Hit enter after type your search item

Sentimentele de vinovăție din cauza consumului de alcool

/
/
/
117 Views

Când cineva observă că bea mai mult decât și-a propus, el oscilează între diferite sentimente: supărarea pe sine de a nu fi rezistat tentației, mânia pe cei care l-au „sedus“ sau pe pretinșii vinovați, disperare, rușine, sentimente de vinovăție sau umor negru. Cu cât mai puțin va reuși dependentul să se autoamăgească, cu atât mai puternice vor fi sentimentele contradictorii. De fapt, tăgăduirea, refuzul responsa­bilității, bagatelizarea și ascunderea consumului de băutură au ca țel reducerea sentimentelor de vinovăție și înlesnirea consumului pe mai departe.

Important în terapie este a nu confunda rușinea cu vinovăția: rușinea se referă la propria valoare în ochii celorlalți, în timp ce vinovăția arată că au fost deja încălcate valori care au importanță personală. Când sentimentele de vinovăție duc la o conștiință încărcată, atunci îți spui: „Am procedat altfel decât am considerat eu că ar fi trebuit s-o fac. Mi-am încălcat propriile convingeri și valori și asta-i rău!“ Prelucrarea cu succes a vinovăției va rearanja valorile vieții și îl va ajuta pe cel în cauză să ia decizii corecte pe viitor.

Sentimentele de vinovăție cauzate de consumul de

Dacă cineva se rușinează doar în fața celorlalți pentru faptul că bea, va bea de îndată ce se simte neobservat. Rușinea poate să ia o amploare copleșitoare atunci când cel în cauză încearcă să facă față pretențiilor unei persoane reale sau fictive. Acest sentiment își are originea în copilărie, când persoana respectivă nu reușea niciodată să satisfacă pretențiile părinților, fie din cauză că era un copil nedorit, fie din alte motive. Acest fel de rușine trebuie prelucrată într-un tratament psihoterapeutic.

Sentimentele de vinovăție sunt un semn bun – cel în cauză vrea să-și ia răspunderea pentru trecutul său și nu mai încearcă să caute vina la ceilalți. Deși pentru cel în cauză vinovăția este foarte neplăcută, are părțile ei bune: cine nu o refulează, ci i se expune și o prelucrează, favorizează procesul însănătoșirii. Este important pentru integritatea psihică să fi găsit pacea interioară fără a ascunde trecutul.

Citește și: Dependență sau abuz de alcool?

Există însă pericolul ca cineva să se chinuie cu autoreproșurile și să sufere vizibil. Se autopedepsește și așteaptă să fie consolat de ceilalți („Ei hai, că nu ești chiar atât de rău, doar nu-i vina ta!“) pentru a se simți absolvit. Se ghidează după motoul: cine suferă suficient de mult în urma sentimentelor sale de vinovăție este eliberat și a dovedit destulă noblețe sufletească pentru a o lua de la capăt – după vechile obiceiuri greșite. Astfel se închide cercul vicios al comportamentului greșit, sentimente de vinovăție și pedeapsă. Dorința de a schimba trecutul – și prin aceasta distorsionarea realității – devine mai puternică. Iar rușinea falsă este folosită ca scuză pentru viitorul comportament greșit.

De ce își dezamăgesc dependenții de alcool atât de des aparținătorii?

Această întrebare este pusă mai ales de aparținători și se referă la dezamăgirea față de incapacitatea de a păstra măsura în consumul de alcool sau , deși cel în cauză o promisese. Dezamăgirea nu este însă intenționată de cel – cel puțin nu la început, când el însuși se amăgește. De ce? Pentru că el crede că poate controla prin voință cantitatea consumată. Pauzele de băut și succesele de scurtă durată par a dovedi și ele acest lucru. Dacă promite că pe viitor se va controla, el este convins că va reuși. În timp observă că se înșală, căci nu poate fi controlată prin voință.

Citește și alte articole din categoria BĂUTURI ALCOOL / DROGURI

Tocmai acest lucru însă este greu de acceptat de alcoolic și, de aceea, acesta continuă să se amăgească până când nu mai poate diferenția între realitate și imaginație. Grandoman în promisiuni și țâfnos după dezamăgire, alcoolicul își supune familia vâltorii provocate de boala sa. Aparținătorii încearcă mai cu bunătate, mai cu duritate, amenințări și promisiuni, să-l aducă pe făgașul normal. Cel în cauză reacționează cu promisiuni, retragere, amenințări, crize de mânie, cu minciuni intenționate sau de autoamăgire. Se simte extrem de însingurat și mizerabil în momentele de luciditate.

Doar dacă aparținătorii înțeleg că au de-a face cu o persoană bolnavă care crede că este în deplinătatea facultăților sale mentale, dar în realitate nu-și mai poate controla acțiunile, pot înțelege și de ce sunt atât de des dezamăgiți. Trebuie să înțeleagă că și ei sunt tot atât de nepuntincioși în fața bolii ca și cel în cauză. Aparținătorii trebuie ei înșiși să caute ajutor de specialitate.

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest

Abonează-te la articole!

Introduceți aici adresa de e-mail și te vom anunța atunci când publicăm articole noi pe site! După ce ați introdus numele și adresa dvs. de e-mail, intrați pe e-mailul dvs. și confirmați abonarea!

This div height required for enabling the sticky sidebar
Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :