Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Băuturi / Cum se obține alcoolul din melasa? Tehnologia de obținere a alcoolului din melasă

Cum se obține alcoolul din melasa? Tehnologia de obținere a alcoolului din melasă

/
/
/
89 Views

Tehnologia alcoolului și a drojdiei

Materii prime utilizate la fabricarea alcoolului și a drojdiei

Industria alcoolului si a drojdiei se bazeaza in principal pe activitatea fermentative a drojdiilor, care transforma glucidele fermentescibile din substrat in alcool etilic ca produs principal de frementatie si respective in biomasa. Cuvantul alcool provine de la cuvantul arab “al- kohol ’’ care inseamna lucrul,  obiectu subtil si este pentru prima oara citat in Europa in secolul al XIII-lea de alchimistul italian Taddeo Aldoretti. Adoptarea cuvantului alcohol, respective alcool este apoi completata de Arnoldo da Villanova in secolul al XIII-lea si intra in uzul alchimistilor in secolul al XIV-lea, prin lucrarile lui Teofrasto Paracelso cu seminificatia de “ finite excelenta “ pentru a fi redusa si pus in folosinta curenta in 1787 de catre Lavoisier in noua sa nomencatura chimica. In secolele XIV- XVI  obtinerea alcoolului devine din ce in ce mai obisnuita si apar o serie de denumiri cum ar fi cele de alcool din vin sau spirit di vino, avand semnificatia partii celei mai subtile a vinului reprezentta prin alcool. In secolul al XVIII-lea se fac primele studii privind formarea alcoolului prin fermentarea plamezilor zaharoase, sfarsitul acestui secol marcand un deosebit progress al cunostintelor despre natura alcoolului, formarea si constitutia sa precum si in privinta controlului sau analitic. Secolul al XVII-lea marcheaza aprofundarea fenomenelor de transformare a amidonului in glucide si apoi a acestora in alcool, un rol deosebit avand vestitul chemist Lavoisier. Studiile effectuate de Fabroni, Thenard, Appert, Gay-Lussac, Cagniari de Latour, Schwan, Turrpin, Liebig si de celebrul Pasteur, in secolul al XIX-lea, cu privire la fermentatia alcoolica, au condus la obtinerea alcoolului pe scara industrial din diferite materii prime.

Tot in secolul al XIX-lea se produce pentru prima oara alcoolul pe cale sintetica sau prin compunerea elementelot obtinute din substante minerale. In present se produc cantitati mari de alcool atat de cale naturala cat sip e cale sintetica. Alcoolul etilic se produce in present pe plan mondial, in cea mai mare parte prin fermentarea plamezilor care contin glucide fermentescibile, cu ajutorul drojdiei. Alcoolul etilic obtinut pe cale biotehnologica mai poarta denumirea de bioalcool, deosebindu-se astfel de alcool etilic de sinteza. Alcool etilic rafinat are multiple utilizari in diferite industrii. In industria alimentara este folosit pentru fabricarea bauturilor alcoolice si a otetului, in industria chimica pentru obtinerea cauciucului sintetic si ca dizolvant, in industria farmaceutica pentru prepararea anumitor substante, iar in medicina ca dezinfectant. Alcoolul absolute, la concentratie de 99.8% volum, se utilizeaza in tarile lipsite de zacaminte petrolifere, drept carburant, in amestec de 20-30% cu benzina careia ii mareste totodata si cifra octanica. In notiunea de drojdii s-a inclus atat drojdia comprimata, folosita in industria panificatiei drept afanator biologic, cat si drojdia furajera, care este utilizata pe scara larga pentru copletarea deficitului de proteine pe plan mondial pentru hrana animalelor.

Materii prime utilizate la fabricarea alcoolului și a drojdiei

In functie de natura substantelor utile pe care la contin, materiile prime folosite la fabricarea alcoolului si a drojdiei se pot clasifica astfel:

Materii prime amidonoase:

  • cereal: porumb , secara, grau, orz, ovaz, sorg, etc;
  • cartofi;
  • radacini si tuberculi de plante tropicale: radacini de manioc, tuberculi de batate;

Materii prime zaharoase:

  • sfecla si trestia de zahar;
  • melasa din sfecla si trestia de zahar;
  • struguri, fructe, tescovine dulci;

    Materii prime celulozice:

  • deseuri din lemn de brad, molid, fag;
  • lesii bisulfitice rezultate de la fabricarea celulozei.

Materii prime care contin inulina si lichenina:

  • tuberculi de topnambur;
  • radacini de cicoare;
  • muschi de lslanda.

Materiile prime perzentate nu epuizeaza totalitatea materiilor prime posibile a fi folosite la fabricarea alcoolului si a drojdiei, se fac cercetari pentru descoparirea de noi surse de materii prime prin care sa se poata obtine in conditii economice alcool si drojdie. In continoare se prezinta numai materiile prime utilizate in fabricile de acool si drojdie din tara noastra. Cele mai ultizate materii prime sunt melasa, cerealele si cartofii.

Melasa

Prin melasa se intelege ultimul reziduu care ramane de la fabricarea zaharului in urma cristalizarii repetate a zaharozei si din care nu se mai poate obtine economic zahar prin cristalizare. In timpul primului razboi mondial, ca urmare a faptului ca cerealele nu mai erau in cantitati suficiente, la fabricarea drojdiei plamezile amidonoase zaharificate au fost inlocuite cu melasa, care aveau un pret mai convenabil si era mai usor de depozitat decat cerealale. In present, in S.U.A., Europa, Australia ca si la noi in tara, melasa este principala materie prima folosita la fabricarea drojdiei de panificatie si in conditii dirijate, 4 g melasa (aproximativ 2 g zaharoza) pot contribui la obtinerea unui gram de drojdie de panificatie.

Caracteristice fizico-chimice.Din punct de vedere fizic, melasa se prezinta ca un lichid vascos, avand o culoare bruna-neagra, cu miros placut de cafea proaspat prajita si cu gust dulce-amarui. Reactia melasiei este, de regula, usor alcalina. Compozitia chimica a melasei variaza in functie de material prima folosita la fabricarea zaharului (sfecla sau trestia de zahar) si de procesul tehnologic aplicat in fabricile de zahar. Melasa din sfecla de zahar are avantajul ca favorizeaza obtinerea unui produs de culoare mai deschisa, in schimb contine betaina ce nu este asimilata de catre drojdie si astfel prin deversarea apelor reziduale creste consumul biochimic de oxigen. De asemenea poate fi deficitara in biotina, vitamina necesara cresterii drojdiilor.

Compozitia chimica si indicia de calitate ai melasei din sfecla de zahar

Indicator de calitate Minim Maxim Optim pentru fabricarea drojdiei Standard

Romania

Substanta uscata, % 71,0 85,0 74,0 min.75,0
Zahar (polarimetric), % 40,0 54,0 46,0 – 50,0 min. 45,0
Zahar invertit, % 9,1 10,0 max. 1,0 max. 1,0
Rafinoza, % 2,5 max. 1,0
Azot total, %

 

0,5 2,1 min. 1,4 min. 1,4
Azot aminic, % 0,1 0,5 min. 0,3 min. 0,4
Cenusa (fara Ca), % 5,0 12,0 max. 7,0 max. 12
Potasiu (K2O), % 2,0 5,0 min. 3,5
Calciu (CaO), %

 

0,1 1,5 max. 1,0
 Biotina, mg/t 30 125 200
SO2(anhidrina sulfuric), % 0,01 0,07 max. 0,05 max. 0,08
Acizi volatili, % 0,5 1,8 max. 1,2 max. 1,2
 Culoare, ml iod 0.1 n la 100ml melasa 2% 0,4 10,0 max. 2,0
Ph 4,9 8,5 6,5 – 8,5 min. 7,0

 Melasa din trestia de zahar este bogata in biotina, in schimb biomasa de drojdie obtinuta are o culoare mai inchisa, incat sunt necesare operatii suplimentare de  spalare. Pentru a asigura un mediu optim de crestere, se pot folosi melase cupajate in care se adauga fosfati, surse de azot, factori de crestere; totusi, la noi in tara se prefera utilizarea melasei din sfecla de zahar la fabricarea drojdiei de panificatie, melasa din trestie de zahar fiind folosita la fabricarea alcoolului. Compozitia chimica a melasei obtinuta la fabricarea zaharlului din sfecla de zahar este  prezentata in tabelul de mai sus. Concentratia in substanta uscata a melasei se exprima in practica in grade Balling (Bllg) sau  Brix (Bx), care reprezinta procente masice de substanta uscata dizolvata.

Glucidele din melasa de sfecla de zahar sunt reprezentate in cea mai mare parte din zaharoza, alaturi de care se mai gasesc cantitati mici de rafinoza si zahar invertit. Un procent mai ridicat de 1% denota contaminarea melasei cu microorganism care produc invertirea zaharozei.

Nezaharul  melasie cuprinde atat substante organice (substante azotoase si neazotoase) cat si saruri minerale.

Substantele azotoase sunt reprezentate in special prin produse de descompunere a proteinelor si in mai mica masura prin proteine macromoleculare. Dintre acestea in calitatea cea mai mare se gaseste betanina, care poate sa ajunga pana la circa 5% fata de melasa. Dintre aminoacizi in cantitatea cea mai mare se afla acidul glutamic.

Cantitatea de substanta azotoase, exprimate sub forma de azot total variaza intre 1,2 si 2,4 din care azotul asimilabil reprezinta 0,4 – 0,6 cantitatea care este insuficienta pentru nutritia drojdiei. Din aceasta cauza, atat la fabricarea alcoolului cat si a drojdiei este absolute necesara adaugarea de saruri de azot sub forma de sulfat de amoniu, fosfat de amoniu, apa amoniacala, uree, s.a.

Substantele neazotoase cuprind: pectine, hemiceluloze si produsele lor de hidroliza si saruri ale acizilor organic. Dintre vitamine sau gasit in melasa din sfecla de zahar, tiamina, piridoxina si acidul pantotenic. Continultul melasie in vitamine prezinta o mare importanta la fabricarea alcoolului si mai ales a drojdiei.

Sarurile minerale se afla in proportie de 6-8% fata de melasa si sunt reprezentate de saruri de K, Na, Ca si Mg ale acizilor carbonic, sulfuric, fosforic, s.a. Continutul in fosfor al melasei este foarte scazut, de aceea in procesul de fabricatie se procedeaza la corectarea continutului in fosfor al melasei prin adaos de superfosfat sau fosfat de amoniu. Melasa contine cantitati suficiente de Ca, in timp ce continutul ei in magneziu este scazut, in special atunci cand se trateaza zemurile pentru purificare cu schimbatori de ioni. Deficitul de magneziu al melasei se corecteaza prin adaos de sulfat de magneziu. In melasa se mai gaseste si dioxid de sulf ce provine din procesul tehnologic de obtinere a zaharului, fiind folosit pentru decolorarea zemurilor de difuziune, cat si nitriti formati prin reducere din nitrati. Prezenta SO2 si nitriti este nedorita deoarece inhiba activitatea drojdiilor. Din acest motiv continutul melaselor in SO2 nu trebuie sa depaseasca 0,008%. Un loc aparte in compozitia melasei il ocupa coloizii  de natura proteica, pectica, melanodinica, care impedica functionarea normal a celulei de drojdie si produc o spuma abundenta, nedorita, in linurile de fermentare. Din aceasta cauza este necesara limpezirea melasei. Melasa mai contine substante colorate, care se compun din melanoidine, melanine, caramel, cat si suspensii formate prin coagularea coloizilor si precipitarea unor saruri anorganice si organice. Compozitia si calitatea melasei difera de la fabrica la fabrica si chiar in cadrul aceeleasi campanii, in raport cu:

  • calitatea sfeclei de zahar;
  • natura solului pe care a fost cultivate sfecla de zahar;
  • cantitatea si calitatea ingrasamintelor aplicate solului;
  • factorii meteorologici si climatic;
  • procesul tehnologic de extractie a zaharului;
  • conditiile de depozitare a melasei.

Compozitia chimica medie a melasei, in principalele microelemente este prezentata in tabelul de mai jos (Oura, 1983)

Compozitia chimica medie a melasei din sfecla de zahar (%)

§  Carbon                        33
§  Azot                     1,5-2
§  Fosfor                      0,03
§  Potasiu                         6
§  Magneziu                      0,025
§  Calciu                         0,3

Vitaminele din melasa sunt reprezentate, in principal, din biotina, acid pantotenic si inozitol. Calitatea melasei, ca materie prima este deosebit de importanta la multiplicarea drojdiei de panificatie. Industrial, se prefera numai utilizarea melasei din sfecla de zahar, care este mai putin contaminate comparative cu melasa din trestia de zahar. In afara de substantele valoroase, melasa poate sa mai contina si substante cu effect inhibator asupra activitatii fiziologice a drojdiilor, formate in procesul de obtinere a melasei. Dintre acestea fac parte:

  • imidodisulfonatul de potasiu, care in cantitati mai mari de 5%, inhiba activitatea drojdiilor. Rezulta din nitriti si sulfiti care ajung in melasa prin activitatea unor bacteria;
  • nitritii prezenti in melasa in concentratie mai mare de 0,02%, inhiba multiplicarea drojdiilor;
  • acidul acetic, acidul butyric, in concentratii mai mari de 0,1 – 1%, inhiba multiplicarea drojdiilor.

Din aceste substante cea mai mare influienta o exercita nitritii rezultati in urma reducerii nitritilor din melasa, sub actinuea bacteriilor denitificatoare. Acestea pot folosi nitriti ca acceptori de hidrogen, in locul oxigenului, in procesul de respiratie. Astfel, se produce reducerea nitratilor pana la azot sau amoniac. Bacteriile denitrificatoare contin enzime induse, ca nitrat- reductaza si nitritreductaza, care realizeaza denitrificarea. La prezenta in mediul a nitratului si oxigenului molecular, denitrificatorii produc respiratia oxigenata a nitritilor si doar la deficit de O2, ele trec la denitrificare. Actiunea daunatoare a nitritilor consta in modificarea morfologiei celulelor, intarzierea respiratiei, inhibarea inmultiri si activitatii fermentative a celulelor de drojdie. Cea mai mare sensibilitate a fost semnalata in faza logaritmica de multiplicare a drojdiilor. La un continut in mediu de numai 0,0005% este inhibata inmugurirea normala a drojdiilor. Continutul  in nitriti de 0,0004% reduce inmultirea drojdiilor de cultura cu 50%, iar in cantitate de 0,02%, inhiba aproape in totalitate crestrerea si inmultirea celulelor, iar o parte din drojdii mor, in primul rand mugurii.

Daca concentratia nitritilor in mediu se micsoreaza de la 0,0037 la 0,001 % in cursul inmultirii drojdiilor, randamentul drojdiei se inbunatateste cu 8-10%, iar de la concentratii de 0,009 la 0,002% cu 17-21%. Rezistenta drojdiei de panificatie este dependenta si de gradul de contaminare a melasei. Melasa are o incacare microbiana ridicata si se considera o melasa buna aceea care contine pana la 12*103 celule/g; cea de calitate inferioara are peste 3*104 celule/g. In mod curent, decadal, se efectueaza analiza fizico-chimica si microbiologica la melasa existent in stoc si care urmeaza a fi utilizata in productie. Analizele microbiologice constau in:

  • determinarea numarului total de bacteria aerobe, mezofile, mediu bullion de carne gelozat, termostatare 48 ore (350), in UFC/g melasa;
  • determinarea numarului de drojdii si mucegaiuri, mediu must de malt agar cu pH= 3,5 ajustat la repartizare, termostatare 3 zile la 250C, in UFC/g melasa;
  • test calitativ de evidentiere a bacteriilor din genul Leuconostoc, specia Leuconostoc mesenteroides prin cultivarea din dilutii decimale in mediu imbogatii de 15% zahar;
  • determinarea numarului de drojdii (osmofile) in mediu cu must de malt si 10% zahar, termostatare 3 zile la 250C, in UCF/g melasa;
  • examen microscopic al coloniilor caracteristice in scopul indentificarii.

Clasificarea apei pentru producerea alcoolului (recomandat de ONU)

Indicatori Unitati de masura                            Clasificarea apei  
Excelenta Foarte buna Potrivita Satisfacatoare
Oxigen mg/l O2 0 1,5 2,5 3,0
Materii dizolvante mg/l 263 453 750 800
Calciu mg/l 135 143 196 118
Magneziu mg/l 15 40 51 71
Fier ca Fe2O3 mg/l 2 8 8 10
Sulfati mg/l 3 35 90 100
Cloruri mg/l urme 13 42 88
Nitrati mg/l 0 urme 80
Nitriti mg/l 0 0 9
Amoniu mg/l 0 0 0
Duritate totala mg/l 10,2 14,2 19 19,4
Numar bacterii mg/l 60 750 800 46000
                                  Necesarul de apa: 3-3,6 m3/t cereal sau melasa

 Tehnologia fabricării alcoolului din melasa

Fabricarea alcoolului din melasa se desfasoara dupa numeroase scheme tehologice. Una dintre aceste scheme tehonologice de obtinere a alcoolului din melasa o va fi prezenta in continoare.

alcoolul din melasa

Obtinerea plamezilor fermentate din melasa cuprinde trei etape principale:

  • pregatirea melasei pentru fermentare;
  • pregatirea drojdiei pentru fermentare;
  • fermenatarea plamezii principale;

Receptia melasei consta in verificarea greutatii melasei inscrise in actul de transport de catre fabrica de zahar furnizoare. Pentru receptia calitativa se urmareste asigurarea aprovizionarii fabricii cu melasa de buna calitate. Principalele analize la care este supusa melasa la receptive sunt urmatoarele: aspectul, mirosul, consistent, culoarea, pH, continutul de substanta uscata, densitatea, continutul de zahar total si zahar invertit, aciditatea volatile, nitriti si numarul de microorganism dintr-un gram de melasa. Pentru reglementare modului de plata al melasei s-a stabilit un nivel de referinta al continutului de zahar. Astfel, pretul unei tone de melasa este fixat pentru un continut de referinta de 50% zaharoza. Depozitarea melasei se realizeaza in rezervoare metalice de capacitate cuprinsa intre 500-2000 tone. Pentru a mari fluiditatea melasei se utilizeaza abur, atat pentru descarcarea in cisterene, cat si pentru alimentarea fabricii cu melasa din rezervoarele de depozitare. Din jumatate in jumatate de metro, pe toata inaltimea, rezervorul de depozitare este prevazut cu robinete pentru lucrarea probelor de melasa, probe care se preleveaza decadal. In timpul depozitarii, in masa de melasa pot avea loc fenomene de degradare, datorita unor procese chimice si biochimice. Intensitatea cu care se produc aceste peocese depinde, pe de o parte, gradul de contaminare microbiana si de compozitia melasei, iar de pe alta parte de conditiile de depozitare.

In cazul depozitarii indelungate a melasei, datorita proceselor biochimice care au loc, apar urmatoarele fenomene:

  • scaderea continutului in substanta uscata si a cantitatii de zahar din melasa;
  • cresterea aciditatii si a cantitatii de zahar invertit.

Aceste fenomene sunt inerente, chiar si in cazul melaselor normale, care la o depozitare in conditii corespunzatoare, dupa o perioada de trei luni, pierd circa 0,5% din masa intiala. Pentru prevenirea pierderilor anormal, in timpul pastrarii melasei, trebuie sa se respecte urmatoarele conditii de depozitare:

  • in rezervorul de depozitare trebuie sa se introduca numai melasa de calitate corespunzatoare;
  • melasa trebuie sa fie depozitata in rezervoare inchise, curatate si dezinfectate;
  • trebuie sa se evite diluarea melasei cu apa provenit din precipitatii, deoarece la o concentratie scazuta in substanta uscata (sub 700Bx) incep fenomenele de fermentatie;
  • in timpul lunilor cu temperatura ridicata trebuie sa se urmareasca temperature in rezervor, astfel incat aceasta sa nu depaseasca 400C;
  • laboratorul fabricii trebuie sa efectueze decadal controlul temperaturii, controlul fizico-chimic si lunar controlul microbiologic al melasei.

Depozitarea melasei.

Melasa se depoziteaza in rezervoare metalice de capacitate cuprinsa intre 500-2000 tone. Melasa este descarcata intr-o cistern unde este incalzita cu abur direct prin conducta de abur. Cand melasa a devenit suficient de fluida, se deschide ventilatorul de pe racordul de golire. Prin o alta conducta,  melasa ajunge in rezervorul de descarcare, care este amplasat sub nivelul solului. O pompa, care poate fi cu roti dintate  sau cu piston, absoarbe melasa din rezervor si, prin o alta conducat, o refulseaza pe la partea superioara, in rezervorul de ultimul rezervor de depozitare. Melasa este scoasa din rezervorul de depozitare prin ultima conducta si, cu aceeasi pompa este recirculata sau prin ultimul record este pompata in rezervorul din fabrica. In timp de iarna, cand vascozitatea melasei este mare, pentru a usura scurgerea acesteaia din rezervorul de depozitare se incalzeste cu abur indirect, prin serpentina 12, montata in dreptul orificiului de golire. Rezervorul de descarcare are capacitatea de 35-40 m3, pentru a asigura golirea complete a doua cistern de melasa. La inceputul campaniei, inainte de introducerea melasei, rezervorul trebuie spalat si dezinfectat. In timpul depozitarii melasei, capacul de la partea superioara a rezervorului trebuie sa fie inchise, pentru a nu permite patrunderea apei din precipitatii in melasa. Pentru masurarea volumului de melasa, rezervorul de depozitare este prevazut cu o rigla gradara, montata vertical in exterior. Pe aceasta gliseaza un cursor indicator, care este pus in legatura printr-un cablu multifilar cu plutitor. Rigla gradate este marcata in centimetri, incepand de la partea superioara spre baza rezervorului. Cand rezervorul de depozitare este plin, cursorul se gaseste la baza rezervorului. Din jumatate in jumatate de metru, pe toata inaltimea, rezervorul de depozitare este prevazut cu robinete pentru luarea probelor de melasa.

Pregatirea melasei  in vederea fermentatiei

Pregatirea melasei in vederea fermentatiei cuprinde urmatoarele operatii necesare pentru transformarea melasei intr-un mediu fermentescibil de catre drojdie:

  • diluare
  • neutralizare si acidulare;
  • adaugarea substantelor nutritive;
  • limpezirea melasei.

Melasa din rezervorul de depozitare exterior, este pompata in rezervorul tampon amplasat la nivelul cel mai sus al sectiei. Apoi trece in continoare prin curgere libera in rezervor montat pe cantar pentru stabilirea cantitatii de melasa prelucrata. De aici se separa melasa pentru prefermentare, care este diluata, acidulate, corijata cu substante nutritive si limpezita in vasele 4 si 5 si melasa pentru fermentare care este diluata in vasele 6 si 7 si apoi trece direct la fermentare fara alte operatii pregatitoare.

Diluarea melasei

Melasa ca atare este foarte vascoasa si are un continut ridicat de zahar. In aceste conditii, drojdiile nu pot transforma zaharul in alcool si dioxid de carbon. Pentru a realize concentratia optima de zahar pentru drojdii si pentru a mari fluiditatea melasei acestea se dilueaza cu apa potabila. De obicei, in fabricile de alcool de melasa se lucreaza cu doua plamezi:

  • plamada pentru prefementare de 12-160Bllg;
  • plamada pentru fermentare de 30-340

In practica, melasa pentru prefermetare si pentru fermentare se dilueaza mai intai la circa 600Bllg in vasele prevazute cu un racord pentru apa de diluare si cu un barbotor de 8 prin care se introduce aer comprimat pentru omogenizare sau abur de sterilizare. Inainte de melasa se introduce in vase apa in cantitatea necesara pentru a se ajunge la 600Bllg si apoi se introduce melasa sub aerare pentru o amestecare cat mai buna cu apa. In vasul destinat melasei pentru prefermentare se face in continuare acidularea melasei cu acid sulfuric, adaugarea de substante nutritive, dupa care melasa este trecuta in alt vas, diluata in continoare pana la 12-160Bllg si limpezita. Melasa pentru fermentare de 600Bllg din urmatorul vas trece in altul unde se face in continoare diluarea cu apa pana la 30-340Bllg, limpezirea si apoi se trece la fermentare. In practica industrial, gradul de diluare al melasei se determina cu ajutorul zaharometrului Balling. Diluarea melasei de 600Bllg pana la concentratiile necesare pentru prefermentare si fermentare se poate face cu ajutorul unor eprubete e diluare montate pe conductele de melasa, formate dintr-o teava cu diafragme in care intra pe la capat melasa si lateral apa si eventual substante nutritive. Prin reglarea debitului de alimentare cu melasa si apa se poate realize concentratia dorita a melasei diluate, iar prin dispunerea excentrica a orificiilor diafragmelor se asigura o omogenizare cu apa.

Neutralizarea si acidularea melasei

Datorita receptiei usor alcaline a melasei este necesara neutralizarea si acidularea acesteia pana la pH-ul de fermentatie de 4,5-5, uneori chiar la un pH mai scazut. Acestea operatie se executa in practica prin adaugarea de acid sulfuric, realizandu-se astfel:

  • un pH optim pentru activarea drojdiilor;
  • acidul sulfuric in exces contribuie la limpezirea melasei, determinand depunerea suspensiilor fine;
  • acidul sulfuric are rol de antiseptic, drojdiile fiind rezistente la pH-uri scazute, la care alte mocroorganisme nu rezista;
  • acidul sulfuric descompune nitritii si sulfitii care sunt substante inhibitoare pentru drojdii.

Consumul de acid sulfuric total pentru neutralizare si acidulare este de 2-7 litri acid sulfuric concentrate pe tona de melasa. Prin folosirea de antiseptic la fermentare se poate reduce cantitatea de acid sulfuric care este corosiv si se manipuleaza greu.

Adaugarea  substantelor nutritive

Pentru compresarea deficitului de azot asimilabil al melasei se pot folosi sulfatul de amoniu, ingrasamant complex, ammoniac sau uree, care se adauga in proportie de circa 0,1% azot fata de melasa. Necesarul de fosfor se poate asigura prina adaos de superfosfat de calciu sau ingrasamat complex in doza de circa 0,2% P2O5  fata de melasa. In unele cazuri se adauga si Mg sub forma de sulfat de magneziu in proportie de 0,2-0,8% MgSO4  fata de melasa. Substantele nutritive se adauga sub agitare ca solutie limpede obtinuta prin dizolvare sau sedimentare, numai in melasa pentru prefermentarea calculandu-se insa fata de intreaga cantitate de melasa utilizata in procesul tehnologic.

Limpezirea si sterilizarea melasei

Melasa acidulate si imbogatita in substante nutritive este supusa in continoare operatie de limpezire, prin depunerea coloizilor care au fost adusi la punctul izoelectric si precipitate prin adagurea acidului sulfuric. Astfel, ionii de hydrogen ai acidului sulfuric neutralizeaza sarcinile positive ale coloizilor favorizand procesul de limpezire.

Limpezirea cu acizi a melasei se poate realize prin doua procedee:

  • procedeul la rece;
  • procedeul la cald.

Procesul de limpezire la rece de foloseste pentru melasele cu compozitie normal si decurg astfel: melasa acidulate si corecatat cu substante nutritive, diluata la 12-160Bllg, este lasata sa se limpezeasca prin sedimentarea suspensiilor si coloizilr precipitate timp de 12-20 ore la rece, decantandu-se melasa limpede deasupra, care este trecuta la prefermentare. Limpezirea la cald a melasei este cea mai raspandita metoda de limpezire intrucat se realizeaza concomitant si un effect de pasterurizare a melasei cat si indepartarea unor substante daunatoare drojdiilor. In acest scop, melasa diluata se incalzeste pana la fierbere prin barbotare de abur, dupa care este lasata se se limpezeasca timp de 8-12 ore la temperaturi de 70-900C. Pentru limpezirea melasei se mai pot folosi procedeele de cleire prin adaugare de bentonita, s.a. Melasele puternic contaminate se sterilizeaza timp de o ora prin fierberea cu un adaos mai mare de acid sulfuric si sub agitare. Pentru oxidarea nitritiilor si sulfitiilor se poate adauga si clorura de var in cantitate de 0,6-0,9 clor active/tona de melasa. Pentru limpezirea melasei se pot ultiliza si separatoare centrifugal, realizandu-se o productivitate mult mai mare, spatiu redus, fiind usor de deservit. Ele insa nu pot inlocui metoda de limpezire in mediu acid la cald, mai ales in cazule melaselor defecte. Cantitatea de sediment rezultata dupa limpezirea melaselor normale este de 0,3-0,5%. Limpezirea melasei pentru pregatirea drojdiei si prefermentare este absolute necesara, deoarece suspensiile fine se depun pe membrane celulei de drojdie impedicand patrunderea zaharului si a celorlalte substante nutritive in celula, unde are loc fermentatia.

Pregatirea drojdiilor pentru fermentarea plamezilor din melasa

La fabricarea alcoolului din diferite materii prime, principalul obiectiv urmarit este obtinerea de randamente superioare in alcool. Printre factorii de care depinde calitatea alcoolului si randamentul in alcool, alaturi de calitatea materiei prime alegerea si respectarea celui mai adecvat proces tehnologic, un rol deosebit il are drojdia ultilizata la fermentarea plamezilor. Pentru fermentare in conditii industrial se ultilizeaza tulpini din speciile Saccharomyces cerevisiae, Schizosaccharomyces pombe si Kluyveromyces sp. Criteriile de caracterizare si selectionare a drojdiilor pentru fabricarea alcoolului sunt:

  • capacitatea de fermentare;
  • viteza de fermentare;
  • toleranta de alcool;
  • osmotoleranta;
  • capacitatea de formare a produsilor secundari de fermentatie;
  • rezistenta fata de conservanti;
  • rezistenta fata de produsele elaborate de microbiota de contaminare.

Pentru realizarea de randamente superioare s-a impus obtinerea de mutant pentru ultilizarea de agenti chimici. Aceste tulpini contin AND modificat mitochondrial si este inhibata productia de enzyme necesare pentru metabolismul aerob. In industria alcoolului, ca si in industria berii, se lucreaza cu culture pure de drojdii, obtinute plecand de la o singura celula de drojdie, care se multiplica in conditii sterile in trei faze:

  • faza de laborator;
  • faza de sectia de culturi pure;
  • prefermenarea melasei, obtinundu-se in final o cantitate suficienta de plamada de drojdie necesara pentru insamantarea plamezii principale.

Activarea fermentative a drojdiei este influentata, in timpul multiplicarii in fabrica, de urmatorii factori:

  • compozitia plamezii, care trebuie sa asigure necesarul de substante nutritive pentru drojdie (glucide, aminoacizi, substante minerale, vitamine);
  • compozitia plamezii;
  • Temperatura optima este de 30-350C, in practica insa fermentarea se conduce la temperature mai scazute de 28-300C, datorita pericolului de contaminare cu microorganism straine;
  • pH-ul plamezii – optim pentru activarea drojdiilor este cuprins intre 4,5 si 5,5;
  • alcoolul acumulat in plamada in cantitatea peste 4-5% incetineste multiplicarea drojdiei, in timp ce activitatea fermentative a drojdiei poate avea un loc pana la concentratii ridicate in alcool de 15% sau chiar mai mult in functie de drojdia utilizata;
  • microorganismele de contaminare sunt daunatoare atat pentru consumul de zahar, pentru metabolismul lor propiu, determinand astfel scaderea randamentului in acool, cat si prin produsele de metabolism toxice pentru drojdie pe care le formeaza.

Muliplicarea drojdiei in laborator

Se urmareste obtinerea in laborator a unor culture de cellule cat mai omogene, in ceea ce priveste metabolismul, randamentul, viteza de  inmultire, capacitatea de reproducere si calitatea produsului finit. Inmultirea culturilor se efectueaza treptat, primele faze realizandu-se in laborator si in continoare, in statia de culture pure a producatorului de drojdie de panificatie. Mentinerea puritatii se realizeaza prin izolarea de celule individuale din culture ce s-au comportat bine, din probe preluate din ultima faza de multiplicare. Pentru izolarea de celule se practica, in functie de mediul nutritive, metode cu substract lichid (Lindner si Hansen) si metode cu substrat solid (Koch si Hansen). Dupa izolare se trece la verificarea puritatii culturilor isolate, visual cu ajutorul microscopului si prin insamantari pe suprafata mediului nutritive, soldificat in placi Petri. Prin controlul visual al eprubetei, se poate observa uniformitatea cresterii si prezenta indicatorilor morfologici caracteristici pentru specia izolata. Prin control microscopic, in preparate umede se observa forma celulelor si absenta microorganismelor de contaminare. Inainte de a fi introdusa in fabricatie, cultura pura de laborator se analizeaza si din punct de vedere al aspectului, a numarului de celule moarte, pentru a avea siguranta ca este corespunzatoare. Drojdia pura trebuie sa fie sedimentara intr-un strat compact pe fundul vasului; cand drojdia este raspandita in masa lichidului si aglomerata in flacoane vizibile, denota faptul ca mediul de cultura a fost contaminat. Celulele de drojdie moarte se indentifica cu ajutorul metodei de colorare cu solutie de albastru de metilen.

Multiplicarea drojdiei in sectia de culturi pure

In scopul acumularii cantitatii de drojdie necesara pentru prefermentare si fermentarea melasei, cultura pura de laborator se multiplica in continoare in sectia de culturi pure a fabricii in vase speciale de multiplicare. In fabricile de alcool din melasa multiplicarea drojdiei se realizeaza in doua faze. Vasul pentru faza I este in forma cilindrica, construit din cupru sau otel inoxidabil si are capacitatea de 100 litri. Capacul cuprinde doua suruburi de corpul cilindric al vasului fiind demontabila pentru a permite curatarea si spalarea in interior. Pe capac se afla racordul pentru introducerea de apa calda din conducta, sau de apa rece din alta conducta. Melasa diluata se introduce prin urmatorul racord iar aerul prin un alt racord, prevazut cu un filtru de aer. Cultura pura de drojdie din laborator se introduce prin racord care se inchide cu un capac cu filet. Racirea vasului se realizeaza prin serpentine exterioara, perforate, orificiile find orientate spre peretii vasului. Apa de racier este colectata de jgheab si eliminate la canal sau recuperata prin racord. Aerul este distilat in mediul din vas prin conducta perforate. Aburul pentru sterilizarea vasului sau a mediului se introduce pe la baza vasului prin racord, care are legatura cu un alt racord, prin care se goleste vasul. Dioxidul de carbon format in timpul ferementari se elimina prin ultima conducta, care patrunde intr-un vas cu apa. Temperatura din interiorul vasului se urmareste cu un termometru introdus in tub. Nivelul plamezii din vas se urmareste prin vizor. Probele de plamada se preleveaza prin robinet. In raport cu capacitatea fabricii de alcool, vasele din prima faza de multiplicare pot fi in numar de doua sau trei. Vasele din faza a II-a de multiplicare sunt de constructie asemanatoare, dar au o capacitatea de 10 ori mai mare (1000 litri) si mai sunt prevazute cu racordul pentru introducerea drojdiilor din prima faza si serpentine interioara de racirea a vasului. Numarul vaselor de multiplicare a drojdiilor din a doua faza trebuie sa fie identic cu cel al vaselor din prima faza. Principalii parametric ai procesului tehnologic pentru cele doua faze sunt prezentate in table.

Parametrii procesului tehnologic de multiplicare a drojdiilor

Parametrul tehnologic Faza I de multiplicare Faza a II-a de multiplicare
Concentratia intiala a plamezii, in 0Bllg        14-15        15 – 16
pH initial       4,4 – 4,6        4,4 – 4,6
Temperatura de multiplicare, in ore        30 – 32        30 – 32
Durata de multiplicare, in ore        12 – 14         7 – 8
Concentratia finala a plamezii, in 0Bllg          6 – 7        5,5 – 6,5
pH final        4,0 –  4,2        4,0 – 4,2

 Prefermentarea plamezilor din melasa

Pentru obtinerea unei cantitati mari de drojdie, in vederea insamanatrii plamezii principale de melasa, este necesar ca drojdia sa de multiplice in continoare pan ace se ajunge la o cantitate de plamada de drojdie reprezentand 35-50% din plamada principală. Deoarece in aceasta ultima etapa de multiplicare a drojdiei o cantitate importanta de zahar se transforma in alcool etilic, ea poarta denumirea de prefermentare. Prefermentarea plamezilor din melasa se poate realize in doua moduri:

  • prefermentare discontinua;
  • prefermentare continua.

Instalatia este formata din doua sau trei vase metalice de forma cilindrica sau paralelipipedica, prevazute cu racorduri de intrare a melasei tratate, a apei de racier, a aerului, a aburului si a plamezii prefermentate si a dioxidului de carbon degajat. Inainte de folosire vasele de prefermentare se curătă, se spală, se dezinfectează si se sterilizează cu abur. Dupa racirea vaselor la 30-320C se adduce plamada de drojdie din faza a II- a de multiplicare statie culturi pure de fabrica.

Prefermenatrea discontinua se realizeaza prin introducerea plamezii de melasa de la 120Bllg in mai multe portiuni, procesul de ferementare avand un loc sub aerare moderata pentru a simula activitatea drojdiilor. Se completeaza mai intai cu melasa de 120Bllg circa 25% din volumul util al vasului si se face o prefermentare la 28-300C pan ace extractul  aparent al plamezii ajunge la circa 70Bllg. In acest moment se adauga o noua cantitate de melasa, pana ce se ajunge la 50% din volumul util al vasului, asteptand sa scada din nou extractul la 70Bllg. Se mai adauga similar o noua portiune de melasa pana la 75% din capacitate si apoi pana la umplerea vasului de prefermentare. In momentul in care extractul aparent a scazut la 70Bllg se trece ½ din continutul primului vas de prefermentare in cel de-al doilea vas si se continua alimentarea cu melasa in mod similar in portiuni a ambelor vase pan ace s-au umplut cu plamada, iar extractul a scazut la circa 70Bllg. Continutul unuia din vase este trecut intr-un lin de fermentare, iar plamada din celalat prefermentator se imparte din nou in doua parti egale si se reia circuitul de prefermentare.

Prefermentare continua se realizeaza in mod asemanator, cu deosebire ca dupa introducera plamezii de drojdie in primul vas de prefementare, se introduce in mod continu plamada de melasa de 120Bllg, debitul fiind astfel reglat inca din timpul prefermentarii, sa se mentina un extract aparent de 7,5-80Bllg, si temperatura de 28-300C. Cand primul vas s-a umplut se opreste alimentarea cu plamada, se lasa sa scada extractul la 6,5-70Bllg si se face egalizarea continutului cu cel de-al doilea prefermetator. Se continua alimentarea cu plamada a ambelor prefermentatoare, iar dupa umplerea lor, plamada de drojdie din primul prefermetator este trecuta intr-un lin de feremntare, iar acea din vasul 2 se egalizeaza cu vasul 1. Ciclul de preferementare a unui vas este de circa 4 ore, in urma prefermentarii rezultand o cantitate mare de plamada de drojdie ce reprezinta circa 40% din plamada totala. In timpul prefermentarii se urmareste conectratia plamezii, aciditatea cat si aspectul drojdiei prin control microbiologic.

Fermentarea plămezilor din melasa

Fermentarea este opertia tehnologica prin care zaharoza din melasa este transformata de catre drojdii in alcool si dioxid de carbon ca produse principale. Pentru fermentarea melasei se folosesc atat procedee discontinue cat si continue.

Fermentarea discontinua a plamezilor din melasa se reazlizeaza in linuri de fermentare, racier de obicei prin stropire exterioara. Melasa pentru fermentare sufera numai o diluare la 30-340Bllg, fara sa fie acidulate, corectat cu substante nutritive si sterilizata termic. In linul de fermentare se adduce mai inati plamada de drojdie dintr-un prefermentator peste care se adauga in mod treptat melasa diluata.

In functie de modul de alimentare cu melasa deosebim, ca si la prefermentare, doua procedee de fermentare discontinua:

  • procedeul de alimentare periodica;
  • procedeul de alimentare continua.

Procedeul de fermentare cu alimentare periodica

Dupa ce s-a introdus cultura de drojdie din prefermentator in vasul de fermentare melasa diluata la circa 300Bllg se adauga in trei etape. La fiecare adaos, cantitatea de melasa trebuie astfel dozata, incat plamada din vas, dupa omogenizare cu aer, sa aiba 7,5-80Bllg. Cand concentratia plamezii ajunge la 6-6,50Bllg, se incepe alimentarea cu o noua portiune de plamada. Dupa prima si a doua alimentare se insufla aer din vasul de fermentare timp de 60 minute pentru omogenizarea plamezii. Dupa ultima alimentare care se face cu 6-8 ore inainte de trecerea plamezii de distilare, aerul se indufla 15-20 minute. Nu se depaseste aceasta durata de aseare a plamezii, pentru a se evita pierderile de alcool prin antrenarea cu aer. In functie de calitatea melasei si a drojdiei folosite, precum si de modul cum este condus procesul tehnologic, de la ultima alimentare cand vasul este umplut la volumul util, fermentarea are o durata de 20-28 ore. In timpul fermentarii, temperatura plamezii trebuie sa fie mentinuta intre 28 si 300C, folosind sistemul de racier al vasului ori de cate ori temperature tinde sa creasca peste 300C. Cel putin odata la 4h se face un control privind evolutia concentratiei, a temperaturii, aciditatii si controlul microscopic, rezultatele trebuind sa fie inscrise in registrul de fabricatie al sectiei. Fermentatia melasei este terminate cand concentratia mediului scade la 5,6-6,50Bllg. In acest moment, melasa fermentata din vas este trecuta intr-un vas colector, din care este apoi trecuta la distilare pentru extragerea alcoolului.

Procedee continue de fermentare

In urma cercetarilor effectuate pe plan mondial si in tara noastra, s-au pus la punc procedee continue de fermentare a plamezelor din melasa. Rezolvarea problemei fermentarii este strans legata de combaterea contaminarilor , care se poate face prin adaugare de antiseptic in doze care sa fie inhibatoare pentru microorganismele de contaminare, dar suportate de drojdii. Dintre antisepticii experimentati, cele mai bune rezultate s-au obtinut prin folosirea pentaclorfenolatului de sodium in cantitatii de 60-90 g/tona de melasa. Antisepticul se adauga sub forma de solutie alcoolica cu concentratia in substanta active de 12-17% de regula in melasa diluata la 600Bllg. Prin folosirea lui este posibil sa se realizeze fermentatia continua a melasei fara sterilizare termica, cu conditia ca drojdia sa fie adaptata in prealabil cu antisepticul. Procedeele de fermentare continua a melasei se pot imparti in doua grupe:

  • procedee fara reutilizarea drojdiei;
  • procedee cu separare si reutilizarea drojdiei.

Procedee fara reutilizarea drojdiei

Dintre procedeele de fermentare continua a melasei fara reutilizarea drojdiei se cunosc urmatoarele:

  • procedeul cu doua plamezi si doua concentratii diferite si anume: la prefermentare 12-160Bllg si la fermentare 30-340Bllg;
  • procedeul cu o plamda si o concentratie de 230Bllg;
  • procedeul cu doua plamezi si o singura concentrate de 230

Procedeul cu doua plamezi si doua concentratii se caracterizeaza prin folosirea unei plamezi pentru prefermentare cu o concentratie mai scazuta de 12-160Bllg si a unei plamezi concentrate de melasa pentru fermentare de 30-340Bllg. Antisepticul se adauga in aceasi doza in ambele plamezi in timp ce acidul sulfuric si substantele nutritive se adauga numai in plamada pentru prefermentare. Acest procedeu are avantajul ca la prefermentare se poate folosi separat o melasa de mai buna calitate si se asigura conditii corespunzatoare pentru multiplicarea drojdiei, deoarece substantele nutritive se adauga numai in plamada pentru prefermentare. Procedeul cu o plamada si o concentratie foloseste o singura concentratie de melasa de 230Bllg, atat pentru prefermentare cat si pentru fermentare. Toata melasa intrata in fabricatie se diluiaza la 230Bllg, se aciduleaza cu acid sulfuric, I se adauga substantele nutritive si antiseptic si se trece apoi la prefermentare si in continoare la fermentare. Folosind-se o singura plamada se simplifica mult operatiile tehnologice, astfel incat se poate face o automatizare complexa a instalatiei de fermentare. Prin utilizare la prefermentare a unei concentratii mai ridicate se obtine o drojdie cu putere alcooligena ridicata.

Deoarece substantele nutritive se adauga in intreaga cantitate de melasa, conditiile de multiplicare a drojdiei la prefermentare sunt mai putin favorabile decat in cazul primului procedeu. Datorita faptului ca se lucreaza cu o singura plamada, nu este posibil ca prelucrarea melaselor defecte acesta sa se introduca numai la fermentare, iar la prefermentare sa se utilizeze o melasa normal. Procedeul cu doua plamezi si o concentratie se bazeaza pe folosirea a doua plamezi, una pentru preferementare si alta pentru fermentare care au aceeasi concentratie de  230Bllg. Melasa se pregateste separt, pregatindu-se acidul sulfuric si substanetele nutritive numai in melasa pentru prefermentare, in timp ce antisepticul se dozeaza in mod egal in cele doua plamezi. Dintre cele 3 procedee acesata prezinta cele mai multe avantaje si anume: drojdia se multiplica la prefrementare in conditii optime de conectratie, substante nutritive si aciditate si numai in cantitatti necesare unei bune fermetatii; datorita concentratie mai ridicate in alcool la prefermantare, posibilitatea contaminari cu drojdii atipice este practic elimintata, mentinandu-se timp indelungat sterlitatea mediului; se pot prelucra melase defecte, care se introduc numai la fermentare. Dezavantajul prodedeului consta in faptul ca operatiile nu sunt atat de simplificate ca in cazul procedeului cu o singura plamada.

Procedee cu separarea si reutilizarea drojdiei

Din cercetariile utilizate sa constat ca in plamezi drojdia se inmulteste pana la o concentratie maxima de 750 milioane de celule la 1 ml, dupa care multiplicarea inceteaza. Daca se introduce de la inceput in plamda acest numar de celule la un ml se economiseste zaharul ncesar multiplicarii drojdiei, rezultand o crestere a randamentului in alcool pana la 64-65 l alcool absolute/100kg zaharoza din melasa. Separarea drojdiei se face din ultimul lin de fermentare cu ajutorul unor separatoare centrifugale care concetreaza drojdia intr-un volum reprezentand 7-10% din plamada fermentata. Laptele de drojdie obtinut este tratat cu acid sulfuric pentru purificare timp de 1-2 ore la pH 2,2-2,4 dupa care este introdus din nou la prefermentare. Excendentul de lapte de drojdie rezultat de la separare poate fi uscat si utilizat ca drojdie furajera. Procedeele continue de fermentare a melasei prezinta uramtoarele avantaje:

  • reducerea sensibila a duratei de fermentare (chiar pana la 12 ore);
  • crestrea productivitati munci;
  • producerea si uniformizarea consumului de utilitati;
  • posibilitatti de automatizare a instalatiei.

Controlul fermentatiei plamezilor din melasa

Scopul acestui control este de a supraveghea desertificarea fermentari de a depista unele deficient si cauze care le-au produs pentru a se lua masurile corespunzatoare de inlaturare. In timpul fermentari se controleaza temperature, concentratia plamezi, aciditatea, concentratia alcoolica si zaharul reducator. La inceputul fermentatie temperatura este de 25-270C sau chiar mai ridicata atunci cand se urmareste scurtatea duratei de fermentare, iar temperature maxima de fermetare este 31-320C. incalzirea plamezilor la temperaturi peste 340C este nedorita deoarece se slabeste capaciatea de fermentare a drojdiei. In practica industrial concentratia plamezilor se determina cu ajutorul zaharometrelor Bllg. In general la folosirea acestora pentru determinarea concetratiei unor lichide trebuie sa se tina seama de urmatoarele reguli:

  • zaharometrul sa fie curat, fara urme de grasime;
  • introducerea zaharometrului in lichid sa se faca cu atentie si acesta nu trebuie sa atinga marginile cilindrului in care se face determinarea concetratiei;
  • lichidul nu trebuie sa aiba la suprafata spuma sau bule de aer. Acestea se indeparteaza prin turnarea de cantitati suplimentare de lichid in cilindru, pana la deversarea peste marginile cilindrului.

Caracterisiticile fermetatiei plamezilor din melasa este aerarea, in special la prepararea drojdiei si la prefermentare. Datorita continutului mare in nezahar al melasei extrasul aparent al plamezilor fermatate este mult mai mare decat la plamzele din cartofi sau cereal. Astfel, pentru plamezile cun concetratia de 20-220Bllg, extractul aparent al plamezii fermatate este de 6-70Bllg. In plamada fermatata se determina concetratia alcoolica prin distilare, care depinde in special de concetratia plamezilor, cat si continutul plamezi fermentate in zahar residual pentru a se vedea daca plamada este fermantata corespunzator. In cazul cresteri aciditatii plamezi in cursul fermantatie peste limetele obijnuite este necear si un control microscopic, pentru evidentierea microorganismelor de contaminare. In mod normal in plamezile fermentate productia de microorganism atipice in raport cu numarul de celule de drojdii nu trebuie sa depaseasca 5%.

Controlul microscopic se efecteaza de catre laboratorul de microbiologie in toate fazele de fabricatie incepand de la materia prima si pana la finele produsului tehnologic. Rolul controlului microbiologic este de identifica microorganismele de contaminare si sura din care acestea provin.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *