Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Cum se cultivă garoafa de vară? Combaterea bolilor la garoafe

/
/
115 Views

de vară sau chabaud poartă numele farmacistului Chabaud din Toulon, căruia i se datorează începuturile cultivării ei.

Soiuri și specii de garoafe

Aparține speciei Dianthus caryophyllus var. semperflorens, care cuprinde mai multe tipuri de garoafe, cum sunt: garoafa de seră, care se înmulțește prin butași și se cultivă numai în spații protejate, și garoafa de vară (Chabaud), care se înmulțește prin , se cultivă afară și înflorește toată vara și toamna.

Garoafele sunt flori înalte de 30-50 cm. Tulpina accentuat noduroasă și ramificațiile ei au tendința de a se lignifica la bază. Prezintă numeroși lăstari porniți din mugurii de la baza tulpinii. Frunzele sunt înguste, lineare, sesile (fără pețiol), mai numeroase spre baza plantei, rare și scurte spre vârful tijei florale, colorate verde-albăstrui. Florile sunt simple sau bătute, de culori diferite, în funcție de soi, grupate în partea terminală a tijelor florale. Înflorirea se produce la 4-5 luni de la semănare și este continuă până toamna târziu, când survine înghețul. Florile sunt plăcut și puternic parfumate.

Soiuri de garoafe

Soiurile de garoafe se deosebesc între ele prin mărimea florii, numărul de petale și culoarea acestora – așa cum reiese și din tabelul de mai jos – intensitatea parfumului, durata de păstrare în a florilor tăiate, rezistența la etc.

Soiuri de garoafă de vară
Soiuri de garoafă de vară

Diametrul florilor variază de la 5-6 la 9-10 cm. Petalele pot avea marginea întreagă, zimțată, franjurată și constituie un caracter puternic de soi. Numărul tijelor florale variază de la 15 la 25-30 pe plantă.

Unde se cultivă garoafele?

Garoafa este o floare care preferă temperaturile moderate. Ea necesită numai 14-15°C pentru creșterea viguroasă a răsadului, care să aibă mulți lăstari porniți de la baza plantei. De asemenea, după plantarea răsadului în câmp, este nevoie ca temperatura să fie mai scăzută pentru a se favoriza o bună creștere a plantei și a-i spori capacitatea de a dezvolta flori de maximă calitate. Ea crește și înflorește frumos în regiunile cu veri răcoroase. Garoafa de vară poate rezista afară în iernile blânde. Garoafă are mare nevoie de lumină, drept pentru care cultura se amplasează pe terenuri deschise, însorite.

Garoafă soiul apricot
Garoafa – soiul apricot

Față de apă, garoafa are pretenții moderate. Se udă mai rar, dar profund. Procedând astfel, se micșorează intensitatea infecțiilor cu boli. Solurile luto-nisipoase și ușor calcaroase sunt cele mai bune pentru garoafa de vară. Ele trebuie să se dreneze ușor, să nu fie expuse procesului de băltire după ploi și udări. Stagnarea apei, chiar de scurtă durată, produce îngălbenirea petalelor, creșterea lor așa-zisă în reprize și, evident, îmbătrânirea și pieirea lor cu mult mai devreme decât este normal.

Cum se produc răsadurile de garoafă?

Reușita unei culturi de garoafă de vară depinde în cea mai mare măsură de calitatea semințelor, data semănatului, spațiile folosite la obținerea răsadului, felul cum sunt îngrijite răsadurile. Spațiile în care se seamănă garoafa trebuie să asigure căldura necesară, lumină și o bună aerisire. Garoafa se poate semăna ori în răsadnița ori în solariul, încălzite cu gunoi de grajd, dar și în seră. Pentru producerea răsadului de garoafă, răsadnița prezintă câteva avantaje față de solarii și chiar sere în ceea ce privește aerisirea, umiditatea relativă, nivelul condensului. În răsadniță, aerisirea se face în condiții mult mai bune decât în solarii. Efectele condensului în solarii sunt deosebit de negative. Căderea picăturilor de apă dezrădăcinează răsadul, umiditatea relativă ridicată favorizează dezvoltarea bolilor, atacul de Pytium de Baryanum crește și provoacă îngenuncherea și putrezirea răsadurilor.

Când se seamănă garoafele?

Garoafă soiul etincelant
Garoafa – soiul etincelant

Garoafele se seamănă în ianuarie-martie. Cele mai bune rezultate se obțin când semănatul se realizează în luna februarie, asigurându-se un viguros și bun de plantat afară în luna aprilie. Pentru semănare și, ulterior, repicare, se pot folosi mai multe rețete de amestecuri de pământuri care să satisfacă cerințele garoafelor. În componența substratului nutritiv (pământul unde va fi plantată garoafa) pot intra un pământ de grădină sau țelină, pământ de frunze, mraniță și nisip într-o proporție de 3:3; 2:2.

Grosimea stratului de pământ în care se seamănă în răsadniță și solariu să fie de circa 15 cm. Pământul trebuie să fie foarte bine mărunțit și nivelat. Semănarea garoafelor se face în șănțulețe deschise cu un marcator (o riglă) la adâncimea de circa 2-3 mm și la 5-7 cm distanță. Semințele de mărime mijlocie (500-600 buc/g) se așază la 1-2 mm distanță pe rând, revenind aproximativ 10-15 g/m². După aceea se acoperă cu un strat de circa 0,5 cm din același pământ sau mraniță. Urmează tasarea pământului cu o scândurică (tasator) și udarea cu o sită foarte fină pentru ca semințele să nu fie deplasate. În seră, semănatul se realizează în lădițe sau pe parapete, la distanță mai mică între rânduri (2-3 cm).

După cât timp de la semănat răsare garoafa?

Garoafa răsare în circa 6-7 zile, dacă temperatura se menține la 18-20°C. Imediat după răsărire este necesar să se scadă temperatura la 14-15°C și să se asigure cât mai multă lumină pentru a se obține un răsad viguros, cu internoduri scurte și frunziș bogat. Reducerea temperaturii se realizează prin aerisirea bine corelată cu căldura și nebulozitatea, ferindu-se răsadurile de aerul foarte rece.

Repicarea nu este obligatorie. Ea se face sau nu, în funcție de desimea răsadurilor. Atunci când se impune executarea repicării, faza optimă de creștere a răsadului este la 2 frunze adevărate, pe care o atinge după 10-12 zile de la răsărire. La 1 m² se pot repica 1000-1200 răsaduri, iar la o lădiță obișnuită (50/35 cm) revin 160-180 fire. După repicare, căldura se crește cu 3-4°C, timp de o săptămână, pentru a se reface mai ușor sistemul radicular pe o perioadă de aproximativ 3 săptămâni, fapt ce se repercutează și asupra înfloririi care este ușor întârziată.

Combaterea bolilor și dăunătorilor la producerea răsadurilor de garoafă

Combaterea bolilor și dăunătorilor este foarte importantă în producerea răsadurilor de garoafă. Astfel, coropișnițele se combat cu momeli toxice (Lindatox 2-2,5 g/m² în amestec cu tărâțe), așezate peste bălegar, înainte de punerea pământului, și printre rânduri, după răsărire. Pytium și alte ciuperci se previn și se combat prin stropiri cu Benlate 0,1%, Dithane M-45 0,1%, Mycodifol 0,1% etc. Se mai poate folosi pulberea de sulf, care se împrăștie printr-un ciorap de mătase (10-15 g/m²), după care se face o stropire ușoară cu apă pentru îndepărtarea sulfului de pe frunze.

Fertilizarea răsadurilor nu este necesară, dacă pământul este bine descompus și cuprinde, mai ales, mraniță. Dacă este cazul, se fertilizează cu o soluție de îngrășăminte complexe (azot, fosfor, potasiu) în concentrație de 0,05%. Soluția se aplică cu stropitoarea cu sită fină, în cantitate de 10 l/m², urmată de o spălare a frunzelor prin stropire cu apă simplă. Prima fertilizare se execută la 3 săptămâni după repicare, iar cea de a doua – și, totodată, ultima – cu 1-2 săptămâni înainte de scoaterea răsadului în vederea plantării în câmp.

Călirea răsadului este o lucrare importantă deoarece garoafa de vară se scoate devreme afară (aprilie). Ea se începe cu 2-3 săptămâni înainte de data programată pentru plantarea în câmp. Deci, răsadul trebuie obișnuit cu condițiile din mediul exterior (răcoarea nopții, insolația zilei, vântul etc.). Lucrarea se realizează diferit în funcție de spațiul în care s-a produs răsadul, ca, de exemplu: ridicarea geamurilor răsadniței, ridicarea foliei de polietilenă în cazul solariului, scoaterea răsadurilor din seră afară sau deschiderea puternică a ferestrelor de aerisire.

Un răsad bun de plantat afară trebuie să fie viguros, sănătos, cu lăstari la bază, de culoare verde-cenușiu închis, cu sistemul radicular bine dezvoltat. Fluxul tehnologic în producerea răsadului de garoafă chabaud este prezentat în figura de mai jos.

fluxul tehnologic pentru producerea răsadului de garoafă
Fluxul tehnologic pentru producerea răsadului de garoafa de vară

garoafele?

Terenurile plane sau cu expoziție sudică ori sud-vestică sunt cele mai bune pentru cultura de garoafă, deoarece oferă lumină multă. Pregătirea terenului se începe din toamnă, cu înlăturarea resturilor vegetale ale culturii anterioare și efectuarea arăturii la 28-30 cm; cu această ocazie se administrează mraniță 30-40 t/ha, superfosfat 300-400 kg/ha și sulfat de potasiu 200-250 kg/ha.

Primăvara, îndată ce pământul s-a zvântat, se execută mărunțirea cu grapa, freza sau grebla, dacă suprafața este mică. Cu câteva zile înainte de plantarea garoafelor, se repetă lucrarea și se fac brazdele. Instalarea culturii se poate face pe straturi obișnuite sau pe brazde înălțate, dacă se dorește udarea pe rigole. Lățimea stratului se apreciază la circa 120 cm, iar a brazdei înălțate la 70-90 cm. De asemenea, cultura se poate face și pe teren nemodelat, în benzi a 3-4 rânduri, distanțate la 25-30 cm și distanța între benzi de 60-70 cm. Distanțele de plantare pot fi de 30/30 cm; 30/25 cm; 30/40 cm; 25/25 cm.

Când se garoafele în câmp?

Plantarea garoafelor în câmp se execută când temperatura aerului este de 10-12°C și a trecut pericolul înghețurilor târzii de primăvară (cel mai adesea în luna aprilie). Răsadul se udă bine cu o zi înainte pentru a fi turgescent și pentru ca pământul să se mențină pe rădăcini sub formă de balot. Pentru înființarea culturii de garoafă se aleg zile noroase, de obicei după o ploaie, când terenul este reavăn și se lucrează ușor. Dacă este cazul, se udă bine, cu 1-2 zile înainte. Nu se plantează în pământ uscat, deoarece răsadurile se ofilesc foarte ușor.

Citește și: cum se cultivă albăstrelele?

Plantarea garoafelor se face cu ajutorul unei linguri de plantat sau cu plantatorul. Mare grijă ca pământul să se fixeze bine în jurul rădăcinilor. Este foarte important să nu se planteze mai adânc decât a fost răsadul la locul de producere. După plantare, se udă cu furtunul, cu presiune joasă. În timpul transportului și până la plantare se are grijă ca răsadul să se protejeze, cu rogojini sau cu saci de pânză umeziți, împotriva vântului și a radiației solare.

Cum se îngrijește cultura de garoafe?

Udarea garoafelor se face ori de câte ori este nevoie, direct pe sol sau prin aspersiune, dar numai până la înflorire. Frecvența este adesea de 1-2 ori pe săptămână. În general, se evită excesul de apă care provoacă îngălbenirea frunzelor și favorizează apariția și extinderea bolilor. Completarea golurilor este o lucrare care trebuie avută în vedere. Ea se aplică după aproximativ o săptămână, cu răsad din același lot, rezervat special în acest scop. Plivirea buruienilor și afânarea solului cu săpăliga ori cu sapa constituie lucrări curente de îngrijire. Mulcirea cu mraniță (gunoi bine descompus) în strat de 1-2 cm este benefică, dar nu absolut necesară. Ea asigură planta cu un aport mai mare de hrană și menținerea bună a structurii și umidității solului.

Fertilizarea suplimentară a garoafelor cu îngrășăminte minerale pe parcursul creșterii și înfloririi garoafelor se începe după 3-4 săptămâni de la plantare și se continuă cu o frecvență de 1-2 ori pe lună. Se folosesc îngrășăminte complexe (azot, fosfor, potasiu) sau numai pe bază de azot și potasiu, în cantitate de 10-20 g/m² pentru fiecare îngrășare.

Garoafă soiul magent
Garoafa – soiul magent

Tutorarea este necesară pentru o bună menținere a plantelor în cadrul brazdei. Ea se realizează prin întinderea a câte două sârme, mai groase, la distanțe pe verticală de 20 cm și, respectiv, 40 cm de la sol și numai la marginea și pe direcția brazdelor. Sârmele se fixează de țăruși bine înfipți în pământ la distanță de 2-2,5 m de-a lungul brazdelor.

Combaterea bolilor și dăunătorilor la cultura de garoafe

Combaterea bolilor și dăunătorilor la garoafe trebuie să se facă cu multă atenție. Fusariosa (Fusarium cxysporum f. dianthi) este boala cea mai de temut. Ea se propagă prin contaminarea solului și intră prin rădăcini în întregul sistem vascular. Se manifestă prin îngălbenirea severă a frunzelor și ofilirea plantei. Putrezirea tulpinii (Rhizoctonia solani) se manifestă pe plantele tinere ale căror tulpini se înnegresc la bază. Ambele boli se combat prin dezinfecția pământului folosit la producerea răsadului și prin stropiri pe plante cu Topsin 0,1%, Benlate 0,05%, Derosal 0,1% etc.

Direct pe sol se aplică Bavistin 0,2% (2 L/m²) și Mycodifol 0,2%. Rugina (Uromyces caryophyllini) apare sub formă de praf negricios pe frunze. Ea se combate cu Poliram Combi 0,3%, Plantvax 0,3%, Bayleton 0,25%. Uneori, bobocii sunt atinși de un mucegai cenușiu (Botrytis cinerea) ce se combate cu Topisn 0,1%, Benlate 0,05% și alte fungicide. Dintre dăunători, păianjenul roșu apare mai frecvent și se combate prin stropiri cu Omite 0,1% și Tedion 0,1%.

Copilirea (îndepărtarea lăstarilor laterali de pe tulpina florală) și bobocirea (oprirea bobocului din vârful tulpinii florale și eliminarea celor de sub el) sunt lucrări care se repetă pe toată perioada de creștere și înflorire, dacă se dorește obținerea de flori de calitate maximă.

Când se culeg garoafele?

Recoltarea garoafelor se face prin rupere la deschiderea aproape completă a lor. Garoafa de vară este o excelentă floare tăiată, pentru sezonul de vară și pentru toamnă.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar