Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Alimente / Morfina. Ce este? Unde se utilizează? Metode de analiză

Morfina. Ce este? Unde se utilizează? Metode de analiză

/
/
/
4305 Views

este o substanţă alcaloidă derivată din opiu, acesta fiind extras dintr-o specie de mac Papaver somniferum. Ajunsă în organism, morfina stimulează receptorii opioizi, producând o gamă variată de efecte. Termenul de „morfină” provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor în mitodologia greacă. (www.scientia.ro)

A fost izolată în 1804 de farmacistul german Friedrich Wilhelm Adam Sertürner, care a numit-o „morphium”. După dezvoltarea acului hipodermic în anul 1853 utilizarea sa a început să fie din ce în ce mai răspândită în special ca analgezic și sedativ dar și ca tratament al depresiilor și al dependenței de opiu. Heroina (diacetilmorfină) a fost sintetizată din morfină în anul 1874 prin acetilarea celor doi radicali hidroxil ai moleculei. (www.ro.wikipedia.org)

Morfina se prezintă sub forma unei pulberi pufoase, cu gust amar, având o culoare ce variază între alb murdar, galben şi maroniu fiind puțin solubilă în apă și eter, solubilă în alcool amilic, etanol, benzen, cloroform, apă de var și mai putin solubilă în amoniac.

Morfina şi derivaţii săi, naturali şi sintetici, sunt adesea numiţi şi Opioizi sau . Opiozii, deşi sunt unele dintre cele mai puternice medicamente analgezice, dezavantajul major de a produce toxicomanii grave restrânge drastic utilizarea lor. Medicamentele opioide sunt stupefiante (de la latinescul stupidus =prost) puternice.

Efectul analgezic este precedat de o stare de euforie ce duce la dorinţa de a lua din nou medicamentul. Prin folosire repetată organismul capătă toleranţă, necesitând doze din ce în ce mai mari pentru a obţine acelaşi efect. Adicţia este cel de al doilea fenomen care însoţeşte consumarea narcoticelor. Aceasta constă în dezvoltarea unei dependenţe fizice (modificări ale fiziologiei și biochimiei celulare) şi psihice. Întreruperea bruscă a administrării drogului produce tulburări fizice și psihice grave (sindromul abstinenţei), ducând în final la moarte.

Dezintoxicarea se face treptat numai sub supraveghere medicală. Pe lângă degradarea fizică prin deteriorarea funcţiilor organismului, tulburările psihice ce însoţesc morfinismul duc la slăbirea facultăţilor intelectuale, pierderea puterii de muncă, a memoriei şi a simţului etic. Acţiunea depresivă asupra centrului respirator completează spectrul dezavantajelor majore ale utilizării morfinei în terpeutica medicală. Modificările chimice aduse moleculei morfinei au avut drept scop obţinerea unor compuşi cu structuri mai simple, care să păstreze proprietăţile analgezice ale morfinei şi să fie lipsite de efectele ei secundare. Din păcate, înlocuitorii de sinteză ai morfinei deşi au molecule uşor de obţinut păstrează caracterul stupefiant al acesteia într-o măsură mai mică sau mai mare. De exemplu, Metadona este un analgezic semănător morfinei cu proprietăţi narcotice şi depresive asupra respiraţiei mai reduse ca aceasta. Se poate utiliza şi prin administrare orală, spre deosebire de morfină care este mult mai eficace parenteral (prin injecţie). Produce adiţie şi toleranţă si este supusă aceloraşi restricţii ca morfina. (Roșca & Tărăbășanu – Mihăilă, 2011)

Morfina se administrează de obicei parenteral, sub formă de clorhidrat de morfină. Administrarea orală (per os) a morfinei nu este avantajoasă, deoarece biodisponibilitatea în acest caz este foarte mică. Sulfatul de morfină are o biodisponibilitate mai bună la administrarea orală.Se poate administra și pe cale rectală, sub formă de supozitoare sau clisme. (www.ro.wikipedia.org)

Morfina brută de pe piața ilicită poate avea diferite concentrații, în funcție de metodele de obținere și procedeele de purificare. Este absorbită rapid după administrarea parenterală, sau inhalatorie. După administrarea orală are loc un prim pasaj hepatic, cu o biodisponibilitate de 20-30%. Concentrația plasmatică maximă este atinsă la 10-20 minute de la administrarea intravenoasă sau subcutanată.

Absorbția de la nivelul intestinului este lentă și se distribuie mult în rinichi, ficat și splină, fără însă a se acumula în țesuturi. Cantități mici de morfină trec de bariera hemato-encefalică și ajung la nivelul sistemului nervos central.

La nivel hepatic, după un proces de glucurono și sulfurono conjugare, este obținut 6-glucuronid-morfina, fiind metabolitul activ principal și care are o potență de 2 ori mai mare decât cea a morfinei iar la nivel cerebral chiar de 100 ori mai mare. 6-glucuronid-morfina este responsabilă de acțiunea analgezică în cazul administrarii cronice a morfinei.

În cazul persoanelor cu insuficiență renală cronică, acest metabolit are tendința de a se acumula, aceasta fiind și explicația pentru potența și durata de acțiune a morfinei în cazul acestor pacienți.

Se elimina în proporție de 90% pe cale renală sub forma de 3,6-glucuronid-morfina, și doar într-o mică măsură sub forma netransformată. 10% se elimina digestiv prin fecale (cantități mici de morfină pot fi detectate în fecale și urină timp de câteva zile de la ultima doză administrată). 50% din morfină este eliminată din organism în decursul a 4-5 ore.

Intoxicația cu morfină
La nivelul sistemului nervos central, opiaceele produc analgezie, euforie, sedare (mai ales la vârstnici), deprimă respiraţia şi inhibă centrul tusei (codeina, un opioid, este folosită ca anti-tusiv). La nivel periferic, opiaceele scad tensiunea arterială, frecvenţa inimii, scad peristaltismul musculaturii gastro-intestinale sau reduc secreţia bronşică.

Morfina este folosită ca analgezic de către bolnavii de cancer sau alte dureri cronice, inclusiv pentru infarctul de miocard sau în anestezie. Administrarea morfinei la bolnavii cu dureri intense produce efect analgezic – elimină senzaţia dureroasă şi creşte pragul de durere. Efectul analgezic durează până la 7 ore, în funcţie de calea de administrare. La persoanele agitate şi anxioase, morfina produce efect sedativ cu o uşoară stare de euforie.

Doza maximă de morfină prevăzută de Farmacopeea Română este de 20 mg pentru o singură administrare, dar nu mai mult de 60 mg/24h. Există posibilitatea apariţiei de fenomene toxice la doze de 30 mg. O doză de 120 mg administrată oral poate fi letală, iar la copiii mai mici de 3 ani, doza de 1 mg este potenţial mortală.

Intoxicaţia acută
Intoxicaţia acută cu morfină se produce prin supradozare, involuntar, în condiţiile folosirii medicale sau voluntar, în scop suicidar. Cel mai mare risc de intoxicaţie îl prezintă persoanele ce au dezvoltat toleranţă la morfină şi s-au obişnuit cu doze mai mari. La aceste persoane sensibilitatea revine după câteva zile de pauză, aceeaşi doză având potenţial letal.

După administrarea unei supradoze de morfină, apar primele simptome ale intoxicaţiei: greţuri, vărsături, convulsii, scade frecvenţa respiraţiilor până la apnee. La scurt timp urmează faza inhibitorie la nivel central: pacientul devine ostil, agresiv, memoria şi atenţia sunt afectate, apare somnolenţa, iar în cazuri mai grave intră în comă şi se produce decesul.

Antidotul intoxicaţiei cu morfină este naloxonul, o substanţă ce blochează receptorii opiacei (antagonist). În acelaşi timp se aplică măsuri generale nespecifice (spălături gastrice dacă morfina a fost ingerată) şi se realizează resuscitarea cardio-respiratorie la nevoie.

Adicţia la opiacee
Administrarea cronică a morfinei chiar şi în scopuri medicale este urmată de dezvoltarea toleranţei şi a dependenţei. Toleranţa la opiacee apare repede pentru efectul analgezic, euforizant sau hipnotic. De asemenea, administrarea repetată creşte doza letală de la 30 mg intravenos şi 120 mg oral pentru adultul non-tolerant, la peste 2 g morfină administrată intravenos în 3 ore. Câteva zile de pauză poate face ca dozele suportate anterior să devină mortale. Dependenţa de morfină este de tip complet adică dependenţă psihică, fizică (manifestată prin sindrom de abstinenţă) şi psihotoxicitate.

