Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Cum se cultivă? / Prazul. Tehnologia de cultură a prazului (cum se cultivă?)

Prazul. Tehnologia de cultură a prazului (cum se cultivă?)

/
/
/
627 Views

Prazul este o legumă de la care se consumă tulpinile false, în stare crudă sau pregătite sub formă de diferite mâncăruri. Este originar din Egipt, Grecia și Asia Mică. La noi în țară prazul se cultivă mai mult în zonele din sudul și estul țării.

Prazul – descrierea plantei

Prazul este o plantă bienală. În primul an se formează o tulpină falsă, înaltă de 15 – 70 de cm și groasă de 3-6 cm, care reprezintă partea comestibilă cea mai importantă a plantei. Tulpina propriu-zisă este formată dintr-un disc, de care sunt prinse, în partea inferioară, rădăcinile fibroase mai dezvoltate decât la ceapă și la usturoi. Bulbul este mult mai redus decât la ceapă și are în interior un singur mugure vegetativ, prins de disc. Frunzele din rozetă sunt liniare, îndoite sub formă de jgheab, colorate în verde de diferite nuanțe și acoperite de pruină.

Tulpina floriferă în al doilea an de cultură, este cilindrică, plină în interior, înaltă de 1,8 – 2 m. Se termină cu o inflorescență globuloasă, acoperită în primele faze într-o membrană liliachie, care se termină cu o prelungire de 15-20 mm. Într-o inflorescență sunt 800 – 3000 de flori albe-verzui. Prazul este o plantă cu polenizare alogamă. Fructul este o capsulă, iar semințele au culoare neagră, sunt mai zbârcite ca la ceapă și mai mici, au facultatea germinativă de 70-80% și se păstrează 2-3 ani.

Prazul – cerințe față de sol, lumină, apă, temperatură

Pretențiile prazului față de factorii de mediu sunt asemănătoare cu ale cepei. Este mai rezistent decât ceapa la temperaturi scăzute. Prazul suportă temperaturi mici de până la -18 grade Celsius. Semințele germinează la 3-5 grade Celsius. Plantele vegetează destul de intens în condiții de temperatură moderată. Prazul este foarte pretențios față de apă, dar nu suportă excesul de umiditate în sol. Prazul este și foarte pretențios față de lumină. Pentru cultură, prazul necesită soluri fertile, cu textură luto-nisipoasă sau nisipo-lutoasă, cu pH-ul neutru. La praz, îngrășămintele organice se aplică cu bune rezultate, în anul culturii. În țara noastră cel mai întâlnit este soiul Cămuș. Recent s-au introdus în cultură și soiurile olandeze Jolant și Lincoln.

Cum se cultivă prazul? Tehnologia de cultură a prazului

Prazul poate constitui o cultură succesivă după culturi de ridichi de lună, salată, cartofi timpurii și mazăre timpurie. Se cultivă foarte puțin prin semănat direct și mai frecvent prin răsad. Pregătirea terenului se face ca la ceapă, cu deosebirea că toamna, la fertilizarea de bază, se aplică aproximativ 30 t/ha gunoi de grajd. Modelarea terenurilor se face în straturi înălțate cu lățimea coronamentului de 104 cm, sau de 50 cm (în cazul terenurilor mai grele).

Tehnologia de cultură a prazului prin răsad

Răsadurile de praz se produc în răsadnițe neîncălzite sau pe brazde reci. Se seamănă la sfârșitul lunii martie sau în prima decadă a lunii aprilie, folosind 8-10 g sămânță/mp (3-4 kg pentru un hectar). Răsadurile se îngrijesc și se pregătesc pentru plantat la fel ca cele de ceapă de apă. Plantarea în câmp are loc în ultima decadă a lunii mai și prima decadă a lunii iunie. Schemele de plantare sunt aceleași ca la ceapa de apă, cu diferența că distanța dintre plante pe rând este de 10-15 cm, asigurându-se un număr de 170 – 180 mii plante la hectar.

Lucrările de îngrijire constau din: completarea golurilor; prașile mecanice și manuale; 1-2 fertilizări; 8-10 udări; combaterea bolilor și dăunătorilor ca și la ceapă; În vederea înălbirii tulpinilor false care astfel devin mai fragede, se recomandă ca odată cu prașilele să se efectueze mușuroitul la baza plantelor.

Recoltarea pentru consumul curent se poate începe spre sfârșitul verii și se continuă în mod eșalonat până toamna târziu (octombrie-noiembrie), în vederea consumului în timpul iernii. Se recoltează prin smulgerea directă a plantelor, sau prin dizlocarea prealabilă a acestora cu cazmaua. Păstrarea în vederea valorificării se face sub formă de legături de câte 5-6 până la 10-12. Aceste legături se pot lega apoi, în snopi mai mari. Se obțin producții de 25-30 de tone la hectar.

Cum se păstrează prazul peste iarnă?

Păstrarea prazului se poate face în depozite, beciuri sau chiar afară în câmp. În ultimul caz, plantele se fasonează prin ruperea vârfului frunzelor, apoi se așază oblic, în șanțuri sau rigole deschise cu plugul și se protejează de frig prin acoperire cu pământ. Trebuie luate măsuri pentru a preveni băltirea apei în zona de păstrare.

Tehnologia de cultură a prazului prin semănat direct

Cultura prazului prin semănat direct se înființează primăvara, după aceeași tehnologie ca la ceapa ceaclama. Se folosește o cantitate de sămânță de 3-4 kg/ha. Cultura se îngrijește ca și cea înființată prin răsad, rărindu-se plantele pe rând la distanța de 10-12 cm. Deși este mai puțin costisitoare, această metodă se practică puțin, deoarece culturile sunt mai neuniforme și se obțin producții mai mici. Producerea semințelor se face în doi ani, ca și la ceapa de apă.

Cultura pentru producerea plantelor – mamă

Cultura prazului pentru producerea plantelor-mamă se înființează cu răsad riguros sortat, la distanțe de 10-15 cm între plante pe rând. Recoltarea se execută înainte de venirea înghețului, iar plantele mamă necesare plantării primăvara următoare, se păstrează afară, așezate oblic în șanțuri și acoperite cu pământ bine mărunțit, în strat gros de 20-25 cm. Producția de plante mamă bune de plantare este de 100 mii bucăți la hectar.

Cultura prazului pentru producerea semințelor

Cultura prazului pentru producerea semințelor se înființează primăvara cât mai timpuriu. Este necesar să se asigure spații de izolare de minimum 2000 m între soiuri. Se plantează la adâncimea la care plantele-mamă au fost în pământ în anul producerii (5-6 cm). Plantarea se poate face și în toamna aceluiași an de producere a plantelor mamă, în decada a II-a lunii octombrie, astfel că până la venirea înghețului plantele să fie înrădăcinate. După plantare se face mușuroirea plantelor. Din motive economice, este posibil ca plantele mamă să nu mai fie recoltate și transplantate pe alt teren. Acestea se lasă pe loc, în vederea producerii semințelor, acordând însă deosebită atenție lucrărilor de purificare biologică culturii și rărind cultura prin eliminarea a câte unui rând alternativ de plante. În timpul vegetației, culturile semincere se îngrijesc ca și cele de ceapă de apă. Producția de semințe condiționate este de 200-250 kg la hectar.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!

1 Comments

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *