Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Alimente / Păstrarea legumelor în stare proaspătă pentru iarnă

Păstrarea legumelor în stare proaspătă pentru iarnă

/
/
/
148 Views

Legumele pot fi păstrate pentru iarnă în stare proaspătă sau conservată. Conservarea legumelor se poate realiza prin uscare la soare, în cuptor, calorifer etc., prin sterilizare în apă cu sare, în suc de roșii, în ulei etc., prin fermentație și prin concentrare.

Păstrarea legumelor în stare proaspătă

Legumele care se pot păstra proaspete un timp mai îndelungat sunt cartofii, ceapa, usturoiul, varza, morcovii, pătrunjelul, păstârnacul, prazul, țelina, ridichile de iarnă, sfecla, conopida, roșiile etc. Toate acestea trebuie să fie însă de bună calitate, sănătoase, proaspete și întregi.

Cartofii se aleg sănătoși, întregi, neatacați de dăunători sau boli. După ce s-au ales, se țin la aer 2-3 zile, întorcându-i din când în când ca să se usuce bine pe toate părțile. Cartofii trebuie feriți de lumină, care le grăbește încolțirea și de îngheț care îi depreciază calitativ. Cartofii înghețați nu se mai pot folosi, deoarece își pierd gustul și se strică imediat ce s-au dezghețat. Cartofii se pun la păstrat în pivniță sau în cămară, așezați în lăzi, care se fixează pe cărămizi sau pe bucăți de lemn, pentru a fi deasupra podele cu 10-15 cm. Se lasă aceeași distanță și de la lăzi la perete, iar în cazul când se pun în lădițe mai mici, distanța dintre acestea trebuie să fie tot de 10-15 cm, pentru a permite o bună aerisire. În timpul iernii cartofii se controlează din timp în timp, înlăturând pe cei stricați și rupând mugurii de la cei care încep să încolțească. Cartofii care nu au fost controlați la timp și au încolțit prea mult, nu se mai folosesc, deoarece la aceștia se formează sub coajă o substanță toxică numită solanină. Iarna, când sunt geruri mari, se recomandă acoperirea lăzilor cu cartofi cu saci groși, pentru a-i feri de îngheț.

Ceapa se păstrează bine în funii atârnate în pod sau cămară, la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie, când este bine coaptă. Înainte însă de a o pune la păstrat pentru iarnă, se recomandă să fie ținută afară la aer și la soare câteva zile pentru a se usca bine. Dacă ceapa nu este împletită în funii, se așează întinsă pe saci sau pe cartoane mai groase, într-un singur strat. În cazul în care ceapa îngheață, se lasă pe loc, iar când se dezgheață se poate consuma, întrucât nu se strică. Este necesar însă ca și ceapa să fie controlată din când în când și să se înlăture cepele stricate.

Usturoiul se păstrează la fel ca și ceapa în funii. Este de preferat ca acestea să fie atârnate în pivniță sau în cămară și nu în pod, deoarece se usucă prea tare.

Varza se alege cu 3-4 frunze verzi, care să îmbrace bine căpățâna, iar cotorul se lasă lung de 3-4 cm, de la ultima frunză. Verzele se așează pe rafturi, în rânduri, cu mici distanțe între ele. De asemenea, se păstrează bine și atârnate. În acest caz, coceanul trebuie lăsat întreg. Peste ceva timp se controlează și când frunzele de deasupra încep să putrezească, se înlătură.

Conopida se poate păstra foarte bine până în lunile ianuarie, februarie. Se scoate din pământ cu rădăcină, după care se strânge și se înfășoară în frunzele ei. Se împachetează apoi într-o hârtie mai groasă și se atârnă, legată de cotor cu sfoară, în pivniță sau cămară. Conopida și varza se mai pot păstra cu rădăcinile îngropate în nisip, în pivniță, la aceeași adâncime pe care au avut-o în grădină (sau câmp).

Morcovii se păstrează în pivniță sau cămară, așezați într-o lădiță cu nisip curat și ușor umed, puși vertical, cu rădăcinile în jos, unul lângă altul, cu mici distanțe între ei, lăsând în afară numai partea dinspre frunze.

Rădăcinile de pătrunjel, păstârnac, țelină, ridichi de iarnă și sfeclă se păstrează tot în nisip, în pivniță sau cămară, procedând ca și la morcovi.

Prazul se păstrează proaspăt un timp destul de îndelungat în pivnițe. Se taie o treime din frunze, se scurtează rădăcinile subțiri, după care firele se așează vertical, cu distanțe mici între ele, în pivniță, lângă zid, îngropând partea albă în nisip, la o adâncime de 10-15 cm.

Ardei grași conservați în rumeguș. Se aleg ardei grași, frumoși, proaspeți și mai ales nevătămați. Într-o lădiță de mărime potrivită, se pune mai întâi un strat de rumeguș cernut, bine uscat, apoi un rând de ardei, cu mici distanțe între ei, în așa fel încât să nu se atingă unul de altul. Se acoperă cu rumeguș și se continuă cu un alt rând de ardei și unul de rumeguș, până ce se umple lădița, cel din urmă strat fiind de rumeguș. Se acoperă lădița și se așează la un loc bine aerisit și ferit de umezeală. Când se scot ardei pentru consum, se recomandă ca cei ce rămân să fie bine acoperiți cu rumeguș, în așa fel încât să nu pătrundă aerul.

Roșiile se pot păstra mult timp, alegându-se toamna când nu se mai coc. Ele trebuie să fie verzi sau ușor îngălbenite, tari, fără nici o pată și proaspete. Se înfășoară fiecare în câte o bucată de hârtie și se așează în cămară, în rafturi, păstrând distanța între ele. Din când în când se controlează și cele care s-au înroșit se consumă, deoarece sunt coapte.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *