Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Coloranți / E 162 Betanina. Ce este betanina. Unde se găsește betanina?

E 162 Betanina. Ce este betanina. Unde se găsește betanina?

/
/
/
233 Views

În sfecla roșie (Beta vulgaris), se găsește un amestec de roșii și galbeni. Acesta este format din betanină, în procentul de 75-95%, cianidină (colorant antocianic) și beta-xantinele (cu structură corotinoidică). Vulgaxantinele (I şi II) sunt de fapt betaxantinele prezente în sfecla roşie. Aditivul are sinonimul Roșu de Sfeclă. Face parte din clasa Betalaine.

Metodele de obținere a colorantului sunt diverse, dar toate se bazează pe solubilitatea sa în apă sau alcool. Aditivul se prezintă sub formă de lichid, pastă, pudră sau solid roșu sau roșu-închis. Pe lângă pigmenții coloranți, sucul sau extractul din sfeclă conține zaharuri) săruri și/sau proteine prezente în mod natural în sfeclă. În unele cazuri, extractul poate fi rafinat pentru eliminarea unei părți din zaharuri, săruri sau din proteine.

Betanina este un colorant foarte sensibil la factorii fizico-chimici, ca de exemplu: la căldură (se colorează în brun), la acțiunea oxigenului şi a SO2 sau la variaţii ale pH-ului. Dintre coloranții roșii, betanina prezintă cea mai mare instabilitate la procesare (sub acțiunea căldurii), când are loc reacția de scindare a betacianinei şi a vulgaxantinei, cu formarea acidului betalamic. La încălzirea şi răcirea soluției care conține betaciane, culoarea se modifică spre violet-purpuriu, deoarece vulgaxantina este mai sensibilă şi se degradează mai uşor, deci tenta galbenă a acesteia se reduce.

Betanina este stabilă în domeniul de pH acid (pH = 3,5). Stabilizarea sa în soluţii se poate face prin adăugarea de antioxidanţi (acid ascorbic, ascorbat de sodiu, cisteină), sau prin formarea de compuşi de incluziune cu caramelul sau cu guma arabică. Stabilitatea culorii în timp mai depinde şi de alţi factori, ca de exemplu, de activitatea apei din produsele în care aditivul se încorporează. La valori ale activității apei (aw) mai mici ca 0,4, viteza de degradare a betacianelor crește foarte mult. Aditivul alimentar conține 0,4% colorant roșu (exprimat în betanină). Se admite, un conținut maxim de 40 mg/kg metale grele exprimate în Pb.

E 162 Care sunt dozele admise în produsele alimentare?

Colorantul este folosit în doze „quantum satis”, pentru colorarea legumelor conservate în oțet, saramură sau ulei (inclusiv uleiul de măsline). În cereale pentru micul dejun, cu aromă de fructe, în doze de 200 mg/kg, separat, sau în combinație cu acid carminic, carmin și antociane. Se mai adaugă în gemuri, jeleuri și marmelade, conform legislației în vigoare, precum și în alte preparate similare din fructe, inclusiv în produse cu un număr scăzut de calorii, în doze „qs”. Tot în doze „qs” și aditivul este utilizat în pateuri, cârnați, supe, băuturi răcoritoare și în iaurturi cu fructe, în scopul colorării acestora.

De ce se adaugă E 162 în alimente?

Este colorantul natural care se obține din materie primă ieftină și care nu necesită o purificare avansată. Se utilizează în scopul restabilirii culorii inițiale a unor produse alimentare, degradată la procesare, depozitare, distribuție etc. Pe lângă faptul că are calităţi tinctoriale, aditivul E 162 se caracterizează și prin valoarea sa nutritivă ridicată, datorită conținutului mare de substanțe minerale de vitamine A, B, B2, PP, C și de zaharoză (în cazul utilizării concentratului și nu a pigmentului pur.)

De asemenea, colorantul se poate utiliza și pentru colorarea unor sortimente de produse alimentare, lipsite de culoare. De exemplu, colorarea unor produse de panificație și patiserie, a băuturilor nealcoolice, a deserturilor pe bază de gelatină, a budincilor etc. Este indicat ca acest aditiv să fie utilizat pentru colorarea cărnii tocate (amestecate cu derivate proteice texturate), recomandată pentru obținerea de hamburger, chiftele, perișoare. La procesarea acestor preparate, culoarea roșie inițială a colorantului se închide, dând alimentului o nuanță brună naturală. Datorită sensibilității sale ridicate la căldură și la variații de pH, aditivul nu poate fi utilizat în scopul colorării altor preparate de carne, în afara celor menționate mai sus, din cauza denaturării culorii sale inițiale.

E 162 Riscuri pentru sănătate

Aditivul E 162 este considerat sigur, dar administrat cu restricție la copiii mici și preșcolari. Are un efect benefic asupra organismului uman. Sucul de sfeclă constituie un adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale și reduce nivelul colesterolului din sânge. Betanina împreună cu celelalte componente ale sucului de sfeclă are un rol important în ameliorarea unor stări toxice ale ficatului, în hepatite, în ciroze hepatice etc. Este de asemenea utilă în afecțiunile gastrointestinale (enterite, colite, boală ulceroasă), având o participare activă în metabolismul proteic.

Surse: Elena O., Aditivii alimentari Necesitate și Risc;
Ultralife, E-urile periculoase;
Gheorghe M., 
Biblia Alimentară;

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.