Dependenţa psihică constă în necesitatea de a folosi opiacee pentru efectul euforizant cu realizarea nepăsării faţă de agresiune şi durere. După administrări repetate apare concomitent toleranţa şi dependenţa fizică. Toleranţa face ca doza să crească progresiv pentru a obţine efectul dorit. În acelaşi timp creşte şi doza letală, bolnavul ajungând să suporte doze mari de morfină administrate la intervale scurte de timp.

Dependenţa fizică se manifestă prin sindromul de abstinenţă, atunci când se opreşte brusc administrarea morfinei sau la administrarea unui antagonist al receptorilor opioizi. În cazul morfinei, fenomenul de abstinenţă apare la 12 ore de la ultima doză şi se dezvoltă progresiv în următoarele 2 – 3 zile. Acesta se manifestă prin anxietate, agitaţie, insomnie, dureri musculare, vărsături, creşte tensiunea arterială sau sudoraţie. Sindromul de abstinenţă are două faze. Prima fază sau faza acută durează 7 – 10 zile, timp în care pacientul este ostil, agitat, anxios, chiar agresiv. În această fază poate apărea colapsul şi decesul. Cea de-a doua fază apare după 26 – 30 de săptămâni şi se caracterizează prin hipotensiune arterială şi scăderea numărului de bătăi a inimii.

Nou-născutul poate prezenta sindromul de abstinenţă (strănut, căscat, tremor, diaree, vărsături sau febră) dacă mama a consumat în timpul sarcinii morfină.

Tratamentul dependenţei de morfină este dificil de efectuat. Pentru a evita fenomenul de abstinenţă, morfina este înlocuită cu metadona, care provoacă un sindrom de abstinenţă mult mai uşor comparativ cu morfina. O altă substanţă folosită în tratamentul adicţiei este clonidina, care poate opri multe dintre simptomele din sindromul de abstinenţă, simultan administrându-se antidotul intoxicaţiei cu morfină – naloxon, pentru revenirea sensibilităţii faţă de opiacee. (Lupușoru, 2009)

Metode de analiză
Utilizarea unor metode de separare pentru izolarea, identificarea şi analiza cantitativă a opiaceelor naturale şi sintetice prezintă un larg interes. Strict vorbind, termenul de opiaceu se referă la produsele derivate din opiu de mac. În cazul de față, atenţia este acordată morfinei şi opiaceelor sintetice sau semisintetice.

Metodele de analiză cuprind metodele de detectare a opiaceelor în probele non-biologice şi biologice; izolarea de opioide din matrici biologice diferite; analiza constituienţilor opiului de mac în materiale vegetale şi în fluidele organismului; separarea şi detectarea heroinei şi metaboliţilor sau a congenerilor săi în preparate ilicite de sau medicamente, precum şi în fluidele organismului; analiza morfinei şi a altor opiacee naturale şi sintetice în fluidele organismului şi în organe.

În acest scop sunt necesare tehnici de separare relevante: cromatografia în strat subţire (TLC), gazcromatografia (GC), cromatografia de lichid de înaltă performanţă (HPLC) şi electroforeza capilară (CE), combinate cu diferite metode de detecţie. Testele preliminare trebuie să prezinte o specificitate largă de grup şi, eventual, o sensibilitate ridicată, în timp ce specificitatea absolută nu este necesară. O identificare fără echivoc şi determinarea cantitativă sunt de obicei efectuate în etapa de confirmare a analizei. (Drochioiu, 2013)

Surse:
Mihaela Sânziana Roșca, Corneliu Tărăbășanu – Mihăilă – Obținerea și utilizarea substanțelor organice¸ 2011
Lupușoru Cătălin Elena – Farmacologia în comprimate, Editura Alfa, 2009
Drochioiu G. – Elemente de toxicologie MedicoLegală, Iași, 2013

http://ro.wikipedia.org/wiki/Morfin%C4%83
http://www.sfatulmedicului.ro/Morfinomimetice–Euforice-si-stupefiante/morfina_4256
http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/4140-intoxicatia-cu-morfina.html

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar