Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Cum se cultivă roșiile în câmp, în seră sau în solarii?

/
/
87 Views

se cultivă pentru fructele lor, care se consumă la maturitatea fiziologică, în stare proaspătă sau conservată. În stare proaspătă, se consumă sub formă de salate simple sau asortate cu alte legume. proaspete se folosesc și la obținerea unei multitudini diverse de preparate culinare, cum ar fi: supe, ciorbe, borșuri, ghiveciuri, tocane, sosuri, tomate umplute ș.a. O mare cantitate de roșii – aproximativ 60-65% – se folosește la obținerea unei largi palete de conserve: suc, pastă, bulion, diverse sosuri, făină de tomate, ghiveciuri, tocane ș.a.

De ce sunt importante roșiile din punct de vedere agrotehnic?

Roșiile valorifică foarte bine terenurile legumicole însorite, fertile și irigate. De regulă, tomatelor, ca de altfel și celorlalte legume din grupă, li se rezervă cele mai bune sole de teren. Roșiile se pretează pentru diverse sisteme și tipuri de culturi: în câmp sau în spații protejate, în sisteme intensive și industriale sau în cele sustenabile și de tip gospodăresc, în ogor propriu sau în succesiuni și asociații de legume, pentru recoltă timpurie sau mai tardivă etc.

De ce sunt importante roșiile din punct de vedere economic și social?

Cultura de roșii, în comparație cu alte culturi legumicole, asigură venituri dintre cele mai mari, într-un raport bine echilibrat cu cheltuielile. Uneori, rentabilitatea recoltei scade în perioadele cu vârfuri de ofertă, dar recoltele timpurii și cele din afara sezonului asigură recuperarea cheltuielilor din perioadele mai puțin favorabile economic. Recolta de roșii este destul de perisabilă, dar există soluții tehnice pentru păstrare și transport pe distanțe mari.

Care sunt avantajele și dezavantajele culturii de roșii?

Avantajele și dezavantajele culturii roșiilor trebuie completate cu unii factori de risc, care pot compromite cultura și recolta și față de care trebuie luate măsuri adecvate. În ordinea cronologică de manifestare, principalele pericole cu probabilitate ridicată sunt:

  • vârsta necorespunzătoare a răsadului la plantare determină întârzierea culturii și a recoltei;
  • folosirea unui răsad necorespunzător (fără vigoare, necălit) determină un număr mare de goluri în cultură;
  • brumele târzii pot distruge parțial sau total cultura, iar cele timpurii opresc prea devreme vegetarea plantelor și distrug complet fructele de pe plantă;
  • atacul puternic al unor boli, cum ar fi mana, pătarea brună, pătarea albă ș.a., sau al unor dăunători, dintre care cei mai comuni sunt gândacul din Colorado și afidele; anii ploioși favorizează atacul de boli, iar cei secetoși – atacul dăunătorilor;

Roșiile și temperatura (căldura)

Roșiile sunt influențate în mod direct, atât de temperatura din sol, cât și de temperatura din aer.

Germinația se realizează numai la temperaturi mai mari de 9-10°C, dar mai mici de 35°C, optimul realizându-se la temperaturi cuprinse între 20-25°C. Suma gradelor de temperatură necesare germinării este de circa 160°C (pentru pragul zero biologic egal cu 9°C). Creșterea maximă a rădăcinilor se produce la temperaturi cuprinse între 15-19°C și 25-29°C, în funcție de soi. Temperaturile mai mici de 5-6°C determină încetarea funcțiilor rădăcinii, iar cele sub 0°C distrug rădăcinile.

Temperatura aerului are efecte diferite, în funcție de faza diurnă sau nocturnă a zilei, precum și în funcție de fenofaza parcursă de plante. O sinteză în acest sens a fost realizată de unii cercetători, din care rezultă, ca regulă generală, că temperatura optimă în timpul nopții sau în zilele noroase este mai mică cu 5-6°C, față de cea din timpul zilei (tabelul de mai jos).

Temperatura optimă a aerului pentru roșii în funcție de faza de vegetație și variația luminii
Temperatura optimă a aerului pentru roșii în funcție de faza de vegetație și variația luminii

Important este de reținut că temperaturile sub 9-10°C sunt dăunătoare plantelor, în sensul realizării unui bilanț de bioconversie negativ, iar temperaturile mai scăzute, de minus 1-3°C, determină înghețarea și distrugerea țesuturilor plantei.

Florile de roșii se dezvoltă mai rapid la temperatură mai ridicată. Florile de roșii din prima inflorescență se dezvoltă mai rapid, cu până la 12 zile la temperatura de 20°C, în comparație cu temperatura de 16°C. De asemenea, temperatura mai ridicată a accelerat dezvoltarea mai timpurie a celei de-a doua inflorescențe.

Fecundarea are loc în procent maxim la temperaturi ce variază în jur de 20- 22°C în timpul zilei și 15-20°C pe timpul nopții și este, în general, puțin afectată de temperatură. Totuși, se apreciază că cele mai nefavorabile temperaturi sunt cele mai mari de 26°C noaptea sau de peste 40°C ziua, precum și cele mai mici de 10°C.

Cerințele roșiilor față de lumină

Lumina, deși este un factor de vegetație deosebit de important pentru roșii, chiar generator al unor riscuri majore în caz de insuficiență, nu are același nivel de influență, la toate fenofazele, ca cel determinat de temperatură.

Influența luminii în caz de abundență sau de insuficiență, pentru principalele fenofaze ale tomatelor, este prezentată în tabelul de mai jos. Referitor la cele prezentate în tabel, în faza de răsad poate fi compromisă total cultura de tomate, dacă lumina este insuficientă, deoarece alungirea răsadului reprezintă un factor de risc major. Fazele înfloritului și legării fructelor pot fi puternic afectate de insuficiența luminii, mai ales la culturile din seră, în perioada de iarnă. În aceste faze, ca și în celelalte prezentate, o eficientă reglare a factorului lumină se poate realiza prin alegerea corectă a schemelor și desimilor de cultivare, ca și prin aplicarea unor lucrări în verde, care reglează habitusul și foliajul plantelor.

Efectele luminii, pe faze de vegetație, asupra roșiilor
Efectele luminii, pe faze de vegetație, asupra roșiilor

Cerințele roșiilor față de apă

Ca factor de vegetație pentru roșii, apa are un rol crucial, mai ales în realizarea producțiilor mari. Cu alte cuvinte, chiar dacă apa nu are implicații majore în toate fenofazele, precum temperatura, de exemplu, în schimb, determina calitatea majorității proceselor de creștere și dezvoltare.

Valorile optime ale umidității solului și ale aerului variază în funcție de fenofaze. Se pot distinge două mari perioade din acest punct de vedere: prima, până la formarea primelor fructe, și a doua, după formarea primelor fructe. În prima perioadă, se recomandă o umiditate a solului de circa 60%, iar după aceea valori variind în jur de 80%; umiditatea aerului este optimă, dacă are valori de 55-60% în prima perioadă și de 65-70% în cea de a doua perioadă.

Tomatele sunt sensibile la asfixierea radiculară, provocată de excesul de apă. Dacă asfixierea este prelungită, apar diferite carențe, cum ar fi cea de magneziu, fosfor sau azot; de asemenea, este afectată vigoarea plantei și, ca urmare, recolta este diminuată. Legat de cerințele roșiilor față de apă, deosebit de periculos este stresul hidric, care poate interveni în cursul creșterii și dezvoltării plantelor, determinat de variațiile cantității de apă de la valori maxime la cele minime și invers.

În faza înfloritului și a legării fructelor, stresul hidric este extrem de dăunător: seceta, după o perioadă satisfăcătoare sau optimă din punct de vedere al regimului apei, determină căderea florilor sau avortarea, datorită deshidratării și “inaniției” florilor sau, respectiv, negerminării grăunciorilor de polen; un exces al umidității aerului constituie condiții nefavorabile deschiderii anterelor și scuturării polenului.

În perioada maturării fructelor, un exces al umidității din sol, după o perioadă relativ secetoasă, determină crăparea fructelor (compromițând valoarea lor comercială), intrarea rapidă în fermentație a sucului fructelor, care intră în contact cu aerul, și îmbolnăvirea. Se apreciază că fructele maturate în condiții mai reduse de umiditate a solului au calități gustative mai bune, datorită acumulării în cantitate mai mare a substanței uscate solubile.

Unde se cultivă roșiile? – solul pe care se cultivă roșiile?

În cadrul terenurilor destinate culturilor legumicole, roșiile au cu prisosință asigurate cerințele față de sol. Totuși, se apreciază că tomatele preferă și realizează producții optime pe solurile mijlocii, nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, bogate în humus (peste 2-3%), fertile, bine structurate, cu un drenaj bun, profunde, cu apa freatică în profunzime (peste 4 m adâncime) și cu un nivel al pH-ului cuprins între 5,5 -7,0. Solurile prea ușoare (nisipoase) nu rețin suficient de bine apa și accentuează seceta excesivă; solurile argiloase se încălzesc greu și pot provoca asfixierea sistemului radicular.

O recomandare specială pentru alegerea solului se face în cazul culturilor înființate prin semănat direct: solul trebuie să permită o foarte bună pregătire a substratului germinativ și să aibă o fertilitate ridicată. Cele mai bune soluri sunt apreciate a fi cernoziomurile și solurile aluviale.

Cerințele roșiilor față de aer

Studiul relației roșiilor cu aerul devine important atunci când cantitatea și calitatea (compoziția) acestuia sunt modificate. Importanța oxigenului este cunoscută, iar cantitatea sa poate fi diminuată mai ales la nivelul rădăcinilor, în cazul solurilor tasate, grele sau cu exces de apă. Bioxidul de carbon este un component esențial al aerului, cu importanță esențială în fotosinteză. Reglarea acestui factor este posibilă, mai ales, la culturile din sere. Pentru roșii s-a demonstrat că o creștere a concentrației de dioxid de carbon la valori de până la 0,09 – 0,14% determină o sporire semnificativă a fotosintezei și ca urmare și o creștere și dezvoltare superioare. Din această cauză, “fertilizarea” cu dioxid de carbon este o practică curentă la culturile din seră.

roșiile în câmp?

Acest tip de cultură se realizează strict pentru obținerea fructelor timpurii de tomate destinate pentru consum în stare proaspătă (salată).

Unde se cultivă roșiile (alegerea solului pentru cultura de roșii)

Culturile timpurii de roșii se amplasează pe terenuri plane sau cu o pantă ușoară, orientată spre sud, adăpostită față de vânturile puternice sau curenții reci de aer, cu un sol ușor, care prezintă un nivel de fertilitate ridicat sau chiar foarte ridicat. De asemenea, terenul trebuie să aibă asigurate condițiile pentru irigare, de preferință pe brazdă (rigolă). În cadrul asolamentului, sola destinată tomatelor timpurii poate urma după lucernă, leguminoase, castraveți, verdețuri; la nevoie, planta premergătoare poate fi și o specie din grupa cepei sau a legumelor pentru rădăcini. Sunt interzise ca premergătoare cartoful și solanaceele pentru fructe.

Cum se pregătește solul pentru cultura de roșii?

Pregătirea terenului pentru cultura de roșii începe din toamna precedentă anului de cultură. Toamna sunt efectuate lucrările generale de pregătire a terenului: desființarea culturii anterioare, mobilizarea terenului (cu grapa cu discuri) în vederea nivelării de exploatare, fertilizarea de bază și arătura de toamnă.

Fertilizarea solului pentru cultura de cartofi

Fertilizarea de bază se face în mod specific culturii de roșii timpurii. În mod obligatoriu se administrează gunoi de grajd fermentat sau semifermentat în cantitate de 30-60 t/ha. De asemenea, fertilizarea de bază include și administrarea îngrășămintelor chimice: superfosfat în cantitate de 400-500 kg/ha (70-90 kg pentaoxid de fosfor) și sulfat de potasiu 180-220 kg/ha (90-110 kg oxid de potasiu). Pe solurile ușoare (recomandate pentru cultura timpurie) se recomandă ca, în toamnă, să se administreze 50-75% din cantitatea recomandată, iar restul să se administreze primăvara, cu ocazia lucrărilor de definitivare a pregătirii terenului.

După administrarea îngrășămintelor de bază, urmează arătura de toamnă, care se efectuează la 28-30 cm. Terenul se lasă în brazdă nelucrată până în primăvară. Primăvara, până la circa două săptămâni înainte de înființarea culturii de roșii, terenul se menține fără crustă și curat de buruieni prin lucrări cu grapa cu colți reglabili. Pregătirea (continuarea pregătirii) terenului în primăvară constă din următoarele lucrări: mobilizarea superficială, fertilizarea de bază și starter, erbicidarea ppi, modelarea și/sau marcarea terenului.

Mobilizarea terenului

Mobilizarea terenului se efectuează cu grapa cu discuri (GD 3,2, de exemplu), prin două treceri aproximativ perpendiculare; adâncimea de lucru este 8-12 cm. Dacă terenul nu rămâne suficient de mărunțit, în urma discului se atașează un combinator.

Când se administrează îngrășămintele chimice?

Administrarea îngrășămintelor chimice în completarea fertilizării de bază – superfosfat (100 – 200 kg/ha) și sulfat de potasiu (50 – 75 kg/ha), și celei starter- azotat de amoniu (150 kg/ha) sau îngrășământ complex cu solubilitate ridicată, se realizează între cele două treceri cu grapa cu discuri sau din motive organizatorice înaintea lucrării de mobilizare superficială a solului.

Când se erbicidează?

Erbicidarea se realizează cu produse specifice. Odată cu pregătirea terenului se efectuează numai erbicidarea ppi (înainte de plantare cu încorporare). Următoarea lucrare este modelarea terenului, care se efectuează sub formă de straturi înălțate cu lățimea la coronament de 94 sau 104 cm. În caz că plantarea răsadurilor se va face manual, odată cu modelarea se marchează și rândurile sau rigolele de plantare.

Când se înființează cultura de roșii?

Cultura de roșii timpurii se înființează cu răsad produs la ghivece sau cuburi nutritive ori în palete alveolare. Folosirea răsadului produs la pat reduce semnificativ timpurietatea culturii.

Perioada de înființare a culturii de roșii este limitată de momentul realizării temperaturii corespunzătoare pentru prinderea răsadurilor și de ultima dată calendaristică care permite realizarea unei culturi cu recoltă timpurie eficientă. În acest fel se apreciază că epoca începe când în sol, la 10 cm adâncime, temperatura este de circa 10-12°C. Calendaristic, aceste condiții se realizează, de regulă, la 15-25 aprilie, în zonele sudice, și cu 15-20 zile mai târziu, în celelalte zone. Roșiile se într-o perioadă de 7-10 zile.

Plantarea răsadurilor de roșii produse la cuburi sau ghivece nutritive se efectuează manual sau mecanizat. În vederea plantării, răsadurile sunt pregătite anterior, adică li se face călirea și li se aplică un tratament fitosanitar preventiv. Distanțele și schemele de plantare rezultă din figura de mai jos. Pe fiecare strat sunt amplasate câte două rânduri la distanța de 50-80 cm, în funcție de lățimea stratului la coronament; între plante pe rând, distanța variază între 25 și 30 cm. Se realizează în felul acesta o densitate de 47-57 mii plante/ha. Lucrările de îngrijire, cu caracter general sau special, au ca scop menținerea culturii la standarde normale și, respectiv, realizarea unei recolte timpurii cât mai mari.

Scheme de înființare a culturii de roșii timpurii în câmp
Scheme de înființare a culturii de roșii timpurii în câmp

După plantare, în primele 5-10 zile se iau măsuri de asigurare a densității planificate a culturii și de protecție a acesteia față de eventualele temperaturi scăzute (sub 0°C). În acest sens se efectuează o udare ușoară pe toată suprafața (100 – 150 m³/ha) sau 1-2 udări la fiecare plantă în parte, pentru a nu răci prea mult solul, în cazul în care nu au survenit eventualele ploi. După această udare se efectuează completarea golurilor cu răsad de aceeași calitate și vârstă, aparținând aceluiași cultivar.

Urmează, dintre lucrările cu caracter general, efectuarea unei prașile mecanice, secondată de una manuală pentru a afâna solul, eventual tasat după lucrările anterioare (plantat, completarea golurilor, udare) și a-i asigura o mai bună aerisire și încălzire; de asemenea, lucrarea are scopul de a distruge eventualele buruieni. Aceste prașile mecanice și manuale se vor repeta de 2-3 ori, astfel ca terenul să fie permanent afânat și curat de buruieni.

Combaterea chimică a buruienilor și fertilizarea fazială a culturii de roșii

Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu erbicidele, Nabu, Lasso sau Sencor, care se aplică postemergent, când buruienile sunt în fază tânără (rozetă); erbicidul Fusilade se aplică când buruienile au 3-4 frunze bine dezvoltate pentru a prelua cât mai mult din soluția erbicidă. De regulă, după erbicidare, la circa 7-10 zile se intervine cu o prașilă completă.

Fertilizarea fazială se realizează în 2-3 reprize, folosind 1-2 fertilizări cu îngrășămine la sol și o fertilizare foliară. În mod normal, o primă fertilizare se realizează cu circa 50-70 kg N/ha, când se formează fructele din prima inflorescență. A doua fertilizare se realizează la creșterea intensă a fructelor din a doua inflorescență, folosindu-se 30-50 kg N/ha + 25-40 kg oxid de potasiu/ha. Fertilizarea foliară se recomandă a se aplica în locul celei de-a doua fertilizări la sol sau ca a treia fertilizare, aplicată la două săptămâni după cea de-a doua. Fertilizarea foliară se realizează cu îngrășăminte specifice mai vechi (F 231 sau Folifag) sau mai noi care conțin, în afară de macro și microelemente, și stimulatori de creștere și vitamine, cum ar fi ICPA 6232, Calmax sau Nutrileaf în cantitate de 5 L/ha, în 500 l apă.

Îngrășămintele chimice la sol se aplică mecanic, la 10-12 cm distanță de rândurile de tomate și la o adâncime de 8-10 cm, simultan cu prașila mecanică realizată cu ajutorul cultivatorului echipat cu dispozitivul de fertilizare. Dacă fertilizarea se realizează în alt mod, îngrășămintele se încorporează printr-o prașilă. Atât în vederea încorporării, dar mai ales pentru a asigura o mai rapidă absorbție a elementelor nutritive, după fertilizarea la sol se recomandă una din udările planificate.

Când se irigă roșiile?

Irigarea, ca lucrare generală, a fost deja menționtă parțial. În afara udărilor realizate cu ocazia înființării culturii sau imediat după aceasta, în timpul vegetației, în funcție de nivelul precipitațiilor și gradul de aprovizionare a solului cu apă, se aplică în jur de 6-7 udări cu norme de 300-400 m³/ha. Lucrarea se realizează în timpul zilei, de dimineață până după amiază, la orele 14-16 astfel încât solul să se reîncălzească până la apusul soarelui, iar plantele să se zvânte de picăturile de apă (dacă irigarea se face prin aspersie). Cu ajutorul irigării, umiditatea solului se va menține la un nivel de 70-75% din intervalul umidității active (IUA), în mod cât mai constant, mai ales în perioada maturării fructelor, pentru a evita crăparea acestora. Pentru forțarea maturării, mai ales a ultimelor fructe de pe plantă, nivelul umidității solului se menține cât mai redus posibil.

Combaterea bolilor și dăunătorilor la cultura de roșii

Combaterea bolilor și dăunătorilor la cultura de roșii reprezintă una din verigile tehnologice de primă importanță în realizarea recoltei. Atacul unor patogeni sau dăunători poate compromite în mare parte sau chiar total recolta de fructe. Combaterea acestora se face pe baza principiilor luptei integrate.

Cum se îngrijesc roșiile?

Lucrările speciale de îngrijire a roșiilor sunt determinate de particularitățile biologice ale speciei și cultivarelor (cu creștere nedeterminată) folosite, dar și de unele măsuri tehnologice, care sporesc atât precocitatea, cât și calitatea recoltei.

O primă lucrare, în acest sens, este instalarea sistemului de susținere. Lucrarea este obligatorie, dar poate să nu fie absolut necesară, dacă se folosește un cultivar precoce cu creștere determinată. Instalarea sistemului de susținere se face după completarea golurilor, când terenul s-a zvântat destul de bine și trebuie să fie finalizată când plantele necesită palisarea, fapt ce coincide, de regulă, cu formarea celei de-a doua inflorescențe. Roșiile pot fi susținute pe araci, câte unul pentru fiecare plantă, pe spalier sau pe diferite alte forme de susținere.

Cum se copilesc roșiile?

Copilitul roșiilor este o lucrare specială, absolut obligatorie pentru cultura de roșii timpurii, înființată cu un cultivar de creștere nedeterminată. Roșiile se copilesc ori de câte ori este nevoie, când copilii au cel mult 5 cm lungime. Copilii se înlătură în totalitate sau mai puțin un copil prefloral.

Palisatul roșiilor

Palisatul se realizează individual, pentru fiecare plantă în parte. Dacă se folosesc aracii ca suport de susținere, roșiile se prinde în 2-3 locuri de arac cu rafie. Dacă palisarea se face pe spalier, fiecare plantă se leagă cu o sfoară de sârma spalierului: un capăt al sforii se leagă de baza tulpinii, apoi sfoara este înfășurată, în jurul plantei, printre frunze, iar capătul rămas liber și destul de lung se leagă cu un nod cu laț de sârmă.

Cârnitul roșiilor

Cârnitul este o altă lucrare specială, care reglează timpurietatea recoltei, mărimea fructelor, cantitatea recoltei și perioada de vegetație a plantelor. Lucrarea constă în înlăturarea vârfului de creștere a tulpinii principale după a treia sau a patra inflorescență, lăsând după ultima inflorescență încă 1-2 frunze.

O altă lucrare specială, care se poate efectua facultativ, este aplicarea substanțelor bioactive. Substanțele bioactive se folosesc la pregătirea semințelor pentru semănat, în timpul fazei de răsad și în câmp, după plantare. Ca lucrare de îngrijire specială la tomatele timpurii se practică mai mult tratarea cu produsul Ethrel (ethefon), pentru grăbirea maturării fructelor.

Când se recoltează roșiile?

Roșiile se recoltează eșalonat, pe măsura maturării lor și în funcție de destinația producției: consum imediat sau transport la distanțe mai mari, eventual depozitare pe timp scurt, și apoi valorificarea pe piață. Pentru valorificarea imediată, roșiile trebuie să fie la maturitatea fiziologică (deplină), iar pentru valorificarea mai târzie (de exemplu, la export), după 3-5 zile, roșiile se recoltează când la punctul pistilar apare o culoare galben-rozie; în acest caz maturarea se realizează pe timpul transportului și depozitării.

Dacă roșiile se ambalează în lădițe pe 2-3 rânduri, recoltarea se va face fără peduncul, iar dacă roșiile se ambalează în cofraje (pe un singur rând), recoltarea se face cu peduncul (și caliciu). Roșiile se vor așeza în cofraj cu pedunculul și caliciul în sus; culoarea și aspectul caliciului sunt un indiciu al prospețimii fructelor și îmbunătățesc aspectul comercial al acestora. Recoltarea roșiilor cu peduncul, de asemenea, elimină riscul crăpării și îmbolnăvirii fructelor în zona calicială.

Câte grame trebuie să aibă o roșie la recoltare?

La recoltare, roșiile trebuie să aibă cel puțin 50-60 g. Producția care se poate realiza variază între 20 și 30 t/ha, din care 15-20 t/ha, până la 20-25 iulie, în sudul țării, sau 15-20 august în celelalte regiuni. Aceste niveluri de recoltă sunt cele minim admise, pentru a asigura eficiența culturii, dar pot fi și mai mari, ajungând până la 40 t/ha.

Cum se cultivă roșiile de vară – toamnă prin răsad?

Cultura de roșii de vară-toamnă, realizată prin răsad, asigură recolte de fructe pentru consum începând cu 1-15 iulie, în funcție de zona de cultură a țării și coincide cu ultima decadă a recoltărilor din cultura timpurie. În funcție de destinația recoltei, acest tip de cultură satisface două mari direcții de folosire a roșiilor: pentru consum în stare proaspătă și pentru prelucrare (industrializare).

Cultura de roșii de vară – toamnă se realizează cu rezultate bune în toate cele trei zone legumicole ale țării. Perioada lungă a condițiilor de mediu favorabile permite, în zonele favorabile, realizarea unei eșalonări a culturilor și recoltelor, folosind cultivare și perioade de înființare adecvate. Dacă pentru cultura timpurie de roșii (cea de mai sus) toate măsurilor tehnologice au ca scop obținerea de recolte timpurii, pentru cultura de vară-toamnă scopul principal îl reprezintă realizarea de producții cât mai mari, de cea mai bună calitate și care să satisfacă în mod optim exigențele destinațiilor de folosire.

Unde se cultivă roșiile de vară-toamnă?

Alegerea terenului pentru cultura de roșii de vară-toamnă se va face, pe cât posibil, cu satisfacerea acelorași cerințe prezentate la culturile timpurii. Pentru culturile destinate industrializării, în mod special, solul trebuie să fie uniform ca textură, structură și fertilitate, pentru a asigura uniformitatea maturării fructelor pe întreaga suprafață a terenului; în cazul recoltării mecanizate, această condiție trebuie asigurată cu cea mai mare strictețe. Din punct de vedere al rotației culturilor se vor respecta aceleași indicații ca la cultura timpurie (cea de mai sus).

Pregătirea terenului pentru a cultiva roșiile de vară – toamna

Pregătirea terenului pentru cultura de roșii de vară-toamnă se realizează în două etape, toamna și primăvara. Toamna, prima lucrare care se efectuează este desființarea culturii anterioare. Nivelarea de exploatare se execută numai dacă este nevoie și, în mod special, când se preconizează irigarea prin rigole lungi.

Fertilizarea de bază este următoarea lucrare, care are caracter obligatoriu. În comparație cu tehnologia roșiilor timpurii, la tomatele de vară-toamnă, datorită consumului mai mare de elemente nutritive pentru realizarea unor producții mai mari și într-o perioadă de vegetație mai lungă, se recomandă administrarea unor cantități sporite de îngrășăminte. Gunoiul de grajd se aplică în cantități de cel puțin 40-50 t/ha. Pentru culturile din zonele colinare, mai răcoroase și cu precipitații mai abundente, nu se recomandă folosirea gunoiului de grajd, pentru că determină o creștere prea viguroasă, sensibilizează plantele la atacul bolilor și întârzie maturarea fructelor.

La culturile destinate prelucrării, de asemenea, nu se recomandă fertilizarea organică, pentru a asigura o maturare mai uniformă și a evita sensibilizarea plantelor la atacul patogenilor. Dacă fertilizarea organică poate avea caracter facultativ, fertilizarea cu îngrășăminte chimice este obligatorie și se aplică aceleași principii și exigențe ca la fertilizarea de bază a tomatelor timpurii. Îngrășămintele chimice, destinate fertilizării de bază, se aplică toamna, în proporție de 50-75% din cantitatea planificată: 40-60 kg pentaoxid de fosfor (din superfosfat) și 25-50 kg oxid de potasiu (din sulfat de potasiu).

Ultima lucrare care se realizează din toamnă este arătura adâncă la 28-30 cm; terenul se lasă peste iarnă în brazdă nelucrată. Lucrările ce se efectuează primăvara au ca scop pregătirea patului nutritiv în vederea înființării culturii de roșii. Din momentul zvântării terenului până la circa două săptămâni înainte de înființarea culturii, acesta este menținut fără buruieni și crustă prin lucrări cu grapa cu colți reglabili.

Mobilizarea superficială a solului în vederea plantării se realizează prin două lucrări cu grapa cu discuri sau cu combinatorul (pe terenurile mai ușoare, mai puțin bulgăroase). Între cele două lucrări de mobilizare a terenului se aplică îngrășămintele chimice din fertilizarea de bază și un îngrășământ starter, respectiv, 30-60 kg pentaoxid de fosfor (din superfosfat dublu sau triplu ori din diaminofosfat) şi 25-40 kg oxid de potasiu (din sulfat de potasiu). Această fertilizare de primăvară se poate realiza foarte bine și cu un îngrășământ complex (de exemplu, Complex III 200-300 kg/ha). Dacă pentru fertilizarea de bază cu fosfor și potasiu se folosesc îngrășăminte simple, atunci fertilizarea cu azot se va realiza aplicând 100-150 kg/ha azotat de amoniu.

O altă lucrare, deosebit de importantă pentru menținerea viitoarei culturi de roșii curată de buruieni, este erbicidarea. Aceasta se realizează odată cu pregătirea terenului (ppi ori pre) sau postemergent. Recomandările de aplicare, indicate la roșiile timpurii, sunt valabile și pentru cultura de vară-toamnă. Odată cu încorporarea în sol a fertilizanților chimici sau a erbicidelor se execută și încorporarea unor produse insecticide, aplicate preventiv contra dăunătorilor de sol. Modelarea terenului se realizează în aceleași condiții ca la cultura timpurie.

Cum se cultivă roșiile de vară – toamnă (înființarea culturii)

Înființarea culturii se realizează prin răsad produs în răsadnițe, sere înmulțitor sau solarii înmulțitor. Sămânța folosită la obținerea răsadurilor necesare unui anumit tip de cultură trebuie să aparțină soiurilor (hibrizilor) care corespund prin caracteristicile lor realizării tipului respectiv de cultură. Cantitatea de sămânță necesară pentru realizarea răsadului în vederea înființării unui hectar depinde de densitatea viitoarei culturi și are valori cuprinse între 150-300 g.

Răsadurile de roșii pot fi produse la pat, în cuburi nutritive sau în palete alveolare (sistem speedling). Răsadul poate fi repicat sau nerepicat. Repicarea este recomandată, în mod deosebit, la răsadurile care se produc la pat sau în cuburi nutritive. Densitatea răsadului repicat la pat trebuie să fie de 350-400 fire/m² și în nici un caz să nu depășească 500-600 fire/m², pentru a se putea obține un răsad de bună calitate.

Răsadurile de roșii care se vor planta până la 20-30 mai se produc, obligatoriu, în spații încălzite, iar cele ce se vor planta după această perioadă pot fi produse și în spații încălzite doar prin radiația solară (sere și solarii reci). Eșalonarea producerii răsadurilor se va face la intervale de circa 10-15 zile, avându-se în vedere vârsta răsadului, respectiv momentul răsăririi, deoarece condițiile de temperatură din timpul semănatului pot fi diferite. Vârsta răsadurilor variază între 50 și 35 de zile, în funcție de momentul plantării: plantările din primele etape ale perioadei de înființare se vor face cu răsad mai în vârstă.

Când se plantează roșiile de vară-toamnă?

Roșiile de vară-toamnă se plantează de la sfârșitul lunii aprilie, după plantarea tomatelor timpurii, și se continuă până la începutul lunii iunie, pentru a asigura eșalonarea recoltelor. În primele etape ale epocii se vor planta soiurile cu perioadă mai scurtă de vegetație, pentru a asigura continuitatea cu producția roșiilor timpurii; de asemenea, soiurile mai precoce se vor planta în ultimele două etape de înființare a culturii, pentru a fi siguri că recolta ajunge la maturitatea de comercializare. Roșiile de industrie se plantează, de regulă, la mijlocul epocii prezentate ( 5-15 mai în sud, și 10-20 mai în celelalte regiuni).

Cum se plantează roșiile de vară-toamnă?

Tehnica plantării roșiilor de vară toamnă depinde de modul manual sau mecanic de executare a lucrării. Dacă roșiile se plantează manual, iar terenul este amenajat pentru irigarea prin aspersiune, înainte de plantare se recomandă o udare de aprovizionare cu 250-400 m³ apă/ha, în funcție de umiditatea solului. Numai în cazul unor precipitații recente nu se recomandă această udare.

Dacă roșiile se plantează mecanizat, se folosește mașina MPR-5 echipată corespunzător, pentru răsad produs la pat sau la cuburi ori în palete alveolare. De regulă, udarea de aprovizionare nu este necesară (pentru că plantarea mecanizată asigură și udarea locală a fiecărui răsad), dar dacă este nevoie, aceasta se face cu un număr suficient de zile înaintea plantării, astfel ca agregatul tractor + mașina de plantat să poată intra în teren. Răsadul de roșii produs la pat se va planta, de regulă, mai adânc decât a fost în răsadniță, iar dacă este alungit, plantarea se va face îngenunchiat de-a lungul rigolelor dinainte deschise, pentru ca plantele să nu fie tăiate în timpul lucrării de prășit mecanic.

Schemele de plantare și densitățile de plantare corespunzătoare variază în funcție de diversitatea tehnologiilor de cultivare și depind de tipul de creștere și vigoarea plantelor, destinația culturii, modul de irigare, aplicarea unor lucrări speciale de întreținere, de zonele de cultură (condițiile pedoclimatice ) etc. În principiu, roșiile cu creștere nedeterminată urmează a fi palisate și a li se aplica lucrările de copilit și cârnit. Pe straturile cu lățimea la coronament de 50 cm se amplasează câte un rând pe mijlocul stratului, iar pe cele cu lățimea de 94-104 cm se amplasează câte două rânduri la 70-80 cm sau chiar numai un rând de plante (figura de mai jos).

Scheme de înființare a culturii de roșii de vară-toamnă cu creștere nedeterminată
Scheme de înființare a culturii de roșii de vară-toamnă cu creștere nedeterminată

Dacă plantele au creștere determinată se pot folosi, de asemenea, diferite scheme, pe teren modelat sau nemodelat. Densitatea preconizată, în funcție, în primul rând, de vigoarea cultivarelor variază între 28 și 50 de mii plante/ha. Câteva din schemele posibile de folosit la înființarea culturii de roșii cu creștere determinată sunt prezentate în figura de mai jos.

Scheme de înființare a culturii de roșii de vară - toamnă cu creștere determinată
Scheme de înființare a culturii de roșii de vară – toamnă cu creștere determinată

Cum se îngrijesc roșiile de vară – toamnă?

Lucrările de îngrijire a culturii de roșii de vară-toamnă, generale sau speciale, au ca scop menținerea plantelor într-o stare de vegetație optimă, care să asigure o recoltă maximă la cel mai înalt standard de calitate. Principalele lucrări cu caracter general sunt, în mare măsură, asemănătoare cu cele de la roșiile timpurii: completarea golurilor, irigarea, prășitul, fertilizarea fazială și combaterea bolilor și dăunătorilor.

Completarea golurilor la roșii se execută la 3-5 zile de la plantare, cu din același soi și de aceeași vârstă cu cel folosit la înființarea culturii. Irigarea culturii de roșii este una din lucrările de care depinde succesul acesteia, mai ales în anii secetoși și în zonele cu mai puține precipitații. Prima udare se realizează simultan sau imediat după plantat, dacă irigarea se face pe rigole, conducând apa în urma plantării răsadurilor. În scopul plantării mecanizate, ca și în cazul în care s-a aplicat o irigare de aprovizionare înainte de plantare, prima udare se efectuează la 3-5 zile după plantare, după ce roșiile au redevenit turgescente și au căpătat o poziție verticală; aceste condiții sunt absolut necesare în cazul udării prin aspersie.

Cantitatea de apă la prima udare a roșiilor variază între 150-250 m³/ha, în funcție și de starea de umezeală a solului. În timpul întregii perioade de vegetație se execută până la 9-11 udări cu norme de 350-400 m³/ha, în funcție de lungimea perioadei de vegetație, zona climatică și cantitatea de precipitații. Norma de irigare poate ajunge la valori de 3500-4500 m³/ha. Intervalul dintre două udări este de circa 7­-10 zile. Roșiile se udă obligatoriu, în fazele critice ale creșterii și dezvoltării plantelor, respectiv imediat după plantare, și în fazele de formare și creștere a fructelor.

Când și cum se prășesc roșiile?

Prășitul se aplică pentru combaterea buruienilor și crustei, dar și pentru a încorpora îngrășămintele chimice aplicate fazial, ca și pentru aerisirea solului. În principiu, roșiile se prășesc la 2-3 zile de la ultima udare, mai ales în cazul irigării prin aspersiune. Roșiile se prășesc manual, de 1-3 ori, pe rândul de plante și mecanizat, de 3-5 ori. Prima prașilă, mecanizat și manual, se efectuează la 7-10 zile după plantat, când plantele ( inclusiv cele din completarea golurilor ) sunt prinse, buruienile sunt în fază de rozetă, tasarea terenului impune acest lucru, iar terenul este bine zvântat după prima udare. Prășitul chimic (erbicidarea) se poate aplica urmând recomandările de la cultura de tomate timpurii.

Fertilizarea fazială

Fertilizarea fazială urmează, în linii mari, același mod de executare ca la timpurii. O diferență importantă se referă la cantitatea fertilizanților folosiți, care este cu circa 25-50 % mai mare, și la numărul reprizelor de fertilizare, care poate fi de până la 5-6 la culturile palisate pe spalier înalt.

Prima fertilizare se aplică la formarea primelor fructe, folosind 120-200 kg/ha azotat de amoniu și circa 80-100 kg/ha sulfat de potasiu; recomandările de la roșiile timpurii pot fi, de asemenea, folosite. A doua fertilizare se aplică în etapa legării fructelor din inflorescența a treia, folosind îngrășăminte complexe – Complex III sau diaminofosfat şi sulfat de potasiu – într-un raport azot-fosfor-potasiu de aproximativ 3:2:1, în cantitate totală de 300-350 kg/ha. Următoarele fertilizări pot fi cu azotat de amoniu (circa 100-150 kg/ha) și/sau cu îngrășămintele foliare recomandate la fertilizarea tomatelor timpurii.

La culturile de roșii nepalisate și, în special, la cele pentru industrializare se aplică numai 2-3 fertilizări faziale. La prima fertilizare se vor asigura circa 75­-80 kg/ha azot și 25 kg/ha oxid de potasiu, iar la a doua, 25 kg/ha azot, 30 kg pentaoxid de fosfor și 25 kg/ha oxid de potasiu. A treia fertilizare se aplică, de regulă, la soiurile cu creștere nedeterminată, la care nu se urmărește realizarea unei simultaneități de maturare a fructelor.

Combaterea bolilor și dăunătorilor la cultura de roșii de vară – toamnă

Combaterea bolilor și dăunătorilor este o lucrare deosebit de importantă de care depinde atât cantitatea, cât și calitatea recoltei. Față de roșiile timpurii atacul de boli și dăunători poate fi chiar mai dăunător, datorită perioadei mai lungi de incidență. În ceea ce privește atacul bolilor, plantele nepalisate sunt mult mai expuse. Palisarea asigură realizarea, în mare parte, a așa-numitului fenomen de “scăpare de boală”.

Referitor la spectrul agenților patogeni și al dăunătorilor care produc pagube, acesta este mai larg. În general, pagubele cele mai mari le produc mana și bacteriozele, dintre patogeni, și gândacul din Colorado, dintre dăunători. Prevenirea și combaterea agenților patogeni și ale dăunătorilor se realizează folosind principiile și mijloacele luptei integrate.

Lucrări speciale de îngrijire a culturii de roșii de vară – toamnă

Lucrările speciale aplicate culturilor de vară-toamnă diferă, în mod esențial în funcție de tipul de creștere a soiurilor și apoi, în mare măsură, de realizarea sau nu a palisării (la soiurile cu creștere nedeterminată). În mod obișnuit, pentru culturile realizate cu soiuri cu creștere nedeterminată se aplică lucrările de palisat, copilit și cârnit, iar la cele realizate cu soiuri cu creștere determinată sunt proprii câteva lucrări, cum ar fi dirijarea vrejurilor și aplicarea substanțelor bioactive.

Palisatul se realizează numai la plantele cu creștere nedeterminată. Se pot folosi diferite tipuri de sisteme de susținere araci (tutori) individuali, spalier înalt simplu, spalier înalt dublu, sistemul în piramidă, sistemul mixt (spalier cu araci), spalier semi-înalt, spalier cu o sârmă, spalier cu 2-3 sârme etc (figurile de mai jos).

Când și cum se copilesc roșiile de vară-toamnă?

Se copilesc doar roșiile palisate și se execută diferențiat, în funcție de zona de cultură. În zonele sudice, secetoase și călduroase, roșiile se conduc cu tulpina principală și 2-3 copili, astfel că fiecare plantă va prezenta în final 2-4 tulpini, în funcție de vigoarea cultivarului. În celelalte zone, centrale și nordice sau colinare, mai răcoroase și mai ploioase, roșiile se copilesc radical, îndepărtându-se toți copilii. În felul acesta pericolul îmbolnăvirii plantelor este mult redus, datorită unei mai bune aerisiri a culturii. De asemenea, prin copilitul radical se favorizează o mai bună și mai rapidă maturare a fructelor, adesea de dorit în aceste condiții ecologice. Uneori, în funcție de evoluția condițiilor de mediu (precipitații, temperatură) favorabile se poate lăsa și un copil pentru rodire.

Cârnitul roșiilor

Cârnitul roșiilor se efectuează cu scopul de a opri creșterea tulpinii (tulpinilor) și dirijarea asimilatelor către fructe, astfel ca acestea să atingă dimensiunile normale mai sigur și mai rapid; de asemenea, se stimulează maturarea fructelor. Lucrarea se efectuează, în funcție de caz, după 6-10 inflorescențe și constă în suprimarea vârfului de creștere la două frunze după ultima inflorescență. În momentul cârnirii tulpinilor, fructele din ultimele inflorescențe trebuie să aibă peste 1-2 cm diametru. Cel mai târziu, cârnitul se efectuează cu 2-3 săptămâni înainte de data cea mai posibilă a căderii primei brume.

Diferite sisteme de susținere ce pot fi folosite la roșiile cu creștere nedeterminată
Diferite sisteme de susținere ce pot fi folosite la roșiile cu creștere nedeterminată

La roșiile cu creștere determinată, dacă sunt destinate pentru industrializare, se pot aplica tratamente cu Ethrel pentru realizarea simultaneității de maturare a fructelor. Ethrelul se aplică după ce 50 % din fructe au intrat în pârgă. Produsul se aplică sub forma unei soluții cu concentrația de 5000 ppm, pe toată suprafața (pe toate plantele), folosind mașinile utilizate pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare.

Când se recoltează roșiile e vară-toamnă?

Roșiile de vară toamnă se recoltează eșalonat, pe măsură ce acestea ajung la stadii de maturare corespunzătoare destinației lor. Pentru consum în stare proaspătă, în curs de 24 de ore, fructele trebuie să fie la maturitatea de consum (fiziologică). Dacă fructele urmează a fi consumate mai târziu, recoltarea se face în anumite stadii de pârgă (premature).

Roșiile destinate prelucrării (industrializării) recoltarea se efectuează la maturitatea deplină (fiziologică). Roșiile se recoltează manual, în 2-4 reprize, sau mecanizat, folosind diverse combine de recoltat tomate, printr-o singură trecere sau mixt, când 1-2 recoltări se efectuează manual, iar următoarea mecanizat, cu ajutorul combinei.

Producția de roșii de vară-toamnă variază în limite foarte largi, în funcție de zona de cultură, tehnologia aplicată, soi etc. În medie, producția minimă care poate asigura rentabilitatea culturii este de 40-60 t/ha, dar în condiții de tehnologie optimă se pot obține până la 100 t/ha sau chiar mai mult.

Cum se cultivă roșiile de vară toamnă sau toamnă prin semănat direct?

Acest tip de cultură se practică la noi în țară în zona întâi de cultură (Câmpia Dunării și Banat), în special pentru obținerea tomatelor pentru industrializare. Această metodă se practică cu mare succes în țările cu tradiție recunoscută pentru producerea roșiilor în vederea obținerii pastei sau sucului de tomate, cum ar fi SUA (California), Italia, China ş.a.

La noi în țară, cultura prin semănat direct se practică și în celelalte zone legumicole, pentru a obține tomate pentru consum în stare proaspătă sau cu destinație mixtă, deoarece acest mod de cultură este mai ieftin și plantele sunt mai rezistente la secetă, deși nivelul recoltei este relativ scăzut.

Unde se pot cultiva roșiile de vară toamnă prin semănat direct?

Roșiile de vară toamnă se seamănă pe terenuri plane, cu panta uniformă, cu soluri uniforme ca textură, structură și fertilitate, cu o scăzută rezervă de sau rizomi de buruieni, adecvat plasate în cadrul rotației culturilor. O condiție obligatorie la alegerea terenului este asigurarea sursei de apă pentru irigare și a instalației necesare udării prin aspersiune fină. Pregătirea terenului se realizează în două etape: toamna și primăvara. Lucrările aplicate solului cu această ocazie trebuie să asigure o bună mărunțire pentru realizarea patului germinativ și, în mod special, o foarte bună nivelare, care să prevină băltirile ce pot surveni în urma ploilor mai abundente sau chiar a irigării.

Lucrările efectuate toamna sunt asemănătoare cu cele efectuate în cadrul celorlalte tipuri de culturi de tomate. De regulă, nu se aplică îngrășăminte organice la fertilizarea de bază, pentru a nu spori rezerva de semințe de buruieni și pentru a evita o dezvoltare prea mare (luxuriantă) a plantelor. Fertilizarea chimică se poate realiza cu 400-500 kg/ha superfosfat și 100-150 kg/ha sulfat de potasiu.

Primăvara se aplică lucrările cunoscute pentru pregătirea patului germinativ în câmp la alte culturi înființate prin semănat (de exemplu, cele de la ceapa ceaclama). Mobilizarea superficială a solului se realizează prin două lucrări cu grapa cu discuri, efectuate aproximativ perpendicular una pe cealaltă. De asemenea, odată cu aceste lucrări de pregătire a terenului se realizează și o fertilizare starter cu îngrășăminte complexe, de exemplu Complex III, în cantitate de 300 kg/ha. Urmează modelarea terenului în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 94 sau 104 cm.

Înființarea culturii de roșii vară toamnă prin semănat direct

O operațiune de mare tehnicitate în cadrul acestei lucrări este pregătirea seminței. Scopul acestei pregătiri este de a asigura o răsărire uniformă și în timp cât mai scurt. În plus, în unele cazuri, se permite și un semănat de precizie. Cea mai folosită și cea mai tehnică metodă de pregătire a semințelor este drajarea acestora. O altă metodă de perspectivă a fost dezvoltată în Marea Britanie și se numește “fluid drilling” (semănare în fluid) și constă în plasarea semințelor pregerminate într-un gel fluid, care conține fertilizanți și substanțe stimulatoare și care asigură condiții optime (aer-apă) pentru răsărirea plantelor.

Când se seamănă roșiile de vară toamnă?

Perioada de înființare a culturii de roșii de vară toamnă depinde de zona de cultură, iar cel mai devreme poate începe când în sol se menține, timp de 5-6 zile, o temperatură de circa 10-12°C. Calendaristic, epoca de înființare începe în perioada 20 aprilie – 5 mai. De altfel, momentul semănatului trebuie să fie astfel ales ca răsărirea să se producă după ce a trecut pericolul celor mai posibile brume târzii.

Schema de înființare a culturii de roșii de vară – toamnă prin semănat direct

Schema și densitatea de înființare a culturii (figura de mai jos) depind de vigoarea cultivarului folosit și de condițiile naturale și tehnologice. Pe teren modelat se seamănă câte două rânduri pe strat, dispuse la 40-50 cm între ele, iar între semințe (dacă sunt drajate) se lasă o distanță de 15-25 cm, asigurându-se o densitate de aproximativ 55-100 mii plante/ha. Pe teren nemodelat se recomandă schema (100+40) x 15-25 cm, adică în benzi de câte două rânduri la 40 cm, cu distanța între benzi de 100 cm, iar plantele pe rând sunt dispuse la 15-25 cm, asigurându-se o densitate de circa 58-95 mii plante/ha.

Cum se seamănă roșii de vară – toamnă?

Tehnica semănatului depinde în mare măsură de mașinile de semănat folosite. Roșiile se seamănă la adâncimea de 2,0-2,5 cm. Semănatul se execută cu mașini de precizie cu distribuție mecanică (Saxonia, Nibex) sau pneumatice (SPC-6), care pot distribui semințele cât mai aproape de schema de realizare a culturii. Pentru sămânța drajată, semănatul se poate realiza bob cu bob, realizându-se de la semănat densitatea planificată.

Schema și densități la cultura de roșii prin semănat direct a pe teren modelat b pe teren nemodelat
Schema și densități la cultura de roșii prin semănat direct a) pe teren modelat b) pe teren nemodelat

Cantitatea de sămânță variază în funcție de precizia mașinii și de modul de pregătire a semințelor. În mod normal, aceasta este 1,25-1,50 kg/ha, dar poate fi redusă până la 0,5-0,6 kg/ha. Lucrările de îngrijire, aplicate culturii prin semănat direct, nu diferă în mod esențial de cele aplicate culturilor înființate prin răsad.

Combaterea crustei, afânarea solului și distrugerea buruienilor

Combaterea crustei, afânarea solului și distrugerea buruienilor se realizează prin trei prașile mecanice și, eventual prin una manuală. Combaterea buruienilor se realizează și printr-o erbicidare pre (aplicată imediat după semănat fără încorporare), folosind Sencor (metribuzin) – 0,3 kg/ha. Prima prașilă mecanizată se efectuează când rândurile de plante sunt încheiate și plantele au format primele frunze adevărate. Lucrarea se efectuează la 2-3 zile după o udare sau o ploaie și după rărit. A doua prașilă se efectuează la 10-15 zile după prima, iar a treia la apariția primelor fructe.

Când se udă roșiile semănate?

Irigarea este o lucrare de mare importanță, care trebuie aplicată cu mult discernământ. Aceasta se poate aplica prin rigole, dar cel mai adesea prin aspersiune. Prin această lucrare, solul se va menține, până la începerea maturării fructelor, la un nivel de umiditate cuprinsă între 70-85 % din IUA. De regulă, în timpul perioadei de vegetație, se aplică 5-6 udări cu câte 300-400 m³/ha. Udările se întrerup complet în momentul când primele fructe ajung la mărimea tipică, imediat înainte de schimbarea culorii spre galben-roz, pentru forțarea maturării fiziologice. Dacă recoltarea se va efectua manual, udarea se stopează după primul recoltat manual.

Fertilizarea fazială

Fertilizarea fazială este lucrarea care, alături de irigare, determină în mod esențial și evident cantitatea de recoltă. Pe un sol cu fertilitate medie se efectuează de regulă două fertilizări faziale. Prima se execută odată cu cea de-a doua prașilă, folosind 200-250 kg/ha Complex III sau un înlocuitor corespunzător. Cea de-a doua fertilizare se efectuează tot cu un îngrășământ complex solubil sau numai cu azotat de amoniu, circa 200-250 kg/ha, în funcție de evoluția culturii; momentul aplicării coincide cu apariția primelor fructe, odată cu cea de-a treia prașilă. Pentru acest tip de cultură, se recomandă în mod deosebit, folosirea îngrășămintelor foliare, mai ales când plantele au o masă vegetativă bine dezvoltată.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor la cultura de roșii

Combaterea bolilor și dăunătorilor se va realiza cu deosebită grijă, având în vedere incidența agenților patogeni și a dăunătorilor, imediat după semănat în câmp. Imediat după răsărit este posibil atacul unor agenți patogeni specifici fazei de răsad. Controlul acestora se poate face corespunzător prin 2-3 tratamente, până ce plantele formează 5-7 frunze. Tot până în această fază, deosebit de periculos poate fi atacul gândacului din Colorado, deoarece plantele în faza tânără pot fi complet distruse de larvele acestui dăunător.

După faza de 5-7 frunze, combaterea bolilor și dăunătorilor se efectuează ca la celelalte tipuri de culturi. Se va acorda atenție tratamentelor din perioada când plantele prezintă fructe și o masă vegetativă maximă, care trebuie efectuate cu cele mai eficiente produse și folosind cantități suficient de mari de soluție pentru a “acoperi” sau “îmbăia” întreaga plantă în soluția protectoare.

Răritul este o lucrare cu caracter special și se aplică numai dacă prin semănat nu s-a putut asigura distanța corespunzătoare dintre plante pe rând. O altă lucrare cu caracter special este strângerea (adunarea) vrejilor pe strat, pentru ușurarea lucrării de recoltare macanizată. Lucrarea se efectuează de 2-3 ori, mecanizat sau manual. De asemenea, o lucrare specială constă în forțarea maturării fructelor printr-un tratament cu Ethrel 500 ppm, când 50 % din fructe au intrat în faza de pârgă.

Când se recoltează roșiile de vară – toamnă?

Recoltarea roșiilor semănate direct se poate realiza ca la orice tip de culturi, când fructele ating gradul de maturare dorit. Roșiile se pot recolta manual, mai ales acolo unde perioada de recoltare coincide cu un sezon ploios și unde costul forței de muncă nu este prea ridicat.

Roșiile
Roșiile

Roșiile se pot recolta și mecanizat cu combine speciale, care au următorul flux de operațiuni: se taie plantele la 2-3 cm sub nivelul solului; plantele cu fructe sunt preluate de un elevator, care le conduce la un scuturător, ce separă fructele și solul de tulpinile și frunzele plantei; urmează separarea fructelor de sol pe un grătar scuturător; fructele și eventualii bulgări sau unele frunze ajung la o bandă de alegere și sortare, în care se separă, manual sau cu celule fotoelectrice, fructele corespunzătoare de restul materialului; fructele sunt conduse spre buncărele de colectare, iar restul materialului este lăsat pe terenul recoltat. Producția de roșii ce se poate obține în condițiile din țara noastră variază între 20 și 40 t/ha, dar poate ajunge și la 60-80 t/ha.

Cum se cultivă roșiile în solarii?

Cultura roșiilor în teren protejat în adăposturi din materiale plastice (solarii bloc, solarii tunel înalte și solarii joase) se realizează în perioada 25 martie – 15 septembrie, cu scopul realizării unor producții timpurii, începând cu sfârșitul lunii mai, în condițiile unui preț de cost mai redus decât cel realizat la cultura din seră.

Culturile de roșii se practică în două variante, din punct de vedere al perioadei de vegetaţie:

  • ciclul scurt, cu înființarea culturii în perioada 25 martie – 15 aprilie și desființarea acesteia în intervalul 15-20 iulie;
  • ciclul lung, cu înființarea culturii în aceeași perioadă ca în ciclul scurt și desființarea acesteia în jurul datei de 15-20 septembrie.

Cultivarea tomatelor în solarii se realizează conform următorului flux tehnologic: pregătirea construcțiilor, pregătirea terenului, înființarea culturii, lucrările de îngrijire și recoltarea.

Pregătirea solarului pentru cultura de roșii

Pregătirea construcțiilor este o lucrare cu caracter general, care începe din toamnă, după desființarea culturii anterioare, și se finalizează în primăvară, prin montarea foliei de polietilenă și ancorarea (fixarea) acesteia.

Pregătirea terenului pentru cultura de roșii

Pregătirea terenului este realizată în două etape: toamna și primăvara. Toamna se efectuează lucrările generale de pregătire a terenului cunoscute. Este de menționat faptul că fertilizarea de bază se realizează cu 50 – 100 t/ha gunoi de grajd descompus sau chiar semidescompus (reactivează mai bine microflora utilă a solului), 300 – 500 kg/ha superfosfat şi 250-300 kg/ha sulfat de potasiu. Primăvara, imediat după acoperirea solariilor cu folie, se realizează un “pachet” de trei lucrări: dezinsecție, fertilizare și erbicidare. Dezinsecția solului se face cu Sinoratox 5G sau 10 G în cantitate 25-30 kg/ha sau, respectiv, 10-15 kg/ha ori Galithion 20-25 kg/ha. Urmează fertilizarea starter cu azotat de amoniu 200 kg/ha sau cu un îngrășământ complex NPK 200-250 kg/ha, după care se aplică unul din erbicidele Treflan 5 L/ha sau Dual 5 L/ha.

Ultima lucrare de pregătire a terenului este modelarea terenului și marcarea rândurilor.

Când se înființează cultura de roșii în solar?

Înființarea culturii se realizează prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive, cu vârsta de 55-65 de zile. Semănatul în vederea obținerii răsadurilor se face în perioada 10-15 februarie, folosind 200-250 g sămânță; repicatul are loc la apariția primei frunze adevărate. Sămânța trebuie să aparțină cultivarelor hibride recomandate pentru cultura în solarii.

Când se plantează roșiile în solar?

Roșiile se plantează în solar în funcție de zonă și condițiile meteorologice, în perioada 25 martie – 10 aprilie.

Schema de înființare a culturii de roșii în solar variază în funcție de tipul de solar, iar densitatea în funcție de vigoarea plantelor, de zona de cultură și de tehnologia care se va aplica în continuare (figura de mai jos). Pentru ciclul scurt se folosesc densități mai mari (35-45 mii plante/ha), iar pentru ciclul lung, densități mai mici (28-33 mii plante/ha). Roșiile se plantează manual, în gropi (copci) de dimensiuni corespunzătoare, astfel ca bolul de pământ să poată fi acoperit cu 1,5 -2 cm de sol.

Lucrările de îngrijire a culturii au în vedere, în primul rând, o stare bună de vegetație a plantelor, iar în al doilea rând, realizarea unor producții timpurii și de calitate deosebită, care să acopere costurile mari de producție. O lucrare cu caracter permanent este dirijarea factorilor de microclimat. Dirijarea temperaturii este cea mai importantă operațiune de reglare a mediului. În perioada plantării, temperatura trebuie să aibă valori de cel puțin 10-12°C în sol și de 15-20°C în aer, după care temperatura trebuie să crească progresiv, la 12-15°C pentru înrădăcinare. Fructificarea se realizează optim la 18-22°C în sol și 20-25°C în aer. Dirijarea indicilor hidrici ai solului și aerului se face prin irigare. O primă lucrare aplicată culturii este completarea golurilor, care se realizează, de regulă, în primele 5-10 zile de la plantare.

Schema de înființare a culturii de roșii în solarii a solar tunel b solar bloc
Schema de înființare a culturii de roșii în solarii a) solar tunel b) solar bloc

Dacă la pregătirea terenului nu a fost efectuată fertilizarea starter, se recomandă ca, după prinderea plantelor și intrarea lor în vegetație, să se facă o fertilizare fazială cu aceleași îngrășăminte.

Când se udă roșiile plantate în solar??

Irigarea se efectuează ori de câte ori este nevoie, astfel ca umiditatea din sol să fie de 50-60% din IUA, de la plantare până la apariția fructelor, și de 60- 70% din IUA, în perioada fructificării. Norma de irigare pentru ciclul scurt este de circa 4000 m³/ha, distribuită cu 10-12 udări, și de circa 6000 m³/ha, în ciclul lung, distribuită în 15-20 udări.

Fertilizarea fazială se efectuează în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive și sistemul de cultură (ciclul scurt sau ciclul lung). În ciclul scurt se aplică două fertilizări: prima, cu îngrășăminte complexe 200-300 kg/ha, când leagă fructele din prima inflorescență, iar a doua, cu azotat de amoniu 200 kg/ha, în perioada legării fructelor în a doua inflorescență. În ciclul lung se aplică 2-3 fertilizări la sol, primele două ca la culturile în ciclul scurt, iar a treia fertilizare o repetă pe a doua, când leagă fructele în a cincea inflorescență.

Prașilele, numai manuale sau manuale și mecanizate, se efectuează de 5-7 ori în scopul afânării solului și, eventual, combaterii buruienilor.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Combaterea bolilor și dăunătorilor este una dintre cele mai complexe și pretențioase lucrări, datorită incidenței mari a patogenilor, insectelor și acarienilor. În general, aceștia au un spectru asemănător cu cel de la culturile din câmp, dar valoarea pagubelor este deosebit de ridicată în cazul unor agenți patogeni și dăunători. Alături de lucrările de îngrijire cu caracter general, de mare importanță sunt lucrările cu caracter special, care au ca scop dezvoltarea generală a plantelor, dar, în mod deosebit, realizarea producției timpurii, de calitate ridicată și o cât mai bună eșalonare. Aceste lucrări sunt: palisarea, copilitul, cârnitul, tratamentele cu substanțe bioactive și defolierea.

Palisarea este o lucrare obligatorie, deoarece se folosesc cultivare cu creștere nedeterminată. Prin această lucrare se asigură o bună etalare şi conducere a plantelor pe verticală care permit o mai bună iluminare și aerisire. Pentru cultura în ciclul scurt, palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sârma spalierului, dar se poate efectua și folosind sistemul de susținere (palisare) al solarului, conducerea plantelor fiind realizată pe verticală. În cazul culturilor organizate în ciclu lung, palisarea se efectuează numai folosind sistemul de susținere al solarului.

Copilitul și cârnitul roșiilor plantate în solar

Copilitul se face radical, eliminându-se toți copilii. În unele sisteme de conducere, tulpina principală se suprimă și în locul ei se lasă doi copili, care se conduc în forma de U sau V. Copilitul se efectuează, de obicei, săptămânal sau ori de câte ori este nevoie. Cârnitul se efectuează la 3-5 inflorescențe, pentru culturile realizate în ciclul scurt sau la 8-10 inflorescențe, în cazul culturilor din ciclul prelungit. Tratamentul cu substanțe bioactive se realizează pentru stimularea polenizării și legării fructelor, ca și pentru grăbirea maturării fructelor.

Defolierea constă în îndepărtarea frunzelor îmbătrânite și eventual bolnave de la baza plantelor. Lucrarea se efectuează treptat, până la nivelul inflorescenței la care începe maturarea primelor fructe.

Când se recoltează roșiile plantate în solar?

Roșiile se recoltează eșalonat, atunci când fructele ating stadiul de maturare dorit (vezi cultura tomatelor timpurii în câmp). Fructele devin corespunzătoare pentru recoltat, în cazul ciclului scurt în perioada 25-30 mai, în zonele sudice și sud-vestice, sau în perioada 5-15 iunie, în celelalte zone; în cazul culturilor în ciclu prelungit, recoltatul începe cu 5-10 zile mai târziu. Perioadele de recoltare se termină în jurul datei de 30 iulie – la ciclul scurt şi 15 septembrie – la ciclul prelungit. Producția de roșii variază între 40-50 t/ha, la cultura în ciclu scurt și între 55-70 t/ha, la cultura în ciclu prelungit.

Cum se cultivă roșii în seră?

Roșiile se cultivă în seră pentru acea perioadă a anului când acestea nu se pot realiza în câmp sau în spații protejate, de regulă, pentru condițiile din țara noastră, între 1 octombrie și 1 mai. Tehnologia de cultivare a roșiilor în seră se poate realiza în mai multe variante tehnologice, în funcție de condițiile climatice, de posibilitățile tehnice, de tipul de seră, de tradiție etc.

În țara noastră, se practica tehnologia clasică de cultură realizată în solul serei sau, mai nou, în saci; în ultimul timp s-a introdus și tehnologia în film de soluție nutritivă (NFT sau Tehnica Filmului Nutritiv). În cazul organizării producției în două cicluri, în ciclul I, plantele se conduc cu 8-12 inflorescențe, iar în ciclul al II lea, cu 6-8 inflorescențe. Dacă producția se organizează într-un singur ciclu, plantele se cârnesc după 16-20 inflorescențe; acest mod de organizare a producției se realizează numai în serele înalte (240 cm la dolie și 320 cm la coamă).

Roșiile 1
Roșiile 1

Cultura roșiilor în sere se realizează cu un sortiment larg de cultivare (mai ales hibrizi), adaptate condițiilor specifice de microclimat. Așa după cum este cunoscut, factorii de microclimat cei mai stresanți sunt lumina și temperatura necorespunzătoare. Majoritatea hibrizilor admiși în cultură la noi în țară sunt de origine străină, dar sunt și câțiva produși autohtoni, cum ar fi Export II, Gloria sau Nemaron.

Tehnologia de cultivare cuprinde următorul flux de lucrări: pregătirea terenului și a scheletului serei, înființarea culturii, lucrările de îngrijire și recoltarea.

Pregătirea terenului și a scheletului serei se realizează printr-o serie de operațiuni cu caracter mai mult sau mai puțin general, în funcție de tipurile de tehnologie prezentate anterior. Pentru culturile care se realizează pe sol, aceste operațiuni sunt:

  • evacuarea resturilor vegetale;
  • stabilirea și tratarea focarelor de boli și dăunători;
  • fertilizarea de bază;
  • mobilizarea solului;
  • dezinfecția serei și a solului și modelarea terenului.

La culturile care se înființează în saci, solul nu se modelează, dar se pregătesc sacii cu amestec nutritiv și se instalează sistemul de udare prin picurare. Realizarea culturilor folosind tehnica filmului nutritiv (NFT) necesită o pregătire specială a serei și a substratului de cultură. Pregătirea în vederea înființării culturii constă, de fapt, în instalarea jgheaburilor și a substratului de cultură (cuburi sau blocuri de vată minerală). Jgheaburile au o lungime de maximum 20-30 m și o secțiune de trapez cu o lățime de 15-20 cm și o înălțime de circa 7-10 cm. Jgheaburile sunt confecționate din material plastic și se așază pe un suport care asigură o pantă uniformă de 1-1,33%. Jgheaburile se dispun pe lungimea rândurilor de plante; pe fiecare jgheab se așază, la distanțe corespunzătoare distanței dintre plante pe rând, blocurile de vată minerală, care au latura de 20-25 cm și înălțimea de 7,5 cm (fig.de mai jos).

Schema jgheabului de creștere a plantelor în tehnica filmului nutritiv (nft)
Schema jgheabului de creștere a plantelor în tehnica filmului nutritiv (nft)

Înființarea culturii de roșii în seră

Înființarea culturii se realizează cu răsad produs în ghivece nutritive sau în cuburi de vată minerală, în funcție de tehnologia de cultivare folosită, respectiv, pe sol ori în saci nutritivi sau în jgheaburi cu soluție nutritivă. Răsadul trebuie să aibă o vârstă de 60-65 de zile pentru ciclul I și 40-45 de zile pentru ciclul al II-lea. Pentru culturile cu un ciclu de un an, vârsta răsadului va fi mai mare, dacă înființarea culturii se face iarna și mai mică dacă aceasta are loc vara. Pentru 1 ha de cultură se folosesc 28-35 mii fire de răsad de roșii.

Când se plantează roșiile în seră?

Perioada de plantare a roșiilor este în funcție de ciclul de cultură: 20 decembrie – 5 ianuarie, pentru ciclul I, 10-25 iulie pentru ciclul al II -lea sau 10 iulie – 10 august ori 1-10 decembrie pentru ciclul lung. Schema de înființare prevede amplasarea a patru rânduri pe traveea de 3,20 m lățime sau opt rânduri pe travea de 6,40 m lățime, la distanțele 40-80-x 3(7)-40 cm; distanța dintre plante pe rând variază între 35-45 cm, realizându-se o densitate de 28-35 mii plante/ha.

Cum se plantează roșiile în seră?

Tehnica plantării diferă în funcție de modul de producere a răsadurilor și de tipul de cultură adoptat. În cazul culturilor realizate direct pe solul serei, tehnica se aseamănă cu cea de la cultura în solarii. La culturile înființate în saci, aceștia sunt bine udați cu câteva zile înainte, iar bolul nutritiv al răsadului se amplasează într-o copcă practicată în mijlocul sacului. Pentru culturile realizate prin NFT, “plantarea” constă în plasarea bolului suport al răsadului pe mijlocul blocului de vată minerală.

Cum se îngrijesc roșiile în seră?

Lucrările de îngrijire sunt deosebit de complexe și pot fi cu caracter general sau caracter special. Cele mai multe lucrări au fost prezentate anterior sau sunt prezentate cu multe amănunte tehnice în unele manuale recunoscute.

Completarea golurilor se realizează ca la orice altă cultură, dar în cazul culturii în seră aceasta se recomandă a se efectua în decursul unei perioade de până la 30 zile de la plantare.

Conducerea plantelor și palisarea se efectuează ca la cultura din solarii, folosind sistemul de susținere special amenajat în seră. Afânarea solului, acolo unde este cazul, se face ori de câte ori este nevoie, manual și mecanizat, înainte de mulcire. Mulcirea se efectuează cu materiale specifice (paie, turbă, diferite amestecuri organice, folie de polietilenă, agrotextile etc). Folia de polietilenă se așază pe toată suprafața serei: față sa superioară este de culoare albă, iar cea inferioară de culoare neagră. Agrotextilele sunt materiale textile neţesute, care se folosesc ca și folia de polietilenă, dar acestea permit schimbul permanent de aer și gaze între sol și atmosfera din seră.

Copilitul roșiilor este realizat total, planta fiind condusă cu o singură tulpină; lucrarea se efectuează săptămânal, concomitent cu dirijarea plantelor pe sfoara de susținere. Defoliatul constă în eliminarea frunzelor îmbătrânite, aflate sub etajul de fructe, care au început să se matureze. Polenizarea suplimentară se efectuează mai ales în perioada când lumina este deficitară și umiditatea relativă a aerului este prea ridicată.

Cârnitul are rolul de a opri creșterea plantelor prin suprimarea vârfului tulpinii după 2-3 frunze de la ultima inflorescență, cu scopul de a limita perioada de recoltare, de a grăbi creșterea și maturarea fructelor și de a îmbunătăți calitatea acestora. Lucrarea se execută cu circa două luni înainte de data ultimei recoltări.

Dirijarea factorilor de mediu este o lucrare care se efectuează permanent, de la înființarea culturii până la ultima recoltare, și are ca scop aducerea la nivelul valorilor optime a factorilor, lumină, temperatură, umiditate și aer. Fertilizarea este o lucrare de maximă importanță, care asigură nivelul producțiilor. Lucrarea se realizează numai pe baza analizelor agrochimice și fiziologice. În cazul culturilor la saci sau module ori în sistem NFT, fertilizarea se efectuează prin apa de irigat sau soluția nutritivă, care asigură și necesarul de apă. Fertilizarea fazială extraradiculară este posibilă și se recomandă în toate tehnologiile prezentate.

Pe durata unei perioade corespunzătoare ciclului I se pot consuma următoarele cantități de elemente nutritive (citat după Ceauşescu, 1973): 425 kg/ha azot, 274 kg/ha fosfor (P2O5), 944 kg/ha potasiu (K2O), 687 kg/ha calciu (CaO) şi 134 kg/ha magneziu (MgO).

Când se udă roșiile cultivate în seră?

Irigarea se practică pe rigole și prin aspersie; în cazul culturii de roșii înființate în saci nutritivi sau module cu turbă, irigarea se efectuează prin picurare, iar în cazul culturii pe film nutritiv, aceasta se realizează prin filmul de soluție nutritivă, care circulă pe jgheaburi. La o cultură pe sol în ciclul I se consumă între 3400 -4500 m³/ha apă distribuită astfel: câte 200-300 m³/ha în ianuarie și februarie, 300-500 m³/ha în martie, 500-700 m³/ha în aprilie, 1200-1500 m³/ha în mai și 1000-1200 m³/ha în iunie. În perioada iulie-decembrie se consumă 3000-4600 m³/ha apă, distribuită astfel: 1000-1500 m³/ha în iulie, 900-1100 m³/ha în august, 500-700 m³/ha în septembrie, câte 300-500 m³/ha în octombrie și noiembrie și până la 300 m³/ha în decembrie. Dacă se folosește irigarea prin picurare, norma de irigare se reduce cu 20-50%.

Cum se udă roșiile
Cum se udă roșiile

Fertilizarea cu bioxid de carbon are ca scop îmbogățirea atmosferei din seră cu acest gaz, mai ales în zilele însorite, când fotosinteza este mai intensă. Concentrația aerului serei în dioxid de carbon poate crește până la 0,15 -0,20%. Combaterea bolilor și dăunătorilor este una dintre cele mai complexe și dificile lucrări, pe de o parte, datorită multitudinii agenților patogeni sau dăunători, iar pe de alta, datorită condițiilor de mediu din seră favorabile acestor agenți. Metoda luptei integrate este unanim acceptată și folosită.

Când se recoltează roșiile din seră?

Roșiile se recoltează eșalonat, de 2-3 ori pe săptămână, la momente de maturare variabilă, de la maturitatea în verde și prepârga până la maturitatea de consum, în funcție de lungimea perioadei de timp de la recoltare până la consum. La culturile din ciclul I, recoltarea începe la sfârșitul lunii martie și durează circa 90 de zile, iar la cele din ciclul al II-lea, recoltarea se realizează între sfârșitul lunii septembrie și sfârșitul lunii noiembrie – începutul lunii decembrie (60-70 de zile). Producția, în ciclul I, poate ajunge până la 70-100 t/ha, iar în ciclul al Il-lea până la 50-70 t/ha.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar