Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Cum se cultivă gladiolele? Când se scot bulbii de gladiolă?

/
/
32 Views

Gladiolele sunt flori cultivate mai puțin pentru decorul grădinilor și mai mult pentru producerea de flori tăiate. Inflorescențele viguroase, florile mari și diferit colorate, durata mare de păstrare în apă, înmulțirea ușoară, alături de alte însușiri, sunt tot atâtea calități care îi conferă un loc de frunte în ierarhizarea speciilor după ponderea pe care o ocupă suprafețele cultivate.

Specii de

Gladiolus hybridus Hort. este o specie care însumează majoritatea soiurilor cultivate. Planta prezintă subteran tuberobulbi care servesc la înmulțirea vegetativă. Tuberobulbul, cunoscut și cu numele de „com”, este caracteristic multor plante (frezia, brândușa, montbretia) din familia Iridaceae. Durata de viață a acestuia este de un an. Pe suprafața lui se află unul până la 3-4 muguri din care iau naștere frunzele și tulpinile aeriene. Frunzele sunt sesile, liniare sau lanceolate, ascuțite la vârf. Inflorescența este un spic, alcătuit din 6-20 flori în formă de pâlnie, cu marginea dreaptă, ondulată sau franjurată. Înălțimea tulpinii florale variază între 50-150 cm, în funcție de soi.

Gladiolus communis L. are dimensiunile mai mici, de 40-50 cm înălțime, cu florile roșii-portocalii sau roze-violet; înflorește mai devreme și tuberobulbii pot fi plantați de toamna. Gladiolus primulinus Bak. prezintă o tulpină florală grațioasă, înaltă până la 1 m și 3-5 flori dispuse rar în spic. Alte specii cultivate în special pentru culturile forțate sunt: G. nanus, G. gandavensis, G. colvilii, G. ramosus, G. tubergenii.

Soiuri de gladiole

Literatura de specialitate citează existența unui număr mare de soiuri de gladiole. Introducerea și extinderea în cultură a unora sau altora dintre acestea sunt determinate de însușirile decorative deosebite, de particularitățile biologice legate de înflorire și înmulțire, precum și de cerințele față de factorii de mediu.

Din datele prezentate în tabelele de mai jos reiese clar că, atunci când se pune problema unei culturi de gladiole, este foarte important să se procedeze la o bună alegere a soiurilor, în concordanță cu cerințele pieței în ceea ce privește culorile și celelalte calități ale florilor, dar și din punctul de vedere al cultivatorului (perioadă scurtă de creștere și înflorire sau, dimpotrivă, mai lungă, dacă se dorește o întârziere a înfloririi, coeficient bun de înmulțire a tuberobulbilor, capacitatea mare de înflorire a mugurilor situați pe tuberobulb, rezistența la boli, în special la fusarioză etc.). Iată de ce informațiile cu privire la însușirile soiurilor nu trebuie neglijate de către producător, indiferent dacă este debutant sau are o oarecare experiență.

soiuri de gladiole
Soiuri de gladiole
date biologice caracteristice unor soiuri de gladiole cultivate în zona București
Date biologice caracteristice unor soiuri de gladiole cultivate în zona București

Soiurile Peter Pears, Spik an Span, White Friendship, Tradehorm se mențin de peste 20 de ani în grupa primelor 10 cele mai cultivate soiuri de gladiole din lume. Deosebit de apreciate sunt gladiolele cu tulpinile și florile mult mai mici decât cele cunoscute la noi și ale căror soiuri au fost prezentate mai sus. Ele sunt creații recente și se numesc „gladioline”. Acestea prezintă câteva calități demne de luat în seamă: se prezintă mult mai bine la cultura forțată efectuată în sere și solarii, datorită faptului că suportă bine lumina redusă din timpul iernii și temperatura scăzută noaptea (se mulțumesc cu numai 8°C), densitatea la plantare poate fi foarte mare (100 tuberobulbi/m²), florile se păstrează foarte bine în apă.

însușiri calitative ale unor soiuri de gladiole cultivate în zona București
Însușiri calitative ale unor soiuri de gladiole cultivate în zona București

Gladiolele – cerințe față de sol, apă, căldură

Gladiolele sunt flori de zi lungă. Gladiolele înfloresc vara, în locurile bine luminate și însorite. Gladiolele nu rezistă la frig. Bulbii de gladiole se păstrează, iarna, în depozite la 7-10°C și 60-70% umiditate relativă. Pentru creștere și înflorire are nevoie de multă căldură (10- 12°C în sol pentru răsărire și cel puțin 16-18°C în aer pentru creștere și înflorire). Solul trebuie să fie bogat în humus, permeabil, cu un pH de 6,5-7. Terenurile nisipoase și aluvionare sunt dintre cele mai bune. Nu se mai mulți ani pe același loc. Revenirea pe aceeași suprafață poate să se facă cel mai devreme după 4-5 ani.

Cum se produc bulbii de gladiole?

Bulbii folosiți la plantarea gladiolelor pentru loturile florifere este bine să fie de mărime mijlocie (8-14 cm în circumferință), de formă mai mult sferică decât aplatizată, cu culoare specifică soiului și perfect sănătoși. Cei de formă plată indică un grad avansat de îmbătrânire a materialului săditor, iar producătorii avizați nu-i acceptă. Cormii globuloși certifică un material săditor capabil să dezvolte nu numai flori frumoase dar și să formeze tuberobulbi superiori cantitativ și calitativ.

gladiolele 2
gladiolele 2

Cât privește tuberobulbilii, deci materialul săditor cu dimensiunile de la 7 cm circumferință până la mărimea unor boabe de mazăre, aceștia constituie baza loturilor de înmulțire. Ei se cultivă separat, 1-3 ani, până când ating mărimile corespunzătoare pentru a fi utilizați la producerea de flori.

Tuberobulbul de gladiolă se reînnoiește cu fiecare ciclu de vegetație și înflorire. Deci, ceea ce se pune primăvara în pământ este înlocuit de alți tuberobulbi care rezultă din tuberizarea bazei tulpinilor florale. La rândul lor, tuberobulbii nou formați au la baza lor așa-zisul puiet de dimensiuni mici, cel mai adesea cu diametrul de sub 1 cm.

Forma cormilor înlocuitori este condiționată de dezvoltarea întregii plante, de activitatea frunzelor și tulpinilor. Procesul formării cormilor noi începe o dată cu dezvoltarea frunzelor și se termină când frunzele ating mărimea normală, circa 60-70 cm lungime. Maturarea noilor tuberobulbi are loc, însă, după 45-60 zile de la recoltarea florilor. Iată de ce îngrijirea culturilor este necesară și după terminarea înfloririi. Numărul de tuberobulbi împreună cu puietul format la un cuib reprezintă capacitatea de înmulțire sau coeficientul de înmulțire.

Acesta diferă mult de la un soi la altul. Pe o plantă se pot forma până la 3-4 tuberobulbi la care se adaugă câteva zeci sau sute de tuberobulbili. La maturitate, cormii sunt înveliți în câteva membrane de culoare brună, aurie sau roșcată. Puietul poate să înflorească chiar și în anul următor, dacă dispune de condiții bune de creștere, iar florile nu sunt reprezentative. Ele se rup atunci când apar pentru a se da posibilitatea creșterii părților subterane.

În situația unor soiuri foarte valoroase de gladiole, se poate proceda și la divizarea cormilor mari pentru a se mări cantitatea materialului săditor. Astfel, cu o săptămână înainte de plantarea în teren, se secționează tuberobulbii în așa fel ca fiecare fragment să posede un mugure, după care se lasă ca rănile să se cicatrizeze. Este bine ca plantarea să se facă mai întâi în ghivece sau lădițe și apoi să se treacă în teren.

Unde se cultivă gladiolele?

În primul rând este bine ca gladiolele să se cultive pe un teren care a fost îngrășat cu gunoi de grajd cu un an înainte, în cadrul culturii premergătoare. Toamna se face arătura de bază la 28-30 cm, iar primăvara, înainte de plantare, se execută mărunțirea pământului, cu care ocazie se administrează superfosfat și sulfat de potasiu, câte 50-60g/m² din fiecare. Erbicidarea se impune când cultura se face pe suprafață mare și cu îmburuienare puternică. Altfel, plivirea buruienilor devine o lucrare foarte costisitoare. În acest scop se poate folosi Treflanul (4-5 litri/ha), care se aplică înainte de plantare.

Se utilizează 600-800 litri de apă la hectar, iar aplicarea prin pulverizare se face de preferință la sfârșitul după-amiezii și seara, pentru a se evita excesul de căldură. De asemenea, solul trebuie să fie ușor umed sau, după aplicare, să se facă o ușoară udare. Alte erbicide cu rezultate bune la gladiole sunt: Linuron, Metanitrone etc., la folosirea cărora se va ține seama de instrucțiunile care le însoțesc. În cazul suprafețelor mici se fac brazde cu lățimea de 1,20-1,40 cm și potecă de 50-60 cm; pe suprafețe mari, gladiola se cultivă în benzi a 3-4 rânduri, cu distanța între benzi de 60-70 cm.

Cum se gladiolele?

Gladiolele se plantează primăvara, în martie-aprilie, și se poate continua etapizat până în luna iunie, pentru a se obține o înflorire eșalonată, pe tot parcursul verii și toamnei. Pentru a se putea începe înființarea culturilor de gladiole este foarte important ca temperatura solului, la adâncimea de 8-10 cm, să înregistreze cel puțin 10-12°C.

Gladiolele se plantează la o distanță de 20-25 cm între rânduri și 10-15 cm pe rând. După marcarea rândurilor, se deschid șanțuri cu săpăliga, la adâncimea de 10-12 cm, în care se așază tuberobulbii. Urmează acoperirea prin tragerea pământului în șanț. Unii producători fac un mic bilon de-a lungul rândului. Înainte de plantare, tuberobulbii de gladiole se curăță de frunzele protectoare și se dezinfectează cu una din soluțiile: Topsin 0,3% timp de 15 minute, Benlate 0,1% timp de 30 minute, Formalină 0,4% timp de 30-60 minute. La primele două substanțe este bine să se adauge și un insecticid (de exemplu, Sinoratox 0,1%).

Cum se îngrijesc gladiolele?

Afânarea solului se face la adâncime mică, plivindu-se buruienile; cu această ocazie se trage ușor pământul către baza plantei, asigurându-se o mai bună stabilitate și, totodată, acoperindu-se noii tuberobulbi care se formează și tind să apară la suprafața solului; Gladiolele se ud mai rar, dar cu cantități relativ mari de apă, astfel ca pământul să se îmbibe bine. Se preferă irigarea direct pe sol, iar din momentul apariției florilor este total contraindicată aplicarea apei prin aspersiune (pulverizarea apei pe plante). Atenție la lipsa apei! Ea provoacă uscarea florilor în teacă.

Când se adaugă îngrășământ la gladiole?

Fertilizarea se apreciază diferențiat, în funcție de sol, de condițiile climatice, de metoda de irigare. Într-un sol nisipos este necesară o fertilizare frecventă, în special când ploile sunt abundente. Îngrășământ la gladiole se adaugă: la apariția celei de a doua – a treia frunze, apariția inflorescențelor din teaca frunzelor, la înflorire, la 2 săptămâni după înflorire. Cantitățile de îngrășăminte folosite la fiecare îngrășare pot fi de 20-30 g/m² azotat de amoniu, 40-80 g/m² superfosfat și 20-30 g/m² sare potasică. Fosforul influențează pozitiv durata de păstrare a florilor și asigură o mai bună stabilitate a culorilor specifice soiurilor.

Ce se întâmplă dacă nu adaugi îngrășământ gladiolelor?

Deficiențele de nutriție se manifestă prin următoarele simptome:

  • lipsa azotului: frunziș verde palid, reducerea numărului de tulpini florale și de flori în spic;
  • lipsa fosforului: frunzele de la bază capătă o colorație purpurie;
  • lipsa potasiului: se reduce numărul de tulpini florale, scurtarea tulpinilor florale, întârzierea înfloririi, îngălbenirea frunzelor vârstnice, îngălbenirea între nervuri a frunzelor tinere;
  • lipsa calciului: frângerea spicului după prima sau a doua , moartea – bobocilor sau înroșirea lor;
  • lipsa magneziului: strierea clorotică a frunzelor mature;
  • lipsa fierului: îngălbenirea clorotică a frunzelor mature;
  • lipsa borului: deformarea frunzelor, marginea frunzei devine casantă, oprirea în creștere a inflorescenței.

În zonele mai aride se obțin rezultate bune prin mulcirea terenului cultivat cu gladiole, folosind mraniță, paie sau folie de polietilenă.

Combaterea bolilor și dăunătorilor la gladiole

Combaterea bolilor și dăunătorilor la gladiole reprezintă o lucrare de îngrijire importantă căreia trebuie să i se acorde o deosebită atenție.

gladiolele
gladiolele

Fusarioza (Fusarium oxysporum f. gladioli) se manifestă pe frunze care se îngălbenesc începând cu vârful și planta se usucă. Tulpina florală rămâne scurtă, iar numărul florilor este redus. Pe bulb (în limbajul curent tuberobulbilor li se spune ), la partea bazală apare putregaiul uscat de culoare brună. Boala este favorizată de temperaturile ridicate din vară, când bulbii sunt distruși înainte de înflorirea plantei. Contaminarea se produce prin bulbii infectați, resturile de plante bolnave și prin sol. Combaterea este foarte dificilă, constând în asolament cu lungă durată, folosirea de soiuri rezistente, tratarea tuberobulbilor înainte de plantare cu una din substanțele: Benlate 0,2% + Rovral 0,2% sau Benlate 0,2% + Sumilex 0,2% timp de 12 ore; Formol 1 litru la 20 litri de apă etc.

Septorioza (Septoria gladioli) afectează frunzele și bulbii. Pe frunze apar pete brune circulare sau ovale, în care se găsesc mici puncte negre în centru. Pe bulbi apar aceleași pete brune-negricioase. Într-un stadiu avansat, bulbii se încrețesc și se mumifiază. Daunele sunt mai importante în solurile grele și în anii ploioși. Combaterea se face prin alegerea de bulbi sănătoși, practicarea asolamentului, tratarea bulbilor cu formalină 0,4%, timp de 1 oră, sau cu permanganat de potasiu 0,15%, timp de 2 ore; tratamente foliare se fac cu Perozin 0,3%, Captadin 0,25%, Dithane M-45 0,2%.

Putregaiul cenuşiu (Botrithys gladiolum) se datorează unei ciuperci care atacă toate părțile plantei. Pe frunze apar pete punctiforme cu mijlocul brun-cenușiu, acoperite de o masă cenușie cu spori. Cele puternic atacate se îngălbenesc ușor și mor. Pe flori, petele sunt asemănătoare, țesuturile petalelor și tulpinilor florale putrezind. Pe bulbi, simptomele pot fi diferite: pete rotunde, ușor adâncite, brune-verzui, distrugerea părții centrale, apariția de putregai spongios. Combaterea se realizează prin recoltarea bulbilor la maturitate deplină și uscarea lor înainte de depozitare, dezinfectarea bulbilor înainte de plantare cu Benomyl sau alt fungicid, tratarea culturii cu Zineb, Captan etc., respectarea asolamentului.

Bacterioza (Pseudomonas marginata, Xanthomonas gummisudans) se datorează prezenței în sol a acestor bacterii. Atacul se manifestă pe frunze și tuberobulbi. La baza frunzelor apar leziuni alungite, care se extind. Pe bulbi, petele sunt circulare, adâncite, lucioase, uneori cu mucilagiu. Transmiterea are loc prin bulbi și prin sol. Combatere: dezinfectarea bulbilor cu produse organo-mercurice, distrugerea bulbilor și plantelor bolnave, tratamente în cultură cu produse cuprice.

Virozele produc daune importante, atacând frunzele și florile. Dintre simptome, rețin atenția următoarele: marmorarea galbenă a frunzelor, pete albe-gălbui rectangulare între nervuri, striuri de culoare închisă pe petale, pete ovale decolorate pe petale, încrețirea lor, scurtarea tulpinii florale. Combaterea virozelor se face prin distrugerea plantelor atacate și a insectelor vectoare.

Tripsul gladiolelor (Taeniothrips simplex Mor.) provoacă daune importante la gladiole. Atacă frunzele și florile care se îngălbenesc și apoi se usucă. Combaterea se realizează prin respectarea asolamentului, distrugerea buruienilor, aplicarea de tratamente chimice cu Sinoratox 0,1%, Carbetox 0,4% sau Actelic 0,1%.

Când se recoltează gladiolele?

Gladiolele înfloresc după 80-120 zile de la plantare, în funcție de gradul de timpurietate al soiului și de condițiile climatice concrete. Tabelul de mai sus (date biologice caracteristice unor soiuri de gladiole cultivate în zona București) cuprinde date cu privire la desfășurarea înfloririi gladiolelor.

Gladiolele se recoltează dimineața, printr-o tăiere oblică, lăsându-se pe plantă 2-3 frunze, pentru a se asigura creșterea bulbilor. Faza optimă de recoltare a florilor de gladiole este când 1-2 boboci, de la bază, sunt semideschiși. Nu se așteaptă să se deschidă florile, deoarece se deteriorează la ambalare și transport. Categoriile de calitate ale florilor de gladiolă sunt:

  • extra: lungimea minimă a tijei de 60 cm, tija dreaptă și elastică, boboci nevătămați, faza optimă la recoltare.
  • Categoria I: 50 cm lungimea minimă a tijei; tija foarte ușor curbată, primele 1-2 flori deschise.
  • Categoria a II-a: tije scurte, mai multe flori deschise.

După recoltarea gladiolelor, cultura se îngrijește în continuare, prin udare și 1-2 fertilizări, până când frunzele încep să se îngălbenească, ceea ce certifică maturizarea tuberculilor și intrarea lor în repaus.

Când se scot din pământ bulbii de gladiolă?

Bulbii de gladiolă de scot din pământ atunci când frunzele se îngălbenesc. Este bine să nu se amâne prea mult în toamnă scoaterea bulbilor din pământ, în ideea ca bulbii să mai crească, deoarece, la sfârșitul toamnei, pot surveni zile reci și umede, când uscarea bulbilor este dificilă și de durată, mai ales în lipsa unei încăperi speciale de depozitare și uscare. Introducerea bulbilor incomplet uscați în spațiile de iernare duce, în mod sigur, la dezvoltarea mucegaiurilor și la pieirea lor în cantitate destul de mare.

Gladiolele galbene
Gladiolele galbene

Bulbii de gladiolă se scot din pământ pe timp frumos, manual, cu cazmaua, după care se scurtează tulpina la 2-3 cm și se așază în lădițe sau coșuri. Deși este foarte greu, se adună tot puietul. Acesta este un material de înmulțire foarte bun. Există în lume și mașini speciale pentru recoltarea bulbilor de gladiolă. Ele sunt scumpe și se justifică numai în cazul suprafețelor mari sau dacă deservesc mai mulți producători.

Unde se păstrează peste iarnă bulbii de gladiolă?

Bulbii de gladiolă uscați și curățați de pământ și resturile de frunze se așază în lădițe sau direct pe polițe, în depozitele de păstrare, magazii sau alte spații în care temperatura să nu scadă sub 4-5 °C și să nu depășească 10°C. Peste 10°C, bulbii au tendința să încolțească, ceea ce nu este de dorit iarna. Umiditatea relativă se menține în jur de 70%. Apa din atmosfera depozitului este foarte importantă. Dacă scade prea mult, bulbii se zbârcesc, iar atunci când crește peste 80% se creează condiții pentru dezvoltarea bolilor. Pe tot timpul iernii se fac periodic controale asupra stării de sănătate a bulbilor de gladiolă.

În partea a doua a iernii, sau primăvara, se procedează la curățirea bulbilor și sortarea lor. Producerea florilor de gladiole poate fi făcută și în alte variante tehnologice, ca, de exemplu: cultura timpurie, variantă în care, primăvara, după plantarea bulbilor, brazdele se protejează cu copertine din folie de polietilenă, pentru grăbirea răsăririi și vegetației plantei;

Cu privire la cultivarea puietului pentru producerea materialului săditor, capabil să înflorească, este bine de cunoscut următoarele:

În anul I, puietul se seamănă în șanțuri deschise la 6-8 cm adâncime și 1-3 cm pe rând, revenind 10-15 grame de bulbișori la un metru liniar de șanț. Este bine ca aceștia să se înmoaie în apă, timp de 1-2 zile, înainte de plantare, pentru a se grăbi pornirea în vegetație și a se mări procentul și uniformitatea răsăririi. Toamna, la recoltare, bulbilii vor fi de 3 până la 6-7 cm în circumferință și unii chiar mai mari. În anul al II-lea, cei cu mărimea de 3-7 cm se plantează din nou la 5-10 cm distanță pe rând și 10 cm adâncimea șanțului. Densitatea medie este de 40-60 bulbișori/m² Recolta de toamnă ajunge la dimensiunile de 8 până la 14/16 cm, deci bulbii sunt floriferi. Acești bulbi obținuți din puiet sunt mai valoroși decât cei rezultați ca producție secundară în culturile florifere.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar