Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Creșterea mătcilor. Cum se cresc mătcile în stupinele proprii?

/
/
252 Views

Pregătirile în vederea creșterii mătcilor încep cu procurarea materialelor sau a ustensilelor necesare creșterii. Se va procura sau confecționa un șablon pentru confecționarea botcilor artificiale (9 mm diametru), o spatulă de transvazat larve, 4-5 rame de creștere, 8-10 șipci pentru fixarea botcilor, aproximativ 70-100 dopuri de plastic sau lemn, 70-90 colivii pentru  eclozionarea mătcilor și 4 rame pentru montarea cuștilor de eclozionare. De asemenea, se vor căuta soluții pentru realizarea unor nuclee de împerechere de volum corespunzător tipului de ramă folosit în stupină.

Cu ocazia controlului familiilor de , se vor colecta totodată din timp 2-3 g lăptișor de din familiile ocazional orfane, care se va păstra până în perioada de creștere a mătcilor, în sticluțe bine închise, în condiții obișnuite de cameră. Perioada optimă de timp pentru creșterea mătcilor corespunde perioadei de roire naturală, când familiile ating nivelul maxim de dezvoltare (iunie). Observațiile făcute arată că mătcile crescute și împerecheate de timpuriu (mai) sau mai târziu, spre sfârșitul verii (septembrie), au o durată de exploatare mai scurtă din cauza condițiilor de mediu și al numărului redus de valizi pentru împerechere.

Cum se formează familiile starter (pornitoare)?

Lucrările propriu-zise de creștere, conform programului, încep cu formarea familiei pornitoare (starter). Familia aleasă în acest scop trebuie să fie sănătoasă, puternică, cu mult puiet și cu provizii abundente de păstură și . După găsirea mătcii, cu fagurele pe care se află și cu 2 faguri cu rezerve de hrană și cu albine, se formează într-o lădiță, un roi artificial, provizoriu. Se aleg apoi 6 faguri cu rezerve de hrană (, păstură) fără nici o celulă cu puiet, care constituie zestrea familiei pornitoare. Restul de faguri, conținând puiet de diferite vârste, se eliberează de albine, se marchează pe leațul superior cu câte o pioneză sau prin însemnare vizibilă făcută cu dalta sau cu creionul și se trec provizoriu într-una sau în două familii vecine, puternice, pentru îngrijirea puietului.

Cei 6 faguri opriți în familia pornitoare se organizează – începând de la peretele dinspre sud- vest – în următoarea ordine: un fagure cu multă miere, urmat de un fagure cu cât mai multă păstură, apoi un spațiu liber pentru o ramă crescătoare. În continuare se așază un fagure cu puțină miere și cu păstură, după care se lasă un spațiu pentru o a doua ramă de creștere urmată de un fagure cu puțină miere și păstură, un spațiu liber și alți 2 faguri cu multă miere și păstură. Restul spațiului din stup rămâne liber sau se limitează cu o diafragmă (neobligatoriu). În spațiile libere se introduc 3 rame de creștere, echipate cu leațuri și dopuri, având lipite botcile artificiale. Urdinișul stupului se reduce la circa 4-6 cm lățime, iar stupul se acoperă cu podișor și capac.

Imediat după formarea familiei de albine pornitoare, se caută în cele 2-3 familii de prăsilă alese, câte un fagure cu larve cât mai tinere, însemnându-le vizibil pe leațul superior, care apoi se lasă la locurile lor sau se mută în locuri mai convenabile din cuib, astfel ca să poată fi ușor luate din stup, în vederea operației de transvazare.

Cum se transvazează larvele?

Transvazarea larvelor, pe cât de temută de crescătorul începător, se consideră pe atât de ușoară și pentru tineri și pentru vârstnici. Materialul biologic mânuit în cursul acestei operații nu este chiar așa de plăpând pe cât s-ar crede. Cercetările din ultimii 10-15 ani arată că ouăle în vârstă de peste o zi pot fi transportate în fagure fără albine chiar timp de 24 ore, cu condiția ca, după transport, să fie reintroduse în cuib pentru eclozionare. De asemenea, larvele tinere, în vârstă de până la 24 ore pot supraviețui în afara familiei de albine, ținute în camera de laborator, un timp de o zi și o noapte fără pierderi simțitoare.

Cele arătate confirmă că operația transvazării poate fi executată și în aer liber, la semiumbra unui pom, beneficiind astfel de o lumină și temperatură convenabile atât pentru materialul biologic, cât și pentru operator, în cazul unei vremi nestabile transvazarea se va face în cabană sau în casă, la fereastră.

Hotărâtor pentru reușita trasvazării larvelor, dar mai ales pentru calitatea viitoarelor mătci este folosirea larvelor de vârstă cunoscută. Se admit numai până la vârstă de 24 ore. Pentru a recunoaște vârsta, începătorii se vor folosi la transvazare de o lupă de ceasornicar sau de o altă lupă cu diametrul de circa 1,5-2 cm, ținută în dreptul ochiului cu ajutorul unui arc fixat pe cap, sau, mai bine, prinsă cu ajutorul unui suport de lupă, chiar direct pe lanseta de transvazare a larvelor, la o distanță focală convenabilă pentru a vedea cât mai clar vârful lansetei.

Dispunând de o bună vizibilitate a larvei în celulă datorită lupei, se va putea stabili vârstă ei, raportând mărimea larvei – în poziția lor naturală din celulă – la diametrul celulei (lungimea cuprinsă între două laturi paralele ale hexagonului, ținând seama de faptul că: pe diametrul celulei se pot cuprinde circa 6 larve în vârstă până la 2 ore, 5 larve în vârstă de circa 6 ore, 4 larve în vârstă de circa 12 ore, sau 3 larve în vârstă de 24 ore. Se vor folosi larve în vârstă de 6-12-24 ore, preferându-se pe cât posibil primele două vârste (6-12 ore). În acest fel maturizarea mătcilor se va eșalona pe o perioadă de cel mult 12 ore.

După 30 minute de la formarea familiei pornitoare se pregătește lăptișorul de matcă ce se diluează cu o cantitate egală de distilată și se distribuie în botci, câte o mică picătură, cu ajutorul unei pipete (pentru nas sau ochi). Apoi, la locul stabilit pentru transvazare, se aduce fagurele fără albine, luat din prima familie de prăsilă. În porțiunea fagurelui unde se găsesc larve de vârstă cerută, celulele se scurtează la 3-5 mm deasupra larvelor, folosindu-se în acest scop o lamă de ras ținută cu ambele mâini într-o poziție curbată. Scurtarea celulelor oferă o mobilitate mai mare în celulă a spatulei de transvazare și o vizibilitate bună a larvei. În vederea transvazării, operatorul, cu un prosop sau un ziar așternut pe genunchi pentru a nu-și murdări halatul sau pantalonii cu picături de miere, așează pe porțiunea liberă a fagurelui un leaț cu dopuri și botci artificiale scoase din familii pornitoare, orientat în sus, și procedează la asigurarea botcilor cu câte o picătură de lăptișor de matcă diluat.

Pentru luarea larvei din celulă, vârful spatulei se introduce pe marginea celulei, prin spatele larvei, lunecând vârful pe fundul celulei, în lăptișorul în care aceasta înoată, în așa fel încât să ajungă sub toată grosimea mijlocului larvei. Se ridică apoi spatula cu tot cu larva, mutând-o pe aceasta în prima celulă de matcă de pe leaț. Desprinderea larvei de pe spatulă se realizează prin atingerea celor două capete ale larvei de suprafața picăturii cu lăptișor de matcă, sau eventual prin atingerea vârfului spatulei de fundul botcii artificiale.

Dacă ni se pare că larva mutată a fost lovită, în botca respectivă se va introduce încă o larvă. După asigurarea tuturor botcilor artificiale cu larve, leațul va fi marcat vizibil cu numărul familiei de prăsilă din care au provenit larvele, după care se introduce în partea de sus a primei rame de creștere din familia pornitoare și se scoate un al doilea leaț cu botci artificiale în vederea continuării transvazării. Operația se repetă până la terminarea transvazării de larve din cele 2-3 familii de prăsilă. Pentru început, crescătorul se va limita la 7 leațuri cu botci în cazul leațurilor de 13 dopuri cu botci artificiale sau la 6 leațuri cu 15 botci, mărind în anii următori numărul lor la 10 lea­țuri sau la respectiv 8 leațuri. În primul an apicultorul poate conta respectând aceste îndrumări, în cele mai nefavorabile condiții, pe obținerea a cel puțin 45-60 mătci eclozionate, respectiv 25-35 mătci împerecheate. 

Pregătirea familiei crescătoare

În programul de creștere a mătcilor este recomandat procedeul de creștere în familii crescătoare cu matcă (neorfanizate), care este cel mai avantajos procedeu pentru apicultor din punct de vedere al producției stu­pinei și cel care corespunde mai fidel instinctului albinelor. Ca și familia pornitoare, familia crescătoare se alege din cele mai puternice și mai sănătoase familii de albine, exceptându-se familiile de prăsilă. De puterea lor depinde în cea mai mare măsură calitatea viitoarelor mătci.

În cazul stupului multietajat, mătcile se opresc în corpul al doilea, despărțit de primul corp de jos unde va activa matca cu o gratie separatoare. În lipsa gratiei separatoare, pe toată suprafața corpului se va putea folosi un podișor Snelgrove, la care sita din mijloc se înlocuiește cu o bucată corespunzătoare de gratie Hanemann, pentru a putea circula albinele. Corpul al doilea va avea lateral câte 2 faguri respectiv 3 cu puiet necăpăcit în diferite stadii de dezvoltare, iar la mijloc cu un spațiu disponibil pentru rama de creștere. Deasupra corpului 2, se așază al 3-lea corp de recoltă, fie cu miere fie gol. Rama gratiei poate fi prevăzută cu câte un urdiniș de circa 5-8 cm lățime.

programul creșterii mătcilor
programul creșterii mătcilor

La stupii orizontali, familiile crescătoare vor avea următoarea structură: la peretele lateral dinspre apus (cel mai apropiat de urdinișul mare) se așază 2 faguri plini cu miere și păstură, după care urmează 2 faguri cu puiet necăpăcit în diferite stadii de dezvoltare, un spațiu liber pentru rama de creștere și apoi, se așază alți faguri cu puiet necăpăcit, după care se introduce o diafragmă cu fereastră de 8 cm înălțime și 15 cm lățime, prevăzută cu gratii despărțitoare de dimensiuni corespunzătoare. După dia­fragmă urmează restul de puiet necă­păcit sau căpăcit cu matcă, faguri pentru ouat și faguri cu păstură și miere.

Se formează 3 familii crescătoare, în cazul transformării și a familiei pornitoare în familie crescătoare, sau 4 familii în cazul când aceasta din urmă nu este folosită pentru continuarea creșterii. Formarea familiilor crescă­toare se va face imediat după termi­narea operației de transvazare, pentru ca, astfel, până seara (ora 18), familiile să se liniștească. Către seară, la ora indicată în program cu emoțiile justificate ale începătorului crescător, se procedează la trecerea leațurilor cu botci în familiile crescătoare. În familiile crescătoare se introduc cel mult 2 leațuri cu botci luate din familia pornitoare cu albnele aflate pe ele.

În cazul folosirii și a familiei porni­toare ca familie crescătoare, leațurile de botci rămase se lasă în familia por­nitoare, iar corpul se completează conform procedurii descrise pentru formarea familiilor crescătoare, folosindu-se fagurii marcați care au fost depozitați provizoriu în alte familii, bineînțeles eliberându-le de albine și adăugind la urmă și fagurii din nucleu cu matca familiei. Procedând în acest fel ne scutim de efortul necesar formării unei alte familii crescătoare. În cazul nefolosirii familiei pornitoare, aceasta, după ridicarea ramelor de creștere cu botci și larve, se reorganizează așa cum a fost de dimineață.

Revenind la emoțiile începutului, la scoaterea mătcilor din familia pornitoare, vom constata că în timp de circa 8 ore, cât au stat celulele cu larve în familia pornitoare, acelea cu larve acceptate sunt șlefuite, unele chiar puțin alungite de albine, iar în majoritate larvele sunt prezente și aprovizionate abundent cu lăptișor de matcă proaspăt. Experiența arată că albinele luate din familia pornitoare pe botci și leațuri sunt primite de către familiile crescătoare. Procedând în acest fel nu mai este necesară operația măturării leațurilor și botcilor de albine, care întotdeauna este vătămătoare pentru larve (căderea de pe dopuri, de pe lea­țuri, trepidații etc.).

În încheierea primei zile din program, de altfel cea mai încărcată de lucrări și emoții, vom dispune în primul an de 4 familii crescătoare din care 3 având câte două leațuri sau 26-30 botci și una cu un singur leaț de câte 13-15 botci. În anii următori se recomandă ca familiile crescătoare să primească pentru creștere cel mult 15 larve acceptate. În felul acesta se obțin mătci cu greutate corporală mai mare și cu o durată de viață sporită. În crescătoria Piana din Italia, cunoscută în toată lumea, familiile crescătoare din motivele arătate primesc cel mult 10 larve.

După 7 zile (deplasarea a doua), la controlul familiilor crescătoare se va constata că majoritatea botcilor – în care larvele au fost acceptate de familia pornitoare – sunt căpăcite. Pe la ora 10, mătcile din botci vor avea vârsta de circa 10 zile și 6-12 ore (3 zile ca ou + 7 zile + 6—12 ore în stadiu de larvă), în funcție de vârsta larvelor folosite la transvazare.

Avându-se în vedere că duminica următoare (la deplasarea a treia) în condiții normale majoritatea mătcilor vor ecloziona din botci, este necesar ca botcile să fie trecute de acum în cuști de eclozionare cu albine însoțitoare. În acest scop se echipează fiecare cușcă cu 1 cm³ de pastă de cu miere, (400 g pudră și 100 g miere li­chefiată) care se lipește într-un colț de jos din interior. Cuștile de plastic astfel pregătite se montează câte 10, pe șine confecționate din tablă de 0,3-0,4 mm grosime, cu secțiunea în formă de U, cu baza de grosimea cuștii de plastic și cu laturile de 15 mm înăl­țime. La capete șina are câte o ieșire de 2-3 mm care intră în tăieturi fă­cute în leațurile laterale ale ramei cu fierăstrăul.

Conform planului de creștere operația de trecere a botcilor în cuștile de eclo­zionare se efectuează spre seară (ora 17,30) și constă din scoaterea a câte unui leaț cu botci din familia crescătoare, fără înlăturarea albinelor de pe botci, desprinderea cu un cuțit a dopului din orificiul leațului, introducerea în cușcă a 4-5 albine luate de pe leațul portbotci și în final introducerea cu atenție a botcii în cușca de eclozionare. Lucrarea se execută cu rapiditate, fără trepidații sau loviri, întrucât mătcile din interiorul botcilor sunt foarte sensibile în acest stadiu (toarcerea gogoșii). Lucrarea se execută în aer liber, rama crescătoare fiind așezată în poziție puțin înclinată, pe un scăunel prevăzut cu o rezemătoare pentru ramă și o opritoare la bază pentru a nu aluneca.

Întrucât formarea nucleelor de împerechere este o operație relativ obositoare, care necesită timp, conform planului de lucru, în aceeași zi se vor forma cât mai multe nuclee. Cele mai potrivite nuclee pentru apicultorul ameliorator sunt lădițele de 5-6 fa­guri de cuib folosite în stupină. În lipsă, în stupinele cu stupi multietajați pot fi folosite corpuri suplimen­tare așezate deasupra familiei de bază, separate de aceasta, cu podișor Snelgrove, stupi verticali sau orizon­tali disponibili compartimentați în prealabil cu diafragme etanșe sau alte improvizații, care să permită dezvoltarea nucleului în cursul sezonului, cel puțin la nivelul de 5 faguri. Nucleele vor fi formate în prima jumătate a zilei și vor cuprinde un fagure cu cel mult 8 dm² puiet de diferite vârste, încadrat cu câte un fagure cu miere și păstură.

Pentru ca până duminica următoare, când se vor introduce mătcile nucleele se vor depopula simțitor, este recomandabil ca peste cei 3 faguri din nu­cleu, acoperiți cu albine, să se mai scuture și albinele de pe alți 2 faguri având puiet necăpăcit (albine tinere). Astfel format nucleul se acoperă cu buruieni, pentru a fi ferit de arșița soarelui, iar urdinișul se închide etanș cu buruieni. Abia seara, la plecarea din stupină, se deschid urdinișele, lăsându-le o deschidere de cel mult 1 cm, pentru a le feri astfel de furtișaguri. Cu această lucrare se încheie ziua a doua de program (deplasarea a doua). După alte 7 zile, (deplasarea a 3-a), mătcile vor fi în a 17-a zi de dezvol­tare, deci în marea lor majoritate fie eclozionate, fie în curs de eclozionare, maturizarea lor în botci depinzând în mare măsură dacă săptămâna a fost dominată de timp răcoros sau de călduri mari.

Creșterea mătcilor stupina proprie
Creșterea mătcilor în stupina proprie

Prima lucrare în stupină va consta din controlul ramelor de creștere din familiile crescătoare, inventariind cu rapiditate mătcile eclozionate și eventualele botci neeclozionate. În prima urgență se scot cuștile de eclozionare cu botcile neeclozionate care se eliberează de albinele însoțitoare și se pro­cedează la controlul viabilității măt­cilor în botci. Aceasta din urmă se face de preferință în spațiu închis și întunecos, cu ajutorul unei lămpi electrice de buzunar și a unei hârtii negre sau cartonaș în care se face un orifi­ciu de conturul botcilor de matcă. Privind interiorul botcii iluminate cu lampa prin orificiu, se pot identifica mișcările mătcilor vii. Botcile cu mătcile vii (provenite din cele mai tinere larve folosite la transvazare) vor fi imediat altoite în mijlocul cuibului în nucleele formate duminica trecută, pentru a ecloziona în acestea.

Mătcile găsite la control eclozionate în colivii, se triază, eliminându-se cele mici sau cu defecțiuni corporale înainte de trecerea lor în colivii și introducerea în nuclee (ora 17-18). Pentru introducere se vor folosi colivii cu plasă de sârmă având ochiuri de 2-2,5 mm, sau colivii de același sistem confecțio­nate în stupină. Colivia se fixează pe fagure în imediata apropiere a puietu­lui, închisă la unul din capete cu dop, o coloană de cel puțin 2 cm pastă de zahăr sau cu o bucată de fagure arti­ficial. Colivia se fixează în poziție orizontală cit mai central în cuib, fiind suspendată cu un fir de sârmă subțire de leațul superior al ramei.

La introducerea mătcilor eclozionate, în nucleele formate duminica trecută se lichidează în prealabil botcile cres­cute natural de albine, găsite în cui­burile nucleelor. Pe agenda aceleași zile figurează continuarea formării nucleelor, lucrare ce se execută în prima parte a zilei și în care se introduc mătcile abia spre seară, după aceeași procedură. În ceea ce privește numărul de nuclee ce trebuie să existe în stupina amelioratorului, acestea trebuie să fie cel puțin egal cu numărul familiilor de al­bine din stupină.

O altă lucrare importantă este aceea privitoare la păstrarea timp de 7-14 zile a mătcilor de rezervă, rămase ne­folosite, care sunt necesare pentru îndreptarea nucleelor orfane constatate în deplasarea următoare. Cercetările făcute în această direcție arată că măt­cile neîmperecheate pot fi păstrate în condiții optime până la vârsta de peste 20 de zile în stare neîmperecheată. Păstrarea lor se face în cuști de iernare de pre­ferință transportate și întreținute la domiciliu.

Cuștile de tipul arătat se echipează cu o bucată de fagure, de mărimea spațiu­lui din cușcă, la care se suprimă celu­lele de pe o față, și care se lipește cu ceară topită de peretele cuștii. În cușca astfel pregătită, întredeschisă, se in­troduc 25-30 albine, manipulând-o de jos în sus pe suprafața fagurelui încărcat cu albină care este ținut în po­ziție verticală. În cuștile populate cu albine, ținute 20-30 minute în loc răcoros, se introduce câte o matcă de rezervă, după care, cușca se închide și imediat se agită de 2-3 ori în mână.

Mătcile sunt acceptate în general de albine într-o proporție de 100%. Este recomandabil ca apicultorul să dispună de cel puțin 10-12 mătci de rezervă neîmperecheate, pentru a se putea în­drepta toate nucleele ce se vor găsi orfane în vizitele următoare. Cuștile cu mătci, aduse la domiciliu, vor primi câte un hrănitor (plastic) plin cu miere fluidă, care se montează pe cușcă ținând-o răsturnată cu orificiul de hrănire în jos, după oare cuștile se păs­trează în poziția lor normală, în cazul desplasărilor a 4-a și a 5-a, lucrările legate de creșterea mătcilor constau din:  controlul împerecherii mătcilor, introducerea mătcilor de re­zervă în nucleele orfane și întărirea nucleelor cu mătci împerecheate cu câte un fagure cu puiet la eclozionare luat din familiile aflate în imediata vecină­tate a nucleelor de împerechere.

În restul sezonului nucleele primesc în­grijirile obișnuite, stimulându-le prin completare de hrană și eventual prin întăriri cu puiet, pentru ca astfel să ajungă la o dezvoltare de cel puțin 5-6 rame albine.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar