Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Cum se cultivă floarea Dalia? Cum se îngrijește cultura?

/
/
31 Views

Dalia este cunoscută, mai ales, ca plantă pentru ornamen­tarea grădinilor. În ultimii ani dalia a căpătat un loc important în rândul florilor tăiate, situându-se, ca pondere, aproape de gladiolă și garoafa de vară (Chabaud). Deși florile de dalie sunt deosebit de perisabile și au o durată scurtă de păstrare în apă, totuși varietatea și strălucirea coloritului, alcătuirea și mărimea lor, durata de înflorire a plantei, precum și capacitatea ridicată de producție sunt calități incontestabile, care stau la baza extinderii ei în cultură.

Dalia – specii și soiuri

Dahlia variabi/is Desf. este o plantă cu tulpina înaltă până la 2 m, fistuloasă, erbacee, ușor lemnificată la bază și puternic ramificată. Frunzele sunt mari, lobate și penat sectate. Florile se disting prin mărimea capitulului, coloritul lor, forma ligulelor, în funcție de care se cunosc mai multe tipuri de dalii: dalii pompon, dalii cu flori de cactus, dalii cu flori de anemone, dalii decorative. Rădăcinile sunt tuberizate și se folosesc la înmulțire. Soiurile actuale sunt rezultatul încrucișărilor mai multor specii: D. variabilis, D. juarezii, D. imperialis, D. coccinea, D. rosea etc.

Soiurile mai mult solicitate de către cumpărători sunt de tipul „cactus”, la care ligulele sunt tubulare. Înflorirea la dalie se desfășoară eșalonat din iunie până în octombrie. Prelungirea perioadei de producere a florilor, pentru obținerea de flori din mai până în noiembrie, se poate realiza prin protejarea culturii cu folie de polietilenă în etapele friguroase din primăvară și toamnă.

Soiuri de Dalii
Soiuri de Dalii

Dalia – cerințe față de sol, lumină, căldură

Dalia preferă expozițiile însorite, ferite de vânt, și un sol sănătos, nisipo-argilos, bogat în humus. Dalia vegetează și înflorește frumos în regiunile de deal și submontane, cu temperaturi moderate în timpul verii. Dalia suportă călduri le mari din regiunile de șes, cu condiția să i se dea apă frecvent și din abundență, datorită masei vegetative mari, care nu tolerează insuficiența apei. Rădăcinile tuberizate, numite impropriu tuberculi, nu suportă temperaturi sub 0°C, pentru care motiv se conservă în depozite (pivnițe, magazii, sere reci) la temperaturi între 4-9°C.

Materialul săditor

Materialul săditor poate fi obținut prin despărțirea rădăcinilor tuberizate și prin butați. În vederea înmulțirii, rădăcinile de dalia (în limbajul curent sunt numite tuberculi) se scot de la locul de păstrare și se despart cu porțiuni de colet (bază a tulpinii), urmând ca din mugurii care se află în această zonă să pornească lăstarii. Rădăcinile prea mari se reduc la jumătate sau la o treime din volum.

Tăieturile aplicate în zona coletului cu ocazia despărțirii rădăcinilor se execută cu foarte multă atenție pentru a nu se răni mugurii, căutându-se, pe cât posibil, ca secționarea să se plaseze cât mai departe de muguri și să nu-i afecteze în nici un fel. Diviziunile obținute pot fi folosite direct la înființarea plantațiilor sau, mai întâi, să se forțeze în sere, răsadnițe sau încălzite cu gunoi de grajd. Pentru forțarea în sere, plantarea rădăcinilor de dalia se face în ghivece, lădițe sau direct pe parapete, într-un substrat alcătuit din țelină, pământ de frunze și nisip.

Când și cum se dalia?

Același substrat este bun și pentru răsadnițe și solarii încălzite. La plantarea în vederea forțării, rădăcinile se așază unele lângă altele cu coletul orientat în sus. Acoperirea cu pământ se face atât cât coletul să rămână ușor descoperit. Este bine ca înainte de plantare să se aplice dezinfecția cu soluție de Benlate 0,1% şi Micodyfol 0,2%, în care rădăcinile se scufundă timp de 2 ore. Pe timpul forțării, temperatura se menține la 16- 18°C, iar prin udare se asigură ca substratul să fie permanent reavăn. În aceste condiții, forțarea durează circa 3-4 săptămâni, timp în care din muguri cresc lăstari cu lungimea de cel puțin 35 cm.

Forțarea se începe la date diferite, în funcție de locul unde se va efectua cultura. Pentru cultura în solariu, despărțirea rădăcinilor și plantarea în vederea forțării (ghivecele cu diametrul de 10-12 cm sunt mai indicate) se fac în cursul lunii februarie, iar înființarea culturii propriu-zise este posibilă la sfârșitul lunii martie, când temperatura solului atinge valori de 8-10°C. Pentru cultura în câmp, forțarea se începe către sfârșitul lunii martie.

În ultimul timp s-a extins destul de mult producerea materialului săditor din butași. Rădăcinile destinate producerii butașilor se pun la forțat în luna martie, fără să mai fie despărțite, avându-se grijă, însă, ca zona coletului să nu se acopere cu pământ. Din lăstarii care apar se fac butași, care se pun pentru înrădăcinare în păhărele de plastic (cele de înghețată, de pildă, sunt foarte bune), care se umplu cu un substrat de turbă fibroasă și nisip sau perlit. Turba fibroasă poate fi înlocuită cu pământ de frunze semidescompuse. Înrădăcinarea are loc în circa 3 săptămâni, la 18-20°C. Udarea butașilor și a plantelor mamă se realizează prin pulverizare. Plantele obținute din butași permit o desime mai mare a culturii și dau flori de calitate superioară.

dalia?

Dalia se cultivă la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, când a trecut pericolul temperaturilor scăzute. Schemele de plantare sunt prezentate în figura de mai jos. Plantarea se face în gropi în care se pune câte 0,5-1 kg de mraniță. În vederea preveniri atacului de coropișnițe, groapa se prăfuiește cu Lindatox 3. La plantare se are în vedere ca lăstarii să nu fie acoperiți cu pământ, după care se udă ori de câte ori este nevoie, pentru ca solul să se mențină reavăn în permanență. Dacă rădăcinile nu au fost supuse procesului de forțare, iar mugurii din zona coletului sunt numai ușor bombați, stratul de pământ acoperitor nu trebuie să depășească grosimea de 6-8 cm.

Dalia - schema de plantare
Dalia – schema de plantare

Dalia – îngrijirea culturii

Operațiunile de tăiere, cum sunt ciupirea vârfului de creștere, copilirea și bobocirea, sunt lucrări principale de îngrijire în cazul producerii florilor tăiate de dalia. Înlăturarea vârfului de creștere (ciupirea) se aplică la lăstarii rezultați din mugurii situați pe colet și la plantele obținute din butași. Momentul optim este după formarea celei de a 3-a perechi de frunze (unii producători nu efectuează această lucrare la soiurile de talie mai mică și atunci când urmăresc obținerea unei cantități de flori ceva mai devreme). Scopul lucrării este de a se produce ramificarea plantei cât mai de la bază.

Copilirea constă în eliminarea lăstari lor laterali de pe tulpinile florale. Primii copili cresc în partea de sus a lăstarului flori fer, după ce apar mugurii floriferi. Ruperea copililor se execută la 1-3 perechi de frunze de la vârful lăstarului spre bază. Important este ca la cele două perechi de frunze de la baza tulpinii să nu se aplice această lucrare, deoarece, după recoltarea florilor, din copilii bazali se vor dezvolta noile tulpini florale. Este bine ca eliminarea copililor să se facă atunci când încă sunt mici, deci de timpuriu, pentru a nu se consuma inutil din substanțele nutritive, iar rănile produse prin ruperea lor să fie cât mai reduse.

Bobocirea la dalia se referă la îndepărtarea bobocilor laterali, lăsându-se pe lăstar numai cel central pentru a evolua la stadiul de inflorescență deschisă. În cazul când bobocul central nu are o dezvoltare normală (corespunzătoare) se va alege pentru înflorire unul din bobocii laterali. Copilirea și bobocirea sunt cele două lucrări de îngrijire care se execută cu regularitate pe toată perioada de creștere și înflorire a plantei (vara și toamna).

Când se udă dalia?

Dalia se udă des, preferabil direct pe sol și în orele de dimineață sau seară. Dalia este mare consumatoare de apă și hrană datorită masei vegetative bogate și înfloririi abundente. Creșterea vegetativă puternică a plantei și udatul frecvent sunt factorii care impun un număr mare de fertilizări faziale cu minerale și organice. Doza săptămânală de minerale poate fi de 1-1,5 kg/100 m² (uree, complex III). Mranița aplicată ca mulci sau mustul de bălegar diluat cu apa de la irigare, în raport de 1/8-10, dau rezultate deosebit de favorabile.

Pe toată perioada de vegetație și înflorire, solul se menține curat de buruieni și se afânează prin prașile executate bilunar. La dalia se practică mușuroirea plantei la bază, pentru a preveni căderea tulpinilor, înlocuindu-se, astfel, tutoratul la unele soiuri. În urma lucrării de mușuroire de-a lungul rândului se formează bilon, creându-se posibilitatea irigării pe brazde. Aplicarea tutorilor și pali sarea se fac la soiurile cu talia înaltă și la cele ale căror tulpini se dezbină ușor la punctele de inserție. Unii producători practică sistemul de palisare folosind spalieri cu sârmă fixată la înălțimea de 60-80 cm.

Combaterea bolilor și dăunătorilor în cazul culturilor de dalia

Combaterea bolilor și dăunători lor constituie o lucrare pe care nu este bine să o ignorăm în cazul culturilor de dalia. Mozaicul daliei sau viroza (Dahlia virus) se manifestă prin încrețirea frunzelor, pătarea gălbuie de-a lungul nervurilor, inflorescențe mici pe pedunculi scurți. Plantele bolnave se scot și se distrug. Făinarea apare cel mai adesea toamna, sub forma unei pulberi albe pe frunzișul plantei. Se combate prin tratamente cu Topsin 0,2%, Benlate 0,1 %, Fundazol 0,1%. Mucegaiul cenușiu (Bortrytis cinerea) poate să apară pe tuberculi în timpul păstrării și pe lăstari și boboci în cazul supraîngrășării cu azot. Se iau măsuri de aerisire corespunzătoare a depozitului de păstrare, se face prăfuirea rădăcinilor cu Captan, se stropesc plantele din grădină cu Dithane M-45 0,3%, Captan 0,2%, Orthocid 0,2%.

Ofilirea (produsă de Verticillium albo-atrum și Fusarium sp.) face ca în plină perioadă de vegetație plantele să se vestejească și să piară. Pentru prevenirea atacului, înainte de plantare, rădăcinile se țin 2 ore în una din soluțiile: Benlate 0,1%, Topsin 0,1%, Bavistin 0,1%. Aceleași soluții se aplică la baza plantei (0,5-1 L/plantă) la interval de 2 săptămâni, în timpul vegetației și înfloririi.

Păianjenul roșu și cel alb produc pagube însemnate. Plantele atacate au frunzele gofrate, decolorate, cu aspect virotic, care, cu timpul, se usucă. Combaterea se realizează cu Omite 0,1%, Kelthane 0,1 %, Sinoratox 35 CE 0,15%. Afidele și tripșii se combat cu Ultracid 0,1%, Wofatox 0,1%, Decis 0,05%, Nogos 0,1% etc. Coropișnița atacă rădăcinile și lăstarii în primele faze de vegetație. Înainte de plantare se administrează Galithion în doză de 25-30 kg/ha sau Temik 10 G 10 kg/ha. La plantare se face prăfuirea gropii cu Lindatox 3.

Me1cii fără cochi1ie rod frunzele şi bobocii florali în timpul nopţii. Pentru combatere se foloseşte metaldehida, care se presară în jurul plantelor.

Când se recoltează dalia?

Dalia se recoltează la deschiderea completă a inflorescenței, prin tăiere cu briceagul deasupra lăstarilor (copililor) aleși pentru obținerea următoarelor tulpini florale. Florile se recoltează dimineața sau seara. Frunzele de la baza tulpinii florale se înlătură, iar până la valorificare florile se păstrează în vase cu apă. De la o plantă de dalia cultivată direct în câmp se pot obține cel puțin 15-20 de tije florale.

Cum se cultivă dalia în solarii?

Înființarea culturii de dalia în solarii poate începe la sfârșitul lunii martie, după aceleași scheme de plantare recomandate pentru cultura în câmp, folosindu-se rădăcini puse mai întâi la forțat. Protejarea cu folie se asigură până la sfârșitul lunii mai și se reia din octombrie până la 15-20 noiembrie. Uneori este nevoie ca solariul să aibă și o sursă de încălzire, pentru a se putea interveni în caz de temperaturi scăzute. Prin cultivarea daliei în solarii se realizează devansarea înfloririi către sfârșitul primăverii și prelungirea ei în etapa de toamnă, putându-se obține astfel producții de 30-50 de tulpini florale pe plantă.

În cadrul solariilor, dalia poate fi asociată cu culturi legumicole (ceapă verde, varză timpurie) pentru o folosire mai intensivă a spațiului de producție. Distanța între rândurile de dalia se mărește, în acest caz, la 100 cm, iar între ele se intercalează câte un rând de tomate timpurii ori varză timpurie sau câte 4 rânduri de salată, ceapă și alte verdețuri. Culturile asociate eliberează terenul în lunile iunie-iulie, etapă în care dalia formează o masă vegetativă bogată.

În concluzie, dalia constituie una dintre culturile cele mai rentabile. Dalia asigură producții mari și de calitate pe o perioadă de 5-7 luni și, totodată, contribuie la diversificarea sortimentului de flori tăiate pentru perioada de vară-toamnă.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar