Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Cultura de hrean. Cum se cultivă? Cum/Când se recoltează?

/
/
277 Views

Hreanul se cultivă pentru rădăcinile puternic dezvoltate, cu pulpa albă și gust picant, utilizate drept condiment în arta culi­nară. Hreanul se consumă de obicei în stare proaspătă, ras, alături de rasolul din came, cu cartofi la cuptor, în amestec cu unele salate, cu smântână și la prepararea unor sosuri picante. În unele zone consumul de hrean are loc în amestec cu de albine. Servește la prepararea și conservarea unor murături sau la obținerea prin măcinare, a pudrei condimentare.

Valoarea nutritivă a rădăcinilor este ridicată (56-60 % substanță uscată; 10-17 % glucide; 1,7-2,7 % protide; 70-80 mg vitamina C la 100 g substanță proaspătă; săruri minerale de sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier). Conținutul în peroxidaze, glicozizi sulfuraţi, fitoncide şi uleiuri volatile, determină gustul picant și aroma caracteristică, ca și folosirea hreanului drept conservant, în industria alimentară, la prepararea murăturilor, obținerea pastei de muștar sau în industria farmaceutică. Sunt bine cunoscute efectele terapeutice ale hreanului, pentru care, se recomandă în anemie, inapetență, scorbut, astm, bronșite cronice, gută, reumatism, paralizii, litiază urinară şi altele.

Cultura de hrean – cerințe față de sol, umiditate, căldură și lumină

Hreanul este o plantă rustică cu pretenții reduse față de factorii de vegetație. Rezistent la frig, suportă temperaturi de -20° C și chiar -30° C, iernând în câmp în condiții bune. Puțin pretențios față de lumină, se poate cultiva și în locuri umbrite. Având sistemul radicular profund, hreanul se poate aproviziona cu apă de la adâncimi mai mari, dar lipsa umidității din sol determină ramificarea rădăcinilor care se lignifică, nu mai sunt suculente, au valoarea comercială redusă. Excesul de apă este, de asemenea, dăunător și poate provoca putrezirea rădăcinilor.

Hreanul vegetează bine și dă producții de calitate pe soluri cu textură mijlocie, profunde, bogate în humus, fertilizate cu gunoi de grajd, cu pH-ul cuprins între 6,5 și 7,5. Dă rezultate slabe pe solurile calcaroase sau pe cele prea permeabile, care se usucă ușor. Pe solurile argiloase, rădăcinile se ramifică și se recoltează greu, iar pe cele nisipoase se lemnifică repede și sunt de calitate inferioară.

Cultura de hrean – hreanul?

Alegerea terenului pentru cultura de hrean va urmări evitarea solurilor prea ușoare, prea compacte, acide și cu apa freatică aproape de suprafață. Terenul trebuie să fie nivelat pentru a evita băltirea apei. Bune premergătoare pentru hrean sunt plantele legumicole solano-fructoase, bostănoase, leguminoase, iar după hrean se recomandă plante prășitoare care permit distrugerea fragmentelor de rădăcini rămase în sol la recoltare. Se evită 4-5 ani cultivarea hreanului după el însuși sau după alte legume crucifere.

Pregătirea terenului începe toamna, prin: nivelare, fertilizarea cu 40- 50 t/ha gunoi de grajd și desfundarea la 50-60 cm sau arătura adâncă la 30-40 cm. Primăvara după mărunțire și fertilizarea chimică, se erbicidează cu Treflan 3-4 1/ha sau Fusilade 4 1/ha, iar terenul se modelează în biloane sau brazde înălțate de 94 cm la coronament.

Cum se obțin butașii de hrean?

Pentru înființarea culturilor se folosesc butași obținuți din rădăcinile care nu se valorifică, recomandându-se diferite metode de înmulțire. Pentru suprafețe mici, în gospodăriile familiale, se practică înrădăcinarea prealabilă a butașilor în pepiniere, timp de un an, și plantarea lor în primăvara următoare, sau forțarea rădăcinilor mici și subțiri, în pungi de polietilenă, până la pornirea mugurilor în vegetație. La plantare (martie- aprilie), pe fiecare butaș se lasă un singur mugure.

diferite modalități de obținere a materialului săditor la hrean
Diferite modalități de obținere a materialului de înmulțire la hrean

La detașarea de pe rădăcini, butașii se taie oblic la partea inferioară, pentru orientarea în momentul plantării. Înaintea plantării, la butașii lungi se practică îndepărtarea mugurilor dorminzi mediani lăsându-se doar cei de la extremități. Lucrarea se execută atent, folosind cuțite de lemn sau prin frecare cu mănuși sau cârpe aspre, evitându-se rănirea epidermei.

Când se butașii de hrean?

Plantarea butașilor de hrean la locul definitiv se efectuează primăvara devreme, în martie-aprilie sau toamna târziu. Ultima perioadă este mai avantajoasă, deoarece se elimină păstrarea rădăcinilor peste iarnă reducându-se pierderile de material, iar primăvara pornirea în vegetație este foarte timpurie. Se plantează câte două rânduri de rădăcini pe biloane sau brazde înălțate. În cazul biloanelor, rândurile se vor plasa către creastă, distanțate la  20-25 cm pe cele două pante. Pe brazdele înălțate, se plantează la distanța de 70-80 cm între rânduri, iar între plante pe rând se lasă 60 cm.

vezi aici și alte informații despre cultura de hrean

Butașii de hrean se înfig în sol, în poziție oblică, cu partea superioară la adâncimea de 4-5 cm și cea inferioară la maximum 12-15 cm. Se recomandă drept optimă densitatea de 71.400 pl/ha. Cantitatea de material săditor pentru 1 ha este variabilă cu tipul buta­șilor: 370-400 kg la butașii de 5 cm și 1200-1800 kg la butașii de 10 cm, obținuți din capete de rădăcină.

Cum se îngrijește cultura de hrean?

Lucrările de îngrijire în timpul vegetație constau în: afânarea solului; erbicidarea preemergentă cu Dual 4 kg/ha, Afalon 4 kg/ha; irigarea de 2-3 ori cu norme de udare de 250-300 m³/ha; fertilizarea fazială. Bolile mai frecvente la cultura de hrean sunt: rugina albă (Cystopus candidus), pătarea frun­zelor (Ramularia armoraciae), făinarea (Erysiphe comunis), putregaiul ce­nușiu al rădăcinilor (Botrytis cinerea). Rădăcinile de hrean sunt atacate de gândacul hreanului (Phadeon armoraciae).

Pe suprafețe mici se recomandă efectuarea lucrării de copcit, în vederea obținerii unor rădăcini de calitate. Se execută la sfârșitul lunii iulie, începutul lui august și constă în desfacerea biloanelor și îndepărtarea ra­mificațiilor secundare cu ajutorul unor cuțite curbate sau a unor cazmale foarte bine ascuțite.

Când se recoltează hreanul?

Hreanul se recoltează de obicei toamna târziu, sau pe măsura solici­tărilor, începând din al doilea an de la plantare. Pe suprafețe mari, lucrarea se efectuează semimecanizat, prin dislocarea cu plugul fără cormană sau dislocatorul și scoaterea manuală a rădăcinilor. Pe suprafețe mici, se recoltează cu cazmale sau furci speciale, evitându-se pe cât posibil ruperea sau rănirea rădăcinilor. După recoltare, rădăcinile se curăță de pământ. Se fasonează prin îndepărtarea frunzelor și a ramificațiilor. De asemenea, se pot lega în pachete de 8 bucăți. Rădăcinile de calitate trebuie să fie netede, albe-gălbui, lungi de 20-30 cm și cu un diametru uniform, de circa 2 cm.

Hreanul se valorifică imediat sau se păstrează stratificat în nisip, în pivnițe, silozuri. Producțiile sunt variabile cu vârsta plantației. În al doilea an de cultură de hrean, de pe un hectar se pot obține 15-25 t. Hreanul poate rămâne pe un teren 2-4 ani. După al treilea an, randamentul și calitatea rădăcinilor scad, recomandându-se desființarea culturii.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar