii de rasă a taurinelor din țara noastră. După a doua jumătate a secolului al XIX-lea efectivul acestei rase s-a redus permanent, astfel că în anul 1935 Sura de stepă reprezenta 46% din efectivul total de , 16% în 1955 și 0,6% în 1977. În prezent, această rasă este practic dispărută sub formă de rasă pură. Sporadic, în unele zone ale țării (Iași, Vaslui, Galați, Argeș) se întâlnește în efective reduse, izolate, sub formă de metiși.

Rasa Sură de stepă a cunoscut o largă răspândire pe teritoriul țării noastre (cu excepția zonei muntoase), întâlnindu-se sub formă de varietăți ecologice, denumite după zona geografică de formare: moldovenească (cu tipul Bucșan), transilvăneană, dunăreană (ialomițeană) și dobrogeană. Treptat, aceste varietăți ale acestei rase au fost substituite în urma practicării încrucișărilor de absorbție de către rasele amelioratoare.

Sură de stepă – descrierea rasei

Morfologic, Sura de stepă se încadra în tipul raselor de tracțiune, având (în funcție de varietatea ecologică considerată) o dezvoltare
variabilă, talia de 114-136 cm și masa corporală de 280-500 kg, formatul corporal dreptunghiular (114%), cu lărgimi și adâncimi proporțional reduse. Avea capul lung, îngust și cu profil drept, coarne lungi (40-80 cm) și groase, în formă de liră. Gâtul era lung, slab îmbrăcat în masă musculară, cu salba dezvoltată.

Trunchiul era scurt, îngust și nu prea adânc; profilul corporal era trapezoidal, cu baza mare orientată către trenul anterior. Linia superioară a trunchiului, ușor descendentă cranio-caudal, grebăn puternic și înalt, spinare și șale scurte (puțin îmbrăcate în musculatură), crupa scurtă și îngustă (mai ales la ischii), unghiuloasă, teșită și în acoperiș. Pieptul și toracele strâmte, abdomenul voluminos. Ugerul era mic, cărnos, acoperit cu păr lung. Membrele erau lungi, puternice și rezistente. Culoarea robei era sură (cenușie), de diferite nuanțe; oglinda botului, extremitățile membrelor, smocul cozii și ongloanele erau de culoare închisă sau neagră. La naștere, vițeii aveau o culoare roșcată, iar după vârsta de 4-5 luni, în urma năpârlirii culoarea devenea asemănătoare animalelor adulte.

Cât produc vitele din rasa Sură de stepă?

Rasa Sură de stepă era o rasă primitivă, cu aptitudini universale de producție (muncă, lapte și ). Aptitudinea productivă principală era producția energetică; boii utilizați la tracțiune, datorită scheletului puternic și solidității membrelor, aveau o capacitate mare de efort, erau rezistenți și docili. Producția de lapte era redusă. În funcție de varietatea ecologică se realizau 800-1500 kg lapte/lactație, cu un conținut de 4,5-4,6% . Durata lactației era redusă, de 6-7 luni.

Câtă carne produc vitele din Rasa sură de stepă?

Producția de carne la rasa Sură de stepă era scăzută, urmare a masei corporale reduse la vârsta de adult. De asemenea, tineretul taurin supus procesului de îngrășare realiza sporuri medii zilnice mici, iar randamentul la tăiere era de 45-50%. Carcasele obținute erau mici, iar avea calități organoleptice și culinare mai puțin favorabile, respectiv fibra musculară era lungă, groasă, lipsită de marmorare și perselare.

Condiții de viață

Rasa Sură de stepă era o rasă tardivă (maturitatea morfologică fiind atinsă la vârsta de peste 5 ani), cu o longevitate productivă apreciabilă (vacile erau exploatate timp de 11-12 lactații și chiar mai mult). Vițelele erau admise la în jurul vârstei de 30-32 luni. Producția
maximă de lapte se înregistra târziu, la lactația a VII-a – a VIII-a. La vacile de rasă Sură de stepă fătările decurgeau ușor, cazurile de distocii și
retenții placentare fiind foarte rare. La această rasă instinctul matern era foarte bine dezvoltat (multe puteau fi mulse doar în prezența propriului vițel).

sură de stepă
sură de stepă

Rasa Sură de stepă era o rasă rustică, cu o constituție robustă (uneori grosolană), rezistentă la îmbolnăviri, foarte bine adaptată la condițiile naturale din țara noastră, puțin pretențioasă la hrănire, adăpostire și îngrijire. Avea o bună capacitate de valorificare a furajelor de volum (nutreț verde, fibroase și grosiere). Datorită potențialului productiv scăzut, această rasă (și cu preponderență varietățile transilvăneană și moldovenească ale rasei Sură de stepă) a fost supusă unui proces de ameliorare prin absorbție (prin încrucișări cu tauri de rasă
Simmental), proces în urma căruia a rezultat rasa Bălțată românească.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar