Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Alimentația oilor. Cum se hrănesc oile în gestație și în lactație?

/
/
37 Views

În general, nutrientul limitativ pentru și capre este reprezentat de energie. Ca surse principale de energie sunt: pășunea, fânul, silozul și alte produse vegetale. Deficitul de energie din hrană determină scăderea în greutate, reducerea fertilității, a producției de și creșterea mortalității. Alimentația oilor, oilor gestante precum și a celor care tocmai au fătat este prezentată în rândurile de mai jos.

Conținutul ridicat de substanță uscată a silozului sau a pășunii limitează ingesta nutrețurilor și necesită adaosul unor suplimente de concentrate () care să asigure energia la nivelul cerințelor. Pentru a asigura o creștere rapidă, o dezvoltare normală a fetușilor și o producție de lapte ridicată, necesită suplimentarea rației cu nutrețuri concentrate (). Prin nivelul de aplicat se urmărește menținerea oilor pc parcursul anului într-o stare de întreținere corespuzătoare, avându-se în vedere că deficitul și excesul de energie influențează negativ funcția de .

Pășunea asigură de obicei cerințele de proteină pentru oi și capre, însă unele făinuri și nutrețuri însilozate, precum și alte nutrețuri vegetale au un conținut redus în proteină fiind necesară astfel suplimentarea hranei cu nutrețuri proteice. Semințele de oleaginoase, soia și șroturile sunt cele mai potrivite surse proteice de suplimentare a hranei la oi și capre.

Cerințele de substanțe minerale variază în funcție de următorii factori: rasa, vârsta, sexul, ritmul de creștere, starea fiziologică, nivelul și forma chimică sub care sunt ingerate mineralele, precum și interacțiunile cu alte minerale din hrană. Oile și caprele necesită anumite cantități de vitamine liposolubile (A, D, E, K) în timp ce vitaminele hidrosolubile (complexul B și C) sunt sintetizate în organism în cantități suficiente.

Cerințele de substanțe nutritive ale oilor mame sunt stabilite în funcție de rasă, greutatea corporală. Producția de , starea de întreținere și starea fiziologică. într- un ciclu de reproducție la oi, se diferențiază următoarele stări fiziologice: pregătirea pentru montă și montă, prima parte a gestației, a doua parte a gestației, prima parte a lactației și ultima parte a lactației. Dintre acestea, perioadele cu cerințele nutritive cele mai mari sunt perioada a doua de gestație și prima perioadă de lactație.

În perioada de pregătire pentru montă și montă trebuie să se asigure, cu deosebire oilor care nu sunt în condiții bune de întreținere, un nivel energetic al hranei majorat cu 15-20% față de perioada anterioară. Această hrănire stimulativă (șoc de hrănire) trebuie începută cu 3-4 săptămâni înainte de montă. Prin alimentația mai bogată din această perioadă este influențată favorabil ovulația, oile intrând în călduri în număr mare și se reduce perioada de montă. De asemenea, se asigură obținerea unei prolificități ridicate și miei viguroși.

În cazul în care oile se dau la montă, în stare slabă de întreținere și insuficient alimentate în perioada de montă, se obține o prolificitate redusă iar mieii se nasc cu vitalitate scăzută.

În prima parte a gestației, care durează 3 luni, fetusul crește foarte puțin și anume 12-13% din greutatea corporală pe care o are la naștere. Datorită acestui fapt, în această perioadă se asigură necesarul de hrană pentru întreținerea funcțiilor vitale și creșterea lânii. Alimentația oilor în primele 3 luni de gestație influențează formarea foliculilor piloși primari de care depinde desimea fibrelor, respectiv producția de lână la descendenți.

O hrănire insuficientă a oilor și mai ales lipsa proteinei de calitate, a vitaminelor și substanțelor minerale influențează negativ creșterea și îndeosebi dezvoltarea fetușilor. Alimentația insuficientă în această perioadă, poate duce la avorturi sau la resorbția embrionului.

În a doua parte a gestației, care durează 2 luni, are loc o creștere rapidă a fetusului, 87-88% din greutatea la naștere. De aceea, în această perioadă va crește necesarul pentru energie cu 20-30%, iar pentru proteină cu 30-40%. O atenție deosebită trebuie avută pentru asigurarea substanțelor minerale (calciu, fosfor) și vitaminelor A și D.

Lipsa sau insuficiența unor substanțe nutritive din hrană (energie, proteine. Ca, P, vitamine) determină o viabilitate scăzută, greutate mică la fătare, producție de lapte redusă după talare. De asemenea, carențele alimentare din această perioadă afectează producția și calitatea lânii. Trebuie avută în vedere și alimentația oilor gestante din rasa Karakul. Calitatea pielicelelor de miel din rasa Karakul poate fi influențată și de condițiile de hrănire ale oilor în perioada de gestație.

Nivelul mai scăzut al hranei oilor gestante Karakul, duce ia întârzierea formării buclelor și la înrăutățirea în general a însușirilor pielicelei. O hrănire prea abundentă determină o creștere accentuată a buclelor influențând negativ calitatea blăniței. Indiferent de rasă, alimentația corectă a oilor în ultima parte a gestației este necesarii pentru dezvoltarea normală a fetusului, formarea de rezerve pentru producția de lapte, dezvoltarea glandei mamare și creșterea normală a lânii.

În prima parte a lactației, care durează două luni, alimentația oilor are nivelul cel mai ridicat de substanțe nutritive din întreg ciclul de producție. Pe lângă producerea laptelui, alimentația oilor trebuie să asigure funcțiile vitale și creșterea lânii. Hrănirea insuficientă a oilor mame duce la scăderea producției de lapte, slăbirea animalelor și gâtuirea fibrelor de lână. Subnutriția poate produce căderea lânii, iar mieii de la oile subnutrite sunt nedezvoltați, se îmbolnăvesc ușor și se înregistrează o mortalitate ridicată. La întocmirea rațiilor se va avea în vedere asigurarea substanțelor minerale și vitaminelor, mai ales a calciului și vitaminei A.

În a doua parte a lactației, care durează de la înțărcarea mieilor până la pregătirea pentru montă, necesarul în substanțe nutritive este mult mai mic față de prima perioadă a lactației și scade treptat pe parcursul perioadei. Hrana ce se administrează trebuie să asigure necesarul pentru funcțiile vitale, creșterea normală a lânii și producerea unei cantități de 0,5 – 0,2 l lapte pe zi. în tabelele 61, 62, 63, 64, 65 sunt prezentate normele de hrană pentru oi în gestație și lactație după sistemul INCDBNA.

Valoarea de sațietate a nutrețurilor concentrate la oi în diferite stări fiziologice
Valoarea de sațietate a nutrețurilor concentrate la oi în diferite stări fiziologice
Norme de hrană de întreținere inclusiv în primele 3 luni de gestație la oi
Norme de hrană de întreținere inclusiv în primele 3 luni de gestație la oi
Norme de hrană suplimentare pentru ultimele 2 luni de gestație
Norme de hrană suplimentare pentru ultimele 2 luni de gestație
Norme de hrană pentru oi în perioada de alăptare
Norme de hrană pentru oi în perioada de alăptare
Necesarul de hrană suplimentar la oile mulse (pe kg lapte muls)
Necesarul de hrană suplimentar la oile mulse (pe kg lapte muls)

Cum se hrănesc oile în perioada de pregătire pentru montă și montă

Această perioadă are o durată de 60 – 65 de zile din care 18 – 20 de zile constituie perioada de pregătire pentru montă și 40 – 45 de zile perioada de montă propriu-zisă. Având în vedere că această perioadă coincide cu perioada de pășunat, tehnica de hrănire constă în repartizarea oilor pe pășuni de bună calitate, de preferință pășune cultivată sau pășune naturală ameliorată.

Alimentația oilor cu masă verde prin pășunat trebuie făcută la discreție, cantitatea consumată /cap/zi fiind de 7 – 9 kg nutreț verde. De asemenea, în această perioadă în zonele de câmpie, colinară și podiș oile pot fi întreținute pe miriștile de păioase. în această perioadă, dacă nutrețul verde din pășune sau cultură nu asigură rația, aceasta se va completa cu fân natural sau leguminoase 0,5 – 0,6 kg/zi.

În caz de necesitate se folosesc și nutrețurile concentrate (uruieli de , grâu furajer, de floarea- soarelui, ovăz boabe) în cantitate de 150 – 200 g/zi. în hrana oilor trebuie să se asigure carbonatul de calciu și sarea. Concentratele se administrează o singură dată pe zi, iar apa se asigură la discreție. Alimentația stimulativă aplicată oilor pe o perioadă de 3-4 săptămâni înainte de montă și 1 săptămână după montă, poate determina îmbunătățirea ratei de ovulație, a fecundității și obținerea unui număr sporit de miei viguroși.

Cum se hrănesc oile în gestație?

Alimentația oilor în prima parte a gestației

Alimentația oilor în prima parte a gestației, durează 90 de zile și are un nivel mai redus. În primele două luni de gestație oile pot fi întreținute pe pajiști naturale și cultivate, porumbiști, culturi de rapiță și varză furajeră. După terminarea posibilităților de pășunat se trece la alimentația oilor la adăpost, administrându-se fân, vreji de mazăre, paie, coceni, sfeclă, gulii, nutreț însilozat. în această perioadă se pot întocmi structuri de rații fără adaos de concentrate.

Nutrețurile grosiere se recomandă să se administreze tocate și în amestec cu suculentele. În structura rației pol intra 1 – 2 kg fibroase, 2 – 3 kg suculente și 100 – 200 g concentrate. În hrană trebuie să se asigure carbonatul de calciu și sarea bulgăr pentru lins.

Cerințe zilnice de hrană și capacitatea de ingestie a oilor în repaus și gestație
Cerințe zilnice de hrană și capacitatea de ingestie a oilor în repaus și gestație

Alimentația oilor în a doua parte a gestației

Alimentația oilor în a doua parte a gestației are o durată de 60 de zile și prezintă un nivel superior perioadei anterioare. În structura rației la oile în gestație avansată predomină fânul de bună calitate și se reduc treptat grosierele și nutrețul murat. Nutrețurile concentrate se majorează pentru a completa, la un volum mai redus a rației, atât necesarul energetic cât și cel proteic.

Conținutul rației trebuie să asigure la un nivel și raport optim glucidele ușor solubile, calciul, fosforul și carotenul. Rădăcinoasele conțin cantități mari de glucide ușor solubile, care pe lângă rolul energetic, au mare importanță în dezintoxicarea organismului. Carența alimentației în glucide la oile în gestația avansată poate determina toxiemia de gestație.

Alimentația oilor
Alimentația oilor

Această toxicoză de gestație apare după un regim de hrană unilateral, uscat și cu grosiere, cu conținut scăzut în glucide, proteine, caroten și microelemente. Pentru prevenirea acestei tulburări se recomandă o alimentație rațională la sfârșitul gestației și începutul lactației. Aceasta se poate realiza prin administrarea unor nutrețuri de volum de bună calitate (fânuri, siloz, sfeclă), folosirea în hrană a nutrețurilor concentrate bogate în amidon și proteină sau folosirea unor preparate speciale (monopropilen glicol, acid propionic) care asigură glucoza necesară. În funcție de greutatea corporală și faza gestației, oile pot primi:

  • 1,5-2 kg lan;
  • 1 – 2 kg suculente și;
  • 200 – 300 g amestecuri de concentrate. În cazul administrării unor cantități mai mici de fân, este necesar să se introducă în rație, cantități minime de nutrețuri concentrate proteice (şroturi, mazăre).

Microelementele și vitaminele A și E se asigură prin introducerea în rație a zoofortului, în proporție de 1% din substanța uscată a rației. În alimentația oilor gestante se pot administra și nutrețuri combinate a căror structură este prezentată în tabelul de mai jos.

Rețete de nutrețuri combinate pentru oi în perioada de gestație și în lactație
Rețete de nutrețuri combinate pentru oi în perioada de gestație și în lactație

Cu 15 – 20 de zile înainte de fătare nutrețul murat sau rădăcinoasele (sfecla, guliile furajere) se scot din rație, acestea fiind înlocuite cu nutrețuri concentrate. Se va evita utilizarea nutrețurilor mucegăite alterate și înghețate. Rația se administrează în 2 tainuri în prima parte a gestației și în 3 tainuri în gestație avansată. Se recomandă asigurarea sării sub formă de bulgări pentru lins iar apa să fie la discreție, proaspătă, curată, la temperatura de 8 – 12°C.

Alimentația oilor în lactație

Alimentația oilor în prima parte a lactației

  • Alimentația oilor în parte a lactației are o durată de 60 de zile. În această perioadă oile din rasele autohtone produc în medie pe zi 0,8 – 1,2 kg lapte, cantitate suficientă pentru hrănirea corespunzătoare a mielului. în primele 2-3 zile după fătare oile primesc în rație numai fân și apoi în decurs de 5 – 6 zile se introduc treptat suculentele și concentratele până la nivelul rației stabilite.

La începutul lactației se recomandă majorarea nutrețurilor suculente (nutreț murat, sfeclă) la 3 – 4 kg pe zi. în această perioadă este necesar să se introducă în rație nutrețurile concentrate din care trebuie să facă parte și concentratele proteice (șroturi, boabe de leguminoase). în primele 2 luni de lactație, rația poate fi formată din:

  • 1,5 2 kg fân;
  • până la 2 – 4 kg suculente şi;
  • 300 – 400 g amestecuri de concentrate. Hrănirea se face pe grupe de oi cu miei de vârste apropiate. Rația se administrează în 3 tainuri.

În cazul fătărilor târzii sau a fătărilor de vară, oile cu miei se scot pe pășunile cele mai bune. În funcție de calitatea pășunii oile vor primi suplimente de 300 – 500 g concentrate, iar când pășunea este de slabă calitate și insuficientă, suplimentul va fi format din 0,5 kg fân și 0,5 – 0,6 kg concentrate.

Alimentația oilor în a doua parte a lactației

  • Alimentația oilor în a doua parte a lactației durează de la înțărcarea mieilor până la pregătirea pentru montă. În această perioadă producția de lapte scade treptat, până când oile se înțarcă. Această perioadă începe la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie când oile se întrețin încă 10-20 zile în stabulație. Începând cu data de 10 -15 aprilie în zona de câmpie și podiș și 5 -10 mai în zona de deal, oile se scot la pășune.

Trecerea la noul regim de alimentație cu nutreț verde, impune o perioadă de tranziție de 10-12 zile. Odată cu ieșirea oilor la pășune, se reduc treptat nutrețurile concentrate și suculentele și se continuă cu administrarea fibroaselor dimineața, înainte de ieșirea la pășune și seara, după întoarcerea de la pășune. Cantitatea de concentrate din rație se stabilește în funcție de calitatea pășunii. În timpul verii pășunea bună asigură în întregime necesarul de hrană; consumul zilnic fiind de 7 – 9 kg nutreț verde.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar