Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Cum se cultivă floarea-soarelui? Cum se îngrijește cultura?

/
/
102 Views

este una din cele mai importante surse de ulei vegetal (33-56%) care se utilizează în alimenta’ia umană (rafinat), datorită valorii alimentare dată de:

  • proporția mare a acizilor grași nesaturați (acid oleic 14-43% și linoleic 44-75%)
  • conținutul ridicat în vitamine liposolubile A, B, E, F;
  • valoarea energetică mare (8,8 cal./g ulei);
  • gradul mare de stabilitate și conservabilitate.

Uleiul de floarea-soarelui se folosește și în pâine, produsele de patiserie, mezeluri, la obținerea ciocolatei (fosfatidele și lecitina).

Turtele și șroturile (300 kg/t de semințe) conțin 35,7-47,8% proteine bogate în aminoacizi esențiali: lizina, triptofanul, tirozina, cistina, arginina etc. și se utilizează ca aport proteic la fabricarea nutrețurilor combinate. Reziduurile de ulei rămase de la rafinare se utilizează pentru:

  • fabricarea unor sortimente de săpun;
  • extragerea de ceruri și licitină;
  • obținerea de fosfatide și de tocofenoli.

Cojile rezultate din decorticarea fructelor se folosesc pentru:

  • fabricarea drojdiei furajere;
  • extragerea furfurolului folosit în industria fibrelor artificiale.

Calatidiile servesc pentru:

  • extragerea pectinei utilizate la fabricarea gelatinei alimentare;
  • ca furaj grosier în hrana animalelor.

Tulpinile se folosesc pentru:

  • fabricarea plăcilor aglomerate și producerea celulozei;
  • drept combustibil la încălzirea locuințelor.

Soiurile cu un conținut mai scăzut de ulei în semințe se utilizează pentru:

  • prepararea unor sortimente de halva;
  • direct în alimentația oamenilor (ronțăit).

Florile ligulate servesc pentru obținerea unor produse utilizate în combaterea malariei. Floarea-soarelui este o importantă plantă meliferă, o excelentă cultură de asolament și o sursă de venituri cu o eficiență economică bună pentru agricultori.

Floarea soarelui – cerințe față de temperatură

Temperatura minimă de germinare este de 4-5°C, iar cea optimă, de cca 25 °C; sub temperatura de 4 °C în sol, floarea-soarelui germinează și răsare greu; răsare bine în anii cu izoterma lunii aprilie de 6 °C. La germinare suportă, perioade scurte, temperaturi de 0-4°C, iar în faza de cotiledoane nu suportă temperaturi mai scăzute de -2°C. În faza de 4-5 perechi de frunze, floarea-soarelui rezistă la temperaturi de -6… -8 °C, dacă sunt de durată scurtă. Când sunt persistente, temperaturile scăzute distrug vârful de creștere și provoacă ramificarea plantelor, ceea ce reduce producția de semințe.

Brumele și înghețurile târzii, când floarea-soarelui este înaintată în vegetație, sunt dăunătoare chiar dacă sunt de scurtă durată. Hibrizii suportă oscilații termice de la 13-17 °C până la 25-30 °C. Până la înflorire, floarea-soarelui necesită temperaturi de 11-16 °C, la înflorire-temperaturi de 16-20 °C, iar pentru maturizare 20-22 °C. Cele mai bune rezultate se obțin în zonele unde în perioada aprilie-august temperaturile medii sunt de 18 °C. Temperaturile mai mari de 30°C, însoțite de o arșiță atmosferică (vânturi uscate), în perioada înfloritului provoacă pagube însemnate producției de semințe și reduc conținutul de ulei al acestora.

Floarea soarelui – cerințe față de lumină

Deși nu este sensibilă la fotoperiodism, floarea-soarelui are cerințe mari în ce privește lumina. La lumina slabă, plantele se alungesc și își reduc suprafața foliară. În prima parte a perioadei de vegetație, cerințele de lumină sunt mai mici, ele crescând în partea a doua a vegetației, când lumina favorizează mărirea cantitativă a masei vegetale și creșterea calitativă a uleiului în semințe. Sensibilitatea ridicată față de lumină a florii-soarelui este dată de fenomenul de heliotropism, adică de orientarea vârfului plantelor după soare până după înflorit.

Floarea soarelui – cerințe față de apă

Floarea-soarelui este o mare consumatoare de apă (coeficientul de transpirație este de 470-570). Este, în același timp, o plantă cu rezistență mare la secetă, datorită:

  • sistemului radicular bine dezvoltat;
  • prezenței perișorilor protectori pe frunze și tulpini;
  • măduvei din interiorul tulpinii, care înmagazinează anumite cantități de apă;
  • reducerii suprafeței foliare în perioadele de secetă și arșiță atmosferică prin autoeliminarea frunzelor din partea bazală a tulpinii.

La încolțire, semințele au nevoie de 70-100% apă din greutatea lor. În perioada de vegetație, o plantă de floarea-soarelui consumă cca 70-80 L apă. Faza critică pentru apă a florii-soarelui în cursul perioadei de vegetație survine în intervalul de 45-60 de zile cuprins între 5-10 iunie și 25 iulie-5 august. Lipsa apei la nivel optim, în prima decadă de după ofilirea florilor ligulate, influențează negativ atât producția de semințe, cât și conținutul de ulei al acestora.

Pentru floarea-soarelui sunt determinante rezerva de apă acumulată în perioada 1 octombrie-1 aprilie (cca 400-450 mm) și precipitațiile din timpul vegetației (300-450 mm). Excesul de și temperaturile mai scăzute din timpul înfloritului reduc rezistența plantelor la boli și împiedică zborul insectelor polenizatoare, cu consecințe negative asupra producției și a conținutului de ulei. La maturitate, umiditatea relativă a aerului trebuie să fie sub 80%.

Floarea soarelui – cerințe față de sol

Floarea-soarelui se încadrează în grupa plantelor de cultură cu cerințe ridicate în ce privește solul. Cele mai bune rezultate se obțin pe solurile cu textură mijlocie, lutoase și luto-nisipoase, fertile, bine aprovizionate cu nitrați, fosfor mobil (peste 15 ppm pentaoxid de fosfor), potasiu mobil (peste 130 ppm oxid de potasiu), cu capacitate mare de înmagazinare a apei și cu pH de 6,4-8. Nu se pe solurile nisipoase, pe cele cu conținut de argilă mai mare de 35%, pe terenurile în pantă, erodate, grele, compacte, reci și umede. Floarea-soarelui prezintă o anumită toleranță la salinitate, care reduce talia plantelor, dar care nu afectează producția și conținutul de ulei.

Parcurgerea și durata fazelor de vegetație la floarea-soarelui sunt puternic influențate de:

  1. soiul sau hibridul cultivat – grupa de precocitate;
  2. regimul hidrotermic;
  3. gradul de aprovizionare a solului cu elemente fertilizante și raportul dintre ele;
  4. textura solului.

Cum se cultivă floarea soarelui?

Floarea-soarelui se cultivă obligatoriu în asolamente de lungă durată în care predomină cerealele păioase (grâul) și porumbul. Având în vedere particularitățile florii-soarelui (consumul mare de apă și elemente nutritive, atacul bolilor, atacul de lupoaie), în majoritatea lor cercetările recomandă cultivarea florii-soarelui în asolament de 4 până la 10 ani.

Floarea-soarelui se poate amplasa în diverse tipuri de asolament, luându-se în calcul și toleranța sau rezistența hibrizilor la atacul unor boli sau la lupoaie. Dacă se cultivă hibrizi cu rezistență la mană și lupoaie, intervalul de revenire pe același sol se reduce de la 6 ani la 4-5 ani sau chiar la 3-4 ani.

Floarea-soarelui dă rezultate bune în asolamente de 6 ani:

  1. leguminoase pentru boabe; 2. cereale păioase; 3. floarea-soarelui; 4. cereale păioase; 5. ; 6. ;
  2. leguminoase pentru boabe + in; 2. cereale păioase; 3. porumb; 4. floarea- soarelui; 5. cereale păioase; 6. porumb;
  3. leguminoase pentru boabe; 2. cereale păioase; 3. sfeclă pentru zahăr porumb; 4. porumb; 5. floarea-soarelui; 6. cereale păioase;
  4. leguminoase pentru boabe; 2. cereale păioase; 3. porumb; 4. floarea- soarelui (pentru hibrizii rezistenţi la mană şi în zone fără atac de lupoaie).
relația dintre rotație, frecvența atacului de mană și producția de semințe de floarea soarelui
relația dintre rotație, frecvența atacului de mană și producția de semințe de floarea-soarelui

Se evită amplasarea florii-soarelui în apropierea solelor cultivate cu cereale păioase, in, soia etc., care se erbicidează cu SDMA, ICEDIN, DICOTEX, BASAGRAN, clorsulfuronureice etc., cu efecte negative asupra plantelor de floarea- soarelui. Cele mai multe cercetări recomandă ca asolamentul pentru floarea-soarelui să nu depășească șase ani. Pentru a preveni atacul unor boli deosebit de păgubitoare, se recomandă ca floarea-soarelui să nu revină pe aceeași solă decât după minim 5 ani. Creșterea ponderii florii-soarelui în structura culturilor (tabelul de mai sus) are ca urmare: reducerea producției; creșterea frecvenței atacului de mană și a altor boli. În cadrul asolamentului, ponderea florii-soarelui nu trebuie să depășească 18%.

Rotația culturilor

În asolament, floarea-soarelui urmează după: cereale păioase, porumb, mazăre, cartofi, in pentru ulei, diverse plante furajere, porumb, siloz sau masă verde. Floarea soarelui NU se cultivă după:

  • sfeclă pentru zahăr, deoarece aceasta are un consum mare de apă, elemente nutritive și are dăunători comuni cu ai florii-soarelui (gărgărița);
  • sorg, iarbă de Sudan și lucernă, care consumă cantități mari de apă din straturile mai profunde ale solului;
  • cânepă și tutun, care sunt sensibile la atacul de lupoaie;
  • fasole, soia, rapiță, muștar, din cauza atacului de putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum);
  • culturi mixte (porumb + fasole sau porumb + floarea-soarelui), din cauza bolilor comune;
  • în monoculturile în care producția este grav afectată de atacul bolilor (mană, putregai alb, pătarea brună a tulpinilor etc.).

Floarea-soarelui revine pe același solă după 5-6 ani. Atunci când se cultivă soiuri cu rezistență mare la mană și alte boli, intervalul de revenire pe aceeași solă se poate reduce la 4 ani.

Fertilizarea

La floarea soarelui nu se pot obține producții economice fără o fertilizare corespunzătoare. Stabilirea sistemului de fertilizare a florii-soarelui se face în funcție de mai mulți factori:

  • producția estimată a se obține;
  • consumul specific (pentru o producție de 3000 kg de semințe și 9000 kg de tulpini, frunze și calatidii se consumă: 170 de kg azot; 80 de kg pentaoxid de fosfor și 260 de kg oxid de potasiu);
  • fertilitatea naturală a solului;
  • planta premergătoare;
  • rezerva de apă în primăvară, la începutul vegetației;
  • particularitățile de nutriție a florii-soarelui (cu excepția primelor faze de vegetație, când trebuie să aibă la dispoziție fosfor ușor accesibil; în rest, fosforul este preluat din compușii mai greu solubili din sol;
  • raportul parte vegetativă – parte generativă; o fertilizare abundentă cu azot favorizează creșterea părților vegetative ale plantei în defavoarea celor generative și a conținutului de ulei.

În nutriția florii soarelui, perioada critică o reprezintă faza de răsărire, formarea primei perechi de frunze adevărate și înflorirea. Floarea soarelui are cerințe mari în ce privește fosforul, solul pe care se amplasează cultura trebuind să conțină minim 50 ppm. În funcție de acesta, se stabilesc dozele de îngrășăminte cu fosfor. Pentru majoritatea zonelor de cultură a florii-soarelui din România, dozele recomandate variază între 60 și 100 kg/ha pentaoxid de fosfor.

  • Îngrășămintele cu potasiu au un rol deosebit de important în procesele de transfer al asimilațiilor și produșilor de sinteză în plante de la frunze la fruct. La nivelul natural de aprovizionare a solului cu potasiu mobil, în țara noastră producțiile la floarea-soarelui nu pot depăși 1500 kg/ha.Dozele de potasiu se stabilesc în funcție de conținutul solului de potasiu mobil și variază între 40 și 80 de kg/ha oxid de potasiu. Ele se aplică sub arătură, o dată cu îngrășămintele cu fosfor. Dozele de îngrășăminte cu azot pentru floarea-soarelui se stabilesc în funcție de indicele de azot (I:N) și recolta estimată (tabelul de mai jos). În mod frecvent, în zonele unde se cultivă floarea soarelui se utilizează 60-110 kg/ha azot. Îngrășămintele cu azot se aplică fracționat: jumătate din doză, sub lucrările de pregătire a patului germinativ, iar restul dozei, o dată cu primele prașile mecanice, dar nu mai târziu de prima decadă a lunii iunie.
  • dozele de azot la floarea soarelui în funcție de indicele de azot și producția estimata
    dozele de azot la floarea-soarelui în funcție de indicele de azot și producția estimata

    Cercetătorii de la Institutul International al Potasiului de la Basel, Elveţia, recomandă pentru România următorul sistem de fertilizare a florii-soarelui (tabelul de mai jos). Nu se aplică azot unilateral și în rapoarte dezechilibrate cu fosforul și potasiul. Aplicarea gunoiului de grajd aduce sporuri însemnate de producție, chiar și atunci când gunoiul se aplică culturilor premergătoare. Gunoiul de grajd pune la dispoziția florii-soarelui elemente nutritive ușor solubile, pe întreaga perioadă de vegetație.

  • dozele de ingrasaminte cu azot, fosfor și potasiu recomandate pentru a fi aplicate la culturile de floarea soarelui în Romania
    dozele de ingrasaminte cu azot, fosfor și potasiu recomandate pentru a fi aplicate la culturile de floarea-soarelui în Romania

    Gunoiul de grajd poate fi valorificat de floarea soarelui chiar la 2-3 ani de la aplicare. Doza este de 20-40 t/ha, încorporat sub arătura de bază. Aceasta dă rezultate bune la floarea-soarelui pe toate tipurile de sol. Microelementele cu bor, molibden și altele au rol important în reglarea unor procese ale metabolismului. La floarea soarelui, în anumite condiții climatice, cum ar fi primăverile umede și reci, lipsa fosforului accesibil în sol, fertilizarea unilaterală sau în doze mari cu azot, duc la fenomene de fitotoxicitate. Se aplică fertilizarea foliară cu îngrășăminte complexe care conțin macro- și microelemente ce asigură sporuri însemnate de recoltă. Se pot aplica la sol 1,2-4,5 kg/ha bor și 0,55-1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75-1,5 kg/ha molibdat de sodiu sau extraradicular pe frunze (4-8 frunze), în soluție de 0,05-0,1% bor (borax). Se elimină astfel efectul de fitotoxicitate a azotului.

    Fertilizarea foliară se face în timpul vegetației (1-2 stropiri) cu: POLYFEED 6-10 kg/ha/stropire – sau NAP 5-10 kg/tratament – sau MAGNISAL 5 kg/ha/ stropire. Fertilizarea foliară se poate aplica concomitent cu tratamentele împotriva bolilor și favorizează atât producția, cât și conținutul de ulei.

  • Lucrările solului pentru cultura de floarea-soarelui

Floarea-soarelui este o plantă cu cerințe ridicate în ce privește lucrările solului. Pentru semănat, solul trebuie să fie:

  • afânat în profunzime, fără hardpan și fără bulgări la suprafață;
  • structurat, cu o porozitate bună, fără buruieni;
  • bine aprovizionat cu apă în stratul superficial (cerealele păioase).

Pregătirea terenului în vederea semănatului se realizează printr-un complex de lucrări ale solului în cadrul unui asolament bine organizat. Floarea-soarelui se cultivă după culturi pentru care s-au făcut lucrări superficiale ale solului. La alegerea sistemului de lucrări ale solului, se are în vedere reducerea cât mai mult posibil a gradului de compactare a solului. Pe soluri compacte, se:

  • reduce porozitatea solului;
  • întârzie răsărirea;
  • micșorează masa de rădăcini;
  • scade producția.

În succesiune, lucrările solului pentru floarea-soarelui sunt:

  • dezmiriștirea, care se execută imediat după recoltarea plantei premergătoare, cu grapa cu discuri, la adâncimea de 10-12 cm; aceasta are un rol important în conservarea apei în sol, în declanșarea și desfășurarea în condiții bune a proceselor microbiologice în sol, în încolțirea, răsărirea și combaterea buruienilor și o repartiție mai bună a îngrășămintelor pe suprafața și pe profilul solului;
  • arătura, care se face la 2-3 săptămâni după lucrarea de dezmiriștire; cu cât arătura se face mai timpuriu, cu atât efectul pozitiv asupra florii-soarelui este mai mare.

Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui se diferențiază în funcție de tipul de sol:

  • pe solurile normale 20-25 cm;
  • pe solurile compacte 25-30 cm;
  • pe solurile ușoare sau pe cele cu strat arabil subțire, pe adâncimea stratului de sol.

Floarea soarelui este mai pretențioasă față de elementele de calitate ale arăturii decât fată de adâncimea la care se face aceasta.  Sistemul de lucrări superficiale ale solului se practică în cadrul unor asolamente bine organizate. Alternanța adâncimii arăturii de la o cultură la alta nu afectează producția de floarea-soarelui. Pregătirea patului germinativ se face prin lucrări care au drept scop realizarea unui sol:

  • fără buruieni;
  • nivelat și așezat;
  • mărunțit până la adâncimea de așezare a semințelor;
  • care conservă apa în stratul superficial.
adancimea de pregatire a patului germinativ la floarea soarelui a - strat de subsol afanat; b - suparafata de asezare a semintelor de floarea soarelui
adancimea de pregatire a patului germinativ la floarea soarelui a – strat de subsol afanat; b – suparafata de asezare a semintelor de floarea-soarelui

Pregătirea patului germinativ se face cu multă atenție, pentru a crea cele mai favorabile condiții pentru semănat, germinarea semințelor, răsărirea uniformă a plantelor de floarea-soarelui și îmbunătățirea eficacității erbicidelor. Lucrările de pregătire a patului germinativ se fac cu cultivatorul (dacă solul este mai tasat sau mai așezat) și combinatorul. Sub lucrările de pregătire a patului germinativ se aplică îngrășămintele cu azot, îngrășămintele complexe și erbicidele. Este bine ca pregătirea patului germinativ să se facă cu agregate complexe, care execută mai multe lucrări la o trecere și nu tasează solul. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se face cu combinatorul, cu 2-3 zile înainte de semănat.

Floarea-soarelui – sămânța și semănatul

Pentru înființarea culturilor de floarea-soarelui, se utilizează numai sămânța certificată F-1, din hibridul zonat. Sămânța trebuie să aibă:

  • puritatea de minim 98%;
  • facultatea germinativă de minim 85%;
  • uniformitate ca mărime şi greutate (să fie calibrată).

Pentru suprafețe mici, sămânța neuniformă de floarea soarelui se poate alege la masă. Prin această lucrare se mărește precizia de semănat și se realizează o densitate cât mai apropiată de densitatea optimă, fără a se mai face lucrarea de rărit. Calibrarea materialului semincer este extrem de importantă pentru a se putea regla corespunzător semănătoarea și a realiza densitatea cerută de tehnologie. Pentru a preveni atacul de boli și dăunători, înainte de semănat, materialul semincer de floarea-soarelui se tratează împotriva atacului cu unul din produsele prezentate în tabelul de mai jos. Pentru prevenirea atacului unor dăunători în sol și după răsărire, sămânța de floarea soarelui se tratează cu insecticide sistemice (tabelul de mai jos).

Când se seamănă -soarelui?

Floarea soarelui se seamănă atunci când în sol, la adâncimea de 5-7 cm, se realizează, mai multe zile consecutiv, temperatura de 7-8 °C. Semănatul la temperaturi în sol mai mici de 7 °C întârzie răsărirea și se poate produce fenomenul de clocire, dacă sămânța nu a fost tratată corespunzător, fenomen cu consecințe negative asupra puterii germinative și a capacității de răsărire. Condițiile de temperatură influențează atât momentul răsăritului, cât și durata semănat-răsărit.

Semănatul prea timpuriu, la temperaturi mai scăzute și umiditate mare în sol, determină o răsărire greoaie, neuniformă, provocând goluri în cultură. Calendaristic, floarea-soarelui se seamănă în intervalul 25 martie-15 aprilie. În zonele cu atac de Phomopsis, semănatul florii-soarelui se face spre sfârșitul perioadei optime. Întârzierea semănatului duce, de cele mai multe ori, la pierderi de producție, ca urmare a reducerii densității plantelor și a condițiilor mai puțin favorabile pentru perioada de înflorit.

principalele produse fungicide utilizate pentru tratarea semintelor de floarea soarelui
principalele produse fungicide utilizate pentru tratarea semințelor de floarea-soarelui
Principalele produse insecticide utilizate pentru tratarea materialului semincer de floarea soarelui
Principalele produse insecticide utilizate pentru tratarea materialului semincer de floarea-soarelui

Densitatea de semănat influențează puternic producția. Ea variază în funcție de mai mulți factori: hibridul cultivat; tipul de cultură: irigat sau neirigat; rezerva de apă la începutul vegetației; rezerva de elemente nutritive din sol. În condiții de tehnologie normală, producția de floarea soarelui este puțin afectată de intervalul de densitate de 28000-60000 plante recoltabile pe ha.

Densitațile la floarea soarelui în funcție de zonă, hibrid, fertilitatea solului și gradul de aprovizionare a solului
Densitățile la floarea-soarelui în funcție de zonă, hibrid, fertilitatea solului și gradul de aprovizionare a solului

Pentru a realiza densități la nivel optim, sămânța trebuie să fie uniformă ca mărime și greutate, iar semănătorile reglate corespunzător. În funcție de hibridul cultivat și de umiditatea din sol, densitatea la floarea soarelui în condițiile din România variază foarte mult (tabelul de mai jos). Pentru țara noastră, la floarea-soarelui se utilizează densități la recoltare de:

  • 40000-50000 de plante pe hectar în culturi neirigate;
  • 45000-55000 de plante pe hectar în culturi irigate.

Pentru a realiza aceste densități, se seamănă cu 10-15% mai multe semințe. Sunt hibrizi care se seamănă la densități de 60000-70000 b.g./ha. Cantitatea de sămânță este de 3,5-5,0 kg/ha.

Care este distanța între rânduri la floarea-soarelui?

Distanța între rânduri este corespunzătoare dotării tehnice pentru întreținere și recoltare: 70 cm. Trebuie știut că distanța între rânduri, de 45-105 cm la aceeași densitate, nu influențează nivelul producției. Adâncimea de semănat este de 4-8 cm și depinde de:

  • umiditatea din sol;
  • textura solului și calitatea patului germinativ;
  • momentul semănatului;
  • calitatea materialului biologic utilizat.

Se seamănă la o adâncime mai mică:

  • la începutul perioadei de semănat;
  • pe soluri cu textură mai grea;
  • pe soluri cu umiditate la nivel optim;
  • cu semințe la care puterea germinativă se situează la limită inferioară (85%).

La adâncime mai mare, se seamănă când:

  • se apropie sfârșitul perioadei optime de semănat;
  • solurile au textură ușoară sau mijlocie;
  • stratul de sol uscat este la suprafață;
  • sămânța are indici de calitate foarte buni.

În toate condițiile, este bine ca sămânța să fie plasată, prin semănat, la nivelul dintre stratul de sol afânat și mai zvântat și cel așezat și umed. Semănatul se face cu semănătorile purtate: SP-4; SPC-6; SPC-8 şi SERO 6 (8).

Cum se îngrijește floarea-soarelui?

În cultura de floarea soarelui, lucrările de îngrijire încep încă înainte de răsărirea plantelor, și anume:

  • grăpatul culturii după semănat pentru nivelarea terenului;
  • combaterea crustei și a buruienilor în curs de răsărire, înainte de răsărit, prin grăpatul culturii, perpendicular pe direcția rândurilor, cu grapa cu colți reglabili sau cu sapa rotativă.

Combaterea buruienilor este o lucrare de mare importanță, floarea soarelui fiind sensibilă la îmburuienare atât la începutul vegetației, cât și spre sfârșitul acesteia. Prevenirea îmburuienării se face prin:

  • încadrarea florii-soarelui într-un asolament corespunzător;
  • respectarea perioadei și a densității de semănat;
  • prășitul mecanic și manual;
  • utilizarea erbicidelor.

În culturile neerbicidate se fac următoarele lucrări:

  • cu sapa rotativă în perioada de semănat-răsărit, când se distrug crusta și buruienile în curs de germinare-răsărire;
  • două-trei prașile mecanice după răsărire.

Prima prașilă mecanică se face la apariția primei perechi de frunze, la adâncimea de 4-6 cm, lăsând o zonă de protecție a rândurilor de 8-10 cm lateral de rând, cu o viteză a agregatului de 3-5 km/h. Cu cât prima prașilă se face mai timpuriu, cu atât efectul asupra plantelor este mai bun. Prașilele 2 și 3 se fac la intervale de 10-15 zile, în funcție de gradul de tasare a solului și de apariția buruienilor, la adâncimea de 6-8 cm, cu o viteză de 7-8 km/h, lăsând de-o parte și de alta a rândului de plante o bandă de protecție de 12-15 cm. Prașilele se suspendă în momentul în care bara cultivatorului atinge vârful plantelor.

Între prima și a doua prașilă mecanică, dacă este cazul, se face o prașilă manuală însoțită de o eventuală rectificare a densității plantelor, dacă este cazul. Combaterea chimică a buruienilor este absolut necesară dacă se dorește să se obțină recolte cu un grad mare de rentabilitate. Produsele erbicide folosite sunt cele din tabelul de mai jos.

Combaterea buruienilor monocotiledonate perene și a celor anuale răsărite în culturile de floarea soarelui se face prin tratamente în timpul vegetației cu produse din tabelul de mai jos, care distrug atât părțile aeriene, cât și cele subterane ale buruienilor. Pentru combaterea monocotiledonatelor perene, erbicidele se aplică când buruienile provenite din rizomi au înălțimea de 15-25 cm, indiferent de faza în care se găsește floarea-soarelui. După aplicarea erbicidelor pentru combaterea costreiului din rizomi, nu se fac prașile între rânduri și pe rând timp de 12-14 zile, pentru a se asigura translocarea erbicidului în părțile subterane (rădăcini și rizomi) și a crea condiții pentru distrugerea acestora. În general, în culturile erbicidate mai sunt necesare 1-2 prașile mecanice.

Combaterea bolilor la floarea-soarelui

În timpul vegetației, floarea soarelui este afectată de o serie de boli care diminuează semnificativ producția și conținutul de ulei în semințe. Cele mai frecvente boli sunt:

  • putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum);
  • mana (Plasmophara helianthi);
  • pătarea brună și frângerea tulpinilor (Phomopsis helianthi);
  • înnegrirea tulpinilor (Phoma macdonaldi);
  • putrezirea coletului (Sclerotinia bataticola);
  • putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea).

Lupta împotriva bolilor se face:

  1. prin mijloace culturale, asolament, rotație și utilizarea unui material semincer de calitate;
  2. pe cale chimică, prin:
    1. tratarea semințelor;
    2. tratamente în cursul vegetației.
Principalele produse de erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor în culturile de floarea soarelui
Principalele produse de erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor în culturile de floarea-soarelui
Principalele produse de erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor în culturile de floarea soarelui 2
Principalele produse de erbicide utilizate pentru combaterea buruienilor în culturile de floarea-soarelui 2
Produsele erbicide, utilizate în culturile de floarea soarelui pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene
Produsele erbicide, utilizate în culturile de floarea-soarelui pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene

Mana (Plasmophafa helianthi) florii-soarelui se întâlnește ca boală în aproape toate zonele de cultură a acestei plante. Pentru prevenirea atacului de mană, se face tratamentul seminței înainte de semănat. Pentru combaterea pătării brune (frângerea tulpinilor) (Phomopsis helianthi), în timpul vegetației se fac tratamente cu produsele din tabelul de mai jos. Se fac 2-3 tratamente în timpul vegetației, după cum urmează: primul tratament – în faza de 4-6 frunze; al doilea tratament – la apariția butonului floral; al treilea tratament – dacă este cazul, înainte de înflorit.

Citește și: Cum se cultivă ardeii în câmp, sere sau solarii

În mod obișnuit, la floarea-soarelui sunt suficiente două tratamente (unul în faza de 4-6 frunze și al doilea înainte de înflorit. Prevenirea atacului de Phomopsis se poate face și prin metode culturale:

  • alegerea epocii optime de semănat pentru ca plantele să răsară rapid și uniform (maximul de sensibilitate al tulpinilor să nu coincidă cu maximul de virulență al agentului patogen);
  • alegerea densității în relație directă cu rezerva de apă din sol și cu nivelul de aprovizionare cu elemente fertilizante Azot.Fosfor.Potasiu;
  • cultivarea de hibrizi cu toleranță sau rezistență la Phomopsis.
Produse fungicide utilizate în timpul vegetației la floarea soarelui pentru prevenirea atacului de Phomopsis helianthi
Produse fungicide utilizate în timpul vegetației la floarea-soarelui pentru prevenirea atacului de Phomopsis helianthi

Pentru combaterea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) și a putregaiului cenușiu (Botrytis tinerea), pe lângă tratamentele aplicate seminței în vegetație se folosesc 1-3 produse din cele redate în tabelul de mai jos. Se fac două tratamente, astfel: primul – la apariția florilor ligulate; al doilea – la 10-15 zile după înflorit.

Cele mai multe produse utilizate au o acțiune complexă, blocând evoluția mai multor agenți patogeni. Prevenirea atacului de putregai alb se face și prin metode preventive:

  • revenirea florii-soarelui pe același teren, dacă a fost infestat cu Sclerotinia, după 6-8 ani;
  • nu se amplasează floarea-soarelui după specii atacate de putregaiul alb și putregaiul cenușiu;
  • se reduce densitatea plantelor la semănat în zonele cu atac frecvent de putregai alb;
  • se cultivă hibrizi cu grad ridicat de rezistență la putregaiul alb.

La fiecare tratament se folosește alt produs.

Combaterea dăunătorilor la floarea-soarelui

Cei mai importanți dăunători ai florii soarelui sunt: viermii sârmă (Agriotis spp.), rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) și afidele.

principalele produse fungicide utilizate la tratamente în timpul vegetației pentru a preveni infecțiile la floarea soarelui cu putregai alb și putregai cenușiu
principalele produse fungicide utilizate la tratamente în timpul vegetației pentru a preveni infecțiile la floarea-soarelui cu putregai alb și putregai cenușiu

Atacul de viermi sârmă (Agriotes sp.) și de rățișoara porumbului se previne prin tratamentul seminței cu produse insecticide sistemice. Afidele atacă, în anii secetoși, chiar din primele faze de vegetație și provoacă:

  • răsucirea frunzelor, reducând suprafața de asimilație;
  • torsionarea primordiilor florale;
  • diminuarea producției de floarea-soarelui.

Acestea se combat prin tratamente cu unul din produsele:

  • ACTARA 25 WG (thiametoxan 259% ) -10 g/ha;
  • FASTAC 10 CE (alfa-cipermetrin 100 g/1) -0,1 1/ha;
  • DECIS 2,5 CE (deltametrin 25 g/1) – 0,15 1/ha;
  • MAVRIK 2F (tau-fluvalinat 240 g – 0,2 1/ha;
  • MOSPILAN 20 SP ( acetamiprid 20%) – 0,08 g/1;
  • CALYPSO 480 SC (tiacloprid 480 g/1) – 0,08 1/ha.

Tratamentul se face la apariția simptomelor de atac și se repetă dacă este cazul. Prevenirea atacului de lupoaie (Orobanche sp.) se face prin:

  • evitarea solelor care au fost infestate cu lupoaie;
  • neamplasarea florii-soarelui după plante sensibile la lupoaie (tutun, cânepă) sau tolerante la aceasta;
  • utilizarea de hibrizi rezistenți la atacul de lupoaie.

Fertilizarea foliară este necesară în special pentru a corecta:

  • carențele de macro- și microelemente;
  • dezechilibrele de nutriție ca urmare a blocării de către anumiți factori a unor elemente fertilizante (fosfor, potasiu, bor, molibden etc.).

Fertilizarea foliară se poate face cu unul din produsele: CROPMAX – 0,5-2,0 1/ha; KRISTALON – 1% în 500 L apă/ha; NITROFOSKA FOLIAR – 2-5 kg/ha; 2-3 tratamente la intervale de 10-14 zile; TOP CROP – 1000 ml/ha/tratament. Fertilizarea foliară extraradiculară influențează pozitiv producția și calitatea florii-soarelui.

Când se recoltează floarea-soarelui?

Recoltarea este o lucrare de mare importanță la cultura de floarea-soarelui. Momentul declanșării recoltatului este legat de maturitatea calatidiului și umiditatea semințelor. Umplerea semințelor s-a încheiat atunci când umiditatea acestora este de 38-40%, iar depunerea substanțelor de rezervă a încetat. La hibrizii cu coacere uniformă, umiditatea semințelor se poate aprecia după culoarea capitulelor. Recoltatul începe atunci când 70-85% din calatidii sunt de culoare brună, iar umiditatea semințelor este de 12-14% și se încheie când umiditatea semințelor ajunge sub 10-11%.

Recoltarea florii-soarelui se face cu combina direct din lan. La combină se fac o serie de adaptări pentru a se evita pierderile:

  • montarea echipamentului de recoltat floarea-soarelui (2,1 RIFS-O);
  • reglarea corespunzătoare a echipamentului și a combinei în funcție de starea lanului;
  • corelarea distanței dintre secțiile echipamentului de recoltat și distanța dintre rândurile de floarea-soarelui;
  • înălțimea de tăiere la 50-100 cm în lanurile cu plante necăzute și 20-50 cm în lanurile cu plante căzute;
  • turația bătătorului este de 400-600 de turații/minut;
  • distanța dintre bătător și contrabătător este de 25-30 mm la intrare și 15-20 mm la ieșire;
  • deplasarea în lan se face cu viteza de 3-5 km/oră;
  • se montează mantaua pe contrabătător, pentru a se evita spargerea și decorticarea achenelor;
  • se înlocuiesc șinele postbătătorului;
  • se montează sitele pentru floarea-soarelui;
  • se montează scutul de protecție sub ventilatorul principal;
  • se reglează turația ventilatorului, pentru ca boabele să nu fie aruncate în pleavă;
  • curentul de aer se dirijează spre fața combinei.

Când maturizarea calatidiilor este neuniformă sau întârziată, se impune dezicarea culturii cu Reglone forte (diguat) 1-3 L/ha sau Glyfogan 480 SC – 3 L/ha; Havarde 25 F – 500 g/ha atunci când 50% din plante au calatidiile galbene și s-au uscat florile ligulate. După tratament, uscarea plantelor are loc în 9-12 zile, când se poate începe recoltatul. Întârzierea recoltatului determină pierderi mari, din cauza scuturării semințelor și atacului păsărilor. În condiții normale, recoltarea florii-soarelui trebuie încheiată până la 10 septembrie în sud și 15 septembrie în vestul țării.

Producțiile realizate la floarea-soarelui în condițiile țării noastre variază între 1500 și 4500 kg/ha. Depozitarea producției de floarea-soarelui se face în funcție de umiditate. La o umiditate a semințelor de floarea-soarelui de peste 14%, uscarea se face cu aer cald la temperatura de 65 °C. La o umiditate a semințelor cuprinsă între 11 și 14% se face o ventilație de uscare cu 100 m³/oră/m³ de semințe, iar la umiditatea de 8-11%, ventilarea de uscare se face cu 10 m³/oră/m³ de semințe.

Cât timp se păstrează floarea-soarelui?

Sămânța cu umiditate mai mare de 8% se depozitează în spații în care se pot face aerarea și răcirea masei de semințe. Sămânța cu umiditatea de până la 8% se depozitează în silozuri sau magazii în straturi înalte, limitate de capacitatea și rezistența construcției. La această umiditate, semințele de floarea-soarelui se pot păstra mai mult de 6 luni dacă temperatura în produs se menține sub 18 °C. Durata de păstrare a semințelor de floarea-soarelui este dată de relația dintre umiditatea semințelor și temperatură.

Durata de păstrare a semințelor de floarea-soarelui în funcție de temperatura și umiditatea lotului
Durata de păstrare a semințelor de floarea-soarelui în funcție de temperatura și umiditatea lotului
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar