Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Analiza alimentelor - lucrări de laborator / Duritatea totală a apelor naturale. Cum se determină duritatea apei?

Duritatea totală a apelor naturale. Cum se determină duritatea apei?

/
/
/
134 Views

Duritatea este o proprietate a apelor naturale cauzată de prezenţa în ele a sărurilor solubile de calciu şi magneziu. , cauzată de prezenţa sărurilor de calciu se numeşte duritate de calciu, iar duritatea cauzată de prezenţa sărurilor de magneziu – duritate de magneziu. Conţinutul sumar al acestor ioni reprezintă duritate totală. Duritatea totală poate fi carbonică, condiţionată de prezenţa
hidrogenocarbonaţilor de calciu şi magneziu şi necarbonică în cazul prezenţei în  a sărurilor de calciu şi magneziu cu acizi tari (cel mai frecvent, cu acidul sulfuric). Dat fiind că la fierbere hidrogenocarbonaţii solubili trec în carbonaţii insolubili, care precipită, duritatea carbonică se numeşte duritate temporară. Duritatea apei rămasă după fierbere, se numeşte duritate permanentă.

Duritatea apelor naturale se exprimă în mg-ech/l şi variază în limitele largi. În dependenţă de valoarea durităţii, apele se clasifică astfel:

 În apele hidrogenocarbonate duritatea temporară reprezintă 80% din duritate totală. De cele mai multe ori predomină duritatea de calciu, iar duritatea de magneziu poate atihge 60% în apele cu mineralizare înaltă. Pentru apele de suprafaţă se observă oscilaţii sezoniere ale durităţii. Valorile maximale se observă la sfîrşit de iarnă şi minimale – în perioada revărsării apelor de primăvară. Duritatea apelor subterane variază puţin.

Duritatea apei și sănătatea

Duritatea apelor potabile influenţează şi asupra sănătăţii umane. Este constatată dependenţa inversă dintre duritatea apelor şi patologiile sistemului cardiovascular: cu cît duritatea apei potabile este mai redusă, cu atît mai puternic omul este supus pericolului îmbolnăvirii. Există date ce denotă fenomenul predispunerii organismului uman la bolile de rinichi. Consumul apei cu duritatea mai înaltă de 15 mg-ech/l poate provoca asemenea maladii ca osteoartroza şi osteoparezele. Apa moale, la fel ca şi apa dură, are o influenţă negativă asupra circuitului de substanţe minerale în organism şi contribuie la depunerea sărurilor. Apa moale cu o duritate mai mică de 1,5 mg-ech/l contribuie la îmbolnăviri din cauză că aceasta dizolvă uşor aşa metale grele cu proprietăţi toxice cum sunt: cadmiul, cobaltul, cuprul, nichelul, cromul, manganul.

Savanţii consideră că pentru activitatea vitală normală a organismului uman duritatea apelor potabile trebuie să fie cuprinsă în limitele 1,5 – 7,0 mg-ech/l. Un calcul simplu demonstrează că la o duritate de 1 mg-ech/l apa conţine 20 mg/l calciu şi 12,16 mg/l magneziu. Apa foarte dură sau execiv de moale este inutilizabilă nu numai pentru potabilizare, dar şi pentru deservire tehnică. Săpinul în apa dură nu face spumă,
transformă spălatul rufelor într-o procedură dificilă şi îndelungată, îngreunează fierberea legumelor, conduce la apariţia calcarului pe vase şi în sistemele de apeducte.

Un strat oricît de mic de calcar, depus la fierbere, conduce la pierderi mari de căldură şi la un consumul suplimentar de combustibil. Particulele mici de calcar sînt nu numai impurităţi mecanice, dar devin şi componenţi activi ai apelor
naturale. Ele deteriorează garniturile, contribuind la defectarea aparatelor de uz casnic. Potrivit statisticii savanţilor americani, la o grosime de 1,5 mm de calcar conductibilitatea termică scade cu 15%, la o grosime de 7 mm conductibilitatea scade cu 40%, iar la o grosime de 10 mm schimbul de căldură se reduce cu 50%.

Cum se determină pH-ul apei?

Apa moale contribuie la coroziunea apeductelor din cauza solubilităţii parţiale a materialelor din care sînt construite utilajele.
Metodele de dedurizare a apei se bazează pe precipitarea sărurilor insolubile de calciu şi magneziu prin metode termice şi chimice şi utilizarea schimbătorilor de ioni.

Metodele de determinare a durității apei

Duritatea totală de obicei se determină prin titrare complexometrică. În dependenţă de indicatorul folosit poate fi determinată duritatea totală cu cromogen negru drept indicator, eriocrom negru sau succesiv duritatea de calciu (cu ajutorul murexidului) şi de magneziu (cu eriocrom negru T), sau diferenţa lor. Pentru determinarea durităţii totale proba de apă se titrează cu soluţie de complexon III în mediul bazic în prezenţa de negru de eriocrom T drept indicator. Complexonul III este sarea disodică a acidului etile-diamino-tetraacetic (EDTA). În
timpul determinărilor se menţine pH=10 cu ajutorul soluţiei tampon.

Duritatea apei – Mod de lucru

  • se introduce 50 ml de apă de analizat într-un balon conic;
  • se adaugă 5 ml soluţie tampon;
  • se adaugă cîteva cristale de indicator (negru de eriocrom T);
  • soluţia se agită şi se titrează cu complexonul III (0,05N) pînă cînd culoarea soluţiei trece de la roşu la albastru. Titrarea se efectuiează încet, mai ales la etapa finală.

Calcule

 N – este normalitatea soluţiei de complexon III;
n – este volumul soluţiei de compexon III (ml);
V – este volumul probei de analizat (ml).

În concluzie se notează duritatea determinată şi se apreciază calitatea probei de apă după acest indice.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.