Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Băuturi / Cum se face rachiul de scorușe? Se poate obține rachiu din merișoare?

Cum se face rachiul de scorușe? Se poate obține rachiu din merișoare?

/
/
/
44 Views

Lăsați scorușele cât se poate de mult neculese; cele comune trebuie chiar să suporte câteva înghețuri înainte de cules. Scorușele dulci sunt o pradă iubită de păsări, așa că momen­tul culesului se va alege studiind comportamentul păsărilor. Le puteți întinde la soare 2-3 săptămâni fără grijă, dacă nu vreți să preparați decoctul imediat. Pentru a face rachiul de scorușe, trebuie să folosiți doar fructele. Codițele și frunzulițele trebuie să fie îndepărtate pentru că amărăsc rachiul. Există aparate spe­ciale în acest scop, pe care le puteți folosi și la soc. Cantitățile mici se pot curăța și prin frecarea de un grătar metalic.

Înainte de prepararea decoctului scorușele trebuie să fie zdrobite sau trecute prin tocător. Semințele nu trebuie sparte, altfel uleiul de amar se poate transforma în acid cianhidric în timpul fermentației. Scorușele conțin un conservant natural – acid sorbic – care inhibă și dezvoltarea drojdiei, în­greunând astfel progresul fermentației.

Pentru a face rachiul de scorușe ai nevoie de următoarele lucruri, pentru o fermentație fără probleme

  • Drojdie de cultură pură în cantitate dublă față de cea re­comandată pentru fructele cu semințe. Cel mai convenabil este să amestecați drojdia cu un pic de cu o zi în­ainte de adăugare. La 1 hl de scorușe folosiți 1-2 l de astfel de amestec.
  • Enzime pentru fluidizarea decoctului, în cantitate de două sau de trei ori mai mare decât cea recomandată pentru fruc­tele cu semințe (Vezi aici cum se tratează amestecurile de fructe cu enzime).
  • Săruri nutritive pentru drojdie, deoarece scoruşele conţin prea puţini compuşi ai oxigenului, absolut necesari droj­diei. La 1 hl de decoct se folosesc 40 g săruri, respectând in­strucţiunile de utilizare (vezi acest articol despre sărurile nutritive necesare pentru drojdia pură).
rachiu de scorușe
rachiul de scorușe

Aceste trei substanțe pot fi adăugate alternativ la trecerea fructelor prin tocător sau amestecate direct cu decoctul. Deoarece scorușele au puțin suc, va trebui să adăugați apă cât să umpleți golurile din decoct și să îl acoperiți ușor. În timpul fermentației apare de multe ori o pojghiță solidă la suprafață, care uneori trebuie înțepată. Pentru a evita apariția acesteia ați putea așeza o sită deasupra decoctului, cu greutăți pe ea (pietre înfășurate în folie, vase cu apă) într-o poziție în care sucul să fie doar puțin vizibil. Sita trebuie să fie făcută dintr-un material care să nu cedeze substanțe decoctului (oțel inoxida­bil, plastic). Lemnul ar putea polua fructele. În final, cuva de fermentație se închide ca de obicei, cu dop de fermentație.

Fermentația și distilarea

La prepararea decoctului, scorușele trebuie să aibă cca 20° C pentru ca fermentația să pornească imediat. Fermentează și la 18-20° C. Dacă nu aveți la dispoziție drojdie de cultură pură puteți folosi și drojdie de bere, 300-500 g/hl decoct. Turnați drojdia în apă de cca 25° C, amestecând, și apoi turnați totul în decoct. Dacă folosiți drojdie temperatura de fermentație trebuie să fie de 24-25° C.

În condiții bune, fermentația se termină în 6-7 săptămâni, înainte de a distila faceți obligatoriu un test de fermentaţie (vezi aici cum se poate face un test de fermentație). Decocturile fermentate mai conțin încă aprox. 7% esență, măsurată cu zaharometrul. Însă date fiind variațiile mari care apar de la un caz la altul, se recomandă tes­tarea. O fermentație care s-a oprit înainte de termen poate fi repornită cu un nou adaos de drojdie. Distilarea se face după metoda descrisă la în acest articol. Când mijlocul are 55%vol., începeți să gustați! La decocturile de scorușe aromele vor continua să apară. Treceți pe colectarea fracțiunii termi­nale doar atunci când depistați substanțe caracteristice aces­teia în distilat. De la 50%vol. colectați rachiul în pahare (de 1/8 l sau ¼ l în funcție de mărimea cazanului). Astfel veți putea degusta liniștit.

Mijlocul se depozitează ca și la celelalte fructe (vezi acest articol). Odată adus la tăria de consum (42-45%vol.), se ține la temperatura camerei. Astfel se va matura considerabil mai repede și va avea gust moderat. Rachiul de scorușe bun are gust și aromă tari, amărui, de plante și o aromă discretă de migdale amare. Și dacă aveți coloană se recomandă distilarea dublă, dat fiind conținutul scăzut de alcool al decoctului.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.