Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Corpul uman / Cum a evoluat omul? De la animal la om. Omul se trage din maimuță?

Cum a evoluat omul? De la animal la om. Omul se trage din maimuță?

/
/
/
295 Views

este o adevărată minune a naturii. Corpul omenesc nu s-a ivit din neant, ci s-a format în intervale lungi de timp, dezvoltându-se până la forma și performanța actuale.

Omul se trage din maimuță?

Din secolul al XlX-lea, aceasta a devenit o întrebare importantă. Mulți oameni refuză să-și imagineze că se trag din niște pe care le vedem la grădina zoologică. Din punct de vedere științific însă, această întrebare și-a primit răspunsul cu mult timp în urmă. Omul nu s-a dezvoltat din maimuțe care există și în zilele noastre; nici măcar din maimuțe antropoide precum cimpanzeul sau gorila, care ne sunt cele mai apropiate rude. Maimuțele antropoide și oamenii au, în schimb, un strămoș comun. Această specie a trăit cu aproximativ 7 până la 8 milioane de ani în urmă. La vremea aceea, calea de dezvoltare s-a bifurcat: o ramură a condus spre oamenii preistorici și spre oamenii de azi, cealaltă spre maimuțele antropoide care trăiesc în zilele noastre. Strămoșul comun a dispărut însă.

De ce nu avem blană?

Pentru că strămoșilor noștri din savana africană li s-a făcut prea cald. De regulă, animalele erbivore din savană se odihnesc în timpul prânzului, fiindcă au suficient timp să mănânce când este ceva mai răcoare. Și animalele de pradă se odihnesc, pentru că, după ce au reușit să vâneze, au suficientă , care este mult mai hrănitoare decât hrana vegetală. Strămoșii noștri însă erau obligați să profite de acest timp pentru a vâna sau pentru a aduna fructe. Mersul biped i-a ajutat să suporte mai bine căldura. Doar capul le era bătut de soare și, ca atare, a rămas protejat de păr. Părul a dispărut de pe celelalte părți ale corpului. În schimb, glandele sudorifice ale omului s-au dezvoltat față de cele ale maimuțelor antropoide; transpirația le răcorea corpul.

De ce avem mersul biped?

Astăzi se consideră că o schimbare a climei, petrecută în urmă cu vreo 5 milioane de ani, a constituit cauza mersului nostru biped. Clima a devenit mai uscată, iar savana s-a extins mai ales în Africa de Sud și de Est. Savanele sunt întinderi de ierburi cu arbuști răzleți. Pentru maimuțele antropoide, care trăiau în copaci și se hrăneau în special cu fructe, acest lucru a însemnat că au fost nevoite să parcurgă dis­tanțe mai lungi până la sursele de hrană.

Cercetările au arătat că mersul biped consumă cam cu o treime mai puțin decât alergarea pe patru picioare a cimpanzeilor de astăzi. Mersul vertical a oferit omului preistoric și alte avantaje: își putea descoperi sursele de hrană de la distanțe mai mari, dar își observa mai ușor și concurenții la hrană, cum ar fi leoparzii. În plus, cu ajutorul mâinilor, putea transporta mai multă hrană femeilor și copiilor, era mai puțin vulnerabil în fața animalelor de pradă și, în final, avea șanse mai mari de înmulțire.

Pentru organism, dezvoltarea spre mersul biped a însemnat o schimbare de amploare. Întreaga structură osoasă a trebuit să se adapteze la noua împărțire a masei, îndeosebi craniul, coloana vertebrală, oasele bazinului, genunchii și picioarele, care trebuie să ducă o greutate mai mare.

De când există oameni?

Părerile sunt împărțite în ce privește granița dintre maimuță și om. A fost o evoluție fără întrerupere de la strămoșul-maimuță la omul de astăzi. În mod obișnuit, se consideră că ființele din specia Aus­tralopitecus reprezintă oamenii preistorici. Aceștia au trăit împărțiți în mai multe rase acum aproximativ 3 până la 4 milioane de ani, în Africa de Sud și de Est, și prezentau primele trăsături umane. În primul rând, mergeau în permanență în poziție verticală, dar cu siguranță nu atât de bine și de repede ca noi. Erau și mult mai scunzi și cântăreau mai puțin decât oamenii din ziua de astăzi. Creierul lor nu-l depășea cu mult pe cel al cimpanzeilor. Drept urmare, Africa este numită „leagănul omenirii”. Abia în urmă cu circa 2 milioane de ani au apărut ființe cu un creier remarcabil mai mare, capabile să confecționeze și să folosească unelte.

A existat dintotdeauna doar o specie de oameni?

În timpul evoluției care a condus la omul de astăzi, au conviețuit pe Pământ mai multe specii umanoide. În urmă cu aproximativ 1,6 milioane de ani, au existat simultan chiar cinci sau șase specii. Acestea se deosebeau prin areal, hrana preponderentă și, parțial, prin dimensiunea creierului. Acum aproximativ un milion de ani, dis­păruseră toate aceste specii, în schimb se dezvoltase Homo erectus. Se pare că aceasta a fost prima specie care s-a deplasat bine pe două picioare și era mult mai inteligentă decât strămoșii săi. Având în vedere că și-a început evoluția în urmă cu două milioane de ani și a dispărut acum aproximativ 30 000 de ani, aceasta reprezintă specia umanoidă cu cea mai lungă existență pe Pământ. Mulți cercetători sunt de părere că din aceasta s-a dezvoltat Homo sapiens.

Și din Homo sapiens au conviețuit mai multe forme simultan. Cel mai cunoscut este omul de Heidelberg, de acum aproximativ 500 000 de ani. În urmă cu circa 150 000 de ani, s-a dezvoltat vestitul om de Neandertal. Acesta a dispărut acum vreo 35 000 de ani. Abia de atunci suntem singura specie umanoidă existentă pe Pământ. Mulți cercetători ne numesc Homo sapiens sapiens, pentru a deosebi oamenii de astăzi de cei preistorici, care prezentau foarte multe caracteristici asemănătoare cu ale noastre.

Cum a populat omul Pământul?

În urmă cu două milioane de ani s-a extins specia preistorică Homo erectus din Africa ocupând părți însemnate din Eu­ropa și din Asia, până spre insulele din sud-estul Asiei. Cauza ar putea fi suprapopularea: confecționarea uneltelor de piatră, precum și stăpânirea focului au condus probabil la înmulțirea masivă a lui Homo erectus. Când se epuiza sursa de hrană, pornea la drum sau grupul respectiv se diviza.

A doua colonizare, mai importantă, a Pământului a fost a lui Homo sapiens, deci cea a omului de tipul nostru. Acesta s-a răspândit din estul Africii în Orientul Apropiat și în Europa. Acum vreo 50 000 de ani, oamenii au colonizat și zona sudică a Australiei. Pentru a ajunge în această parte a lumii, era nevoie de bărci sau de plute. Pe atunci se putea ajunge în America pe limba de pământ dintre nord- estul Asiei și Alaska – unde acum se află strâmtoarea Bering. Acum cel puțin 12 000 de ani, oamenii ajunseseră în Țara de Foc, extremul sudic al Americii de Sud. Mai târziu, cu ajutorul unor ambarcațiuni mici, au ajuns în insulele din Pacific.

Culoarea deschisă a pielii, pe care o au oamenii din zonele cu mai puțin soare, reprezintă o adaptare. Melanină, pigmentul protector din piele, nu s-a dezvoltat, deoarece pielea are nevoie de o anumită cantitate de raze solare pentru a produce vitamina D. Dacă oamenii din zonele cu mai puțin soare ar fi avut pielea închisă, ar fi suferit din cauza lipsei de vitamina D.

Oamenii pot fi împărțiți pe rase?

Nici nu-ți poți imagina câtă suferință a produs omenirii ideea că există diferite rase de oameni, care sunt mai mult sau mai puțin „valoroase”. Pe această concepție se bazează întreaga istorie colonială, sclavagismul, dar mai ales ororile nazismului cu lagărele de concentrare, în care erau exterminați cei socotiți drept rasă inferioară. Din păcate, chiar și prin părțile noastre, se întâmplă încă să fie desconsiderați, dezavantajați sau chiar atacați anumiți oameni, doar pentru că au o altă culoare a pielii.

Acest concept de împărțire a oamenilor pe rase este însă greșit. „Studiul raselor” ia în considerare doar aspecte exterioare precum culoarea pielii, forma părului și alte asemenea trăsături. Dacă se cercetează însă și alte caracteristici ale corpului, cum ar fi grupa sangvină, dispare cu desăvârșire împărțirea pe rase. Atunci, diviziunea actuală nu mai are nimic de-a face cu cea clasică.
Surse: Întrebări și răspunsuri. Corpul nostru de Dr. Rainer Kothe
Revista Corpul Omenesc

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar