Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Ce este polaritatea și cum afectează creșterea pomilor?

/
/
53 Views

Polaritatea, fenomen denumit astfel de Vochting la 1878, este proprietatea plantelor, a părților de plantă, a țesuturilor, celulelor, chiar și a protoplasmei, de a forma două puncte opuse de diferențiere funcțională sau doi poli diferiți din punct de vedere al localizării unor funcții și organe ale plantei. La plantele superioare, unul din acești poli – cel bazal – din punct de vedere morfologic emite rădăcini sau îndeplinește rolul acestora, al doilea – cel apical – formează organe vegetative aeriene.

Această proprietate fundamentală a plantelor o pun în evidență numeroase experiențe și observații. Dacă într-o cameră întunecoasă, suficient de caldă și cu atmosfera saturată de vapori de apă, atârnăm în poziții variate butași de răchită, plop, viță de vie sau de alte specii care se înmulțesc prin butășire, peste câteva zile toți butașii, indife­rent în ce poziție au fost așezați, vor forma la bază mult calus și rădăcini, iar spre vârf nu se va forma sau se va forma puțin calus, mugurii existenți dând lăstari. Același lucru se întâmplă dacă butașii sunt puși în rumeguș, nisip sau pământ, asigurându-li-se suficientă căldură, umezeală și aer.

Spre deosebire de butașii de tulpină, la care partea bazală este mai groasă decât cea apicală, butașii de rădăcină au partea bazală mai subțire, însă tot ea formează mai mult calus și emite rădăcini. Pe lângă diferențierea funcțio­nală manifestată prin localizarea organelor radiculare și foliare la cei doi poli, polaritatea se mai caracterizează prin aceea că la plantele tinere puterea de vegetație, atât a lăstarilor, cât și a rădăcinilor, descrește de la poli spre mijlocul butașului sau al plantei, pe când la plantele bătrâne lăstarii și eventual rădăcinile mai viguroase se dezvoltă spre mijloc.

vigoarea și poziția creșterilor anuale ale unei ramuri
vigoarea și poziția creșterilor anuale ale unei ramuri

Diferențierea organelor de luare a hranei și funcționarea lor în decursul mileniilor a imprimat organismelor vegetale, printre altele, și însușirea polarității, ca o însușire ereditară. În creșterea și dezvoltarea plantelor, polaritatea apare sub diferite forme, unele din ele fiind cunoscute sub numele de geotropism (pozitiv sau negativ), heliotropism ș.a.m.d. În virtutea polarității, de care este legată și localizarea sub­stanțelor de creștere, precum și datorită rezervelor mari de hrană spre vârful ramurilor, la pomii tineri lăstarii cei mai viguroși se dezvoltă, de regulă, din mugurii situați în acele vârfuri, iar mugurii aflați mai jos dau lăstari cu atât mai slabi, cu cât sunt mai apropiați de bază. Acesta este cazul când poziția ra­murii este verticală.

Dacă însă ramura este aplecată, atunci creșterea lăstarilor de sus slăbește, iar a celor din mijloc și de jos devine mai activă, ajungând ca în cazul curbării ramurii, lăstarii cei mai viguroși să se dezvolte din mugurii situați mai sus, pe partea ascendentă a curbei (fig. alăturată).

Cu cât unghiul între linia verticală și poziția unui braț este mai mare, cu atât și ramurile ce cresc pe acel braț își schimbă vigoarea descrescândă, adică cele de sus cresc din ce în ce mai slab, iar cele de jos tot mai viguros (fig. de mai jos). Schimbarea aceasta se datorează intervenției polarității întregii plante, care se manifestă cu cea mai mare putere de-a lungul axului coroanei, astfel încât orice creștere devine cu atât mai viguroasă, cu cât va fi mai aproape de ax.

raportul intre crestere si fructificare, in functie de unghiul ramurii fata de verticala
raportul intre crestere si fructificare, in functie de unghiul ramurii fata de verticala

Așadar, la pomii tineri, un lăstar crește cu atât mai viguros cu cât ramura care-l poartă este așezată mai central și mai sus pe axul coroanei, cu cât poziția acelei ramuri este mai verticală, și în acest caz, cu cât mugurul din care a plecat este situat mai aproape de vârful ei. La pomii bătrâni polaritatea se manifestă mult mai slab. De altfel, creșterile de prelungire la pomii maturi sunt cu atât mai mici, cu cât este mai înaintată vârsta acestora. Polaritatea este foarte importantă în pomicultură, pentru că de efectul polarității depinde felul cum trebuie efectuate unele operațiuni, în special lucrările de tăiere a pomilor, de butășire și de altoire.

Surse: Pomicultură generală 

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar