Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Băuturi / Cum se utilizează drojdia de cultură pură la obținerea rachiurilor naturale?

Cum se utilizează drojdia de cultură pură la obținerea rachiurilor naturale?

/
/
/
58 Views

Pe lângă drojdiile sălbatice pe fructe se găsesc și multe alte mi­croorganisme. Acestea se pot înmulți în , dând naștere uneori la substanțe nedorite. Dezvoltarea multora dintre microorganisme este încetinită abia după ce drojdia săl­batică s-a înmulțit și a început să producă și . Substanțele nedorite care au luat naștere până acum și care vor influența calitatea distilatului rămân, evident, în de­coct. Însă dacă imediat după prepa­rarea decoctului se adaugă drojdia de cultură pură conform instucțiunilor de pe pachet, drojdiile vor fi mai numeroase și mai puternice decât celelalte microorganisme, care se vor opri mult mai repede din dezvoltare. În plus, produ­sul de va fi mai curat.

Drojdia de cultură pură este cel mai important element de adăugat în decoct.

Drojdia de cultură pură provoacă de­clanșarea rapidă a fermentației, și este responsabilă pentru o fermentație pură și pentru obținerea unei cantități optime de alcool. Laboratoarele care se ocupă cu creșterea drojdiilor au făcut progrese enorme. Primele drojdii de cultură pură au fost create pentru obținerea unei fermentații rapide, pure. Acum s-au creat drojdii de fer­mentație superioară și inferioară, drojdii care lucrează încet sau repede, care nu influențează aroma sau care o potențează, care pot chiar să producă diverse arome etc. Fără îndoială acest domeniu va mai face încă multe progrese.

Drojdia de cultură pură. Care sunt cele mai bune specii?

  • uscată – praf sau granule
  • Drojdie lichidă
  • Drojdie presată (drojdie de bere)

Drojdia de cultură pură uscată

În prezent, cea mai răspândită formă de drojdie pentru adaos în decoct este drojdia de cultură pură uscată. Pentru a se obține, se usucă drojdia de cultură pură (se extrage apa din ea). Se vinde în ambalaj special de 100 sau 500 g. Pachetele deschise trebuie închise repede la loc și ținute în frigider. Cumpărați pachetul într-o mărime care să nu vă oblige să îl păstrați tot anul. Drojdia uscată ex­piră la trei ani după data fabricației. La cumpărare, verificați data fabricației și data expirării. 1 kg de drojdie uscată conține 20- 25 miliarde drojdii. În condiții proaste de depozitare, acestea vor muri cu timpul.

Drojdia de cultură pură lichidă

Drojdia de cultură pură lichidă nu se mai folosește aproape deloc și nu se mai găsește nici măcar în comerțul de specialitate. V-o mai puteți procura doar de la unele laboratoare sau institute.

Drojdia de cultură pură presată (drojdia de bere)

Cu drojdia de bere se lucrează cel mai bine la scorușe, la ienupere și la rădăcinile de ghințură. Se folosesc 300-500 g per hl decoct. Temperatura decoctului la adăugarea drojdiei trebuie să fie de cca 24° C, pentru că drojdia de bere are nevoie de tem­peraturi mai ridicate decât cea de vin.

Pentru adăugarea drojdiei de cultură pură respectați mereu instruc­țiunile de utilizare! În prezent, cel mai ușor se lucrează cu drojdia us­cată.

Pregătirea și utilizarea drojdiei

Drojdia uscată trebuie „readusă la viață”. Dacă o amestecați cu apă, nu va avea cu ce se hrăni, astfel că amestecul va trebui folosit după 15-10 minute. Dacă o amestecați cu suc de fructe sau cu decoct, concentrația de va fi prea mare. În ambele cazuri regenerarea nu este optimă. Cel mai bine pentru drojdie este să fie dizolvată într-un amestec de apă cu suc de fructe sau apă cu decoct în raport de 1:1. Temperatura trebuie să fie de 35°C (trebuie măsurată). Dacă vreți să fermentați decoctul în mai multe vase, pregătiți o cantitate corespunzătoare de drojdie.

Cum se utilizează drojdia de cultură pură?

Avem de fermentat 5 vase a câte 100 1 pline cu decoct. Se pregătește cantitatea necesară de drojdie (după instrucțiunile de pe pachet). Vrem să adăugăm 1 l de preparat de drojdie în fiecare vas. Într-un recipient corespunzător se toarnă 2,5 l suc de fructe sau decoct, apoi se umple cu apă caldă până la 5 l. Temperatura trebuie să fie de 35°C (măsurați-o). Turnați cantitatea necesară de drojdie și mestecați telul pentru ca să nu se facă cocoloașe. Drojdia va avea substanțe hrănitoare suficient cât pentru a supraviețui ore întregi. Lăsați amestecul să se răcească până la temperatura fructelor (pas important). Separați câte 1 l de amestec pentru fiecare vas și turnați-l porționat în tocător în timp ce preparați decoctul, sau direct în vas, amestecând.

Pașii de mai sus mai pe scurt
  • se pregătește drojdia;
  • 1 parte suc sau decoct de fruct și 1 parte apă – la 35°C;
  • se toarnă drojdia și se amestecă cu telul pentru a nu se for­ma cocoloaşe;
  • se lasă să se odihnească până coboară la temperatura fructelor;

Drojdia rece turnată în apă caldă (35°C) nu pățește nimic rău. Turnarea amestecului cald (35°C) în decoct rece reprezintă șoc pentru drojdie

Dacă respectați aceste instrucțiuni, drojdia va fi într-o stare optimă pentru a declanșa fermentația. Iar o fermentație începută rapid înseamnă sfârșitul microorganismelor nedorite!

Săruri nutritive pentru drojdie

Pentru a se înmulți corect, drojdia are nevoie de compuși ai oxigenului și ai fosforului și de vitamine (în special de vita­mina B). Aceste substanțe sunt insuficiente mai ales la afine, soc, scorușe, porumbe și la măceșe. Și fructele cu semințe, mai ales cele care conțin mult tanin, pot prezenta carențe (de exemplu, perele de must). În lipsa acestor substanțe nutritive necesare drojdiilor, fermentația alcoolică poate fi întârziată sau chiar întreruptă.

Ce cantitate de săruri nutritive se adaugă?

La fructele enumerate, doza este de 30-40 g per hl decoct. Respectați instrucțiunile de utilizare ale fiecărui produs în parte. Cel mai bine este să comandați substanțele nutritive îm­preună cu drojdia. Dacă lucrați cu alte fructe decât cele enumerate mai sus și, în ciuda adaosului de drojdie și respectării temperaturii de fermentație, vă confruntați cu probleme, soluția ar putea fi o ju­mătate din doza recomandată mai sus. Nutritive pentru drojdii sunt și sulfatul de amoniu și fosfat de amoniu primar. Însă sunt și mai greu de obținut.

Amilazele sunt enzime responsabile cu transformarea ami­donului în zahăr care va putea fermenta. Atunci când fructele cu semințe nu sunt suficient de coapte, ele conțin încă amidon. Faceți testul cu iod veți stabili imediat dacă este cazul.

Cum se face testul cu iod (test amidon)?

Picurați puțină soluție de iod pe pulpa fructului. Dacă acesta se colorează în albastru, înseamnă că fructul mai conține amidon, adică nu s-a copt încă bine. Dacă la prepararea decoctului fructele mai conțin încă amidon (test cu iod), puteți adăuga amilaze pentru a obține descompunerea acestuia în zahăr. Respectați instrucțiunile de utilizare!

Poate te interesează și: Care sunt cele 10 porunci pentru a obține un rachiu de calitate?!

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.