Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Minerale / Substanțele minerale din alimente. Diferența dintre micro și macroelemente

Substanțele minerale din alimente. Diferența dintre micro și macroelemente

/
/
/
33 Views

Substanțele minerale din alimente

Mineral vine de la minerales, este deci de origine latină și se referă la un corp solid, cu o anumită compoziție chimică și care se găsește în natură. Corpul omenesc conține în jur de 25 de minerale esențiale. Unele din acestea se află în cantitate mai mare și se numesc macroelemente. Altele sunt în doze infime și sunt denumite microelemente (uneori le găsiți și sub denumirea de oligoelemente). Ambele categorii sunt la fel de importante pentru buna funcționare a organismului. O alimentație în care unul din aceste elemente se află în deficit sau organismul nu-l poate asimila, poate să ducă la unele boli de carență sau, în cazuri extreme, la moarte. Substanțele minerale care se află în organism în cantitate mai mare sunt Ca – calciu (2% din greutatea corporală a unui adult) și P – fosfor (1,5% din greutate), ambele fiind prezente în oase și dinți.

La polul opus, Fe (fierul) se află într-o cantitate infimă comparativ cu cele două minerale de mai sus, dar acest lucru nu înseamnă că este mai puțin important. Prezent în molecula de hemoglobină, el este cel care duce oxigenul în plămâni și în multe alte țesuturi din organism.

Compoziția chimică a organismelor vegetale și animale

Organismele vegetale și animale au o compoziție chimică complexă, dar această compoziție se modifică în funcție de vârstă, condițiile de mediu, alimentație etc. Aceste lucruri pot fi demonstrate prin faptul că:

  • organismul animalelor bătrâne au mai multe substanțe minerale decât al celor tinere;
  • organismul animalelor slabe este mai bogat în săruri decât al celor grase;
  • părțile vegetalelor care se găsesc pe sol sunt mai bogate în săruri minerale comparativ cu cele ce se dezvoltă în sol (țelină, morcovi, ceapă, usturoi etc);
  • organismele din apă sărată sunt mai bogate în săruri minerale decât cele de apă dulce;
  • substanțele minerale se găsesc în cantitate mai mare în învelișul semințelor și al fructelor decât în miez;

Diferența dintre macroelemente și microelemente

Materia vie este formată dintr-un număr aproape constant de elemente, dar în cantități procentuale diferite. Dintre acestea, 99,9% sunt elemente ce intră în alcătuirea tuturor celulelor vii (carbon, calciu, clor, fosfor, hidrogen, potasiu, magneziu, azot, sodiu, oxigen, fosfor, siliciu, sulf). Ele se numesc macroelemente sau bioelemente de constituție, care au rol plastic pentru că sunt implicate în buna funcționare a sistemului nervos și a celui muscular. Se găsesc în organism în cantități de ordinul gramelor.

substante minerale din alimente. micro si macrominerale
Corpul omenesc conține aproximativ 25 de minerale

Pe lângă acestea, în organism mai există și alte bioelemente, care se găsesc în cantități foarte mici (de ordinul miligramelor). De aceea, acestea se numesc microelemente sau oligoelemente. Se cunoaște că toate procesele biochimice se realizează cu ajutorul enzimelor, a căror activitate depinde de prezența acestor microelemente. Din acest motiv, microelementele se mai numesc și elemente catalitice sau vitamine minerale. Proporția microelementelor în organism este în jur de 0,01%. Din această categorie fac parte aluminiu, bor, brom, crom, fier, iod, mangan, molibden, nichel, plumb, staniu etc. Cu excepția fierului, mineralele nu sunt depozitate în organism. Orice exces este eliminat pe cale renală.

Ce sunt ultramicroelementele?

Ultramicroelementele sunt componente ale radioactivității naturale, care se găsesc în cantități foarte mici. Din această categorie fac parte arsenul, cadmiu, mercurul, nichelul, plumbul, uraniul etc. De menționat faptul că în organismul uman, ultramicroelementele se găsesc în cantități foarte mici. Sursa acestor elemente o constituie poluarea chimică a solului, apei, aerului și a alimentelor. Foarte important de știut că aceste elemente afectează sănătatea oamenilor.

Asemănător apei, sărurile minerale nu au o funcție nutritivă și nici energetică. În general, alimentele conțin proporții mai mari de potasiu decât de sodiu, de aceea omul trebuie să introducă în organism sodiu sub formă de clorură de sodiu (adică sarea de bucătărie), pe care o adăugăm în alimente. Cantitatea de sodiu ingerată variază cu vârsta și cu și cu structura organismului.

Macroelementele

Iodul este un element esențial pentru creșterea și dezvoltarea umană. Cantitatea de iod de care are nevoie un individ într-o viață este mai mică decât echivalentul cantității conținute într-o lingură. Totuși, în multe țări, deficiența de iod este o problemă de sănătate foarte serioasă. Pentru a asigura conținutul de iod, se amestecă 30-100 mg de iod cu 1 kg clorură de sodiu și apare în comerț sub formă de sare iodată.

Carbonul, Hidrogenul și Oxigenul

Surse naturale: carbonul intră în compoziția tuturor constituenților din organismele vii (lipide, proteine, glucide, vitamine etc.), iar dioxidul de carbon din aer reprezintă cea mai bogată sursă de carbon din care plantele își sintetizează substanțele de nutriție, prin procesul de fotosinteză. Hidrogenul și oxigenul se găsesc în apă și în majoritatea substanțelor organice.
Răspândirea în organism: în toate celulele.
Rolul în organism: Carbonul asigură buna funcționare a întregului organism. Hidrogenul și oxigenul au un rol deosebit în procesul de oxido-reducere. Apa este un component de bază al tuturor organismelor. Oxigenul are un rol deosebit în respirația organismelor aerobe cât și în descompunerea acestora, după moarte.

Magneziul (sau mineralul anti-stres)

Surse naturale: Cereale germinate, semințe, smochine, nuci, plante cu frunze verzi, organisme marine, drojdia de bere;
Răspândirea în organism: Ionii de magneziu fac parte din compoziția clorofilei, participând la procesul de fotosinteză;
Rolul în organism: Activează anumite enzime pentru a metaboliza mai ușor compuși ai sodiului și potasiului lipide, hormoni, vitamina C etc. Împreună cu P are un rol la acumularea și transportul glucidelor. Combate stările de nervozitate, dând un echilibru psihic. În exces, atacă rinichii.

Potasiul

Surse naturale: Citrice, pepene galben, banane, toate vegetalele cu frunze de culoare verde, semințe de floarea soarelui, roșii, cartofi, carne, verdețuri.
Răspândirea în organism: Se găsește în interiorul celulelor, sub formă de ioni de K, iar Na în afară. Apa este antrenată din exterior spre interiorul celulei – și invers – prin variația concentrației celor doi ioni. În organismul unei persoane adulte se găsesc aproximativ 250 g de K.
Rolul în organism: Echilibrează balanța de apă din organism, alături de sodiu. Contribuie la îndepărtarea oboselii și a stresului. Cuplul de ioni transmite informația, prin neuroni (nervi), la mușchi. Excesul de potasiu este periculos pentru inimă.

Calciu

Surse naturale: Lapte, brânzeturi, fructe, soia, sardine, somon, fasole uscată, carne.

Răspândirea în organism: Este mineralul prezent în cantitatea cea mai mare în corpul omenesc (oase, dinți, sânge). Hipercalcemia se întâlnește mai rar. Hipocalcemia este destul de răspândită. La un adult de 70 kg se găsesc aproximativ 1200-1500 g de calciu.
Rolul în organism: Buna funcționare a sistemului nervos. O stare bună de sănătate a dinților și a oaselor, deci combate cariile dentare, osteoporoza, rahitismul. Contribuie la metabolizarea fierului. La plante, duce la dezvoltarea lor și la creșterea rezistenței la ger și secetă.

Fosforul

Surse naturale: Pește, pui, carne, ouă, cereale integrale, lapte.
Răspândirea în organism: În fiecare celulă a corpului omenesc (în fosfoproteide, enzime). La un adult de 70 kg se găsesc aproximativ 600-800 g.
Rolul în organism: Este implicat în aproape toate procesele biochimice. Ajută la funcționarea normală a rinichilor. Asigură energia și vigoarea organismului prin influența pe care o exercită asupra metabolizării lipidelor și a polizaharidelor. Contribuie la starea de sănătate a gingiilor și dinților. Excesul de fosfor duce la scăderea calciului. La plante, deficitul de fosfor duce la oprirea din creștere, de aceea se folosesc îngrășăminte fosfatice.

Sodiul

Surse naturale: Sare de bucătărie (NaCl), carne de vită, creier, rinichi, sfeclă, morcovi, conserve, bicarbonat de sodiu.
Răspândirea în organism: În toate celulele, cantitatea de Na din organism este în jur de 100-150 g.
Rolul în organism: Contribuie la solubilizarea Ca din sânge, la buna funcționare a sistemului nervos și a celui muscular. În exces, este periculos pentru hipertensiune, reține apa, scade concentrația K, dereglează activitatea rinichilor.

Clorul

Surse naturale: Se găsește în combinații (NaCl sau KCl).
Răspândirea în organism: Se găsește în toate celulele.
Rolul în organism: Echilibrează balanța acido-bazică a sângelui. Ajută la eliminarea reziduurilor organice, contribuind la buna funcționare a ficatului. Ajută la digestie. Excesul de clor distruge vitamina E și flora intestinală.

Microelementele

Fierul

Surse naturale: ficat de porc și de vită, rinichi, inimă, gălbenuș de ou, nuci, stridii, scoici, fasole, salată, spanac, pâine neagră, urzici, păpădie, stafide.
Răspândire în organism: intră în compoziția hemoglobinei din sânge, a mioglobinei (pigmentul roșu din mușchi), în unele enzime și în creier. În organismul uman se găsesc aproximativ 4 g de fier.
Rolul în organism: este indispensabil pentru metabolizarea vitaminelor B. Ajută în procesul de creștere. Vindecă și previne anemiile. Mărește rezistența la îmbolnăvire. Intervine în sinteza acizilor nucleici. Este activator pentru unele enzime din plante. Supradoza de fier distruge vitamina E.

Iodul

Surse naturale: ceapă, sare iodată, alimente de origine marină, nuci verzi, măsline.
Răspândire în organism: două treimi din iodul existent în organism este concentrat în glanda tiroidă, care conține o serie de enzime capabile să oxideze ionii de iod la iod elementar. Lipsa iodului duce la cretinism, excesul mărește arderile în organism, ducând la boala lui Basedow.
Rolul în organism: ajută la arderea excesului de grăsimi. Contribuie la procesul de creștere. Are efect energizant. Mărește capacitatea mentală. Asigură sănătatea părului, a unghiilor, pielii și dinților.

Cuprul

Surse naturale: mazăre, prune, organe animale și în aproape toate alimentele de origine marină.
Răspândire în organism: organismul, cu ajutorul cuprului, sintetizează coloranți pentru păr sau piele. El se mai găsește în compoziția unor enzime.

branzeturi proalimente.com
Brânzeturi

Rolul în organism: asigură absorbția de fier în organism și a vitaminei C. Combate căderea părului, insomniile, are rol catalitic în procesele de oxido-reducere și în sinteza clorofilei. În exces, scade nivelul de zinc, iar insuficiența sa îi micșorează gradul de transformare.

Zincul

Surse naturale: carne, ficat, semințe de dovleac, muștar, drojdie de bere, produse lactate, fructe de mare.
Răspândire în organism: zincul supraveghează procesele fiziologice și de întreținere a sistemelor enzimatice și celulare. Se găsește în sânge, în ficat, pancreas.
Rolul în organism: este esențial pentru sinteza insulinei și a proteinelor. Este important pentru stabilitatea chimică a sângelui și în menținerea echilibrului acido-bazic al organismului. Este necesar în sinteza acidului dezoxiribonucleic (ADN). Ajută la diminuarea depunerilor de colesterol.

Seleniul

Surse naturale: pește, ficat, cereale, ouă.
Răspândirea în organism: seleniul este parte componentă a enzimei numite glutation peroxidază, care blochează radicalii liberi.
Rolul în organism: previne apariția bolilor canceroase. Ajută la diminuarea inflamațiilor cronice articulare.

Alte minerale necesare funcționării organismului uman

Bor – se găsește în fructe, legume, sub formă de acid boric. Este necesar pentru funcționarea creierului și a membrelor, stimulează activitatea unor enzime, participă la procese redox.

Bromul – se găsește în carne și legume. Necesar în buna funcționare a creierului. Se găsește în hipofiză.

Cobaltul – carne, lapte, ouă, legume, rinichi, ficat. Este o componentă a vitaminei B12 – necesară hematiilor și care previne anemia.

Cromul – carne, cereale germinate, struguri, drojdie, ulei de porumb, scoici. Activează acțiunea insulinei și reglează metabolismul lipidelor și al glucidelor. Ajută la scăderea tensiunii arteriale, preîntâmpinând hipertensiunea și acționează preventiv împotriva diabetului.

Fluor – sunt țări care au introdus fluorul în apă pentru a preveni cariile dentare. Ajută la funcționarea oaselor și dinților.

Mangan – cereale, nuci, ouă, mazăre, sfeclă. Se găsește în hormoni și activează unele vitamine B, îmbunătățește acumularea de cupru, magneziu și mărește conținutul de vitamina C.

Molibdenul – legume, fructe. Activează în metabolismul zahărului și al grăsimilor.

Siliciu – vegetale. Este prezent în pereții vaselor, în țesutul conjunctiv și în oase.

Substanțele minerale sub formă de cenușă

Dacă se arde un produs alimentar, într-un creuzet (un creuzet este un vas de laborator, confecționat dintr-un material rezistent la căldură, folosit la calcinarea diferitelor produse la temperaturi înalte) de cuarț, porțelan sau platină se evaporă treptat apa și rămân substanțele minerale sub formă de cenușă. Cantitatea de cenușă constituie criteriu de apreciere a calității unor alimente și din această cauză sunt stabilite standarde ce conțin cifre limită pentru cantitatea de cenușă admisă, precum și limitele maximă de toleranță pentru elementele toxice. Ca de exemplu, staniu, la o doză mai mare de 0,2 g – alimentul devine toxic. Datorită acestui fapt sărurile metalelor, nu sunt admise în produsele alimentare și conținutul lor este foarte riguros reglementat prin lege atât pentru produsele vegetale cât și pentru cele de origine animală.

Ca și criterii de calitate, se determină:

  1. cenușa brută – care conține după ardere toate reziduurile din aliment, dar și alte ingrediente (pietriș, nisip, cloruri, nitrați, nitriți etc.);
  2. cenușa pură sau netă – care se determină prin dizolvarea substratelor organice din cenușa brută în acid clorhidric 10%.

Alimentele de origine vegetală conțin mai multă cenușă, comparativ cu cele de origine animală, așa cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Alimente de origine vegetală%Alimente de origine animală%
cereale1,5-2carne0,8-1,5
făină0,4-1,5pește0,7-0,9
legume0,4-1,8lapte0,7
fructe0,3-1,2ouă1

Știați asta?!

Analiza chimică a corpului omenesc a arătat că 96% din greutatea sa este reprezentată de compuși ai carbonului, hidrogenului, oxigenului și azotului, sub formă de substanțe organice și 4% reprezintă substanțele chimice incluse în categoria mineralelor. Substanțele minerale se găsesc atât în țesuturile vegetale cât și în cele animale, sub formă de compuși organici. Excepție este clorul, care se găsește și sub formă anorganică, de cloruri. Echilibrul acido-bazic, care reprezintă raportul dintre substanțele minerale cu caracter bazic (metalele) și cele cu caracter acid (nemetalele), depinde de conținutul de substanțe minerale din celule și țesuturi.

Surse: Merceologie alimentară, G. Bărbulescu
Biblia vitaminelor, E. Mindell
Imagine 1: biomol.pl
Imagine 2: zedge.net

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!

1 Comments

  1. va multumesc mult pentru informatie , foarte bine structurata si foarte utila, daca mai aveti informatii in privinta macro si microelemente va rog spuneti-mi caci am mare nevoie de aceasta ,multumesc

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *