Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Alimente / Despre aditivi alimentari sau E-uri

Despre aditivi alimentari sau E-uri

/
/
/
64 Views

Aditivii alimentari au fost utilizați în prepararea și păstrarea alimentelor din cele mai vechi timpuri. În a doua jumătate a secolului XX, odată cu dezvoltarea fără precedent a industriei alimentare, ei au căpătat un rol primordial în procesarea alimentelor. Ceea ce deosebește aditivii alimentari de restul ingredientelor din produsele alimentare este, în primul rând, faptul că ei nu dau valoare nutritivă și valoare energetică alimentelor în care sunt adăugați.

Conform O.M.S. nr. 975/1998, aditivii alimentari sunt substanțe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorării calității acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. 

După Comitetul Științific pentru Alimentație al Parlamentului Europei, aditivul alimentar reprezintă orice substanță care nu este consumată ca aliment în sine și nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nu valoare nutritivă și care se adaugă intenționat cu un scop tehnologic, în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului și stocării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă. Acest termen nu include substanțele adăugate pentru a îmbunătății sau menține calitățile nutritive cum ar fi sarea de bucătărie, substanțele de tratare a apei, pectina conținută în mod natural ca aliment, glutenul, dextrina, plasma sanguină, gelatina, proteina din lapte. Utilizarea aditivilor alimentari trebuie să aibă o justificare că ușurează tehnologia de prelucrare, în special pe linii mecanizate, bine fundamentate, precedată de o demonstrare a inocuității acestora.

Comisia Codex Alimentarius FAO/OMS a stabilit scopul folosirii aditivilor alimentari, ca de exemplu:

  • facilitatea fabricării, ambalării, depozitării și transportului produselor alimentare
  • conservarea valorii nutritive a unui produs alimentar
  • ameliorarea calității de conservare și stabilitatea unui produs alimentar
  • îmbunătățirea caracteristicilor senzoriale

Folosirea aditivilor alimentari nu este justificată când:

  • doza de folosire pune în pericol sănătatea consumatorilor
  • are loc o diminuare a valorii nutritive a produselor
  • se induc în eroare consumatorii
  • se maschează defectele de calitate (alterări sau degradări ale alimentelor) sau greșelile de fabricație
  • se introduc conservanți în conservele sterilizate
  • se folosesc coloranți la lapte, unt, brânzeturi maturate, carne, uleiuri, pâine, conserve de tomate, sucuri naturale, cafea, ceai, sare, condimente, vinuri, miere
  • se folosesc aromatizanți la produse neprelucrate făină, amidon, zahăr, cafea, ceai, vin, fructe deshidratate, conserve sterilizate din fructe și legume etc.

Din păcate aceste efecte s-au constatat la unii aditivi, de aceea prin directivele 94/35, 94/36, 95/2 U.E. s-a restricționat sever dozarea aditivilor în alimente. Pentru a se lucra mai ușor cu aditivi alimentari, U.E. i-a clasificat pe grupe în care fiecare aditiv a primit un cod într-o numerotare alfa-numerică compusă din litera E (de la Europa) urmată de 3 sau 4 cifre. Aditivii alimentari sunt structurați în următoarele grupe:

Conservanți – substanțe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea lor împotriva alterării produse de microorganisme (ex. acidul benzoic și sărurile lui E 210 – E 213 care se folosesc la conservarea fructelor, legumelor, condimentelor, supelor, băuturilor nealcoolice etc.)

Antioxidanți – substanțe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin protejare împotriva oxidării – râncezirea, schimbarea culorii (ex. acidul ascorbic și sărurile lui E 300 – E 303 se aplică la carne și produse din carne, pește și produse din pește, băuturi nealcoolice etc.)

Acidifianți – substanțe care duc la creșterea acidității imprimându-le gustul acru (ex. acidul citric E 330, acidul tartric E 334, acidul lactic E 270, acidul acetic E 260 etc.).

Agenți de gelificare – sunt substanțe care ajută la formarea gelurilor (ex. pectina E 440, agar-agar E406, guma arabică E414, fosfați de K, Ca, Mg).

Agenți de afânare – sunt substanțe care fac să crească volumul alimentelor (ex. carbonat de sodiu E500, carbonat de amoniu – praf de copă E503).

Substanțe de îngroșare – sunt substanțe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare (ex. celuloza și derivații săi E461, E467).

Îndulcitori – sunt alte substanțe decât zahărul, care se utilizează pentru a da gust dulce unor alimente (ex. zaharina E954, ciclamatul de sodiuu E952).

Enzime – folosite în industria alimentară sunt pectinaza și lipaza din Aspergillus niger, tripsina etc.

Aromatizanți – se împart în: substanțe aromate natural, de origine vegetală sau animală și substanțe sintetice, care pot fi identice cu substanțele aromate natural și cu compoziție diferită față de substanțele naturale. Nu se admite folosirea aromatizanților la legume și fructe dshidratate, cafea, ceai, vin etc.

Utilizarea în industria alimentară a unei game cât mai largi de aditivi, preocupă din ce în ce mai mult pe specialiștii din diferite organisme internaționale pentru evaluarea cât mai exactă a relației beneficiu/risc. Riscul utilizării aditivilor este dat de eventualele efecte toxice pe care le-ar putea avea acestea, de aceea s-a stabilit nivelul dozei zilnice (DZA). Nivelul dozei zilnice admisibile (DZA) se poate defini prin:

  • DZA fără rezerve
  • DZA sub rezervă
  • DZA provizorie

Comitetul de experți din cadrul FAO/OMS a stabilit metodologia de estimare a dozei zilnice acceptate pentru un om ADI (acceptable daily intake). Valoarea ADI pentru un om se raportează la greutatea corporală și este dată de cantitatea de aditivi alimentari care poate fi consumată zilnic prin alimente, în întreaga viață, fără a avea riscuri.

Dintre toți aditivii alimentari de pe piață U.E. a admis folosirea a doar 171 aditivi, în timp ce în România se folosesc aproximativ 250 de aditivi cu condiția de a se respecta un anumit dozaj. De exemplu lecitina E 322 nu poate fi folosită decât în cantitate de maxim 5g/L de produs alimentar. Aditivii alimentari nu se acumulează în organism, de aceea uneori contează mai puțin natura substanței, cât mai ales cantitatea în care este folosită. Depășirea cu câteva ordine de mărime a dozei admise pentru unii aditivi alimentari poate fi foarte toxică. În același timp U.E. a cerut să înlocuiască aditivii sintetici cu cei naturali.

Lista aditivilor autorizați este în permanentă schimbare. De-a lungul anilor li s-au atribuit efecte nocive asupra sănătății, care nu au fost cunoscute în momentul autorizării lor și mai târziu au fost scoși de pe liste. În același timp, apar aditivi alimentari noi care sunt autorizați, sunt folosiți în industria alimentară, de aceea avizul sanitar pentru ei este valabil, în România, numai timp de trei ani de la data emiterii. În cadrul perioadei de trei ani poate fi retras dacă se constată că aditivul avizat are efecte negative asupra sănătății sau mediului, necunoscute la data emiterii autorizației folosirii aditivului? (mai pe scurt, se fac experimente pe noi).

Producătorii din industria alimentară nu au voie să folosească aditivi alimentari la întâmplare, ci conform OMS 975/1998, ei trebuie să cunoască aditivii alimentari ce pot fi folosiți pentru grupa de alimente în cauză, doza maximă admisă pentru fiecare și să informeze consumatorii prin menționarea lor pe etichetă.

Pe eticheta fiecărui ambalaj de desfacere (sticlă, borcan, cutie) ce conține un produs cu adaos de aditiv trebuie scris vizibil:

  • denumirea chimică sau codul numeric precedat de grupa din care face parte (conservant chimic, aromatizat, îndulcit sintetic, colorat artificial etc)
  • că produce sau intoleranță
  • comercializarea aditivilor alimentari admiși se face numai în ambalaje originale pe care se menționează compoziția chimică, denumirea chimică a produsului și modul de întrebuințare
  • aditivii folosiți la fabricarea hranei animalelor trebuie să fie avizați de către Ministerul Sănătății deoarece aceștia au implicații în sănătatea organismului uman.

Exemple de aditivi care nu sunt aprobați în anumite țări din U.E.:

  • coloranții E 122 (azorubina) E 132 (indigotina), E 155 (brun HT), E 250 (nitratul de sodiu)
  • îndulcitorii E 420 (sorbitoriu) E 952 (ciclamat)
  • conservant E 211 (benzoat de sodiu) etc.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *