Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Cum se cultivă? / Morcovul. Cum se cultivă morcovul? Cum se obțin semințele de morcov?

Morcovul. Cum se cultivă morcovul? Cum se obțin semințele de morcov?

/
/
/
1195 Views

prezintă o gamă foarte largă de forme de utilizare. Se folosește proaspăt, în salate și pentru sucuri, în diverse pre­parate culinare şi în industria alimentară la prepararea unor conserve și a sucurilor vitaminizate sau sub formă deshidratată şi faină. Frunzele tinere se pot consuma ca salată, iar semințele ca aromatizant.

De ce se cultivă morcovul?

Rădăcina de prezintă o valoare alimentară ridicată datorită conținutului în glucide, lipide, protide, vitamine (provitamina A = caroten, C, Bi şi B2), săruri minerale de calciu, fier, fosfor. Conținutul biochimic al rădăcinilor depinde de soi și este foarte mult influențat de condițiile pedoclimatice și sistemul de fertilizare.

Datorită prezenței simultane a unor cantități mari de provitamina A, vitamine din grupa B și a vitaminei C cu rol antioxidant, a substanțelor minerale ca și a fibrelor pectocelulozice cu capacitate mare de hidratare care permit reținerea unor rezidii toxice rezultate din metabolism (coleste­rol, radicali liberi), morcovul poate fi considerat un medicament.

Are în­sușiri terapeutice fiind utilizat în scopuri medicinale pentru normalizarea funcțiilor organismului uman mai ales a celor digestive și hepatice, în ane­mii și tulburări de creștere la copii, ca diuretic, în afecțiunile sistemului ner­vos, reumatism, boli de ochi. Sucul proaspăt are efect energizant, antiinfecţios, antiulceros și anticancerigen, fiind recomandat în consumul ali­mentar zilnic mai ales la copii, gravide, diabetici și în cele mai restrictive diete. De asemenea, ceaiul din semințe se utilizează în cosmetică.

Din punct de vedere economic, morcovul este o cultură importantă, care permite producătorilor efectuarea unor culturi timpurii ale căror producții se pot valorifica primăvara, începând din luna mai, la prețuri ridicate, cât și a unor culturi de toamnă destinate păstrării și valorificării rădăcinilor în timpul iernii.

Morcovul – cerințe față de sol, lumină, căldură, sol

Morcovul este o plantă puțin pretențioasă la căldură. Temperatura minimă de germinare este de 4-5°C, iar cea optimă de 20°C. Acest lucru permite semănatul culturilor din toamnă. Pentru creșterea și depunerea substanțelor de rezervă sunt necesare 18-20°C. Depășirea temperaturilor de 24°C în sol, determină formarea unor rădăcini scurte și groase, bogate în caroten, în timp ce sub 13°C, rădăcinile cresc lungi şi subţiri fiind slab colorate. Plantele tinere suportă temperaturi de -2, -5°C. Rădăcinile tuberizate nu suportă înghețuri de sub -2°C. Temperaturile scăzute și seceta la începutul perioadei de vegetație determină formarea pe plante a tulpinilor florifere, chiar din primul an de cultură. Mai sensibile la temperaturile de vernali­zare (5-10°C) sunt culturile din zonele sudice.

La temperaturi de peste 30°C producția scade și rădăcinile sunt de calitate inferioară. Temperaturile ridicate combinate cu seceta atmosferică în anul al doilea de cultură, în faza formării semințelor, determină diminuarea producției și scăderea germinației. Din această cauză culturile semincere vor fi amplasate în zo­nele cu temperaturi moderate în timpul verii și cu umiditatea aerului peste 80%.

Morcovul – cerințele față de umiditate

Cerințele morcovului față de umiditate sunt moderate. În primul an de cultură are pretenții mari în perioada germinării, când consumul de apă este egal cu masa semințelor și în faza de îngroșare a rădăcinilor, când umiditatea optimă a solului trebuie să fie de 70-80% din capacitatea de câmp. Seceta și excesul de umiditate sunt dăunătoare, alternanța lor ducând la crăparea rădăcinilor. În anul al doilea cerințele maxime sunt în perioada formării tulpinilor florifere și în perioada creșterii fructelor.

Morcovul – cerințe față de lumină

Față de lumină, morcovul are cerințe moderate de aceea se poate cultiva asociat dar numai cu plante de talie mică, deoarece în perioada îngroșării rădăcinilor nu suportă umbrirea. Din același motiv, este necesar răritul plantelor la timp și la distanțe corespunzătoare. Fiind o plantă de zi lungă, este totuși pretențios față de durata iluminării.

Morcovul – cerințe față de sol

Morcovul preferă soluri cu textură mijlocie sau ușoare, adânci, lutonisipoase sau nisipo-lutoase, de preferință aluviale, bogate în substanțe nu­tritive, cu reacție neutră, adânc lucrate, curate de buruieni. Fertilizarea. Morcovul nu suportă îngrășarea cu gunoi de grajd în anul de cultură. Acesta trebuie administrat culturii premergătoare pentru a evita ramificarea rădăcinilor și infestarea cu musca morcovului. În culturile semincere se recomandă fertilizarea cu îngrășăminte organice lichide (must de grajd, urină).

CUM SE CULTIVĂ CEAPA? CUM SE OBȚINE ARPAGICUL?

Fertilizarea cu azot trebuie făcută cu deosebită atenție deoarece în cantități mari stimulează dezvoltarea masei vegetative în detrimentul îngroșării rădăcinilor, favorizează creșterea frunzelor în timpul păstrării, reduce conținutul rădăcinilor în substanțe nutritive valoroase și mărește conținutul acestora în nitrați, modifică gustul. Acumularea nitraților se face în primul rând în frunze, apoi în cilindrul central și mai puțin în parenchim.

Pentru a evita aceste neajunsuri, se recomandă ca îngrășămintele cu azot să se aplice în doze de 80-100 kg/ha la culturile timpurii și de 150 kg/ha la culturile târzii. Având în vedere reacția puternic negativă a morcovului, mai ales în perioadele secetoase, la creșterea concentrației în săruri a solu­ției solului, azotul trebuie aplicat fracționat, prima doză (80 kg/ha) cu mult înaintea semănatului sau în cazuri extreme, după apariția primei frunze adevărate. În cazul culturilor de toamnă se recomandă administrarea azotului ca îngrășământ starter în doze de 70 kg/ha.

Cum se cultivă morcovul? Tehnologia de cultură a morcovului

Pentru obținerea rădăcinilor destinate consumului proaspăt în timpul verii și păstrării peste iarnă, morcovul se cultivă în câmp, iar pentru consumul extratimpuriu, se poate cultiva în spații protejate sau în răsadnițe.

Cum se cultivă morcovul în câmp?

Înființarea culturii de morcov se face prin semănare direct în câmp. Se practică două tipuri de cultură: timpurie, cu semănare primăvara devreme sau toamna târziu, pentru consum în perioada verii și târzie, cu semănare vara, pentru consumul din toamnă – iarnă.  timpurie are ca bune premergătoare plante legumicole prășitoare ce părăsesc terenul devreme, lăsându-l curat de buruieni și îngrășat organic, respectiv: tomate, ardei, vinete, dovlecei, castraveți, iar în asolamentele de câmp, cereale de toamnă, cartofi, mazăre, floarea-soarelui. Pregătirea terenului începe din toamnă prin desființarea culturii premergătoare, discuire; nivelare de exploatare; fertilizare cu îngrășăminte chimice, 300 kg/ha superfosfat și 200 kg/ha sare potasică; arătură adâncă de 20-30 cm, apoi încorporarea îngrășămintelor.

CUM SE CULTIVĂ PĂTRUNJELUL DE RĂDĂCINĂ?

Tehnologia recomandată de Ministerul Agriculturii indică pentru fer­tilizarea de bază doza de P – 63 kg/ha, K – 80 kg/ha fracționată în trei etape: înainte de semănat, când plantele au 3-4 frunze şi după 15-20 zile de la etapa a doua. Toamna sau primăvara devreme (februarie-martie) se execută grăpatul perpendicular pe arătură, fertilizarea cu azotat de amoniu, mărunțirea și modelarea solului în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 104 cm. În vederea uniformizării adâncimii de semănat, după modelare se recomandă o ușoară tăvălugire a coronamentului brazdelor. Cu 6-7 zile înainte de semănat se erbicidează cu Treflan 4 L/ha în 400 L apă.

Semănatul morcovului

Semănatul se face toamna târziu sau primăvara cât mai timpuriu (martie) pe teren modelat sau nemodelat. Umiditatea solului în momentul semănatului trebuie să fie de 65% din capacitatea de câmp. În perioadele secetoase se efectuează o irigare de aprovizionare cu 3-4 zile înainte de semănat și se recomandă o tăvălugire ușoară după semănat.

Se seamănă în benzi după următoarele scheme:

  • pe teren modelat – două benzi a câte două rânduri pe strat, cu distanța între rânduri de 15 cm, iar între benzi de 50 cm;
  • pe teren nemodelat – benzi de câte 5 rânduri, cu distanța de 25 cm între rânduri și 50 cm între benzi.

Adâncimea de semănat este de 1 – 1,5 cm pe terenuri mai grele și mai umede și de 2-3 cm pe terenuri ușoare, în regiunile secetoase sau dacă semănăm din toamnă. Pentru un hectar de cultură sunt necesare 4-6 kg de sămânță, iar în cazul semănatului din toamnă se folosesc 7-8 kg. Utilizarea semințelor drajate (3-4 kg/ha) asigură o uniformitate mai bună a culturii și elimină răritul plantelor, lucrare deosebit de costisitoare.

Lucrări de întreținere

Lucrările de întreținere urmăresc mai ales asigurarea răsăririi uniforme și evitarea îmburuienării și constau din:

  • tăvălugirea semănăturii cu tăvălugul neted în agregat cu o grapă uşoară;
  • o prașilă oarbă, în cazul formării crustei sau apariției buruienilor; prăşit mecanic de 3 ori şi manual de 1-2 ori pentru afânarea solului și distrugerea buruienilor;
  • erbicidarea cu Prometrin 4-6 1/ha preemergent, sau 2-3 1/ha postemergent, când plantele au 2-3 frunze adevărate. Bune rezultate se obțin prin erbicidarea preemergentă cu Stomp 5 L/ha, Linurex 1,5 L/ha și postemergentă cu Afalon, Nabu, Fusilade 1,5 L/ha sau Gesagard 3-4 L/ha;
  • plivitul buruienilor, care apar după răsăritul plantelor de morcov, se execută doar până când rozetele de frunze au acoperit solul, numai pe alocuri fiind o lucrare costisitoare.
Lucrări de întreținere după răsărire

După răsărire, cultura se îngrijește prin lucrări comune cum sunt:

  • răritul, care reprezintă lucrarea cea mai costisitoare din tehnologia de cultivare a morcovului. Se execută manual când plantele au 4-5 frunze, asigurând distanța de 4-5 cm între plante pe rând și o desime a culturii de 550-700 mii plante recoltabile/ha. De multe ori, plantele smulse care au rădăcina de 1 – 1,5 cm grosime, pot fi valorificate în legături pentru consum. Pe suprafețe mari, culturile nu se răresc, iar desimea optimă a plantelor se realizează prin stabilirea cu precizie a normei de semănat, reglarea semănătorilor sau utilizarea semințelor drajate care se pot semăna bob cu bob cu ajutorul semănătorilor de precizie;
  • irigarea se face după semănat și se repetă la 2-3 zile, cu norme de 80-100 mc apă/ha, pentru asigurarea umidității necesare răsăririi plantelor și de 5-6 ori în perioada îngroșării rădăcinilor, cu norme de 300-400 mc apă/ha. Se recomandă creșterea normelor de udare la îngroșarea rădăcinilor până la 500-600 mc apă/ha. Udările se aplică prin aspersiune sau pe ri­gole, mai ales în regiunile din sudul țării și în cazul în care precipitațiile sunt insuficiente, astfel încât să menținem umiditatea solului la 70-80% din capacitatea de câmp, iar concentrația sucului celular la frunzele din mijlocul rozetei să fie de 10%. În zonele bogate în precipitații, sunt suficiente 2-3 udări.
  • fertilizarea fazială se recomandă, mai ales în condiții de irigare și pe solurile sărace. Îngrășămintele se aplică în două reprize: prima când plantele au 3-4 frunze, după rărit, iar a doua când începe îngroșarea rădăcinii la 25-30 zile interval;

Morcovul – combaterea bolilor și dăunătorilor

  • Cei mai păgubitori agenți patogeni întâlniți la morcov ca și la alte plante legumicole rădăcinoase, sunt: Erwinia carotovora (putregaiul umed); Altemaria dauci (altenarioza mor­covului); Erysiphe umbelifera (făinarea); Cercospora carotae (cercosporioza); Sclerotinia sclerotiorum (putregaiul alb); Septoria petroselini (septorioza pătrunjelului); Septoria apiicola (septorioza ţelinei); Septoria levistici (septorioza leuşteanului). Dintre dăunători se întâlnesc frecvent: Meloidogyne halpa (nematodul culturilor de morcov); Ditylenchus dipsaci (nematodul bulbilor); Deroceras agreste (limaxul cenușiu); Limax Flavus (limaxul gălbui); Gryllotalpa (coropişniţa); Agriotes spp. (viermele sârmă); Semiaphis dauci (păduchele verde al morcovului); Pemphigus dauci (pă­duchele rădăcinilor); Trioza apicalis (puricele lânos); Actes wiliana (mo­lia rădăcinilor de morcov); Agrotis sagetum (buha semănăturilor); Psila rosae (musca morcovului); Tetranychus urticae (Păianjenul roşu comun);

Recoltarea morcovului

Recoltarea începe în luna iunie (după 50-60 de zile de la răsărire), în momentul în care rădăcinile au diametrul de 1,5-2 cm în partea superioară, la colet. Recoltarea se face pe alese, eșalonat, manual, prin smulgere, iar la desființarea culturii, semimecanizat. Stabilirea momentului optim de recoltare se poate face și calculând raportul zaharoză/monozaharide, care trebuie să fie mai mare de 1, indicând predominanța zaharozei. Întârzierea recoltării determină deprecieri calitative ale rădăcinilor care se lignifică și pot crăpa micșorându-și rezistența la păstrare.

După recoltare și sortare se pot face legături de 5-7 rădăcini sau se pot înlătura frunzele pentru valorificare în vrac. Pentru cantități mari ambalarea se face în lăzi de tip P. Pentru obținerea unor prețuri avantajoase, rădăcinile se spală și se preambalează în pungi de 0,5 kg sau în scafe de ma­terial plastic acoperite cu folie de polietilenă perforată. Producția variază între 15 şi 25 t/ha în funcție de soi și mărimea rădăcinilor la recoltare.

Cultura târzie a morcovului

Cultura târzie urmărește obținerea rădăcinilor de morcov pentru păstrare peste iarnă sau a plantelor mamă, pentru obținerea de sămânță. Cultura târzie este o cultură succesivă care se practică după o specie cu perioadă scurtă de vegetație (ridichi de lună, salată, ceapă verde etc.). Cu mici diferențe, tehnologia este asemănătoare cu a culturii timpurii: se folosesc soiuri semitârzii și târzii; în cazul lipsei de apă în sol la pregătirea terenului se aplică o udare de aprovizionare; arătura se execută la 20 cm adâncime cu plugul în agregat cu grapa; semănatul se face în luna iunie, conform schemei folosite la cultura timpurie; lucrările de îngrijire se fac în același mod, insistând asupra irigării de răsărire care este obligatorie în perioada de la semănat până la formarea primelor 5-6 frunze din rozetă.

Recoltarea se face la sfârșitul lui septembrie și în luna octombrie o singură dată, prin dislocare. Lucrarea se face manual sau mecanizat în funcție de mărimea suprafețelor și tipul de sol, folosind cazmale, furci, plugul monobrăzdar fără cormană sau dislocatorul de rădăcini, iar pe te­renurile nemodelate combina. După dislocare, plantele se smulg, se adună în grămezi și se curăță de frunze dacă acestea nu s-au cosit în prealabil. La rădăcinile destinate păstrării frunzele se îndepărtează de la colet, iar la cele destinate culturilor semincere se rup la 1-2 cm deasupra co­letului. După curățirea de pământ, rădăcinile se sortează eliminând exemplarele tăiate sau rănite, bolnave, ramificate și resturile vegetale. Se obțin producții de 30-35 t/ha la soiurile semitârzii și 35-45 t/ha la soiurile târzii.

Cum se păstrează morcovul peste iarnă?

Păstrarea morcovului în stare proaspătă, pentru consumul din timpul iernii, se poate face în: șanțuri, silozuri, pivnițe, diferite tipuri de depozite. În depozite frigorifice, rădăcinile se așază în lăzi de tip P de circa 25 kg, sau lăzi paletă din lemn, cu capacitatea de 300 kg. La temperaturi de 0°… +1° C, umiditate relativă 90-95% și în lipsa luminii, durata de păstrare este de 5-6 luni.

În gospodăriile individuale, păstrarea morcovului se poate face în silozuri îngropate prevăzute cu sisteme de ventilație, prin stratificarea în șanțuri, folosind un amestec de 80% pământ și 20% nisip, iar în zonele cu ierni blânde și bogate în zăpadă, chiar în câmp, în brazde acoperite cu pământ. Șanțurile și silozurile se amplasează pe terenurile neinundabile, cu pânza de apă freatică mai adânc de 2 m, adăpostite, amplasate lângă drumuri de acces. Pe aceste terenuri, silozurile și șanțurile se orientează paralel cu direcția vânturilor dominante și se grupează perechi pentru a a asigura o circulație bună a mijloacelor de transport.

În șanțuri și silozuri morcovii se pot pune la păstrat stratificați sau nu. Pentru stratificare se folosește pământ sau nisip. Acoperirea șanțurilor și a silozurilor se face, pe măsură ce timpul se înrăutățește, cu straturi alternative de paie și pământ, cu grosimea de 25 – 40 cm. Totdeauna, ultimul strat, trebuie să fie din pământ.

Pentru a feri rădăcinile de auto-încingere și pentru a asigura eliminarea căldurii rezultată prin respirație, ultimul strat acoperitor se pune în momentul când morcovii din șanțuri sau silozuri au temperatura optimă păstrării (0°… + 1° C). În același scop grosimea straturilor de protecție, pe coama silozurilor sau șanțurilor, trebuie să fie cu 30 – 40% mai subțire decât la bază.

Cum se cultivă morcovul în răsadniță?

Se practică pe suprafețe restrânse, în special în jurul marilor orașe, în perioada iarnă-toamnă. Se cultivă numai soiuri timpurii și cu rădăcina ro­tundă: Carotte de Paris, Bellot, Devature. Se recomandă folosirea răsadnițelor semicalde, în care temperatura să nu depășească 16°C, având în vedere că morcovul este puțin pretențios față de acest factor.

Pregătirea răsadnițelor constă în așezarea unui strat de amestec de pământ (compus din două părți de țelină, o parte mraniță și o parte nisip) de 15 – 20 cm grosime. Semănatul se face după câteva zile, când amestecul de pământ s-a în­călzit. În funcție de perioada când dorim să obținem producția, se fixează momentul semănatului: în decembrie pentru a recolta la sfârșitul lunii martie – începutul lunii aprilie; în ianuarie pentru a recolta la sfârșitul lui aprilie; la începutul lui februarie pentru a recolta în mai. Se seamănă în rânduri la 12 – 14 cm distanță, folosind 3-4 g sămânță/mp. După semănat se tăvălugește ușor.

Se recomandă semănatul prin împrăștiere, în scopul obținerii de producții timpurii ridicate, menționând că, înainte de semănatul morcovului, trebuie să se împrăștie la suprafața solului din ră­sadnițe semințe (cca 1 g/mp) de ridichi de lună (soiurile Rotunde timpurii, Bicolor sau Redo), care se acoperă cu puțină mraniță. După acesta, se sea­mănă (numai prin împrăștiere) morcovul, care se acoperă ușor cu același amestec folosit la pregătirea stratului de pământ din răsadniță, apoi se tă­vălugește. Ridichile răsar după câteva zile și sunt bune pentru consum la cca 30 zile de la semănat. Morcovul răsare la 14 – 15 zile de la semănat, iar cultura se îngrijește cu mare atenție.

Lucrări de îngrijire

În vederea obținerii unor producții bune și de calitate, este necesară reglarea permanentă, a temperaturii din răsadniță. Aceasta nu trebuie să depășească 16-18° C, deoarece la temperaturi mai mari, frunzele se dez­voltă în detrimentul rădăcinilor. Pentru a evita acest neajuns, se aerisește de câte ori temperatura exterioară permite. În iernile geroase, se iau mă­suri pentru asigurarea căldurii necesare, cum sunt: acoperirea peste noapte a răsadnițelor cu rogojini (numai când temperatura exterioară este scăzută sub – 8°C); umplerea potecilor dintre răsadnițe cu bălegar (când tempera­tura din interiorul răsadnițelor a scăzut sub 12-14° C). Răritul plantelor la distanțe de 4-5 cm, se face când acestea au 5-6 cm înălțime. După rărit, se împrăștie prin cernere peste plantele de morcov, mraniță, după care se udă cultura. Udatul se face regulat, folosind apă călduță.

Recoltarea are loc după aproximativ trei luni de la semănat, atunci când rădăcinile au atins 2/3 din dimensiunile normale. Se face pe alese, de 7 ori. Producția de rădăcini poate atinge 4-6 kg/mp.

Cum se produc semințele de morcov?

Cultura pentru producerea semințelor de morcov durează 2 ani. În primul an se obțin plantele – mamă (butașii), iar în cel de al doilea, semințele.

Obținerea plantelor – mamă

Obținerea plantelor – mamă se face în culturi asemănătoare cu cele pen­tru producerea rădăcinilor destinate consumului, cu anumite particularități. Îngrășămintele organice se aplică la cultura premergătoare, în canti­tăți aproximative de 50 – 70 t/ha pe soluri grele și de 20 – 40 t/ha pe so­luri ușoare. La pregătirea terenului, toamna, se fertilizează cu: 400 – 500 kg/ha superfosfat și 200 – 250 kg/ha sare potasică.  Semănatul se face mai târziu, între: 20 aprilie și 10 mai soiurile tardive; 25 iunie – 15 iulie soiurile semitimpurii; 15 – 31 iulie soiurile timpurii. În zonele mai nordice se seamănă cu 10 – 15 zile mai devreme. Pe un strat înălțat cu lățimea la coronament de 94 cm, se seamănă două benzi a câte două rân­duri (44 cm între benzi și 15 cm între rânduri).

Lucrările de îngrijire + recoltarea

Lucrările de îngrijire sunt cele curente (distrugerea crustei, erbicidarea pre sau post emergentă, răritul, fertilizarea, irigarea, combaterea agen­ților patogeni și a dăunătorilor), la care se adaugă lucrările speciale de purificare a culturilor. Cu această ocazie, înainte de recoltare se face înde­părtarea din cultură a plantelor care au format tulpini florifere.

Recoltarea are loc la sfârșitul lunii octombrie – începutul lunii noiem­brie, înainte de îngheț. Lucrarea se face semimecanizat și adu­narea manuală a rădăcinilor, urmată de ruperea frunzelor la 2-3 cm deasu­pra coletului, prin răsucire sau tăiere cu cuțitul. Se obțin 350-500 mii bucăți plante-mamă la hectar, cu care, în anul II se pot realiza 7-10 hectare culturi semincere. Înainte de însilozare rădăcinile se sortează, eliminând exemplarele ne­tipice soiului și cele bolnave sau vătămate. Rădăcinile sortate se dezinfec­tează prin prăfuire cu fungicide specifice. Păstrarea plantelor-mamă se face prin stratificare cu nisip sau pământ, sau nestratificate, în depozite, pivnițe sau silozuri, în aceleași condiții ca și rădăcinile pentru consum.

Culturile pentru producerea semințelor

În al doilea an, la ampla­sarea culturii semincere, pentru evitarea impurificării biologice, se lasă în­tre soiuri un spațiu de izolare de minimum 1500 m. Pentru pregătirea te­renului din toamnă, se execută lucrările de: nivelare, fertilizarea de bază, arătura adâncă și modelarea în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 50 cm. Primăvara, în preziua plantării, se deschid șanțuri pentru plantare, cu ajutorul cultivatorului echipat cu organe active de tip daltă. Rădăcinile se scot din spațiile de depozitare și se sortează riguros.

Se plantează primăvara cât mai timpuriu, câte un rând pe mijlocul fie­cărui strat înălțat la distanțele de 96 cm între rânduri și 20 – 25 cm pe rând, introducând butașii în șanțuri, cu coletul la nivelul solului. În jurul rădăcinilor pământul se tasează bine, după care, de-a lungul rândurilor se fac biloane de 5 – 6 cm înălțime.

Lucrările de întreținere

Lucrările de întreținere după plantare sunt următoarele: fertilizarea cu aproximativ 200 – 250 kg azotat de amoniu la hectar, după ce plantele încep să vegeteze; prășitul mecanic de 3-4 ori și manual pe rând, de două ori; irigarea de 4-5 ori cu norme de udare de 300- 400 mc/ha apă, până în momentul apariției florilor; combaterea bolilor și dăunătorilor. Pagube în­semnate în culturile semincere sunt produse de nematodul bulbilor – Ditylenchus dipsaci. Acesta determină stagnarea dezvoltării plantelor și împie­dică formarea tulpinilor florifere.

Se aplică în mod repetat purificarea culturii, prin îndepărtarea plante­lor bolnave, incomplet dezvoltate și a celor atacate de cuscută. De aseme­nea, se distrug plantele de morcov sălbatic pe o rază de minimum 1500 m. O lucrare specială este și îndepărtarea umbelelor de ordinele IV şi V, prin tăierea acestora imediat ce s-au format. S-a stabilit în urma unor cercetări riguroase, că polenizarea suplimen­tară cu albine, sporește producția de fructe (semințe). În acest caz se for­mează de circa 15 ori mai multe semințe pe inflorescență. Maturarea aces­tora este mai timpurie. Semințele au facultatea germinativă mai ridicată.

Recoltarea semincerilor se face prin tăierea umbelelor cu secera, în două reprize: prima, când inflorescențele de ordinul I și II s-au brunificat, iar a doua, când inflorescențele de ordinul III și IV au început să se brunifice. Inflorescențele astfel recoltate se leagă în snopi care se așază în piramide și se lasă pe teren pentru uscare, după care se treieră cu combi­nele de tip Saima sau Gloria, modificate și reglate corespunzător. Semințele se condiționează, după care se prelucrează cu mașina specială de îndepărtat țepi (Reiber). Producția este de 500 – 700 kg sămânță la hectar. Păstrarea semințelor până la predare se face în spații uscate, bine aerisite și la temperaturi de până la 30° C.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

1 Comments

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar