Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Care este diferența dintre pomii altoiți și pomii nealtoiți?

/
/
54 Views

Pomii care cresc pe rădăcini proprii sunt de doua categorii: pomi obținuți din sămânță, adică înmulțiți pe cale sexuată și pomi multiplicați pe cale vegetativă, adică proveniți din butași, marcote, drajoni și prin altoire. Din prima categorie fac parte pomii nealtoiți, cum sunt nucii, corcodușii, majoritatea prunilor locali, piersicilor și a zarzarilor s.a. Tot aici intra puieții de portaltoi rezultați din sămânță și semincerii de mar, păr, cireș sălbatic s.a., precum și hibrizii realizați cu scopul obținerii de soiuri noi. Din a doua categorie fac parte toți pomii și arbuștii fructiferi care se obțin prin butășire, marcotaj sau din drajoni. De fapt, mai mult despre aceștia este vorba când se folosește noțiunea de pomi pe rădăcini proprii.

Deosebirea între pomii nealtoiți și pomii altoiți – pomii crescuți din sămânță

Din punct de vedere biologic, pomii crescuți din sămânță prezintă următoarele caractere și însușiri:

  • în dezvoltarea lor trec prin toate stadiile;
  • posedă colet tipic, provenit din embrionul seminței, și țesuturi primare de creștere;
  • prezintă o diferențiere calitativă de-a lungul tulpinii, de la colet și până la vârful ramurilor periferice;
  • în stadiul de maturitate transmit prin semințele lor caracterele soiului la descendenți mai fidel decât pomii altoiți, pentru că la pomii pe rădăcini proprii nu intervine influența portaltoiului sălbatic asupra semințelor.

Fiecare plantă luată izolat, prezintă un individ propriu-zis, pen­tru care avem o singura noțiune de vârstă, respectiv vârsta ontogenetică, adică aceea socotită de la sămânță pana la un moment dat.

Pomi pe rădăcini proprii, obținuți pe cale vegetativă

Pomii pe rădăcini proprii obținuți pe cale vegetativă se deosebesc de pomii obținuți din sămânță și de cei altoiți, prin următoarele caractere și însușiri:

  • în dezvoltarea lor nu trec prin toate stadiile, dacă sunt pro­veniți din butași de tulpină maturi din punct de vedere stadial, în acest caz ei fiind organisme cu o plasticitate foarte redusa;
  • nu au un colet tipic cu țesut primar, iar diferențierea stadială de-a lungul tulpinii este neînsemnată și practic nu se ține seama de ea; toate părțile plantei sunt stadial mature;
  • se pun pe rod mai repede, în comparație cu pomii de vârstă egală, proveniți din sămânță;
  • transmit caracterele lor la descendenți mai fidel decât pomii altoiți, pentru că aici nu intervine influenta portaltoiului.

Vârsta ontogenetică și vârsta condițională a pomilor

Fiecare plantă luata izolat nu reprezinta un individ în sens biologic, ci un individ clonal, la care deosebim doua feluri de vârste: ontogenetică și condițională.

Vârsta ontogenetică este socotită din momentul ieșirii din sămânță a plantei mame, de la care au fost recoltați butașii sau marcotele. Dacă și planta-mamă este provenită din butași, atunci vârsta ontogenetică se socotește de la sămânța originală, oricâte generații vegetative sunt parcurse pană la momentul dat.

Într-o descendență clonală putem avea astfel indivizi de vârste facultative foarte variate, în funcție de anul când s-a făcut butășirea, toți fiind de aceeași vârstă ontogenetică, inclusiv planta. În general, toți indivizii unui clon se aseamănă prin aceea că au aceeași vârstă ontogenetică și zestre ereditară, aceleași cerințe față de condițiile mediului exterior, stare calitativă și grad de maturitate al protoplasmei. Indivizii unui clon pot fi deosebiți în ceea ce privește gradul lor de dezvoltare stadială, după cum inițial au fost recoltați de la vârful, mijlocul sau baza coroanei, de la mijlocul sau baza tulpinii sau din rădăcina plantei-mamă, provenită din sămânță. În acest caz, cerințele lor față de condițiile de viață pot fi puțin deosebite.

Diferența dintre pomii altoiți și cei pe rădăcini proprii din punct de vedere al producției

Din punct de vedere al producției, pomii pe rădăcini proprii, față de cei altoiți pe portaltoi slabi, sunt mai longevivi, mai rezistenți la ger și la secetă, mai viguroși și de obicei mai rezistenți la boli și la insecte. Față de pomii altoiți pe portaltoi mai viguroși, aceștia sunt însă mai slabi. În alte cazuri, un soi altoit crește la început mai viguros decât pe rădăcini proprii, dar cu timpul intervine un dezechilibru, din cauza diferenței de vigoare și pomii altoiți îmbătrânesc mai repede ca cei nealtoiți. Așa se prezintă situația la cireșii altoiți pe mahaleb și la unele soiuri de păr (Duchesse d’Angouleme) altoite pe gutui.

Citește și: cum se cultivă ardeii în câmp?

Cultura pomilor pe rădăcini proprii este desigur mai ieftină, deoarece ea nu necesită altoirea și date fiind, în majoritatea cazurilor, vigoarea și longevitatea pomilor. Ea nu este însă pusă la punct pentru cele mai multe soiuri superioare. Pentru selecție, pomii pe rădăcini proprii sunt cei mai indicați să fie folosiți ca genitori pentru hibriduri sexuate, întrucât numai la acești pomi nu are loc influența portaltoiului sălbatic asupra zigotului, deci asupra viitorului hibrid.

Pomii altoiți

Față de planta-mamă, de la care s-au luat altoii, pomii altoiți prezintă asemănări în ceea ce privește zestrea ereditară și cerințele față de condițiile de mediu exterior, însă se deosebesc de planta-mamă prin lipsa țesuturilor stadial tinere și prin aceea ca indivizii sunt de diferite vârste facultative, după cum au fost altoiți în ani diferiți. Față de pomii pe rădăcini proprii, pomii altoiți prezintă fenomenul influenței reciproce între altoi și portaltoi, influență ce se exercită fiziologic.

Din punct de vedere al producției, pomii altoiți pot fi mai mult sau mai puțin viguroși și longevivi, productivi și rezistenți. Aceștia dau fructe mai bune sau mai rele decât pomii nealtoiți, după cum au fost altoiți pe un portaltoi sau altul și după gradul de afinitate între cei doi componenți.

Cultura pomilor altoiți este mai complicată, mai grea și mai costisitoare, iar în selecție folosirea la hibridarea sexuată a pomilor altoiți pe portaltoi viguroși este cu totul nerecomandabilă. În cultura modernă, pomii altoiți rămân deocamdată forma de cultură aproape exclusivă pentru soiurile superioare, deoarece înmulțirea acestor soiuri prin semințe nu asigură transmiterea fidelă a caracterelor la descendenți, iar metodele de înmulțire vegetativă pentru obținerea de pomi pe rădăcini proprii încă nu sunt puse la punct la toate speciile pomicole.

Citește și: de ce nu se prind pomii fructiferi – 10 greșeli de evitat

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar