Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Etajarea naturală a pomilor

/
/
45 Views

În fiecare an, din mugurii existenți cresc lăstari cu frunze, pe care spre sfârșitul perioadei de vegetație se formează un număr mare de noi muguri. În felul acesta, numărul total de muguri în coroana unui pom crește în proporție geometrică. Un fenomen analog se petrece și cu rădăcinile. Cu toate acestea, din numărul mare de muguri, nu toți pot să se dezvolte mai departe în noi lăstari, iar din lăstarii dezvoltați nu toți ating dimensiunile maxime, întrucât aprovizionarea pomilor cu substanțe nutritive nu crește în aceeași proporție în care crește numărul de muguri și pe an ce trece aprovizionarea rămâne tot mai în urmă.

Ce este este etajarea pomilor?

Drept consecință, mulți muguri rămân dorminzi, iar din lăstarii crescuți, cei mai mulți rămân mici, sub formă de rozete, smicele subțiri și scurte sau alte formațiuni fructifere debilitate. La pomii tineri, creșterile cele mai puternice se grupează spre vârful ramurii-mamă. Sub ele, în jos pe axul ramurii, urmează lăstari din ce în ce mai slabi, apoi rozete, iar la bază muguri dorminzi. Întrucât fenomenul acesta se petrece mai mulți ani de-a rândul, rezultă pe axul coroanei, ca și pe ramurile de schelet, o alternanță mai mult sau mai puțin pronunțată de ramuri puternice și ramuri slabe, plus porțiuni, de ax cu mugurii dorminzi. Această așezare naturală a ramurilor în etaj este cunoscută sub numele de etajare sau etajarea naturală a pomilor.

etajarea naturala a ramurilor de schelet la cires
etajarea naturala a ramurilor de schelet la cires

Cea mai pregnantă expresie a acestui fenomen o găsim la conifere, unde numai vârfurile de ramuri poartă muguri bine dezvoltați din care cresc în anul următor noi ramuri și astfel se nasc etaje (verticele) de ramuri. La pomii roditori, etajarea este mai evidentă la cireș, apoi la păr și în general la speciile cu creștere viguroasă (fig. alăturată).

 

La arbustoizi (vișinul arbustoid) și la arbuști (coacăzul și agrișul), lăstarii anuali mai viguroși se grupează spre vârfurile ramurilor-mamă numai în primii ani de viață ai plantei, iar mai târziu lăs­tarii cei mai viguroși cresc din mijlo­cul sau de la baza tulpinilor anuale, astfel încât etajarea la aceste specii este exprimată mai slab. Cauza acestui fel ce comportare a formelor arbustoide și de arbuști constă în viteza mai mare cu care speciile respective parcurg procesul ontogenetic și intrarea lor mai devreme în perioada de reînnoire, prin lăstărire de la colet.

Dat fiind că la unul și același pom creșterile periferice sunt foarte variate ca vigoare și etajarea se va manifesta cu intensități variate. La ramurile cu creșterea slabă se vor observa în anul următor numai câte o prelungire de vigoare redusă. La ramurile puternice vor crește din vârf 3-4 sau chiar 5 ramuri tot puternice, iar între acestea se vor situa toate celelalte ramuri de vigoare mai mică.

În anumiți ani, când din cauza condițiilor nefavorabile creșterile periferice rămân foarte slabe, formarea etajelor în anul următor poate să nu aibă loc. De aceea, numărul de etaje pe axul unei coroane poate fi mai mic decât numărul de ani sau de creșteri anuale de-a lungul axului. Pe de altă parte, nu toate etajele prezintă aceeași dezvoltare. Cele mai puternice ramuri le au etajele inferioare, corespunzătoare perioadei de creștere intensivă, iar pe măsură ce se apropie de vârful axului, dezvoltarea anuală a ramurilor din etaj scade. De-a lungul axului însă se pot întâmpla și alternanțe inversate, după cum anii au fost mai favorabili sau mai defavorabili creșterii. Paralel cu micșorarea vigorii de dezvoltare a ramurilor în etaje, de jos în sus, se micșorează și distanțele de la un etaj la altul.

Citește și: când se taie pomii și de ce este important să tăiem pomii?

Trebuie relevat și faptul că orice etaj format pe axul coroanei va fi mai dezvoltat decât etajele gemene, adică de aceeași vârstă, însă formate pe axul ramurilor de ordinul I, iar acestea vor fi mai dezvoltate decât etajele gemene de pe ramurile de ordinul II ș.a.m.d. Etajarea ramurilor are caracterul unei legi de care trebuie să ținem seama la formarea coroanei, conducând planta în concordanță cu această lege și nu împotriva ei.

Ce este paralelismul morfologic?

Considerate între ele, etajele formate în același an și pe ramuri de același ordin vor prezenta asemănări foarte mari, atât în ce privește numărul de ramuri din etaj, dezvoltarea ramurilor cât și sub raportul unghiurilor de ramificare și oricăror alte elemente de creștere. Această asemănare între părți de plantă sau plante întregi, care se manifestă simultan în condiții identice sau similare, a fost denumită paralelism morfologic. Paralelismul morfologic poate fi observat în pepinieră la puieți, în livezi de toate vârstele, la pomii vecini și chiar la plante izolate, însă crescute în condiții pe cât posibil identice. În practica pomicolă, paralelismul morfologic ajută să se cunoască dinainte modul cum va reacționa pomul sau arbustul la oricare intervenție care se repetă în mod similar la plante de aceeași specie și soi și în condiții similare cu altele, care s-au petrecut mai înainte.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar