Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Băuturi alcoolice / Pritocul vinului (sau tragerea vinului de pe drojdie) și umplerea golurilor

Pritocul vinului (sau tragerea vinului de pe drojdie) și umplerea golurilor

/
/
/
103 Views

Toate operațiile de îngrijire a vinului au drept scop menținerea și îmbogățirea calității lor. Principalele operațiuni ce trebuie executate după terminarea fermentației vinurilor sunt umplerea golurilor și pritocul.

Umplerea golurilor

Umplerea golurilor se face în scopul de a evita oxidarea vinurilor și respectiv împiedicarea apa­riției microorganismelor dăunătoare. Cauzele formării golurilor în vasele cu vin și cidru se datorează: evaporării, eliminării de dioxidului de carbon, micșorării volumului prin răcirea naturală a vinului după fermentare, manipulări și scurgeri ș.a.

Umplerea vaselor se face nu numai la vinurile noi, ci pe tot parcursul păstrării vinului în vas sau damigeană.

Tehnica umplerii vaselor

Știm că în timpul fermentării s-a lăsat un gol de 20% pentru spuma și mărirea volumului lichidului prin fermentare. Se impune umplerea golului pe măsură ce fermentația își micșorează activitatea. Cam după 4-5 săptămâni de la terminarea fermentării în vas se mărește golul din motivele arătate și trebuie făcute două plinuri pe săptămână. Umplerea se face pregătind separat încă de la fermentare un vas mai mic sau sticle cu același vin și care se toarnă pe vrană până sub dopul de fermentare.

Cum se verifică dacă fermentația s-a terminat complet?

Avem un vin pe care îl ținem la rece. Nu se mai vede nici un semn al fermentării. Se pune într-o sticlă albă vinul cam 2/3 din volumul sticlei, care se astupă cu un dop de vată și se lasă la o temperatură de 10 – 20°C, deci puțin mai ridicată față de temperatura la care îl păstrăm. Dacă se remarcă peste câteva zile că vinul depune drojdia și se limpezește, este un indiciu că s-a terminat fermentația. Dacă mai are putere de fermentare și zahăr nefermentat, vinul se tulbură și degajă bule de dioxid de carbon. În continuare, dacă astupăm cu degetul gura sticlei și o răsturnăm (o dată) se observă puțină spumă la suprafață (musează) sau bășicuțe abundente de dioxid de carbon (se aude și un fâs) ca vinul spumos; desigur, în acest caz, știm că mai are încă de fermentat și îl lăsăm liniștit, având grijă să-i facem plinul regulat.

Metode și tehnici de înlocuire a umplerii vaselor

Mulți amatori nu au vase potrivite și nici vin pentru completarea plinului, adică de umplere. Vinului nu i se poate administra până la golire dioxid de sulf căci s-ar încărca prea mult cu sulf și ar deveni nebăubil. Nici nu-l putem lăsa pe gol! Aceasta situație este valabila și când avem un vin de calitate și nu este cazul să-l amestecăm cu alt vin. Practica veche pivnicerească ne oferă câteva metode pe care vi le indicăm și dumneavoastră, astfel:

  • Uleiul de parafină. Se cumpără de la farmacie și se calculează la suprafața de lichid cam 1 L pentru un metru pătrat; se toarnă pe vrană încet. Metoda este foarte indicată și în cazul damigenelor de sticlă cu vin pe gol. Acest ulei se întinde pe suprafața lichidului (plutește și îl izolează complet de aer). În prealabil turnării uleiului de parafină se administrează dioxid de sulf.
  • Distilat de vin nou se folosește în special în cazul vaselor mici, la golurile mici din damigene și în special la vinul dulce. Distilatul se toarnă ușor. Va pluti la suprafață, având densitatea mică (este mai ușor ca vinul și neamestecat plutește).
  • Întoarcerea pe dop a vasului (butoiaș, damigeană) este un procedeu vechi și are rolul de a împiedica pătrunderea aerului prin dop. În cazul acesta, dopul se bate bine și vasul ia o poziție ușor excentrică, așa încât lichidul să fie în contact cu dopul. În prealabil se face o sulfitare puternică.

    Introducerea în golul vasului a unui săculeț cu metabisulfit și acid citric, așa după cum s-a mai arătat la folosirea metabisulfitului.

Pritocul vinurilor sau tragerea vinului de pe drojdie

Orice vin sau cidru nepritocit la timp se alterează.

Tehnica pritocului

Pritocul sau tragerea vinului de pe drojdie se face în două moduri: Deschis și Închis. 

Pritocul deschis

Pritocul deschis se face la vinurile noi, precum și la vinurile vechi cu băloțeală. Pritocul deschis, adică prin căderea liberă a vinului, de sus, se efectuează prin sifonare și canea. Când se face prin sifonare cu furtunul se procedează cu atenție, pentru a nu tulbura depozitul din fundul vasului din care se trage de pe drojdie. Se ia o șipcă de lemn curată, se leagă furtunul cam la 5-10-15 cm mai sus de capătul șipcii (nuia) și se introduce atent în vas până în doagă, fără să se miște. Se trage cu gura până vinul vine în gură și se lasă să curgă fără oprire într-un vas făcut din doage de lemn sau cofă. Se toarnă vinul tot cu cofa în vas prin pâlnie. Se sulfitează intre timp cu lampa de afumat sau fitilul de sulf etc.

Pritocul închis

Vinul se trage de pe drojdie, dar nu prin cădere de sus. Se ferește vinul de aer, chiar și în primul an, pentru a nu-și pierde aromele. La toate vinurile nerezistente la aer se face pritoc închis. La vinurile din anul II, pritocurile se fac obligatoriu închis. Pritocul în cazul butoiașelor se face prin canea, montând un capăt al furtunului la canea și celălalt capăt în vasul de transvazat, având grijă ca acest capăt liber să fie în fundul vasului, pentru ca lichidul să nu înglobeze aer.

Citește și: cum se face vinul alb acasă?

Când se face tragerea închisă, cu furtunul, la buto­iașe fără canea sau din damigene se montează un capăt al furtunului aproape în fundul vasului, cu o stinghie ca să nu tulburăm drojdia, în modul arătat; celălalt capăt al furtunului se introduce în vasul în care vinul se transvazează, în scopul de a nu expune vinul la înglobare de aer, prin cădere de sus. În acest caz, vasul din care se trage vinul de pe drojdie va trebui să fie așezat pe o poziție mai înaltă.

Cum știm dacă un vin nou (anul întâi) suportă un pritoc deschis??

Am văzut că numai primul pritoc – poate fi tras cu înglobare de aer și numai dacă vinul permite. Se întâmplă ca vinului să i se transmită o casare din cauza mucegaiurilor de pe struguri și care defect iese în evidență în timpul tragerii deschise. Odată casarea apărută mai greu o remediem. Pentru a constata sănătatea vinului și a decide metoda de pritocire, se ia un pahar alb și se umple cu vin 2/3. Se pune o foaie de hârtie deasupra și se lasă nemișcat 24 de ore. Dacă vinul este bolnav – are casare – se brunifică de la suprafață spre fund. Viteza de brunificare, în timp, este un indiciu asupra gravității defectului. Se vor lua măsurile de prevenire indicate în articolul Bolile și defectele vinurilor.

Când se separă vinul de pe drojdie? Când se face pritocul?

Momentul separării vinului de drojdie – pritocul – se face cam la 3-4 săptămâni de la terminarea fermentației lente, când observăm că vinul începe să se limpezească. Drojdiile, resturile din bobițe și multe alte substanțe au căzut la fund formând un depozit gros. Acest depozit este mai mare dacă mustul provine din recolte avariate. Prin pritoc, vinul trebuie eliberat de dioxid de carbon (dioxid de carbon) și înlocuit cu aer (atunci când nu e bolnav), pentru formarea buchetului.

Pritocurile din primul an sunt în număr de 3

Primul pritoc se face la începutul lunii decembrie, beneficiind și de temperatura scăzută ce ajută depunerea drojdiilor în vin. Numai în cazul recoltelor avariate se face un pritoc mai devreme. Odată cu pritocul, desigur se face și o sulfitare ușoară. Plinul este necesar să se facă cam o dată pe săptămână. Primul pritoc, de regulă, este deschis. Pritocul al doilea se face la începutul lui martie. Este de așteptat că în această perioadă vinul să fie limpezit bine. Acum i se pot face următoarele tratamente: cleiri, bentonizare, filtrare. Plinul se face între pritocul doi și trei, de două ori pe săptămână. Dacă vinul e dulce se dă o doză ușor mărită, cam de 25 mg/l de dioxid de sulf.

Pritocul al doilea se face închis.

Pritocul al treilea se face la sfârșitul lui august, cu sulfitare ușoară dacă vinul nu prezintă nimic suspect. Între pritocul trei și pritocul patru (din anul al doilea), umplerea se face în funcție de sezon. Iarna, umplerea este cam o dată la două săptămâni. Pritocul se face închis.

Pritocurile din anul al ll-lea sunt în număr de două. Pritocul IV și V se face închis, în decembrie și martie. Plinurile se fac o dată la 6 luni.

Pritocurile din anul al lll-lea. Se întâmplă mai rar ca un vin să nu fie matur în anul al ll-lea și atunci se mai fac încă două pritocuri, în decembrie și martie, urmate de o cleire cu clei de pește. Vinul este gata pentru învechire la sticle, altfel se maderizează, degradându-se. Alte pritocuri se aplică numai în cazurile obligate la transvazări, la cleiri, filtrări și tratamente. Aceste zise pritocuri vor fi închise, aplicându-se și doze de dioxid de sulf de întreținere.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar