Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Corpul uman / Cum funcționează ochii? Cine este daltonist? De ce lăcrimează oamenii?

Cum funcționează ochii? Cine este daltonist? De ce lăcrimează oamenii?

/
/
/
77 Views

Ochii sunt cele mai importante organe de simț cu ajutorul cărora vedem chiar mai bine decât multe dintre speciile de animale și, spre deosebire de unele dintre ele, chiar color. Dar cum percepem imaginea din jurul nostru?

Cum funcționează ochii noștri?

Ochii preiau razele de lumină, pe care le emană obiectele luminate. Lumina cade mai întâi pe o membrană transparentă, de protecție, corneea. Ochiul propriu-zis este învelit de o membrană transparentă, sclerotica, pe care o cunoaștem ca albul ochiului.

Sclerotica are o mică deschizătură în partea din față, pupila. Șase mușchi mișcă fiecare ochi și orientează pupila în direcția dorită. Pupila se găsește în iris. Razele de lumină care cad pe pupilă trec printr-o lentilă dintr-un material gelatinos (cristalin). Aceasta refractă lumina – adică schimbă calea razelor de lumină. În acest fel, ea creează pe retină o mică imagine a mediului, în fundul ochiului.

Retina este un strat fotosensibil. Ea conține în jur de 130 de milioane de mici celule fotosensibile. Când este atinsă de lumină, fiecare dintre acestea este conectată la centrul vederii din creier prin nervi optici. Creierul compune imaginea din nenumărate semnale. 

Dacă ne uităm mai mult timp cu ochiul liber la soare, retina poate fi afectată. În acel moment, o parte din celulele de vedere sunt scoase temporar din funcțiune. Astfel apar în ochi imagini ecou întunecate sau luminoase. Deosebit de periculos este să ne uităm spre soare cu binoclul, pentru că acesta adună foarte multă lumină. Căldura care se produce distruge iremediabil retina, în doar câteva secunde.

De ce avem nevoie de doi ochi?

Doi ochi permit o vedere spațială. Astfel, chiar și strămoșii noștri maimuțe puteau măsura cu exactitate distanța până la creanga la care voiau să sară sau cât să întindă mâna până la un anumit fruct. Această capacitate de a aprecia distanța până la obiecte ne este și nouă de mare folos. De acest lucru ne dăm seama atunci când avem un ochi bolnav care trebuie ținut acoperit.

De fapt, nu ochii în sine permit vederea spațială, ci centrul vederii din creier. Acesta preia imaginile pe care le oferă ambii ochi și le compară instantaneu. În cazul obiectelor aflate la depărtare, cele două imagini sunt identice. Cu cât este situat mai aproape respectivul obiect, cu atât sunt mai diferite imaginile înregistrate de cei doi ochi. Putem verifica ușor acest lucru, ținând un deget ridicat și comparând imaginile din fundal cu câte un ochi acoperit. Așadar, diferența dintre imagini reprezintă pentru centrul vederii un indiciu pentru distanță. În plus, acesta calculează informațiile din imagini astfel încât să nu percepem două imagini suprapuse, ci una singură, dar spațială.

Culoarea ochilor

Atunci când cineva are un ochi vânăt, este posibil ca tocmai să fi scăpat dintr-o bătaie. O lovitură primită în zona ochiului a spart vasele de sânge din ; care a ieșit din acestea a dus la culoarea roșie-albăstruie. Dar atunci când vorbim de ochi căprui, verzi sau albaștri, ne referim la culoarea irisului, din jurul pupilei, în acesta se găsesc o mulțime de particule de culoare. În ciuda diferitelor nuanțe de culoare, este implicat același pigment, anume melanină, care asigură și colorarea pielii și a părului. Un iris cu multă melanină este căprui; când pigmentul este în cantitate mică, irisul va fi verde sau albastru.

Culoarea ochilor este ereditară. De obicei avem o culoare a ochilor asemănătoare cu a părinților. Natura preferă însă o cantitate mai mare de melanină. Așa că, în cazul în care unul dintre părinți are ochii căprui, iar celălalt albaștri, copiii vor avea de regulă ochi căprui – această nuanță se impune și este cel mai des întâlnită. Unele animale și, foarte rar, unii oameni au ochii roșii. În cazul lor, este vorba de o dereglare a producerii de melanină. În schimb, fundul de ochi roșii este transparent.

De ce nu distingem culorile pe întuneric?

În retină se găsesc două tipuri de celule fotosensibile, care îndeplinesc sarcini diferite. Aceste celule sunt denumite după forma lor: bastonașe” și conuri. Cele mai numeroase sunt bastonașele, aproximativ 120 de mil­ioane. Ele sunt foarte sensibile la lumină și sunt destinate vederii în întuneric – în schimb, nu disting culorile. Conurile sunt cele care permit vederea culorilor. Avem în jur de 7 milioane, de trei tipuri: unele sunt sensibile la lumina roșie, altele la cea verde, iar a treia categorie la cea albastră. Acesta este motivul pentru care percepem aceste culori ca fiind de bază. Conurile nu sunt atât de fotosensibile precum bastonașele, astfel încât, în întuneric, nu distingem culorile. De unde și vorba că noaptea toate pisicile sunt negre.

Care oameni sunt daltoniști?

Există oameni care pot vedea, dar nu pot distinge culorile. Pentru ei, lumea este toată gri. Astfel de persoane se întâlnesc foarte rar. Mult mai mulți sunt cei care nu percep anumite culori sau le diferențiază foarte greu, de exemplu roșu și verde. Cam un bărbat din doisprezece suferă de o asemenea problemă; în schimb, la femei, acest defect este ca și inexistent.

Cei mai mulți dintre cei care nu pot distinge verdele de roșu se descurcă foarte bine în viața de zi cu zi. Ei pot chiar și conduce o mașină, pentru că pot diferenția culorile luminilor de la semafor. Pentru că lampa roșie a semaforului emite și o componentă de culoare galbenă, ce poate fi văzută de daltoniști, iar lampa verde, o componentă albastră-violetă.

Aceste disfuncții în perceperea culorilor sunt cauzate de problemele conurilor din retină. Aici avem trei feluri de conuri, anume pentru roșu, verde și albastru. Dacă unele sau chiar mai multe dintre aceste conuri nu funcționează normal, persoana respectivă va fi daltonistă. De cele mai multe ori, defectul se transmite ereditar. Persoanele cu probleme de percepție a culorilor verde și roșu vor vedea puțin altfel fazele semaforului. Ele vor reuși însă să le deosebească.

De ce lăcrimează ochii?

Deasupra fiecărui ochi se găsește câte o glandă lacrimală ce secretă permanent lacrimi. Glandele conțin în special apă, sare și substanțe bactericide. La fiecare clipit, pleoapele întind acest lichid pe cornee, care trebuie să fie în permanență perfect curată și umedă.

Citește și: De ce nu ne doare atunci când ne tundem?

Este ceva ce facem automat, la fiecare câteva secunde, și practic nu ne putem abține să clipim. La o durere intensă sau când râdem cu poftă, glandele lacrimale secretă o cantitate mare de lichid – plângem de durere sau de bucurie. Același lucru se întâmplă și dacă ne intră în ochi un corp străin – o particulă de praf sau o insectă – și el trebuie eliminat din ochi.

De ce se măresc sau se micșorează pupilele?

Ochii noștri sunt incredibil de sensibili la lumină. Chiar și la lumina slabă a unei nopți fără lună putem percepe contururi. Pe de altă parte, chiar și la lumina puternică a soarelui, ochii ne dau imagini clare, chiar dacă intensitatea luminoasă este de multe ori mai puternică. Ochiul poate realiza acest domeniu mare de sensibilitate folosindu-se de pupilă. Ea se poate mări și micșora în funcție de luminozitatea ambiantă, permițând unei cantități mai mici sau mai mari de lumină să pătrundă în ochi. Irisul este acoperit mai mult sau mai puțin. Micșorarea pupilei la creșterea bruscă a luminozității este rapidă, pentru a proteja interiorul ochiului. Dacă intrăm de la lumină într-un spațiu întunecat, va dura mai multe minute până vom putea vedea maximum posibil, pentru că pupilele se deschid relativ încet.

Pe retină există un mic loc, în care sunt concentrate conurile. Acest loc este numit pata galbenă. Cu ea vedem foarte clar pe lumină puternică. De aceea ne mișcăm permanent ochii, ca să avem pe pata galbenă imaginea locului la care privim intens – de exemplu, cuvintele dintr-o carte, peste care ne plimbăm privirea.

Ce este pata oarbă?

De necrezut: în mijlocul ochiului există un loc în care suntem complet orbi. Este locul prin care nervul optic trece prin retină. Acolo nu există celule fotosensibile, și partea din mediul ambiant a cărei imagine cade în acel loc nu este văzută de noi. Totuși, de obicei nu ne dăm seama de acest lucru, pentru că imaginea nepercepută în acea zonă din cauza petei oarbe este completată cu imaginea de la celălalt ochi. Corecția este realizată atât de bine, încât uneori chiar și oamenii cu retina vătămată pe porțiuni mari nu observă inițial nimic.

De ce avem nevoie de ochelari?

Ochiul trebuie să se regleze ca un aparat de fotografiat pentru a putea vedea clar atât obiectele aflate la depărtare cât și pe cele apropiate. Această acomodare a ochilor are loc de obicei foarte rapid. Mușchi minusculi modifică bombarea cristalinului și implicit și refracția luminii prin el. La unele persoane, acest reglaj nu funcționează, pentru că globul ocular este fie prea lung, fie prea scurt. Un glob ocular prea lung înseamnă miopie: numai obiectele aflate aproape pot fi percepute clar. Obiectele aflate la distanță sunt redate clar undeva înaintea retinei.

Un glob ocular prea scurt este însă specific hipermetropilor: ei nu mai pot distinge bine obiectele aflate în apropiere, pentru că imaginea lor ar fi focalizată clar în spatele retinei. Multe persoane trecute de vârsta de 40 de ani suferă de hipermetropia de bătrânețe. La ele, cristalinul și-a pierdut din elasticitate și nu se mai curbează atât de ușor.

În aceste cazuri ne sunt de ajutor ochelarii. La hipermetropi, sticla șlefuită mărește efectul optic al cristalinului, iar în cazul miopilor, ea reduce efectul cristalinului. Opticianul sau medicul oftalmolog măsoară ochiul, folosind raze luminoase invizibile. Apoi testează lentile de diverse puteri. Când suntem mulțumiți de rezultat, ni se fabrică respectivii ochelari.

Cerul întunecat al unei nopți senine oferă o mulțime de obiecte ce ne pot servi la testarea acuității vizuale. Cine distinge mica stea a călărețului de deasupra stelei de la mijlocul oiștii Carului Mare poate spune că vede destul de bine. Mai delicată este steaua dublă din constelația de vară Lira – dacă distingem ca separate aceste stele de luminozitate mică, putem să fim convinși că avem ochi foarte buni.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar