Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Bere / Îmbutelierea berii și etichetarea berii la cutie

Îmbutelierea berii și etichetarea berii la cutie

/
/
/
1060 Views

Fie că-i zici doză de sau cutie de presupun că habar nu ai cum s-a ajuns de la berea la sticlă la cea la cutie. În istoria berii, cutia de este un actor nou, prima cutie de apărând pe piaţă foarte târziu, după fenomenul prohibiţiei alcoolului din SUA (1920-1933) . Cu toate acestea, în ultimii 70 de ani cutia de a jucat un rol foarte important. Trebuie să menţionăm faptul că o nu este o bere ieftină, din ce în ce mai multe fabrici de bere cunoscute au adoptat această formă de ambalare.

Care sunt avantajele şi dezavantajele utilizării ambalajelor metalice din aluminiu pentru :

Avantajele utilizării ambalajelor metalice pentru ambalarea berii :

  • Rezistenţa mecanică foarte bună în timpul ambalării, transportului şi depozitării ;
  • Capacitatea de transfer a temperaturii din autoclavă către produsul ambalat este foarte bun ;
  • Opacitatea materialului de ambalare este foarte bună ;
  • Ambalajul are o bună capacitate de imprimare cu date referitoare la bere ;
  • Au o bună capacitate de reflectare a razelor calorice datorită luciului metalic ;
  • Impermeabilitatea materialului din care este confecţionat ambalajul.

Dezavantajele utilizării ambalajelor metalice pentru ambalarea berii :

  • Preţul de cost de produs pe unitatea de ambalaj este foarte ridicat ;
  • Posibilităţi de deformare ridicate a ambalajului cu produs.

Cutiile metalice mai au următoarele avantaje:

  • nu se sparg
  • sunt mult mai uşoare decât buteliile din sticlă
  • nu sunt refolosibile
  • pot fi depozitate şi stocate uşor
  • pot fi deschise uşor la consumator
  • pot fi stocate uşor la consumatori, în spaţiul redfus al instalaţiilor frigorifice în sezon călduros
  • pe suprafaţa laterală a acestora pot fi stocate, prin imprimare, multe informaţii
  • sunt impermeabile la lumină, protejând astfel aroma berii
  • berea poate fi supusă operaţiei de pasteurizare în cutiile închise
  • cutiile constituie cea mai economică cale de ambalare a berii.

Principalul dezavantaj constă în deformarea cutiilor goale. Cutiile deformate constituie deşeuri. Acestea se sortează pe calitate de material  sunt balotate şi returnate.

În acest proiect sunt prezentate următoarele capitole:
Cap. 1- Scurt istoric al apariţiei cutiei de bere
Cap. 2- Materiale folosite la ambalare
Cap. 3- Spălarea ambalajelor pentru
Cap. 4- Îmbutelierea berii în cutii metalice
Cap. 5- Închiderea cutiilor metalice
Cap. 6- Etichetarea cuiilor metalice
Cap. 7- Valorificarea ambalajelor uzate
Cap. 8- Prezentarea unui ambalaj metalic
Cap.9- Studiu: Berea la doză, PET sau sticlă

 Cap. 1. Scurt istoric

 Alături de sticlă, butoi şi mai nou PET, cutia de bere este unul din recipientele cele mai răspândite din care putem să savurăm licoarea preferata.În ceea ce priveşte ultilizarea cutiei pentru bere, părerile sunt împărţite.

Perioada Prohibiţiei Americane
Prima cutie de bere a apărut după un test de piaţă atent făcut în Richmond, Virginia (SUA) în 1909, unde o companie americană ce producea cutii de aluminiu a avut ideea de a folosi cutii din aluminiu pentru ambalarea berii. Aceştia au fost primii care şi-au dat seama că aceste cutii din aluminiu vor fi un avantaj pentru producătorii de bere. Sticlele de bere sunt mai grele şi fragile, ceea ce le face mai greu de transportat, iar cutiile din aluminiu puteau tăia din costurile cu transportul. În plus, sticlele returnate trebuiau sortate, analizate iar cele cu ciobituri nu mai puteau fi folosite.

Cutiile de bere reprezintă un mod uşor de ambalare iar metalul fiind accesibil şi ieftin, nu ar trebui returnate. În acelaşi timp, cutiile de bere oferă un spaţiu mult mai mare pentru companiile producătoare de bere pentru a-şi promova produsele prin strategii de marketing, logo-uri şi de a oferi informaţii importante. Cu toate acestea, cutiile de bere au venit cu unele provocări. Prima dintre acestea a fost modul în care berea reacţioneaza în contact cu metalele, ce ar fi făcut uitat preţul redus al transportului, dacă berea nu putea fi băuta. Astfel trebuia adăugat un strat practic pe interior care să protejeze berea de metal. O altă provocare era presiunea berii, din cauza CO2, până atunci ambalajul de sticlă trebuia să facă faţă doar factorilor externi. Acum, berea cu adaos de CO2 trebuie ambalată în cutii, iar acestea trebuiau să o reţină, să o stăpânească (cutiile de bere trebuiau să facă faţă la o presiune de 36,4kg/inch). Asta era în trecut, iar datorită Prohibiţiei Americane berea n-a putut fi comercializată indiferent de modul în care era ambalată.

După Prohibiţia Americană
Spre sfârşitul anilor 1920, 2 mari producători de bere americani: Pabst şi Anheuser-Busch şi-au dat seama că interzicerea comercializării alcoolului se apropie de final şi au contactat din nou Compania Americană pentru Cutii de metal. Până la începutul anilor 1930 “American Can” a scos o cutie destul de puternica pentru îmbutelierea berii. Cum au rezolvat problemele pe care le-am enunţat mai sus? Pentru interacţiunea bere-metal au folosit un strat protector pe baza de plastic, numit Vinylite – acesta proteja berea şi nu acţiona asupra gustului acesteia. Testele iniţiale pentru berea Pabst au avut un rezultat pozitiv însă niciunul dintre marii actori din industria berii nu au vrut să folosească aceste cutii din aluminiu până nu puteau fi testate într-o piaţă de desfacere mult mai mare.

Ca şi multe alte fabrici de bere americane, cei de la Gottfried Krueger, Newark, New Jersey, au avut mult de suferit în perioada prohibiţiei americane. Oferta celor de la American Can pentru a face o linie de îmbuteliere şi de a plăti pentru primele sortimente de test i-au convins pe aceştia să folosească pentru berea lor, cutiile de metal. Astfel, în iunie 1934, câte 4 cutii de bere au fost trimise către 1000 de familii din Richmond, Virginia, împreuna cu un chestionar. Rezultatele obţinute au fost mai bune decât cineva s-ar fi aşteptat iar până în ianuarie 1935, berea în cutii de metal de la Krueger era vânduta în tot oraşul.

Aşa s-a născut cutia de bere. Cu toate acestea, cutiile de metal, chiar dacă erau mult mai ieftine decât sticlele, reprezentau o problemă destul de costisitoare, mai ales pentru fabricile mici de bere. Linia de producţie trebuia schimbată în totalitate. Cu toate acestea, cei de la American Can au rezolvat şi aceaste probleme prin intermediul unor cutii cu forme diferite, dar cu capace de la sticlele obişnuite. Astfel, până şi fabricile mici de bere puteau beneficia de modul ieftin de ambalare şi nu trebuiau să-şi schimbe linia de asamblare. Acest tip de cutii de bere au dispărut în timp (în întregime în 1960), o dată cu dispariţia fabricilor mici de bere şi cu îmbunătăţirea linie de asamblare.În 1963 a fost lansată prima cutie de bere cu inel. Fabrica de bere din Pittsburgh a folosit pentru prima data mecanismul de “tragere a inelului” pentru berea Iron City iar consumatorii au reacţionat extraordinar. Dar, mecanismul nu era perfect deoarece producea bucati de metal care se îndepărtau în totalitate. Gândacii de gunoi (Litterbugs) împrăştiau aceste folii de metal peste tot iar animalele de companie cât şi cele sălbatice înghiţeau aceste bucăti ascuţite provocându-le moartea. De asemenea, ele se găseau pe plajă, în apă provocând răni celor din zonă. Astfel că în 1975 a apărut prima cutie de bere cu capac fix şi inel, fiind introdusă pe piaţa de către fabrica de bere Falls City din Louisville, Kentucky. Acest mecanism este folosit şi astăzi.

Cap. 2. Materiale folosite la ambalarea berii

Cutiile de bere sunt alcătuite din două elemente: corp şi capac, executate din tablă cositorită sau din tablă de aluminiu foarte pur, având capacitatea de 0,330 l şi 0,500 l. Dimensiunile de bază ale cutiilor sunt:

  • capacitatea de 0,500 l, înălţimea A = 168,0 mm
  • capacitatea de 0,330 l, înălţimea A = 115,2 mm, iar diametrul exterior al cutiilor   D = 66,3 mm. Presiunea internă maximă este de 0,62 Mpa

După diametrul interior al gurii de alimentare (C) se disting două tipuri de cutii:

  • convenţională, simbol 2.06, având diametrul interior C = 52,4 mm;
  • seria nouă, simbol 2.02, având diametrul interior C = 52,4 mm. Masa cutiilor metalice este indicată în tabelul 1.

Tabel 1 – Masa cutiilor metalice

 

Tipul cutiei Oţel Aluminiu
0,330 l 0,500 l 0,300 l 0,500 l
Masa, g
2.06 31,21 40,96 15,23 18,38
2.02 29,68 38,18 14,33 18,38

Cele două elemente componente, corpul şi capacul, sunt executate prin ştanţare şi ambutisare. La ambutisare grosimea materialului se reduce. În cazul tablei cositorite, cutiile sunt executate din tablă cu grosimea iniţială de 0,27 mm (anexa 1). Această grosime se menţine în zonele de îndoire, iar la ambutisarea corpului se reduce la 0,09 mm. În zona de bordurare este asigurată o îmbinare suficient de rigidă, cu grosimea tablei de 0,15 mm. Astfel se realizează stabilitatea cutiilor de presiune internă. O cutie goală trebuie manevrată cu grijă, deoarece poate fi uşor deformată cu mâna.

Cutiile sunt furnizate în box-palete având dimensiunile 1180 x 1250 mm. Acestea sunt executate din profiluri de oţel şi bare din material plastic ce asigură stabilitatea dimensională şi permit stivuirea. În box-palete pentru cutii de capacitate 0,330 l se pot ambala 360 cutii pe un rând şi 8280 cutii în 23 rânduri.

Capacele pentru cutii sunt executate astfel încât să se rupă pe un contur precizat la deschidere. Capacele din aluminiu au grosimea de 0,27 mm, având masa de 3,8 g. Cele mai utilizate capace sunt tipul SOT, având avantajul că sistemul de deschidere completă rămâne legat de capac după deschiderea cutiei. Capacele au diametrul iniţial (în stare nemontată) de 64,75 mm, iar după montare este de 57 mm. Capacele se livrează în saci, fiecare conţinând 600 capace, iar aceştia sunt livraţi în palete speciali ce conţin până la 250000 capace.

Cutiile pentru bere sunt livrate de producători în stare lăcuită şi, ca urmare, trebuie asigurat un loc de depozitare adecvat şi o cantitate bine corelată cu procesul de îmbuteliere (stratul lăcuit se poate deteriora uşor).

 Cap. 3. Spălarea ambalajelor pentru îmbutelierea beri

Cutiile metalice noi livrate de producătorul de ambalaje metalice necesită spălarea şi clătirea pt că:

  • în timpul transportului se poate depune praf;
  • cutiile de aluminiu pentru bere, ca şi buteliile din sticlă, trebuie să fie ude înainte de umplere;
  • la umplerea la cald, cutiile din tablă cositorită trebuie preîncălzite la o temperatură apropiată de temperatura pe care o are produsul dozat; ca oricare alt ambalaj şi cutiile metalice utilizate la ambalarea produselor alimentare trebuie să fie curate şi igienice;
  • pentru ambalarea aseptică cutiile metalice trebuie să fie sterilizate înainte de  ambalare.

3.1. Spălarea cutiilor metalice
Cutiile metalice procurate de la fabricant sunt libere de impurităţi, dar în timpul transportului praful se poate depune la interiorul acestora. Înainte de utilizare, acestea trebuie spălate cu apă. Operaţia se execută prin pulverizarea apei într-o instalaţie, unde cutiile se deplasează pe un transportor gravitaţional.

Transportorul este prevăzut cu un mecanism de răsturnare a cutiilor cu gura în jos, pentru spălare şi scurgere, apoi revenirea acestora cu gura în sus, pregătite pentru umplere. După spălare, cutiile sunt examinate, iar cele deformate sunt excluse de la îmbuteliere, fiind presate sub formă de balot pentru recuperarea materialului de execuţie.

Cap. 4. Îmbutelierea berii în cutii metalice

Există diferenţe între procedeul de îmbuteliere a berii în butelii şi procedeul de îmbuteliere a berii în cutii metalice. Îmbutelierea berii în cutii metalice se bazează pe acelaşi principiu ca şi umplerea buteliilor. Diferenţele datorate pereţilor foarte subţiri ai cutiilor (0,09 mm) şi formei acestora sunt următoarele:

  • au o stabilitate foarte redusă la vid;
  • o suprafaţă mare a gurii de intrare a berii şi de evacuare a gazului în timpul umplerii
  • sunt foarte uşoare.

Datorită masei foarte reduse, transportorul cutiilor trebuie efectuat foarte atent şi uşor pentru a asigura un spaţiu constant între ele, ceea ce este foarte dificil datorită vitezei mare de îmbuteliere. Transportoarele pentru cutii sunt prevăzute cu lanţuri speciale, ghidaje laterale reglabile pe înălţime şi elemente de ghidare şi centrare a acestora.

Fixarea cutiei în capul de umplere are câteva trăsături caracteristice:

  • cutia nu este ridicată pentru umplere;
  • la umplere, o parte a capului de umplere este coborâtă pentru a realiza etanşarea între cutie şi capul de umplere;
  • capul de umplere nu poate avea tub de umplere oricât de lung;
  • realizarea etanşării cutie-cap de umplere este dificilă, deoarece cutia are o stabilitate foarte redusă.

Pentru umplerea cutiilor, capul de centrare mobil este prevăzut cu o cameră de presiune diferenţială, care se află între aceasta şi capul de umpălere fix. Camera de presiune diferenţială 3 care este legată cu interiorul cutiei, în timpul presurizării şi umplerii cutiei, se încarcă la presiunea de umplere . Datorită diferenţei mici între diametrul camerei de presiune (ф2) şi al cutiei (ф1) rezultă o forţă redusă ce acţionează asupra cutiei în timpul umplerii. La îndepărtarea cutiei după umplere, volumul camerei dierenţiale de presiune se reduce, presiunea creşte şi, în consecinţă, cutia este eliberată din garnitura de strângere. Cu excepţia acestor trăsături specifice, care sunt datorate stabilităţii foarte reduse a cutiilor, etaple procesului de umplere sunt aceleaşi ca la umplerea buteliilor cu cap de umplere, cu tub de umplere.

În structura şi modul de operare ale metodei de umplere a cutiilor există câteva diferenţe esnţiale:

  • structura şi metoda de operare ale capului de umplere;
  • cap de umplere cu sterilizarea camerei de presiune diferenţială;
  • cap de umplere volumic cu comandă pneumatică.

Funcţionarea capului de umplere a cutiilor metalice. Valva de umplere este montată în zona inelară a rezervorului pentru bere. Pentru umplere, valva coboară centric asupra cutiei. Ea include tubul de umplere, conducta de aer şi camera de presiune diferenţială ce asigură o bună etanşare a sistemului.

Tubul de umplere şi vonducta de retur ale aerului sunt introduse în cutie. Aerul din cutie este evacuat şi berea este presurizată cu CO2. Valva pentru bere are o suprafaţă mare, fiind prevăzută cu 14-16 ţevi de curgere a berii, montate la un unghi de 30° faţă de axa de simetrie a cutiei. În felul acesta se asigură o curgere liniştită a berii pe pereţii cutiei. După presurizarea cu CO2, valva se deschide automat. Eliminarea aerului prin conducta de retur conduce la creşterea nivelului berii în această conductă. O supapă cu bilă închide automat curgerea berii prin conducta de alimentare cu bere a cutiei. Ca urmare, poziţia conductei de retur aer stabileşte înălţimea nivelului de bere din cutie, poziţie ce poate fi reglată. Capul de centrare este apoi ridicat, cutiile fiind eliminate pe un transportor şi transferate imediat la maşina de închis.

Capul de umplere volumic cu comandă pneumatică pentru umplerea cutiei. Înălţimea de umplere a cutiilor este determinată de poziţia canalului retur a aerului sau de un senzor electronic de poziţie. Pentru realizarea înălţimii prescrise, umplerea cutiei trebuie încetinită spre sfârşitrul operaţiei de îmbuteliere. Fenomenul conduce la un consum de timp inutil şi la oi capacitate de îmbuteliere scăzută. De asemenea, dimensiunile cutiilor trebuie să fie absolut în limitele prescrise. Este de dorit derularea procesului de umplere pentru determinarea volumului de umplere corect, realizarea vacestui volum cu o viteză de curgere rapidă şi următorul volum de umplere să poată fi realizat în timp ce butelia anterioară umplută este coborâtă şi eliberată iar o altă butelie este introdusă în capul de umplere. Această operaţie poartă denumirea de umplere volumică. O determinare corectă se poate realiza numai cu cilindru gradat de laborator, deoarece fiecare milimetru de înălţime îi corespunde un volum mic.

Volumul de bere este determinat cu ajutorul unei camere de măsurare foarte sensibilă prin folosirea unui senzor de nivel ultrasonic de înaltă rezoluţie, cu o precizie de măsurare de 1,5 ml. Camera de măsurare este umplută prin curgere fără turbulenţă de la partea inferioară printr-o valvă şi poate evacua volumul cu care s-a umplut la începutul procesului de îmbuteliere.

Avantajul metodei constă în faptul că, între sfârţitul umplerii unei cutii şi începutul umplerii următoarei cutii, camera de măsurare poate fi umplută pentru măsurarea corectă a volumului de umplere.

Îmbutelierea cutiilor metalice cu cap de umplere volumic cu cameră de măsurare poate fi schematizată astfel:

  • faza I – tratamentul opţional al cutiilor cu abur. Tratamentul trebuie să asigure că nu există nici o contaminare a cutiei. Pentru aceasta, interiorul cutiei este injectat cu abur, în timp ce aceasta nu este încă fixată etanş în capul de umplere;
  • faza a II a – sterilizarea I cu abur. Cutia este fixată etanş în capul de umplere şi sterilizată pentru câteva secunde cu abur. Temperatura de sterilizare, de 110°C, se atige intr-un timp foarte scurt, deoarece metalul este foarte bun conductor de căldură, comparativ cu buteliile din sticlă. Ca rezultat al unei uşoare coborâri a cutiei, aceasta este încă o dată pulverizată cu abur. Poziţia cutiei este ca ţi în faza I, şi aceasta constituie sterilizarea completă;
  • faza a III a – purjarea cu CO2. Cutia este purjată cu CO2 (linia întreruptă) şi apoi prin fixare etanşă se în capul de umplere se realizează presurizare cu CO2 de la rezervorul de bere. Astfel sunt realizate condiţiile corecte pentru umplere, în sensul că tot oxigenul a fost evacuat din cutii şi înlocuit cu CO2. prin fixarea etanşă a cutiei la capul de umplere se realizează condiţiile îmbutelierii izobarometrice;
  • faza a IV a – umplerea. Volumul de umplere măsurat exact permite începerea procesului de umplere. Prin deschiderea valvei de umplere, berea va curge rapid pe pereţii cutiei presurizate cu CO2;
  • faza a V a – sfârşitul umplerii şi evacuarea cutiei. Camera de măsurare se goleşte complet păstrând o cantitate predeterminată de bere. Astfel este posibilă o umplere a camerei de la partea inferioară, împiedicând pierderile datorate spumei şi CO2. Presiunea realizată de valvă cu ajutorul unui furtun subţire asigură reducerea lentă a presiunii din cameră la presiunea atmosferică. Valva de umplere se închide rapid, iar camera de măsurare este reumplută pentru începerea unui nou ciclu7 de umplere. Se creează astfel posibilitatea îndepărtării cutiei umplute, introducerea unei noi cutii, tratamentul cu abur, purjarea şi presurizarea cu CO2 a acesteia. Alte avantaje sunt:
    • precizie ridicată a umplerii cu sistemul de umplere volumică;
    • valvă de umplere relativ simplă;
    • introducerea berii într-un film subţire pe pereţii cutiei;
    • coborârea pneumatică a capului de umplere.

 Cap. 5. Închiderea cutiilor metalice

Datorită suprafeţei mari a gurii de umplere a cutiei metalice, riscul de dizolvare a oxigenului în bere este foarte mare. Este avantajos de a monta capacul pe cutie, în timp ce aceasta părăseşte capul de umplere. Capacul, în primele momente, rămâne liber pe gura cutiei până la închidere şi etanşare. Închiderea cutiei trebuie astfel realizată încât forţa centrifugă să nu producă vărsarea berii. La începutul operaţiei de închidere, cutia este ridicată de un arc elicoidal ce realizează şi centrarea acesteia şi este presată împreună cu capacul pe capul de inchidere.

O rolă cu profil bine determinat presează partea exterioară a capacului conform faza I. Această deformaţie asigură următoarele:

  • capacul este menţinut în locul fixat;
  • mecanismul de deschidere a cutiei nu este deformat.

La scurt timp după aceasta se realizează deformarea de etanşare cu ajutorul celei de a 2 role cu profil special (faza a II. Cutiile cu îmbinări incorecte sunt eliminate ca rebuturi. Operaţia de închiderea acutiilor asigură o productivitate ridicată şi aceasta înseamnă că toţi factorii implicaţi trebuie să fie corecţi.

 Cap. 6. Etichetarea cutiilor metalice

Una din caracteristicile esnţiale ale modernizării producţiei de bere constă în reconsiderarea ca un sistem bicompenent. Concepţia sistematică asupra berii ca marfă, din punct de vedere al celor două componente ale sistemului (bere + ambalaj), care se condiţionează reciproc reprezintă o necesitate obiectivă, pentru realizarea ei, ambalajul având funcţii multiple, binecunoscute:

  • de conservare şi de protecţie;
  • funcţii legate de manipulare, depozitare şi transportul berii;
  • de informare şi promovare a desfacerii de bere.

Pentru mărfurile alimentare, inclusiv pentru bere, necesitatea socială şi economică a preambalării este consemnată şi reglementată într-o serie de acte cu caracter legislativ-normativ, prin prescrierea de standarde şi etichetarea produselor. Eticheta modernă presupune un mesaj bogat şi mai variat de informaţii utile comerţului şi consumatorului.

Conform recomandărilor „Comitetului pentru etichetarea bunurilor alimentare din cadrul Comisiei Codes Alimentarius” (FAO/OMS), etichetele trebuie să conţină următoarele menţiuni:

  • denumirea produsului;
  • lista ingredientelor;
  • conţinutul net;
  • elementele de identificare a lotului şi data fabricaţiei;
  • termenul limită pentru consum;
  • numele şi adresa producătorului, distribuitorului, importatorului sau exportatorului, ţara de origine.

Etichetele sunt complet imprimate cu toţi indicii necesari, cu excepţia termenului de garanţie sau a datei de îmbuteliere, care se marchează în momentul etichetării buteliei.

 6.1. Marcarea termenului de garanţie pe cutii metalice

Pentru inscripţionarea acestei informaţii pe etichete se folosesc diferite dispozitive:

  • dispozitive de ştampilare pentru capacităţi de 60000 butelii/h;
  • dispozitive de ştanţare sau perforare pentru hârtia cu o singură faţă lăcuită, pentru capacităţi medii;
  • imprimante cu jeet de cerneală; prin această metodă se imprimă informaţia fără contact, prin folosirea unui microprocesor de control al jetului de cerneală.

Marcarea termenului de valabilitate sau a datei îmbutelierii pe cutiile metalice se face pe capacul superior prevăzut cu dispozitivul de deschidere. Întrucât, pe tot parcursul procesului de îmbuteliere, cutiile sunt umede, marcarea cu toate informaţiile necesare se realizează când acestea sunt încă uscate, după despachetare.

Imprimantele cu jet de cerneală sunt folosite, de obicei, pentru marcarea cutiilor metalice pentru bere. Cerneala specială este forţată să treacă printr-o valvă de control 1, apoi printr-un tub de cristal special pentru cerneală 2, având diametrul egal cu cel al firului de păr, divizând jetul în 66000 pulsaţii/s, realizând picături care sunt separate în tunelul de separare 3. Picăturile de cerneală sunt deviate de placa 4 într-o poziţie stabilită anterior pe capacul superior al cutiei şi ele se usucă imediat. Distanţă între punctul de reflexie şi capacul cutiei este de câţiva zeci de mm. Mărimea literelor şi a cifrelor depinde de acest orificiu şi este mai mare, dar mai puţin clară, cu creşterea diametrului orificiului.

Capacitatea unei imprimante cu jet de cerneală este foarte mare 16-17 cutii/s şi funcţionează în flux continuu. Pentru inscripţionarea unei cutii se folosesc 120-150 picături de cerneală, ceea ce conduce la un total de 2004-2505 picături/s.

Cap. 7. Valorificarea ambalajelor uzate

În prezent una dintre cele mai dificile probleme de rezolvat este aceea a ambalajelor uzate care se constituie ca un factor important de poluare a mediului. În acest context se impune creşterea gradului de recuperare şi incinerare cu recuperare de energie. Multe ţări europene au preocupări deosebite în această direcţie. Astfel, în Germania acţionează legea Toepfer (1991), care a condus la apariţia a două organisme specializate în colectarea şi reciclarea ambalajelor uzate: „Interseroh” – organism de recuperare ambalajelor de transport şi „Deutsche Aluminium Verpachung Recycling” (DAVR), pentru reciclarea ambalajelor de aluminiu.

În Franţa, ambalajele marcate „Eco-Embalages” (EE) permit identificarea şi colectarea distinctă a ambalajelor de către organismul EE. Pentru recuperarea şi reciclarea ambalajelor metalice se utilizează marca „Simbolul   magnet” sau un triunghi inglobând o cutie metalică.

7.1. Despre Aluminiu: Reciclarea

Reciclarea este esenţială pentru o dezvoltare de durată. Ea permite resurselor să fie salvate şi cantitatea de deşeuri să fie redusă. Crearea şi promovarea pieţei de desfacere cu produse reciclate şi dezvoltarea materialelor reciclate sunt fundamentale. Aluminiul folosit este valoros – este uşor de reciclat şi poate fi reciclat fără a pierde din calitate. Aluminiul face o contribuţie mare şi unică pentru a susţine reciclarea produselor pe viitor şi pentru binele societăţii în totalitate.

Aluminiul în reciclare

Dozele folosite din aluminiu sunt o resursă importantă care este extrem de valoroasă. Din acest motiv, aluminiul folosit este rareori pierdut. Industria de aluminiu are tot interesul de a promova reciclarea de aluminiu ca parte din strategia industrială. Aluminiul are calităţi de reciclare unice: calitatea aluminiului nu este scăzuta prin reciclare – poate fi reciclat în mod repetat. Aluminiul reciclat salvează energie: retopirea aluminiului folosit economiseşte până la 95% din energia iniţială necesară producerii de materie primă.

Reciclarea aluminiului este economică: foloseşte mai puţină energie şi reciclarea este auto-susţinută datorită valorii ridicate a aluminiului folosit.

Aluminiu, ca parte a soluţiei.

Metode de Sortare şi Reciclare

Există diferite metode de colectare:

  • colectarea în centre speciale de colectare, eficiente din punct de vedere al costurilor dar cu o slabă predictibilitate în privinţa cantităţii.
  • buy-back unde se plătesc în bani obiectele ieşite din uz sau stricate şi unde este nevoie de subvenţii de la stat
  •  colectarea de la marginea drumului care poate fi mixtă, de materiale reciclabile sau depozitare pe categorii separate

Beneficiile Reciclării

Pe lângă beneficiile pe care le are reciclarea asupra mediului înconjurător există şi beneficii de natură economică:

  • Programele de reciclare bine puse la punct sunt mai ieftine decât colectarea, depozitarea sau incinerarea deşeurilor. Cu cât se reciclează mai mult cu atât scad şi costurile
  • Reciclarea ajută la scăderea costurilor în locurile unde rulează programe de colectare a deşeurilor plătite în funcţie de cantitatea şi tipul lor
  • Reciclarea creează locuri de muncă
  • Reciclarea scade costurile companiilor, efortul de reciclare fiind acoperit de economiile realizate

Beneficiile reciclării asupra mediului înconjurător:

  • Reciclarea reduce cantitatea de deşeuri ce trebuie depozitată în gropi de gunoi sau incinerată
  • Reciclarea reduce numărul de agenţi poluanţi din aer şi apă
  • Reciclarea reduce semnificativ cantitatea de emisii de CO2 realizată prin extragerea şi prelucrarea minereurilor
  • Se foloseşte cu 95% mai puţină energie pentru reciclarea aluminiului faţă de cea necesară producerii din materii prime (60% în cazul oţelului, 40% în cazul hârtiei, 70% pentru plastic şi 40% pentru sticlă). Conform unui studiu, în USA, o rată de reciclare de 30% ar fi echivalentă cu a scoate 25 de milioane de maşini de pe străzi
  • Reciclarea ajută la conservarea resurselor naturale precum lemn, apă şi minereuri
  • Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversităţii şi previne eroziunea solului

7.2. Paşi generali în reciclarea aluminiului folosit la dozele de băuturi

Pasul 1– colectarea dozelor la supermarketuri , în containerele special destinate reciclării aluminiului, la locul de depozitare a deşeurilor menajere, la centrele de colectare a deşeurilor din aluminiu , unde vei primi banii pe loc după cântărire.

Odată colectate, dozele sunt transportate la centrele de colectare unde sunt separate de resturile de metal, sticlă, plastic, hârtie, etc. După cântărire pleacă spre fabricile de reciclare a dozelor de aluminiu folosite.

Pasul 2- reciclarea

Reciclarea propriu- zisă are patru etape:

  • Distrugere (sau mărunţire) în bucăti foarte mici, de mărimea unei monede
  • Înlăturarea design-ului ( imagini , înscrisuri ) care se face cu aer cald de până la 500°C
  • Topirea într-un cuptor la 750°C
  •  Turnarea în formă de lingou. Fiecare lingou cântăreşte 27 tone, măsoară 15 metri lungime şi din el se pot produce 1,5 milioane doze.

Pasul 3- roluirea. Lingourile sunt supuse unei temperaturi de 600°C şi apoi răcite şi subţiate până ajung la grosimea unei doze de aluminiu.

Pasul 4 – producerea dozei

Foaia de aluminiu se introduce în presă şi se toarnă în formă de doze. Apoi este tratată cu un lac special pentru a nu interacţiona cu printing-ul şi se usucă într-un cuptor special.

Pasul 5 – umplerea dozelor

Dozele sunt curăţate cu aer sub presiune şi apă. Aerul este extras în acelaşi timp şi dozele sunt umplute cu dioxid de carbon ( CO 2). Apoi se adaugă conţinutul. În fiecare minut se pot umple aproximativ 200 doze.

Pasul 6 – vânzarea

Ultimul pas este livrarea către magazine sau restaurante

Cap. 8. Prezentarea unui ambalaj metalic

Ambalajele din sunt cutii de aluminiu cu capacitatea de 0,5 L destinate ambalării berii blonde tip Premium, respectiv berii brune, marca Ursus.

Berea blondă este o băutură slab alcoolică obţinută prin fermentarea mustului de malţ fiert cu hamei cu conţinut ridicat de CO2solubil. Extractul nefermentescibil care asigură plinătatea gustului berii este bogat în vitamine şi săruri minerale, astfel că berea este un produs deosebit de sensibil la acţiunea luminii.

Pentru ambalarea berii se folosesc butelii de sticlă dau din PET, cutii metalice de aluminiu sau oţel inoxidabil şi keg-uri din oţel inoxidabil.

Aluminiul este un metal gri strălucitor, moale şi maleabil, impermeabil la lichide, gaze şi lumină, cu rezistenţă termică mare şi caracter amfoter. Datorită acestor proprietăţi aluminiul este un material potrivit pentru ambalarea berii, asigurându-i o bună protecţie prin închiderea etanşă a cutiei.

Cutia de aluminiu prezentată este confecţionată din două piese: corpul şi capacul. Corpul cutiei se obţine prin ambutisare (presare continuă la rece a tablei de aluminiu până ce ia forma unei matriţe, după care este imprimat la exterior şi lăcuit la interior). Capacul este obţinut prin presare şi prevăzut cu inel de tragere, aplicarea sa pe cutie, respectiv închiderea etanşă efectuându-se după dozarea produsului.

Fiind un ambalaj de unică folosinţă, cutia metalică de aluminiu este mereu nouă la ambalare astfel că trebuie doar clătită înainte de utilizare. Spălarea este necesară numai în cazul unui transport sau a unei depozitări necorespunzătoare. Clătirea se poate realiza direct cu apă caldă sau cu abur, aluminiul nefiiind susceptibil la şoc termic precum sticla.

Umplerea cu bere a cutiei se efectuează cu maşini prevăzute cu ventile de umplere izobarometrică ale căror piese de centrare sunt special adaptate la gura largă a cutiei de aluminiu. Închiderea urmează imediat după dozarea berii, traseul dintre maşina de umplere şi cea de închidere trebuie să fie cât mai scurt. Capacele sunt aplicate pe cutie, iar închiderea se efectuează prin fălţuire.

Pentru acest ambalaj nu se folosesc etichete întrucât cutia este imprimată pe toată suprafaţa exterioară, în acest caz fiind necesară marcarea datei limită de consum.

Pentru uşurarea operaţiilor ulterioare: manipulare, depozitare, paletizare, livrare, comercializare, cutiile de bere sunt ambalate colectiv sub formă de baxuri care conţin fie 6 cutii grupate în folie termocontractibilă sau în carton, fie 24 de cutii aşezate pe o tăviţă de carton ondulat apoi învelite în folie termocontractibilă. Baxurile sunt apoi paletizate şi depozitate.

Cutia de aluminiu pentru bere blondă Premium marca Ursus este imprimată cu mult auriu şi cu design-ul de pe eticheta buteliei de sticlă utilizată pentru îmbutelierea aceluiaşi produs. Astfel, pe cutie este imprimată forma ovalizată a etichetei de faţă care are o margine albă pe tot conturul şi o bandă albă pe mijloc, unde este scrisă marca produsului. Deasupra, central, este prezentat simbolul producătorului, ursul cu coronă, aşezat pe o fundă roşie pe care scrie „Bere Cluj”. Partea inferioară conţine anul înfiinţării fabricii de bere Cluj (Fondat 1878), denumirea sortimentului de bere (Premium) şi cinci stele roşii care sugerează calitatea produsului, cu toate că la bere nu se atribuie stele ca la băuturi alcoolice. Atât în partea superioară cât şi în cea inferioară este scris, pe bandă aurie, „Regele berii în România”.

Alte informaţii furnizate pe suprafaţa imprimată a cutiei:

  • denumirea şi adresa producătorului „Produs de S.C. Compania de Bere România S.A., Cluj Napoca, Calea Mănăştur nr. 2-6, România, membră a grupului South African Breweries International”;
  • denumirea şi adresa firmei care a efectuat dozarea în cutii, fabrica de bere Cluj neavând în dotare o linie de dozare la cutii: „Îmbuteliat de S.C. Trade Venture & Projects S.A. Caransebeş, Str. Alexandru Ioan Cuza, nr.5, România;
  • menţiunea că produsul este pasteurizat;
  • ingrediente: apă, malţ, hamei, drojdie;
  • standardul de fabricaţie: SF 103/2002;
  • volumul net de produs din cutie: e 0,5 L;
  • concentraţia alcoolică a produsului: „alc. min. 5,0 %”;
  • extractul primitiv al mustului de malţ fiert cu hamei care este însămânţat cu drojdie pentru a se obţine berea: „Ep = 11,6 ”;
  • condiţii de păstrare: 4…10°C;
  • indicaţii pentru data limită de consum marcată pe fundul cutiei: „A se consuma de preferinţă înainte de data marcată”;
  • telefonul consumatorului: 0265-405036;
  • simboluri: simbolul reciclării, al protecţiei meiului, sigla fabricii, sigla SAB, simbolul materialului: „alu” scris într-un cerc;
  • codul de bare EAB 13:594 – codul ţării (România); 2016 – codul producătorului (CBR Cluj) 30001 – codul produsului (bere Premium Ursus); 7 – cifră de control;
  • mesaj de promovare a produsului şi a vânzării: „Vă garantăm un gust deosebit, perfect ehilibrat, pentru că Ursus este combinaţia perfectă între apa cea mai pură, malţ obţinut din cel mai bun orz şi hamei atent selecţionat”.

Cutia de aluminiu pentru bere Premium Ursus este uşor de recunoscut pe un raft din magazin între alte cutii de bere, imprimarae şi simbolurile utilizate personalizând eficient produsul ambalat, contribuind la promovarea sa şi a vânzării.

Observaţie: pe ambalaj scrie: „Îmbuteliat de S.C. Trade Venture…”, termenul îmbuteliat fiind utilizat greşit aici. Acest termen provine de la butelie, prin urmare ambalare în butelie = îmbuteliere – corect formulat este „doza…” sau „ambalat de S.C. Trade Venture”.

Cap. 9. Studiu: Berea la doză, PET sau sticlă ?

Unul din doi români consumă zilnic bere, în special bere la doză, arată un studiu realizat de Reveal Marketing Research în rândul cititorilor site-ului românialiberă.ro. Studiul realizat a pornit de la ipoteza conform căreia atunci când cumpără bere, consumatorii aleg şi în funcţie de tipul de ambalare – sticla din sticlă, doza din alumiu sau sticla de plastic (PET). Astfel, împreună cu Reveal Marketing Research s-a realizat un studiu ce a avut ca scop testarea diferenţelor dintre şase tipuri de bere produse în România pornind de la tipul de ambalare şi analizând atributele şi performanţele produselor. S-au ales următoarele mărci de bere, analizând acelaşi produs în toate tipurile de ambalaj în care el este disponibil pe piaţă: Albacher (PET şi doză), Ursus (doză şi sticlă), Bergenbier (doză şi sticlă), Burger (PET, doză şi sticlă), Heineken (doză şi sticlă) şi Carlsberg (doză şi sticlă). Trebuie să precizăm că acest test nu este unul comparativ între cele şase mărci de bere alese, ci unul comparativ pentru acelaşi produs în funcţie de ambalajul în care este comercializat.

Testele comparative s-au desfăşurat în Bucureşti, într-o locaţie centrală, iar selecţia respondenţilor s-a realizat în funcţie de criterii socio-demografice reprezentative pentru categoria testată. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 120 de respondenţi cu vârsta între 18 şi 55 ani în perioada 1 – 15 august.

Contează  ambalajul?

Pentru foarte mulţi dintre consumatorii de bere contează gustul, mirosul şi aroma berii, însă puţini ştiu că pentru a avea o bere bună, după procesul de producţie, cel mai important lucru este modul în care berea este ambalată. Ambalajul are rolul de a proteja produsul de o mulţime de factori care i-ar putea diminua calitatea. Ambalajul trebuie să fie, de exemplu, o barieră în faţa bacteriilor – nu uitaţi că berea este un produs obţinut din fermentaţie! – dar şi să stopeze (sau măcar să reducă) admisia de oxigen. De asemenea ambalajul trebuie să protejeze produsul de lumina puternică, şi, nu în ultimul rând, trebuie să nu aibă un aport de noi arome la aroma originală a produslui.

Bere ieftină vs bere premium

Consumatorii împart numeroasele mărci de bere de pe piaţă în trei categorii principale: ieftine, raport bun calitate-preţ şi premium. Mărcile ieftine precum Bucegi, Stejar, Burger sunt consumate în principal la PET, în casă alături de familie. Mai des asociate cu luarea mesei decât celelalte categorii.  Mărcile cu raport bun calitate-preţ: Ciucaş, Ciuc, Skol, Ursus, Bergenbier sau Timişoreana – se bucură de popularitate ridicată în rândul categoriei berii fiind potrivită pentru numeroase ocazii de consum şi percepute ca adresându-se unui public larg. Mărcile premium precum Stella Artois, Peroni, Heineken sau Carlsberg tind să fie consumate în pub-uri, baruri şi cluburi, în principal datorită distribuţiei, dar şi pentru motivaţia statutului social pe care asocierea cu o marcă îl creează. În studiul efectuat de România Liberă şi Reveal s-au ales, după cum se vede în tabelul din aceasta pagina, câte două mărci din fiecare astfel de categorie. „Producătorii de bere îşi orientează din ce în ce mai mult atenţia către stilul de viaţă al consumatorilor pentru a se poziţiona. Un aspect relevant pentru consumatori atunci când aleg marca de bere este identitatea şi personalitatea mărcii, consumatorii se regăsesc sau aspiră să se identifice cu trăsături precum simţul umorului specific reclamelor la Stella Artois, rafinamentul şi creativitatea mărcii Peroni, pofta de viaţă şi dinamismul Heineken”,  explică Silvia Petcu, research analyst la Reveal Marketing Research.

Berea la doză este apreciată

Toate cele şase beri  care au fost incluse în test sunt comercializate la doză. În trei cazuri respondenţii au spus că preferă versiunea la doză a produsului în defavoarea celorlalte forme de comercializare pentru mai multe motive. Unul dintre acestea ar fi intensitatea gustului care ar fi mai mare în cazul berii la doză pentru mărcile Albacher (65,4% din respondenţi au fost de acord cu acest atribut) şi Burger (44%). În ambele cazuri, berea este comercializată şi în sticle PET, dar doar 34,6% şi respectiv 27,8% dintre respondenţi au spus că gustul berii li se pare mai intens atunci când vine ambalată într-o sticlă de plastic, decât atunci când berea este într-o doză de aluminiu. În cazul Heineken tot berea la doză iese învingătoare, obţinând aprecierea a 66,7% dintre respondenţi. Doza pierde însă în favoarea sticlei de sticlă atunci când vorbim de instensitatea gustului la Carlsberg, unde peste 66% dintre respondenţi preferă gustul berii din sticlă. La Bergenbier gustul berii ambalată în doza de aluminiu este preferat de doar 12% dintre respondenţi, în timp ce restul se divizează în mod egal – cu căte 43,8% – între berea ambalată la PET şi cea la sticlă.

Din punct de vedere al mirosului, în unele cazuri de mai sus procentele se schimbă. Astfel, dacă berea Albacher la doză are un gust mai intens decât cea la PET, din punct de vedere al mirosului, acesta este mai puternic când berea este ambalată în sticla de plastic – 58,3% dintre respondenţi indicând acest lucru. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Burger, unde 55,6% dintre respondenţi au preferat mirosul berii la PET, în ciuda faptului că la intensitatea gustului era mai mare la doză. Cel mai mare procent – de 58,8% – a obţinut şi Bergenbier la PET, care se pare că are un miros mai intens decât aceaşi bere la doză sau în sticlă. În cazul Heineken şi Ursus berea la sticlă este mai apreciată din punct de vedere al mirosului, decât cea la doză, în timp ce la Carlsberg lucrurile stau fix invers, procentul câştigător fiind în favoarea mirosului berii ambalate la doză.

Berea la PET – mitul unei calităţi îndoielnice

Aţi auzit de foarte multe ori glume făcute pe  seama berii la PET – indiferent că vorbim de sticle de 500 ml sau de cele mari de doi litrii. Glumele fie se fac pe seama publicului – un public destul de mare consideră această bere ca fiind a omului cu venituri foarte mici şi de regulă cu studii medii – sau pe seama calităţii mai slabe a berii ambalate astfel. În ceea ce priveşte calitatea, specialiştii germani atrag atenţia că berea ambalată în PET-uri îşi poate pierde din proprietăţi dacă tehnologia de construcţie a sticlelor PET nu este una performantă. Astfel o bere care va fi îmbuteliată într-o sticlă din plastic identică cu cele folosite pentru băuturile răcoritoare îşi va pierde din calitate la câteva zile după ce va fi expusă pe rafturi din cauza faptului că plasticul are un grad mare de permisivitate pentru procesul de oxidare. De accea foarte multe companii producătoare de bere investesc în continuu în tehnologii pentru sticlele PET, tehnologii care să permită berii să-şi păstreze mai mult carcateristicile atunci când vine ambalată în sticlele de plastic. În momentul de faţă, cea mai performantă tehnologie este cea a sticlelor PET cu cinci straturi, straturi care încetinesc procesul de oxidare rapid.

Cu toate acestea nu numai raportul cantitate-preţ face din berea la PET mai atractivă pentru respondenţii testului derulat de România liberă şi Reveal, ci şi – după cum am spus mai sus şi cum se poate observa şi din tabel – caracteristici precum intensitatea gustului, mirosul şi aroma.

Un alt război dus la un moment dat în industria mondială a berii a fost cel sticlă versus doza din alumiu. A început prin 2005, în Statele Unite ale Americii, unde Jim Koch, preşedintele The Boston Beer Company, a dat publicităţii un document în care spune că „berea trebuie oferită numai la sticlă, nu şi în doze de aluminiu, pentru că nici o bere să nu fie ameninţată de gustul metalului”.  Specialiştii au demosntrat însă că berea la doză nu capătă un gust „metalic” datorită tehnologiilor folosite pentru realizarea ambalajelor din aluminiu.

Surse:

  1. Constantin Banu, Tratat de ştiinţa şi tehnologia malţului şi a berii, vol.2, ed. Agir, Bucureşti, 2001;
  2. www.berarul.ro
  3. www.românialiberă.ro
  4. www.ursus.ro

 

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar