Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Cum se cultivă? / Levănțica. Cum se cultivă? Cum se recoltează?

Levănțica. Cum se cultivă? Cum se recoltează?

/
/
/
28 Views

Levănțica se cultivă pentru condimentarea mâncărurilor de pește și pentru aroma sa plăcută concentrată în uleiul eteric extras din plante. Levănțica se utilizează și în scopuri medicinale. Florile de levănțică, sub formă de infunzie, au o acțiune calmantă asupra sistemului nervos central. Ceaiul de levănțică mărește diureza, secreția biliară, putând fi folosit în amestec cu alte plante în tratamentul bolilor de rinichi și ficat. Din flori de levănțică se mai prepară un oțet aromatic, care se întrebuințează, sub formă de unguente, în caz de răceală, gripă și stări febrile.

Tulpinile florale se folosesc la amestecul de plante pentru băi aromatice datorită atât parfumului plăcut ce-l dă apei, cât și efectelor calmante antiseptice și cicatrizante ale rănilor. Florile de levănțică, în amestec cu sulfină, prin mirosul pe care îl emană, împiedică instalarea moliilor. De asemenea, această combinație oferă un parfum plăcut pentru haine. Florile de levănțică prezintă și o acțiune sedativă, însușire ce face ca aceste plante să intre în componența ceaiului pentru bolnavii hipertensivi. Uleiul de levănțică servește la prepararea unor produse farmaceutice și este preferat în aromatizarea diferitelor unguente.

Levănțica – descrierea plantei

Levănțica poate fi considerată un semiarbust cu rădăcina lignificată groasă de 2 – 3 cm. Tulpina este ramificată, cu aspect globulos, înaltă de 30 – 70 cm, dar poate fi și mai înaltă. Când este tânără, tulpina este pubescentă. La maturitate capătă culoare brună, iar scoarța devine exfoliată. Ramificațiile care poartă inflorescențele sunt de 25 – 30 cm lungime și prezintă frunze numai în partea inferioară.

Frunzele sunt opuse, liniar-lanceolate, cu marginile recurbate, adesea păroase pe fața superioară. Florile sunt de tip labiat, cu miros aromatic, sunt grupate într-o inflorescență care seamănă cu un spic. Corola este de culoare violet-albastră, iar androceul format din patru stamine. Fructele de levănțică sunt 4 nucule situate în baza caliciului persistent, care se închide după căderea corolei.

Levănțica înflorește în iunie-iulie. Levănțica suportă bine temperaturi scăzute de până la minus 30 de grade și primăvara pornește în vegetație când temperatura aerului a trecut de 10 grade. Față de umiditate, levănțica nu este o plantă pretențioasă, suportând foarte bine seceta. Levănțica este foarte pretențioasă în ceea ce privește lumina. Ca urmare, pe terenurile însorite puternic dezvoltă tufe mari, cu înflorire abundentă. Dacă levănțica crescută la umbră conține aproximativ 0,3% ulei (esență), cea crescută în plin soare realizează peste 0,8%. Este o plantă care suportă foarte bine terenurile sărace și chiar cu grad mare de înclinație.

Cum se cultivă levănțica?

Datorită faptului că levănțica vegetează și produce pe același loc o perioadă de 10 – 20 de ani și că dezvoltă rădăcini puternice de până la 2 m adâncime, pregătirea solului înainte de plantare se face cu o atenție deosebită. Astfel, pentru plantările de toamnă, lucrările solului încep încă din vara anului precedent, când se ară adânc la 35 – 40 cm, apoi se întreține ca ogor negru.

CUM SE CULTIVĂ ISOPUL? CUM SE RECOLTEAZĂ ISOPUL? 

În mod natural, levănțica se înmulțește prin sămânță. În munca de selecție se practică înmulțirea vegetativă pentru păstrarea purității biologice a solului. Înființarea culturii prin sămânță se poate face, cu rezultate bune, prin însămânțare direct în câmp fie în cultură pură, fie în lanurile de cereale, asemănător ca la trifoi. Acest sistem prezintă neajunsul că după anul de cultură mixtă se mai lucrează, migălos, un teren fără să producă timp de doi ani de zile. În mod obișnuit, însă la obținerea plantelor din semințe se folosesc paturi semicalde sau reci. După răsărire, plantele se repică în pepinieră și abia după doi ani se plantează la locul definitiv.

Se pot folosi de asemenea și straturile reci, în câmp, când semănatul se face în pragul iernii, în rândurile distanțate la 15 – 20 cm și la adâncimea de 1 – 1,5 m. Pe paturi se folosesc 3 g de semințe la metru pătrat, iar pe straturi reci 10 g la metru pătrat. În condiții obișnuite, pe un metru pătrat strat sau răsadniță se produc aproximativ 100 de fire de răsad.

Cultura de levănțică – întreținere

În timpul iernii, atât la semănăturile pe paturi cât și la cele pe straturi, se aplică lucrări de prășit și plivit. Începând din luna august, plantele se plantează la 6 – 7 cm de la nivelul solului. Prin această operație, plantele sunt stimulate să formeze mai multe ramificații și să-și întărească sistemul radicular. Pentru regiunile cu primăveri lungi, înființarea propriu-zisă a culturii se face primăvara. În regiunile cu primăveri scurte, toamna, începând cu luna octombrie.

Cum se plantează levănțica?

Plantarea materialului la locul definitiv se face la distanțe mari de aproximativ 100 cm între rânduri și 50 – 100 cm între plante pe rând, în funcție de condițiile climatice. Pentru asigurarea prinderii, plantarea se face de preferință după ploi, dimineața și seara. Nu se plantează pe timp călduros. Imediat după plantare sau a doua zi se prășesc intervalele între rânduri pentru păstrarea apei în sol.

Levănțica - Schema de înființare a culturii
Levănțica – Schema de înființare a culturii

În primul an de la plantare nu se vor recolta și nu vor fi lăsate să ajungă la înflorit. Primăvara plantele se fasonează prin tăiere, dându-le forma de tufă dorită. În anul al doilea de la plantare, deci în cel de al treilea de viață, plantele sunt destul de viguroase și se lasă să înflorească, obținându-se prima producție. După recoltare, spre toamnă, partea de jos a tulpinilor florifere se usucă. Ele vor fi îndepărtate toamna târziu sau primăvara timpuriu prin tundere. Totodată, în primii ani se continuă tăierile de formare a tufei.

Când tufele încep să slăbească din cauza îmbătrânirii sau survin calamități (ger, secetă, dăunători), se îndepărtează de pe tufă tot ceea ce este uscat. În mod obișnuit, întinderea se face prin tăierea tuturor ramurilor tufei, reducându-se la 6 – 8 cm lungime, precum și prin tăierea unei părți din rădăcinile îmbătrânite. Concomitent se execută o arătură adâncă între rânduri și se aplică o fertilizare puternică (40 de tone de gunoi la hectar). În al doilea an după operația de întinerire, plantele intră din nou în plină producție. Cantitatea absolută maximă de ulei în flori, însușire esențială pentru producție, corespunde fazei de înflorire completă. Acesta este și cel mai potrivit moment pentru recoltare.

Cum se recoltează levănțica?

Recoltarea levănțicăi nu este încă mecanizată. Inflorescențele se taie de obicei cu secera, nu mai jos de 10 cm de la ultima ramificație floriferă. La primele recoltări se obțin 1500 – 2000 kg de inflorescențe. Producția sporește de la an la an, ajungând în cel de-al cincilea la 6000 kg de inflorescențe. În ceea ce privește păstrarea și valorificarea producției, nu ridică probleme deosebite.

Cum se obțin semințele de levănțică?

Pentru obținerea de semințe de levănțică se delimitează o suprafață din cultură, începând din al treilea an de vegetație, care nu se mai recoltează decât în luna octombrie, când semințele au ajuns la maturitate. Se poate obține anual o producție de 25 – 40 de kg de semințe la hectar.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!

1 Comments

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *