Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Plante / Plante aromatice – recoltare și păstrare

Plante aromatice – recoltare și păstrare

/
/
/
84 Views

Plantele aromatice pot fi păstrate uscate. Momentul cel mai bun pentru recoltarea lor este în preajma înfloritului sau chiar când înfloresc, deoarece atunci conțin cea mai mare cantitate de uleiuri eterice. Se recoltează frunză cu frunză, dacă sunt puține și au frunze mai mari sau, mai expeditiv, se ciupește vârful tulpinii și câte 3-4 cm din vârful fiecărui lăstar, adică atât cât este fraged. După două săptămâni se poate repeta operația, astfel încât în majoritatea verilor sunt posibile cel puțin 3-4 recolte.

Se spală lăstarii sau frunzele în apă rece pentru a îndepărta praful sau eventualele insecte, se zvântă într-un șerbet și se pun, de preferință, pe o plasă de sârmă sau plastic, sprijinită cu ambele capete, de pildă, de brațele unui fotoliu sau pe două scaune. în așa fel încât aerul sa circule liber din toate părțile. Plasa se pune într-un loc umbrit și se acoperă cu un tifon sau cu o altă plasă. Se pot pune și pe hârtie, acoperindu-le cu tifon, dar uscarea va fi mai înceată, iar starea materialului vegetal va trebui controlată mai des (eventual schimbată hârtia de sub el, dacă s-a umezit, cel puțin la începutul uscării). Stratul de frunze va trebui, de asemenea, să fie cât mai subțire ca să poate pătrunde bine aerul.

Dacă am recoltat lăstari sau frunze mari, cu codiță, ca în cazul țelinei, al leușteanului sau am smuls plantele cu totul, așa cum se procedează, de regulă, cu cimbrul, le putem lega în mănunchiuri mici, atârnându-le într-o încăpere aerisită și umbroasă sau le putem ține ziua în aer liber. Plantele aromatice nu se usucă la soare, deoarece pierd o bună parte din uleiurile eterice, care se evaporă și, odată cu ele, mireasma plăcută pentru care le-am strâns cu atâta grijă. Dar uneori se finisează uscarea, cam o jumătate de oră, în plin soare; dacă tocmai atunci vremea nu permite acest lucru se pot pune în cuptor, la flacăra cea mai scăzută și cu ușa deschisă.

Dacă plantele aromatice nu sunt uscate până la fărâmițare (adică să foșnească și să se sfărâme complet atunci când este frecat în palme, există pericolul să mucegăiască în timpul păstrării. Pe de altă parte, dacă finisăm uscarea în cuptorul încins, frunzele pot căpăta o culoare maronie, neapetisantă. Unele gospodine ne pot contrazice, afirmând că usucă ierburile aromatice de la începu (tocate de regulă) în cuptor, la foc rapid și că acestea își păstrează perfect culoarea, chiar mai bine decât atunci când sunt uscate cu încetul, în aer liber. Acest lucru nu este, însă, valabil pentru toate și apoi în mod sigur pierd o parte din aromă.

După uscare, modul de păstrare are la fel o mare importanță pentru a le conserva cât mai bine aroma și a le feri de mucegăire. Trebuie utilizate în acest scop recipiente închise, preferabil de sticlă sau de porțelan. Acestea se pot improviza din borcanele de medicamente cu gură mai largă sau borcane de conserve (pentru cantități mai mari). Pentru ușurința păstrării și folosirii lor ulterioare, unele gospodine preferă să mărunțească și să curețe de codițe sau nervuri mai groase frunzele aromate, frecându-le, pisându-le sau trecându-le în prealabil printr-o sită. Aroma este însă mai puternică dacă le mărunțim, frecându-le în palme, în momentul utilizării. Recipientele se etichetează, și întrucât unele plante își pierd din aromă pe timpul păstrării, este bine să se treacă pe etichetă și anul recoltării, ca să le consumăm fără zgârcenie, înlocuindu-le anual sau măcar la doi ani cu altele proaspete. Pentru ușurința interpretării rețetelor atragem atenția că o linguriță de plante aromatice uscate echivalează cu trei lingurițe de frunze proaspete.

Congelarea este și ea o metodă de păstrare a aromei și culorii plantelor aromatice. Pătrunjelul, mărarul, menta ca și celelalte frunze parfumate, pot fi porționate, ambalate în plastic și ținute vreme îndelungată în congelator. Trebuie însă utilizate imediat, înainte de a se decongela complet. O metodă de congelare mai originală este cea în cubulețe de gheață care, adăugate în ceaiuri, băuturi răcoritoare sau preparate foarte fierbinți dau o nuanță deosebită, festivă, felurilor la care sunt adăugate. Se folosește aceeași cantitate ca atunci când materialul este proaspăt. Pregătirea lor înainte de congelare se face la fel ca în cazul uscării: se spală, se zvântă și apoi se separă în cantitățile necesare pentru o întrebuințare. Dacă se congelează sub formă de cubulețe, capacitatea tăviței în care se fac cubulețele fiind limitată, pe măsură ce se congelează acestea se scot și se pun în pungi de polietilenă care se țin în congelator. Dacă preferați o anumită combinație de ierburi aromatice o puteți alcătui în proporțiile care vă plac mai mult, congelând apoi amestecul.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!