Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Cum se cultivă? / Usturoiul de Egipt (rocambole). Cum se cultivă? Cum se îngrijește?

Usturoiul de Egipt (rocambole). Cum se cultivă? Cum se îngrijește?

/
/
/
42 Views

Usturoiul de Egipt este o plantă originară din zona sudică a Mării Mediterane. A fost cunoscut în cultură cu aproximativ 3 000 de ani î.e.n., în primul rând la egipteni, de aceea i se spune și usturoiul de Egipt. În Europa a fost adus de spanioli și luat în cultură, de aceea i se mai spune și de Spania. În Europa se mai cultivă pe suprafețe mai mari în Italia, dar în alte țări din vestul Europei se cultivă pe suprafețe restrânse.

Usturoiul de Egipt se cultivă pentru a fi folosit ca stufat (în stare verde), la prepararea unor mâncăruri cât și în stare uscată, mai ales în industria conservelor cu carne. Valoarea nutritivă a usturoiului de Egipt este foarte apropiată de a usturoiului obișnuit, conținând substanță uscată (43%), proteine (9,18%), celuloză (1%) și acid ascorbic (17%). Aroma specifică a usturoiului este dată de conținutul bogat în uleiuri eterice.

Usturoiul de Egipt – descrierea plantei

Usturoiul de Egipt formează căpățâni diferite ca mărime, în funcție de proveniență, de la un cățel la o căpățână, până la 3-4 bulbi sau chiar la 6-8 bulbi la căpățână. Înmulțit prin bulbii aerieni (grăunciori), din vârful tulpinii florale formează căpățâni mici de 1-4 bulbili.

Când se înmulțește prin plantarea cățeilor despărțiți formează căpățâni mari de 30-40 g sau chiar 70-80 g, care au 5-8 bulbi mari a 5-15 g bulbul – așezați circular în jurul tulpinii florale. Căpățâna este învelită în 3-5 foițe per­gamentoase, de culoare mov-cenușie, iar bulbilii au o culoare albă-gălbuie.

Tulpina falsă este destul de lungă (4-14 cm), frunzele sunt de culoare verde-închis, lungi de 40-60 cm și late de 10-15 mm, acoperite cu un strat subțire de pruină. Tulpina florală se formează, de regulă, în anul al doilea de cultură, dar poate apare la unele plante și în primul an. Este lungă de 60-90 cm și când este mai subțire se răsucește ca un șarpe, de unde și denumirea de usturoi șerpesc. În vârful tulpinii se formează o inflorescență falsă, în care cresc grăunciori (bulbii mici) de culoare mov din florile sterile strânse într-un înveliș de formă piramidală.

usturoiul de Egipt?

Usturoiul de Egipt reușește foarte bine când este amplasat pe terenuri cu textură ușoară sau mijlocie, plane, fertile, lipsite de buruieni, cu reacție neutră (pH 6,5—7,5). Ca plante premergătoare sunt foarte bune leguminoasele, bune solano-fructuoasele și corespunzătoare vărzoasele și bostănoasele.

Pregătirea terenului se face prin nivelarea de exploatare, fertilizarea de bază (cu superfosfat. 350 kg/ha şi sulfat de potasiu 200 kg/ha) și arătura de bază la adâncimea de aproximativ 28 cm. Înainte de plantare se execută un discuit sau două, se deschid rigole în vederea modelării și se modelează.

Înființarea culturii se face prin plantarea mecanizată a bulbililor la adâncimea de 8-10 cm la distanța de 24 cm între rânduri și 8 cm între plante pe rând. Plantarea are loc prin lunile septembrie-octombrie. Norma de căței este în funcție de mărimea lor, de la 800 la 2 000 kg ha, asigurându-se o densitate, de 550 000-570 000 plante la hectar.

cum se cultivă usturoiul de Egipt
cum se cultivă usturoiul de Egipt

Cum se întreține cultura de usturoi de Egipt?

Usturoiul de Egipt se întreține prin erbicidarea culturii (cu Afalon 1,5 kg/ha) la apariția buruienilor și când plantele de usturoi au cel mult 3-4 cm înălțime. În continuare, cultura se întreține prin prașile mecanice (2-3), fertilizarea fazială (cu 150 kg/ha azotat de amoniu) și irigarea culturii pe brazde lungi, de 2-3 ori, cu norme de 250-400 mc apă/ha (metri cubi apă/ha), în funcție de textura solului și gradul de uscăciune.

Când condițiile sunt favorabile apariției manei (Peronospora destructor) se execută preventiv tratamente foliare cu produse cuprice: Turdacupral, 3,5 kg/ha sau pe bază de Mancozeb, Dithane M-45, 2 kg/ha, Vandozeb, 2 kg/ha sau Captan, Orthocid 50, 2,5 kg/ha, Merpan 2,5 kg/ha.

Dintre dăunători, cel mai cunoscut este nematodul usturoiului (Anquilkilina dipsaci Kiihn), despre a cărui biologie și măsuri de combatere curativă se cunoaște foarte puțin, deși în ultimii ani a făcut pagube mari în culturile de usturoi. Până la găsirea unei soluții de combatere curativă a dăunătorului, singura metodă care dă rezultate foarte bune este luarea unor măsuri preventive de combatere.

Din observațiile făcute de unii cultivatori rezultă că nematozii usturoiului își intensifică activitatea în masa cățelului (bulbului), când temperatura solului a atins 8-9°C. Această intensificare a activității nematozilor are loc și în perioada păstrării usturoiului în depozite. Când temperatura în depozitele de păstrare este 2-3°C sau mai mică chiar, nematozii migrează din cățeii exteriori ai căpățânii către cățeii din mijlocul căpățânii, unde iernează și continuă atacul.

Bazați pe aceste observații, este bine ca primăvara de timpuriu, când se pregătește materialul pentru plantare, să se rețină pentru plantare numai cățeii din exteriorul căpățânii, iar cei din interior să fie excluși de la plantare și valorificați la consum. În aceste condiții, materialul de plantare este lipsit total sau are un număr foarte redus de nematozi. Dacă această măsură este însoțită și de o plantare extra-timpurie, acțiunea dăunătoare a nematozilor este aproape complet înlăturată și producțiile ce se obțin sunt foarte bune.

Soiuri cultivate în țara noastră

Dintre soiurile cultivate în țara noastră, amintim: De Modena, Amaradia 26, De Ișalnița și Cenad. Toate aceste soiuri sunt soiuri umblătoare, adică se pot planta atât toamna, cât și primăvara pentru usturoi verde sau usturoi uscat. În ceea ce privește populația de Dărăști, aceasta se comportă bine numai pentru usturoi uscat cu plantare timpurie de primăvară. Usturoiul de Kastamonu (proveniență Turcia), introdus recent în cultură, se comportă bine numai ca usturoi uscat cu plantare primăvara de timpuriu.

Soiurile de usturoi de proveniență spaniolă, siriană, de Egipt, de Rovigo, toate sunt de tip rocambole și se folosesc la noi pentru consum în stare verde (stufat). Ele se obligatoriu toamna, în perioada 15 septembrie – 15 octombrie. Producția de usturoi verde ce se obține la hectar este cuprinsă între 5-7 tone. Valorificarea cea mai corespunzătoare se face la legătură (trei fire la legătură).

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar