Hit enter after type your search item

Surse naturale de vitamina D

/
/
/
1013 Views

Atât în regnul vegetal cât și în cel animal se găsesc o serie de provitamine D, dintre care mai importante sunt ergosterolul (provitamina D2) și 7-dehidrocolesterolul (provitamina D3). 2 ca atare se găsește în ficatul unor pești marini, iar 3 se întâlnește în ficatul peștilor marini și de apă dulce, în ficatul mamiferelor, lapte, produce lactate, ouă. Ambele provin prin iradiere UV a provitaminelor respective. În epiderma animalelor, prin iradierea UV a colesterolului ia naștere vitamina D3.
Sursele cele mai importante sunt uleiul din ficat de cod, peștele (hering, macrou, salmon, thunus), gălbenușul de ou și ficatul de vită, porc, oaie.

Vitamina D îndeplinește în organism o serie de funcții de maximă importanță printre care amintim:

  • activarea fosfatazelor alcaline din rinichi, intestine și oase;
  • absorbția calciului și fosforului din tractusul intestinal;
  • creșterea concentrației acidului citric din sângele copiilor rahitici până la nivele normale;
  • favorizează resorbția fosfatidelor de către rinichi;
  • formarea normală a oaselor.

Deficiența în vitamina D afectează în principal oasele și dinții. La copii, deficiența în Vitamina D conduce la rahitism, iar în cazul adulților la osteomalacie (demineralizare). În deficiența de vitamina D, matricea organică a oaselor se formează, dar sărurile de calciu și fosfor nu se mai depozitează.

În procesul de osificare există o corelație strânsă între vitamina D, hormonul paratiroidian și calcitonina. Atât vitamina D cât și hormonul paratiroidian intervin în mobilizarea normală a calciului și fosforului din plasma sanguină. Se consideră că dacă produsul Ca*P din plasma sanguină este mai mare de 40mg/100 ml, mobilizarea calciului și fosforului este bună. Dacă Ca*P <35 mg/100 ml, se ajunge la rahitism.
La copii, deficiența în vitamina D conduce la rahitism, iar în cazul adulților la osteomalacie (demineralizarea oaselor). În deficiența în vitamina D, deși matricea organică a oaselor se formează, sărurile minerale de calciu și fosfor nu se mai depozitează în această matrice. Drept rezultat au loc deformă și înmuieri ale oaselor. Dinții copiilor rahitici apar mai târziu și se cariază mai repede. La dinții permanenți se întâlnește hipoplazia emailului, întârzierea calcificării substanței de cimentare și a predentinei.

Musculatura striată pierde tonusul. Se mai constantă o mărire a glandelor paratiroide, o întârziere a creșterii și pierderea vigorii. La nivelul sângelui concentrația calciului este normală, fosfatul este mai scăzut (sub 5 mg%), iar citratul scade de la 2,5 la 1,5 mg%. Fosfataza alcalină este crescută (normal fosfataza alcalină trebuie să fie de 5-15 unități).

În caz de hiperavitaminoză, se ajunge la mobilizarea calciului și fosforului din oase (demineralizare) și depunerea acestora în vasele de sânge, rinichi etc. În hipervitaminoza D, apetitul este micșorat, retenția de calciu și fosfor în organism se micșorează, iar viteza de creștere încetinește.

Necesarul de vitamina D

Stabilirea necesarului de vitamina D este dificilă deoarece există o formare endogenă a vitaminelor D din provitamine existente în piele la expunerea acesteia la soare. În această direcție, faptul că rahitismul mai persistă chiar în societatea modernă, se datorează unei expuneri insuficiente a copiilor la soare (menținuți pe timpul verii îmbrăcați complet sau sunt ținuți în casă).

Aportul exogen de vitamina D recomandat este de 10µg/zi pentru sugari și copii până la 6 ani. Această cantitate este suficientă pentru a garanta o absorbție satisfăcătoare a calciului și a preveni rahitismul. Acest aport este dificil de asigurat la copiii cu vârsta de până la 6 ani, deoarece alimentele bogate în vitamina D (ouă, sardele, heringi) nu sunt agreate. Din această cauză se practică îmbogățirea cu vitamină colecalciferol (D3) a laptelui lichid, praf, a produselor cerealiere pentru sugari. O altă cale de a asigura acest aport la copii este acela de a li se administra uleiul de ficat de pește.

Peste 7 ani, aportul de vitamina D trebuie să fie de 2,5 µg/zi, cu specificația că la femeile însărcinate ( a doua perioadă) și la femeile în perioada de lactație (primele 6 luni), aportul să fie de 6µg/zi.
Surse: Produsele alimentare și inocuitatea lor – C. Banu, N. Preda, S. S. Vasu;
Vitamine, enzime și hormoni – Maria Rebega, Constantin Rebega;
wikipedia.org

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :