Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Cum se cultivă rapița pentru ulei? Cum/Când se seamănă rapița?

/
/
61 Views

În Europa, a fost preluată în cultură la începutul secolului al IX-lea în Belgia și Olanda, iar în țara noastră, între anii 1840 și 1850. Sămânța de rapiță conține 40-49% ulei nesicativ, cu indicele de iod de 94-112. se utilizează în alimentație sub formă de ulei. Uleiul de rapiță se folosește ca materie primă pentru:

  • fabricarea margarinei;
  • fabricarea vopselelor și lacurilor;
  • fabricarea săpunului.

În industria textilă, în combinație cu sulful, rapița dă un material elastic care poate înlocui cauciucul. Uleiul nerafinat de rapiță se utilizează la ungerea motoarelor și ca biocombustibil cu însușiri asemănătoare cu cele ale motorinei. Turtele conțin 35% proteine și 8-9% grăsimi. Ele sunt un furaj valoros dacă se administrează în cantități moderate. Utilizate în cantități mari în hrana vacilor, dau miros și gust neplăcut laptelui. Rapița se poate folosi ca furaj, masă verde, primăvara foarte timpuriu și toamna târziu. Rapița este o plantă meliferă. De pe un hectar de rapiță, se pot obține peste 50 kg de miere de foarte bună calitate. Neajunsurile culturii de rapiță:

  • răsărire defectuoasă toamna;
  • rezistentă slabă la iernare;
  • este atacată de numeroși dăunători greu de combătut;
  • are o sensibilitate mare la brumele din timpul înfloritului;
  • prezintă o rezistență slabă la scuturare.

Vezi aici oferte pentru motosape și motocultoare!

Rapița este o excelentă plantă de asolament. Are o valoare comercială mare, putând furniza venituri importante pentru producătorii agricoli.

Răspândirea culturii de rapiță

Pe glob se cultivă cca 30 de mii. ha, aceasta fiind una dintre culturile agricole la care se înregistrează creșteri de suprafețe în ultimii ani. Țări mari cultivatoare de rapiță sunt: China – cca 8 mii. ha; India – 4 mii. ha; Canada – 3,8 mii. ha; Australia -1,5 mii. ha, Germania, Franța, Polonia – suprafețe semnificative. Creșterea suprafețelor cu rapiță în țara noastră se datorează:

  • introducerii în cultură a soiurilor libere de acid erucic și glucozinolați;
  • cultivării de soiuri rezistente la iernare și scuturare;
  • mecanizării totale a culturii;
  • cerințelor ridicate de rapiță pe piața externă.

În prezent, în România se cultivă între 60000 și 120000 ha pe an, care ajung rar să fie recoltate în totalitate, din cauza înghețului din timpul iernii, când rapița de pe suprafețe relativ mari este compromisă.

Soiuri de rapiță

În conformitate cu directivele U.E., dar și cu cerințele pieței și ale consumatorilor de ulei, în România se cultivă pentru producerea de ulei numai soiuri de rapiță libere de acid erucic și glucozinolaţi (o.o). Pe lista soiurilor de rapiță, întâlnim atât forme de toamnă, cât și forme de primăvară (tabelul de mai jos). Pe lângă soiurile aprobate, există alte câteva soiuri cu perspectiva de a fi extinse în cultură în țara noastră: ADDER, ALASKA, ATTILA, MILENA – create de firma KWS din Germania. Soiurile de rapiță se caracterizează prin:

  • perioadă de vegetație de 270-280 de zile;
  • rezistență bună la cădere;
  • lipsa acidului erucic;
  • lipsa (sau cu conținut scăzut) de glucozinolați (sub 11 micromoli);
  • rezistența bună la boli (Phoma ligam);
  • conținutul de ulei de 40-42%;
  • capacitatea de producție de peste 2000 kg/ha;
  • rezistență bună la iernare și scuturare.

Soiurile de pe lista de mai jos se pot cultiva cu succes în: Transilvania, Moldova, Câmpia Română, Dobrogea și câmpia din vestul țării. Toate soiurile de rapiță recomandate pentru a fi cultivate în România sunt creații ale unor firme străine.

Lista soiurilor de rapiță cultivate în România
Lista soiurilor de rapiță cultivate în România

Compoziția chimică a rapiței

Rapița intră în categoria plantelor oleaginoase al căror ulei acumulat în , în proporție de 39-48%, are domenii largi de utilizare: de la alimentația umană la industria chimică. Mai nou se folosește și drept combustibil la motoarele cu ardere internă (biocombustibil). Uleiul de rapiță conține acizi grași saturați și nesaturați, în diverse proporții:

– ac. oleic – 20%; -ac. ecosenoic – 8%;
– ac. linoleic -15%; – ac. palmitic – 4%;
– ac. linolenic – 9%; – ac. stearic -1%.
– ac. erucic -15%;

Acidul erucic prezent în uleiul de rapiță folosit în alimentație are efecte negative asupra organismului uman: întârzie creșterea organismelor tinere și provoacă afecțiuni ale aparatului circulator și ale glandelor, suprarenale, ficatului și glandei tiroide. În perfecționarea calității produselor pentru consumul uman, la un moment dat a fost acceptat uleiul de rapiță cu un conținut de acid erucic sub 15%. Prin procese de ameliorare, folosind ca bază soiurile LIHO și ORO, s-a ajuns la un conținut de acid erucic al uleiului de rapiță de 1-2%, și apoi la soiuri fără acid erucic, tip „0” (zero erucic).

Prin reducerea conținutului de acid erucic, a crescut foarte mult proporția de acid oleic, de la 14-20% la peste 64%, iar cea de acid linoleic de la 13-15% la 24%, ceea ce a mărit calitatea alimentară a uleiului de rapiță, care poate înlocui cu succes, în acest domeniu, uleiul de floarea-soarelui.

În procesul de ameliorare se încearcă reducerea conținutului de acid linolenic, care este ușor oxidabil și determină instabilitatea uleiului de rapiță de la 8-9% la sub 3%. O a doua componentă responsabilă de calitatea uleiului și a șroturilor de rapiță o reprezintă glucozinolații care conțin sulf. Aceștia diminuează calitatea proteinelor din șrotul de rapiță. Cei mai reprezentativi glucozinolaţi sunt: progroitrina și glucobrasoii, care, sub acțiunea canapino-mirozinazei, formează cu sulful compuși toxici, dăunători atât organismului uman, cât și animalelor. Pentru a se evita formarea acestor produși, șroturile se păstrează în stare uscată, astfel încât glucozinolații să nu se hidrolizeze. În ultimul timp, în cultură sunt extinse soiurile cu conținut foarte scăzut sau fără glucozinolați (soiurile de tip „00” – dublu zero – Lau erucic acid and glicozinolati rapsed).

Conținutul maxim de ulei în semințe este atins după 60 de zile de la înflorire.

Proteinele se găsesc în semințe în proporție de 19,6-23%, iar în șroturi, de 38-44%. Semințele au o valoare ridicată (dacă au conținut scăzut de glucozinolați) în furajarea animalelor (apropiindu-se, din acest punct de vedere, de cea a șrotului de soia). Șroturile de rapiță mai conțin:

  • extractive neazotate – 31,5-36,6%;
  • celuloză – 11,9-14,4%;
  • cenuşă – 7,8-9,8%.

Compoziția chimică a semințelor de rapiță este influențată de factorii genetici (soi), de condițiile de mediu și de tehnologia aplicată.

Rapița – cerințele față de factorii de vegetație

Rapița are cerințe ridicate referitoare la factorii pedoclimatici. Aceste cerințe sunt apropiate de cele ale porumbului și cerealelor de toamnă, cu particularități specifice. Rapița este o cultură a zonelor temperate, cu ierni blânde, veri răcoroase și umede.

Cerințele rapiței față de căldură

Rapița germinează la minim 1-3 °C. Vegetează bine toamna, la temperatura de 15 °C. Formele de toamnă rezistă după călire la -20….-25 °C cu strat acoperitor de zăpadă și până la -15 °C fără zăpadă. În creșterea sau micșorarea rezistenței la iernare, un rol important îl joacă stratul de zăpadă și starea solului (înghețat sau neînghețat). Pe sol umed neînghețat și fără strat de zăpadă, rapița este distrusă la temperaturi de -7…-10 °C, în timp ce pe un sol înghețat, rapița dezvoltată normal și trecută prin stadiul de călire (cea 40 de zile) rezistă până la -20 °C.

Stratul gros de zăpadă pe sol neînghețat determină sufocarea și putrezirea rapiţei. În primăvară, ea crește și se dezvoltă bine la temperaturi de 15-20 °C. Formele de primăvară rezistă la -2 – 3 °C. Primăvara, rapița pornește în vegetație timpuriu, la 6 °C. Brumele și înghețurile târzii de primăvară, ca și oscilațiile de temperatură, îi sunt dăunătoare și afectează grav culturile. Constanta termică la rapiță este de:

  • 2100-2500 0°C la formele de toamnă;
  • 1500-1800 °C la rapiţa de primăvară.

Rezultate bune se obțin acolo unde temperatura medie anuală este de peste 7 °C. Toate formele de rapiță sunt sensibile la oscilațiile de temperatură.

Cerințele rapiței față de apă

Rapița este pretențioasă în ce privește umiditatea, având un coeficient de transpirație de 740. Are o rezistență slabă la secetă după răsărire și formarea rozetei de frunze, din cauza slabei dezvoltări a sistemului radicular în această perioadă. Seceta din primăvară este deosebit de păgubitoare, ea împiedicând dezvoltarea normală a elementelor de productivitate. Perioada critică este la semănat – răsărire – formarea rozetei de frunze (august-septembrie).

Rezultate bune se obțin în zone unde anual cad 450-560 mm precipitații. După înflorire, cerințele de apă ale rapiței se reduc, iar umiditatea în exces provoacă degradarea producției .

Cerințele rapiței față de lumină

Rapița este o plantă de zi lungă, iubitoare de lumină, în special în ultima parte a perioadei de vegetație.

Cerințele rapiței față de sol

Rapița este pretențioasă. Se cultivă cu rezultate bune pe solurile luto-nisipoase, permeabile, profunde, fertile, cu capacitate mare de reținere a apei, cu pH de 6,0-7,5.

Perioada de vegetație la rapiță
Stadiile de creștere și dezvoltare ale rapiței de toamnă (prima etapă I -etapa vegetativă – în toamnă; Etapa a II-a etapa generativă (reproductivă) în primăvară

Cele mai bune soluri pentru cultivarea rapiței sunt: cernoziomurile și brun-roșcat de pădure. Pe solurile mai puțin fertile se cultivă rapița Naveta, mai puțin pretențioasă decât rapița Colza. Rapița nu se cultivă pe solurile grele, cu exces de umiditate, nisipoase sau alcaline. În Franța, se cultivă până la 800 m altitudine.

Unde se cultivă rapița?

Cu rezultate foarte bune, rapița se cultivă în zona de cultură a orzului de toamnă.

Zona I (foarte favorabilă) cuprinde:

  • partea de vest și de est a țării;
  • Podișul Transilvaniei – în zone adăpostite;
  • suprafețele adăpostite din zonele colinare.

Zona a II-a cuprinde:

  • Dobrogea și Câmpia de Sud a țării – în condiții de irigare.

Perioada de vegetație a rapiței de toamnă se întinde pe durata a 270-300 de zile împărțite în două etape: vegetativă în toamnă și generativă în primăvară. În ambele etape, rapița trece prin mai multe stadii de creștere și dezvoltare (fig. de mai sus).

rapița?

Unde se amplasează cultura de rapiță?

Rapița se amplasează în asolamente cu și plante tehnice de 3-5 ani. Ponderea maximă în asolament a rapiței nu poate depăși 25%. Când se cultivă și soia, împreună ele reprezintă 33% din suprafața asolamentului. Se evită amplasarea rapiței pe terenuri infestate cu specii de Cruciferae spontane.

După ce plante se cultivă rapița? Rotația culturilor

Rapița urmează în cultură după plante recoltate cel târziu la sfârșitul lunii iulie:

  • cereale păioase;
  • unele plante furajere;
  • cartoful extra și timpuriu;
  • mazăre și alte leguminoase cu frunza penată.

Rapița revine pe aceeași solă după un interval de 3 ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, după 8 ani.

Rapița nu se cultivă după:

  • plante atacate de putregaiul alb (floarea-soarelui, fasole, soia, in, cânepă);
  • specii de plante cultivate din familia Cruciferae;
  • pe terenuri tratate cu triazine sau în apropierea unor sole ce urmează să fie cultivate cu specii de cultură tratate cu erbicide hormonale.

Rapița nu se cultivă în monocultură. Este bună premergătoare pentru culturile de toamnă în nord, iar în sudul țării, pentru culturile duble de porumb boabe, porumb siloz și pentru culturile legumicole.

Fertilizarea culturilor de rapiță

Rapița este o mare consumatoare de elemente nutritive, cu particularități de nutriție specifice, atât în etapa vegetativă din toamnă, cât și în cea generativă (reproductivă) din primăvară. Producția de semințe de rapiță și calitatea acesteia sunt determinate, în mare măsură, de sistemul de fertilizare: cantitatea de îngrășăminte cu macro- și microelemente, raportul dintre elementele fertilizante aplicate și momentul aplicării îngrășămintelor.

La rapiță, consumul de elemente nutritive este ridicat. Pentru 100 kg de semințe și producția secundară aferentă, rapița consumă: 3-7 kg azot; 2,5-5 kg pentaoxid de fosfor; 6-10 kg oxid de potasiu; 2-3 kg oxid de calciu; 0,6-0,8 kg oxid de magneziu și 4,2 kg Sulf. Aceeași producție exportă din sol: 3,5 kg azot; 1,4 kg pentaoxid de fosfor, 1,0 kg oxid de potasiu și restituie solului, prin producția secundară încorporată: 3,5 kg azot; 1,1 kg pentaoxid de fosfor și 9,0 kg oxid de potasiu.

În țara noastră, pentru o producție de 2500 kg/ha și producția secundară aferentă, rapița are nevoie de: 137,5 kg azot; 87,5 kg pentaoxid de fosfor; 107,5 kg oxid de potasiu; 175 kg oxid de calciu.

Cultura de rapiță
Cultura de rapiță

Sursele de elemente nutritive pentru realizarea producției de rapiță provin în principal din îngrășăminte și din rezerva solului. În același timp, trebuie avut în vedere că rapița restituie solului, prin producția secundară, cantități mari de elemente nutritive. O dată cu recoltarea și transportul producției de boabe, rapița exportă din sol cantități semnificative de elemente nutritive, lucru important pentru stabilirea necesarului la plantele cultivate după rapiță.

Pentru Franța, mare cultivatoare de rapiță, cercetătorii recomandă stabilirea sistemului de fertilizare în funcție de producție (consumul specific) și fertilitatea solului, sistemul de fertilizare anterior cultivării și folosirea îngrășămintelor organice. Pe soluri cu fertilitate bună sau pe cele fertilizate în anii anteriori cu gunoi sau cantități mari de resturi organice, se aplică: 40-50 kg/ha pentaoxid de fosfor și 60-80 kg/ha oxid de potasiu.

Pe solurile fără aport de îngrășăminte organice, dar cu fertilitate bună, se aplică: 60-80 kg/ha pentaoxid de fosfor și 100-120 kg/ha oxid de potasiu. Pe soluri cu fertilitate mai scăzută, dozele de fosfor și potasiu se majorează cu 50-100%. Azotul se aplică în doze de 100-180 kg/ha, diferențiate după cum urmează:

  • 100 kg/ha azot pe solurile fertile, cu mineralizare foarte bună a substanțelor organice, și pe cele cu aport de gunoi;
  • 100-120 kg/ha azot pe solurile mai puțin fertile și fără aport de gunoi;
  • 130-150 kg/ha azot pe solurile cu mineralizare slabă a substanței organice;
  • 160-180 kg/ha azot pe solurile calcaroase, fără mineralizare, după cereale.

La aceste doze de îngrășăminte se adaugă și 90 kg/ha de sulf. În ce privește sistemul de fertilizare ales, trebuie ținut seama de faptul că azotul în doze mari reduce conținutul de ulei în semințe, în timp ce dozele de fosfor și potasiu măresc acest conținut. Fertilizarea organo-minerală pe solurile aluvionare din Câmpia Timișului, cu doza de N150P80 + 20 t/ha gunoi de grajd, asigură cele mai mari producții la rapiță, 3500 kg/ha.

Când se pun îngrășămintele minerale la rapiță?

Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică sub lucrările de bază ale solului, sub arătură sau, ca îngrășăminte complexe, sub lucrările de întreținere a arăturii sau pentru pregătirea patului germinativ. Azotul este consumat pe 80-90% din perioada de vegetație a rapiței. El trebuie să se găsească la dispoziția plantelor atât toamna, cât și primăvara, de la pornirea în vegetație până la maturitatea semințelor.

În funcție de fertilitatea solului, de condițiile de nitrificare, de plantele premergătoare, de aplicarea gunoiului de grajd, sub lucrările de pregătire a patului germinativ, se aplică 30 kg/ha N pe solurile mai fertile și 30-60 kg/ha N pe solurile cu fertilitate mai scăzută, după premergătoare consumatoare de azot sau în anii ploioși. Doza de 30-60 kg/ha azot este suficientă toamna pentru formarea rozetei de frunze (6-8 frunze) și a rădăcinii. Azotul în exces, aplicat toamna, determină creșteri vegetative exagerate, în detrimentul înrădăcinării; prelungește vegetația, îngreunează călirea plantelor și le dă o slabă rezistență la ger.

Pentru a satisface și necesarul de sulf al rapiței (5-10 kg/ha), azotul se aplică sub formă de sulfat de amoniu. Îngrășămintele cu sulf determină sporuri de producție de 11-12%. În timpul vegetației, restul dozei de azot stabilite pentru cultura de rapiță se fracționează în două:

  • la ieșirea din iarnă (pe solul încă înghețat), jumătate din doza rămasă; doza se mărește dacă plantele de rapiță au fost afectate de iarnă;
  • restul dozei de azot se aplică la apariția vizibilă a primului internodiu; completarea dozelor de elemente fertilizante se poate face în timpul vegetației, cu îngrășăminte foliare aplicate o dată cu tratamentele împotriva bolilor și a dăunătorilor; se interzice fertilizarea unilaterală cu azot a rapiței.

Pentru a se completa necesarul de sulf al rapiței se utilizează tipuri de îngrășăminte care conțin și sulf (sulfat de amoniu, suilfonitrat, sulfat de potasiu, superfosfat și sulfat de magneziu). Gunoiul de grajd este valorificat de rapiță dacă se aplică în doze de 20-25 t/ha, sub arătura de bază. Când se administrează gunoi, dozele de îngrășăminte chimice se reduc cu 30 kg/ha N, 20-30 kg/ha P2O5 și se suspendă, în totalitate, îngrășămintele cu potasiu și microelemente. Rapița valorifică foarte bine gunoiul de grajd fermentat sau aplicat plantei premergătoare.

Lucrările solului la cultura de rapiță

Rapița necesită sol afânat, suficient de așezat (pretenții ridicate) la nivelul adâncimii de semănat și afânat pe adâncimea de 20-25 cm. Arătura este precedată de lucrarea de dezmiriștire făcută imediat după recoltarea plantei premergătoare. După arătură, solul se menține curat de buruieni și nivelat prin lucrări repetate cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colți sau cu cultivatorul. Pregătirea patului germinativ se face cu combinatorul, cu 1-2 zile înainte de semănat. În cazul în care patul germinativ este prea afânat, înainte de semănat se face o tăvălugire ușoară a terenului pentru a putea semăna la adâncimea dorită.

Sămânța de rapiță și semănatul

Sămânța de rapiță utilizată la semănat trebuie să fie certificată, cu facultatea germinativă mai mare de 85% și puritatea de 99%. Din sămânță trebuie să lipsească semințele altor specii de crucifere, scleroții și semințele atacate de boli. Sămânța de rapiță trebuie să provină din recolta aceluiași an, având în vedere că sămânța de rapiță își pierde foarte ușor capacitatea de germinare de la un an la altul. Facultatea, ca și energia germinativă influențează mult capacitatea plantelor de a răsări, ca număr și ca vigoare. În cultură se folosește și sămânța hibridă F-1.

Înainte de semănat, se tratează sămânța de rapiță împotriva atacului de boli: RAPCO TZ 4-6 kg/100 kg de sămânță sau cu RONILAN 50 WP – 1,0 kg/t; ROVRAL – 1,0 kg/t sau SUMILEX WP – 1 kg/t. Perioada de semănat este dată de zona de cultură, starea terenului, evoluția factorilor climatici din zonă și microzonă și, nu în ultimul rând, de o anumită experiență a cultivatorilor.

În țările mari cultivatoare de rapiță – Elveția, Franța, Germania – momentul semănatului trebuie astfel ales, încât, până la intrarea în iarnă (perioada de îngheț), plantele să se dezvolte normal, parcurgând și stadiul de călire, pentru a rezista la ger (cca 40 de zile cu temperaturi înjur de 7 °C). La intrarea în iarnă, plantele de rapiță trebuie să fie:

  • în stadiul de rozetă (6-8 frunze);
  • cu un sistem radicular dezvoltat în profunzimea solului (15-20 cm);
  • cu un diametru la colet de 5-8 mm;
  • fără orice formă de alungire a mugurelui terminal.

De diametrul coletului, la intrarea în iarnă, depind principalele elemente de productivitate ale rapiței:

  • numărul de ramificații pe tulpina principală;
  • numărul de silicve pe ramificațiile secundare;
  • numărul de silicve pe plantă;
  • numărul de semințe în silicve.

Diametrul coletului este un factor care determină rezistența plantelor la ger (tabelul de mai jos). Atât semănatul prea timpuriu, cât și cel prea târziu sunt defavorabile rapiței, care poate suferi pierderi din cauza gerului și a oscilațiilor de temperatură din prima parte a iernii. În Banat (Lugoj), cele mai bune rezultate se obțin prin semănatul rapiței în a doua jumătate a primei decade a lunii septembrie. Unii agricultori recomandă semănatul rapiței la sfârșitul lunii august – prima decadă a lunii septembrie în funcție de vreme. Rapița de primăvară se seamănă în prima urgență.

Influența diametrului coletului la intrarea în iarnă asupra pierderilor de plantă în timpul perioade de iarnă
Influența diametrului coletului la intrarea în iarnă asupra pierderilor de plantă în timpul perioade de iarnă

Distanța de semănat între rânduri variază în funcție de condițiile de cultură și posibilitățile tehnice. În România, marea majoritate a cercetătorilor recomandă pentru cultura de rapiță distanța între rânduri de 12,5 cm. În țările mari cultivatoare de rapiță, distanța dintre rânduri se alege în funcție de condițiile solei. Se aleg distanțe de la 12-25 cm la 40 cm, caz în care rapița devine o plantă prășitoare. Alți cercetători recomandă pentru cultura de rapiță o distanță între rânduri de 25 cm, deoarece plantele, respectând o anumită densitate, se pot dezvolta mai bine, spațiul dintre rânduri permițând o ramificare mai bună și uniformă a plantelor. În toate cazurile, la semănat se lasă intervale pentru deplasarea agregatelor cu care se fac tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor.

Densitatea este un element esențial al productivității la rapiță. Ea influențează puternic uniformitatea maturității silicvelor și semințelor. Grosimea tulpinilor la maturitate influențează capacitatea și viteza de lucru a combinelor la recoltare (la o densitate mică, cresc diametrul la baza tulpinii, gradul de ramificare și neuniformitatea maturității silicvelor și semințelor). Densitatea se corelează cu distanta dintre rânduri, cu momentul semănatului și condițiile din sol. Este determinată și de MMB și cantitatea de sămânță la ha. La stabilirea densității de semănat a rapiței, trebuie să se aibă în vedere două elemente:

  • numărul de plante de realizat la recoltare;
  • pierderile de plante (din sămânța pusă în pământ răsare cca 60-70%, iar din plantele răsărite, 10-20% se pierd de-a lungul perioadei de vegetație).
Densitatea semințelor la semănat și reglajele semănătorii pentru rapiță în funcție de germinație, MMB și distanța între rânduri
Densitatea semințelor la semănat și reglajele semănătorii pentru rapiță în funcție de germinație, MMB și distanța între rânduri

Pentru România, cercetările scot în evidență că se pot obține producții sigure cu densități de 80-110 plante/m², care se realizează prin însămânțarea a 120-150 b.g./m². În țările central-europene și mai ales în cele vest-europene, producția de rapiță se realizează cu densitatea de 60-80 de plante/m², pentru care se folosesc 105-135 de semințe/m². Cantitatea de sămânță la ha se corelează cu densitatea de realizat și cu indicii de calitate a semințelor. Pentru țara noastră, corespunzător densităților folosite, se seamănă cantitatea de 6-10 kg/ha sau 8-15 kg/ha.

În Franța, Elveția și alte țări mari cultivatoare de rapiță, pentru realizarea a 60-80 plante/m² la ieșirea din iarnă, în funcție de calitatea patului germinativ, se seamănă 3-8 kg/ha sămânță drajată. Cantitatea de sămânță și, implicit, densitatea care este legată de ea influențează puternic producția. În măsura în care crește cantitatea de sămânță folosită la semănat, producția se reduce.

Realizarea densității la ieșirea din iarnă a rapiței de toamnă
Realizarea densității la ieșirea din iarnă a rapiței de toamnă
Cantitatea de sămânță utilizată la semănatul rapiței, în funcție de calitatea patului germinativ
Cantitatea de sămânță utilizată la semănatul rapiței, în funcție de calitatea patului germinativ
Producția la rapiță sub influența cantității de sămânță utilizată la semănat
Producția la rapiță sub influența cantității de sămânță utilizată la semănat

Sămânța drajată (cel mai des utilizată în țările U.E.) se poate semăna cu semănători de precizie și astfel distanța între rânduri se mărește. Adâncimea de semănat la rapiță este de 2-3 cm; numai în caz de umiditate redusă în sol, adâncimea de semănat crește la 3-4 cm. Pentru semănat, semănătoarea este prevăzută obligatoriu cu grapa lanțată.

Cum se îngrijește cultura de rapiță?

La rapiță, se execută următoarele lucrări de îngrijire:

  • tăvălugit după semănat;
  • aprecierea stării de vegetație la ieșirea din iarnă;
  • combaterea buruienilor;
  • combaterea bolilor și dăunătorilor;
  • polenizarea suplimentară;
  • verificarea stării fitosanitare a culturii de rapiță (trebuie să i se acorde o atenție permanentă).

Tăvălugirea, imediat după semănat, este obligatorie dacă solul e uscat. Aprecierea stării de vegetație se face primăvara timpuriu, atunci când plantele de rapiță își reiau vegetația. Se face aprecierea densității și a vigorii plantelor. Dacă densitatea culturii este sub 50 de plante/m², cultura se întoarce, iar suprafața se reînsămânțează cu altă cultură. Când cultura este rară, cu plante puțin viguroase, se majorează dozele de îngrășăminte, pentru a favoriza creșterea și formarea elementelor de productivitate compensată (numărul mare de ramificații și numărul de silicve/plantă).

Erbicidele utilizate pentru combaterea buruienilor în culturile de rapiță
Erbicidele utilizate pentru combaterea buruienilor în culturile de rapiță

Combaterea buruienilor în culturile de rapiță se face cu erbicide pre- și postemergente (tabelul de mai sus). TREFLANUL și DIIZOCABUL se încorporează la 6-8 cm, iar LASSO și DUALUL la adâncimea de 4-6 cm. În zonele umede, DUALUL și LASSO pot fi aplicate și pe sol, după semănat, înainte de răsărirea plantelor de rapiță. LEOPARD 5 EC se aplică postemergent, pentru combaterea gramineelor anuale, dar și a gramineelor perene, care se înmulțesc prin rizomi.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate perene (costrei din rizomi), se utilizează: GALANT SUPER (haloxyop-R-metil 108 g/l – 1,0 l/ha), PANTERA 40 EC – 0,75-1,5 l/ha, iar pentru combaterea pălămidei (Cirsium arvense) se folosește LONTREL 300 (clopyralid), 300 g/l, aplicat postemergent. În culturile semănate la 45-50 cm între rânduri, toamna se fac 1-2 prașile, prin care se execută și o ușoară bilonare a rândurilor pentru a proteja plantele de ger.

Combaterea bolilor la rapiță

Principalele boli ale rapiței sunt: putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), putregaiul cenușiu (Botrytis fuketiana), alternarioză (Alternaria spp.) înnegrirea tulpinilor (Phoma ligam), Pseudocercosporella și Cylindrosporium etc. Acestea se combat prin rotație, igiena culturală, tratamente preventive și curative. În vegetație, tratamentul se face cu: MIRAGE 45 EC – 1 l/ha sau ORIUS 25 EW – 1,0 l/ha; ROVRAL 50 PU – 1,0 kg/ha; SUMILEX 50 FL – 1,0 l/ha; SPORTAC PF – 1,5 l/ha; SPORTAK 45 – 1,33 l/ha; CALIDAN – 3 l/ha; IMPACT RM -1,0 l/ha; KONKER – 1,5 l/ha; PUNCH C – 0,8 l/ha. La fiecare tratament se utilizează alt produs.

Combaterea dăunătorilor la rapiță

Combaterea dăunătorilor este una dintre cele mai importante lucrări din tehnologia rapiței. Iată, în continuare, principalii dăunători ai rapiței și combaterea lor:

  • purecii de pământ (Phyllottreta sp) se combat prin tratarea semințelor cu CHINOOK FS – 20 l/t de sămânță;
  • păduchele cenușiu al verzei (Brevicoyne brassicae) se combate când sunt peste 20 de exemplare/m², cu SINORATOX 35 CE sau CARBETOX 37, în doză de 1,5 l/ha p.c. sau MAVRIK 2 F 0,2%;
  • gărgărița tulpinilor (Ceuthorrhynchus sp.) se combate prin 3 tratamente cu SINORATOX 35 în doză de 3 l/ha p.c., la intervale de 14-21 zile între tratamente;
  • gândacul lucios al rapiței (Meligethes aeneus) se combate prin tratamente cu: CIPERMETRIN 10 CE, FASTAC 10 CE – 0,075 l/ha; MAVRIK 2 E – 2,0 l/ha sau VICTENON 50 WP în doză de 0,75 kg/ha; aceste produse se pot folosi și pentru combaterea viespii rapiței (Athalia rosae).

Polenizarea suplimentară la rapiță se face cu 1-2 familii de albine/ha. Cu cât familiile de albine sunt amplasate mai aproape de lanul de rapiță, cu atât efectul lor în polenizare este mai mare și producția crește. Înaintea efectuării oricărui tratament, se face avertizarea crescătorilor de albine.

Când și Cum se recoltează rapița?

Recoltarea este mai dificilă la rapiță decât la alte culturi, din cauza:

  • sensibilității mari la scuturare;
  • neuniformității maturizării silicvelor și semințelor, puternic influențată de gradul mare de ramificare și de dozele de azot aplicate.

Alegerea momentului optim al recoltării și a metodei de recoltare este extrem de importantă pentru a se evita pierderile de semințe. Rapița se poate recolta în două faze sau printr-o singură trecere.

Recoltarea rapiței în două faze constă în:

  1. Tăierea plantelor la coacerea în pârgă, când silicvele au culoarea galbenă și 20-30% din semințe au culoarea gri. Plantele se taie la înălțimea de 25 de cm și se lasă în brazdă, suspendate pe miriște câteva zile, pentru uscarea și maturizarea semințelor. Tăierea se face cu vindroverul sau cu o combină fără banda transportoare.
  2. Treieratul cu combina se face prin tăierea miriștii pe care sunt așezate plantele de rapiță, când semințele au umiditatea de 12-14%. Se evită scuturarea semințelor.

Recoltarea în două faze reduce pierderile de sămânță la minimum și prezintă avantajul că sămânța obținută are o puritate mare. Pentru această metodă, este foarte importantă stabilirea momentului optim de tăiere a plantelor și a treieratului.

Recoltarea într-o singură fază este:

  • mai practică și mai modernă;
  • în plus, necesită posibilități de uscare a semințelor imediat după recoltare.

Momentul optim pentru recoltarea într-o singură trecere este atunci când silicvele au culoarea galbenă-liliachie, semințele s-au brunificat, iar umiditatea semințelor este de 16-18%. Se lucrează seara sau dimineața. Recoltarea cu combina printr-o singură trecere se poate face în condiții bune numai prin aplicarea unui dezicant. Dezicarea se face când 30% din semințe au culoarea specifică soiului. Recoltarea cu combina direct din lan are loc la 5-7 zile după aplicarea defoliantului, când umiditatea semințelor este înjur de 14-16%. Recoltarea se face dimineața, seara și chiar noaptea, pentru a se evita scuturarea boabelor. Pentru recoltarea rapiței, la combină se fac următoarele reglaje:

  • se suprimă rabatorul sau se reduce turația acestuia la 30 rot./min.;
  • la rabator se reduce numărul de palete sau acestea se căptușesc cu cauciuc;
  • viteza de înaintare în lan este de 2-3 km/h;
  • turația tobei, de 500-700 de rot./min.;
  • se mărește distanța între bătător și contrabătător.

Întreaga suprafață cultivată cu rapiță se recoltează într-un timp relativ scurt. Recoltarea rapiței trebuie încheiată înainte ca umiditatea semințelor să ajungă sub 10%. Producția obținută este supusă condiționării și uscării; se aduce în timpul cel mai scurt la umiditatea de 9-10%. Dacă umiditatea semințelor este mai mare de 10%, producția nu se depozitează în straturi cu grosime mai mare de 10 cm. Conservarea semințelor de rapiță pe timp îndelungat se poate face numai când semințele au umiditatea sub 9%. Semințele de rapiță cu un conținut de umiditate mai mare de 10% sau cele necondiționate, așezate în straturi groase, se degradează calitativ. Producțiile de rapiță oscilează în limite largi, în funcție de soi, condițiile pedoclimatice și tehnologia aplicată, între 1200 și 5000 kg/ha.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar