Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Cum se fabrică iaurtul? Tehnologia de obținere a iaurtului

Iaurtul este un produs lactat acid-dietetic care se fabrică în numeroase țări, în principal din de vacă, cultură starter de producție având în compoziție două bacterii lactice: Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus thermophillus între care se creează relații de simbioză, ceea ce conduce la accelerarea proceselui de fermentație și de formare a substanțelor de aromă specifice produsului.

Originar din Asia Mică și Peninsula Balcanică, iaurtul se bucură de cea mai mare apreciere din partea consumatorilor, fiind produsul lactat-acid care se fabrică cel mai mult în țara noastră, precum și în multe alte țări din întreaga lume, sub diferite denumiri și forme de prezentare. La început iaurtul se obținea numai din lapte de oaie, dar în prezent acesta se fabrică cel mai mult din lapte de vacă, în mai multe tipuri ce se deosebesc prin conținutul de grăsime și substanță uscată.  În ultimii ani producția realizată pe plan mondial, precum și în țara noastră, a crescut foarte mult ca urmare a perfecționării tehnologiei de fabricație, a îmbunătățirii condițiilor de ambalare și a diversificării formelor de prezentare, precum și a fabricării unor noi sortimente (cu diferite ingrediente și arome). Toate acestea fac produsul mai atractiv, satisfăcând diferitele cerințe ale consumatorilor.

Se cunosc mai multe tipuri de :

  • iaurtul coagulat – este termostatat și răcit în ambalaje după dozare;
  • iaurtul fluid – este coagulat în tancuri și răcit înainte de ambalare;
  • iaurtul băutură – se bazează pe tehnologia iaurtului fluid – coagulul este amestecat, omogenizat și răcit înaintea ambalării;
  • iaurtul congelat – este termostatat în tancuri și congelat prin procedee asemănătoare înghețatei;
  • iaurtul concentrat – este termostatat în tancuri, concentrat și răcit înainta ambalării;

Tehnologia de obținere a iaurtului include următoarele operații:

Recepția, filtrarea și curățirea laptelui

Laptele de vacă, oaie sau bivoliță destinat fabricării iaurtului este mai întâi recepționat, filtrat și curățir de impuritățile conținute, după care, în continuare este supus prelucrări.

Normalizarea laptelui

În funcție de produsul fabricat, normalizarea conținutului de grăsime al laptelui se face după cum urmează:

  • iaurt slab – din lapte smântânit cu maxim 0,1 % grăsime;
  • iaurt gras – din lapte cu 2,8 % grăsime;
  • iaurt foarte gras – din lapte cu 6 % grăsime;

În afară de aceste sortimente, în standardul produsului se mai prevede un sortiment de iaurt extra, foarte gras, din lapte cu 4 % grăsime și 15 % substanță uscată, ce se obține prin concentrarea parțială a laptelui, operațiune ce poate fi efectuată doar în fabrici sau secții dotate cu instalații de concentrare cu vacuum, special prevăzute în acest scop.

Pasteurizarea laptelui

Pentru fabricarea iaurtului, laptele se pasteurizează la temperaturi înalte, respectiv 85-87 °C, cu menținerea timp de 25-30 de minute, iar dacă este posibil, se recomandă ridicarea temperaturii la 90-95 °C și menținerea timp de 3-5 minute.
Aplicarea acestui regim de pasteurizare se face cu scopul de a distruge toate formele de microorganisme posibil prezente, respectiv a bacteriilor dăunătoare precum și a microflorei banale a laptelui, formată din bacterii lactice, drojdii și mucegaiuri, creându-se astfel condiții favorabile pentru dezvoltarea bacteriilor lactice selecționate cu care se însămânțează laptele. De asemenea, prin încălzirea laptelui la temperaturi înalte, o parte din substanțele proteice conținute precipită, iar fosfații și citrații solubili devin parțial săruri insolubile, ceea ce determină o îmbunătățire a consistenței produsului prin obținerea unui coagul mai dens. Din aceste motive, este foarte important să se respecte regimul de pasteurizare prevăzut și măsurile de igienă necesare, pentru prevenirea contaminării ulterioare a laptelui cu diferite alte bacterii. Pasteurizarea laptelui se face în vane (cu preți dubli sau canale spirale), în instalații cu plăci sau printr-o combinație a acestor utilaje. Pasteurizarea laptelui mai poate fi efectuată și prin recircularea laptelui printr-un schimbător de căldură racordat la conducta de alimentare cu apă fierbinte și apă de la rețea.

Răcirea laptelui la temperatura de însămânțare

După expirarea timpului de menținere la temperaturi ridicate, în vanele de fermentare sau în rezervorul instalației de pasteurizare, laptele este răcit la temperatura de 45-48 °C pentru însămânțarea cu culturi lactice. Operațiunea se realizează prin introducerea de apă rece de la rețea între pereții dubli sau canelele spirale ale vanei, sub o agitare continuă a laptelui. Temperatura la care se face răcirea laptelui, depășește cu puțin temperatura optimă de dezvoltare a microflorei specifice iaurtului – care este de 43-45 °C, depășire ce se face cu scopul de a acoperi pierderile de căldură ce se produc în mod inevitabil în timpul preambalării și a manipulării ambalajelor cu laptele însămânțat, până la introducerea în termostat.

Însămânțarea laptelui

Pentru fermentarea laptelui și obținerea produsului cu proprietăți specifice, laptele se însămânțează cu o cultură liofilizată de bacterii lactice prin inoculare directă ce are în componență bacterii lactice: Streptococcus thermophillus și Lactobacillus bulgaricus. În timpul adăugării culturilor și după aceea, laptele va fi agitat, pentru a asigura o repartizare cât mai uniformă a acestora. Un aspect important ce trebuie avut în vedere la însămânțarea laptelui este corelarea cantităților de lapte din vană cu capacitatea termostatului, în sensul că, întreaga cantitate de lapte însămânțat și ambalat, rezultat dintr-o vană, să intre în totalitate în camera termostat existentă.
Cultura de producție se introduce în laptele răcit după ce în prealabil a fost bine omogenizată, pentru a distruge particulele de coagul care pot produce fermentări nedorite, având ca rezultat formarea de goluri de fermentare în masa iaurtului. După omogenizare, cultura se diluează cu o cantitate mică de lapte și se întroduce în jet subțire, sub continuă agitare, pentru a realiza o cât mai uniformă repartizare în masa de lapte. Proporția de cultură variază între 0,5 – 2 %, depinzând de calitatea laptelui, activitatea culturii și temperatura de termostatare, astfel încât să asigure un proces de fermentare al iaurtului care să nu depășească 3 ore. Însămânțarea laptelui în vane trebuie astfel dirijată, încât laptele după însămânțare să ajungă într-un timp cât mai scurt la ambalare, respectiv termostatare. De asemenea, la stabilirea cantităților de lapte ce se însămânțează se va ține seama de capacitatea mașinii de ambalare, astfel ca operațiunea să nu dureze prea mult, întrucât o durată prea mare ar putea să dăuneze procesului de coagulare a laptelui.

Ambalarea laptelui însămânțat și etichetarea ambalajelor

Laptele însămânțat destinat fabricării iaurtului, poate fi ambalat în:

  • pahare din material plastic, cu capacitatea de 125 – 500 g, închise prin termosudare cu capace din folie de aluminiu;
  • flacoane din material plastic (PET), închise cu capac înfiletat, având capacitatea de 250 – 1000 g;
  • găletușe din material plastic, închise cu capac aplicat, sigilat și prevăzute cu mâner flexibil având capacitatea de 1000 g ș.a.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească ambalajele folosite, sunt, în general, aceleași ca și la ambalarea laptelui de consum. De asemenea, se vor respecta prevederile din Normele igienico-sanitare pentru alimente și cele referitoare la ambalaje, precum și condițiile în care se face ambalarea produsului în secția de fabricație.

Fermentarea laptelui

Este una din cele mai importante faze ale procesului de fabricație și constă în crearea condițiilor de temperatură corespunzătoare pentru dezvoltarea microflorei specifice iaurtului ce produce fermentarea și coagularea laptelui.
În acest scop, navetele cu ambalaje din material plastic conținând laptele însămânțat, sunt introduse în camera de termostatare și stivuite pe mai multe rânduri, unde se mențin pentru fermentare 2,5 – 3 ore la temperatura de 42 – 45 °C, timp în care se produce coagularea laptelui. Respectarea acestor parametri este de mare importanță, de aceasta depinzând obținerea unui produs de calitate corespunzătoare, cu proprietăți specifice. Astfel, trebuie avut în vedere că în cazul în care temperatura de termostatare este sub cea prevăzută, se favorizează în pricipal o dezvoltare a streptococilor lactici, obținându-se un produs mai aromat și cu aciditatea mai redusă. În schimb, dacă temperatura de termostatare este mai ridicată, se favorizează mai mult dezvoltarea lactobacililor și în acest caz rezultă un produs cu o aciditate mai ridicată, având gustul mai acru și mai pronunțat iar aroma mai redusă. Încălzirea aerului în camerele de termostatare poate fi efectuată cu aeroterme încălzite electric cu apă caldă sau abur de joasă presiune, iar reglarea temperaturii se face automat, de la un tablou de comandă montat pe peretele exterior al termostatului și care este prevăzut cu un termometru pentru ridicarea temperaturii din termostat.
Pentru a asigura o încălzire cât mai uniformă a tuturor ambalajelor cu lapte însămânțat, se va efectua o ventilație permanentă a aerului iar navetele în care se așează ambalajele trebuie să aibă orificii pe toate părțile. De asemenea, la stivuirea în camerele de termostatare navetele sau baxurile formate vor fi așezate pe paleți din material plastic (sau pe navete goale) și se vor lăsa spații libere de circulație și control pe toate părțile. Totodată se va evita apropierea prea mult de sursele de încălzire, ceea ce ar putea determina o supraîncălzire a ambalejelor pe anumite porțiuni. O mare importanță o prezintă stabilirea momentului final, când se apreciază că fermentarea laptelui s-a încheiat, operație ce constă în examinarea coagulului din câteva ambalaje ce se deschid și se înclină într-o parte. Coagulul trebuie să fie compact, bine format, să nu se desprindă de pereții ambalajului și să nu elimine zer. Apariția unui lichid lăptos indică o fermentație incompletă, iar eliminarea de zer arată că momentul optim al fermentării a fost depășit. Stabilirea momentului în care fermentarea laptelui s-a încheiat se poate face și pe bază de analiză de laborator prin determinarea acidității, care în mod normal trebuie să fie cuprinsă între 80-90 °T.

Răcirea produsului

După terminarea termostatării, se procedează la răcirea produsului, operație ce se face în două faze:

1. Prerăcirea până la temperatura de 18-20 °C este indicat să se realizeze chiar la camera de termostatare, prin întreruperea agentului de încălzire și ventilarea aerului. Această operație are rolul de a întări coagulul, prevedindu-se astfel unele defecte privind consistența produsului ce s-ar putea datora manipulării cu ocazia introducerii în camera frigorifică.

2. Răcirea la temperatura de 3-4 °C ce se realizează de regulă în camere frigorifice. Ca urmare, iaurtul suferă un proces de maturare fizică, coagulul devenind mai compact, aroma se accentuează, iar gustul este plăcut.

La secțiile de capacitate mică, ce realizează zilnic, într-un singur ciclu o producție de iaurt mai redusă, este deosebit de utilă folosirea unor camere de termostatare care sunt prevăzute, pe lângă instalația de încălzire și cu posibilități de răcire la temperaturile necesare, în acest caz, în aceeași încăpere se realizează termostatarea, prerăcirea și răcirea profundă a produsului.

Depozitarea produsului

Iaurtul se depozitează la temperatura de 2 – 8 °C, în camere frigorifice curate, dezinfectate și lipsite de mirosuri străine. De asemenea, la depozitarea iaurtului se vor respecta condițiile prevăzute de prevederile legislative în vigoare.
Caracteristicile calitative optime ale iaurtului se obțin după 10 – 12 ore de menținere la temperatura de depozitare, motiv pentru care, nu este indicată livrarea înaintea expirării acestei perioade de păstrare.

Caracteristicile produsului finit

Iaurtul trebuie să corespundă următoarelor caracteristici:

  • aspect și consistență – coagul compact, fără bule de gaze și fără zer eliminat, cu aspect de porțelan la rupere (se admite maximum 2% zer eliminat la iaurtul foarte gras și maximum 5 % la cel gras și slab;
  • culoarea – albă cu nuanță gălbuie, mai ales când iaurtul este fabricat din lapte de vacă;
  • gust și miros – plăcut, acrișor, aromat;
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar