Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Prunul. Cum se cultivă? Tăieri și formarea coroanei. Tratamente

/
/
252 Views

În țara noastră, prunul se aproape peste tot, de la câmpie până în zona premontană, la altitudini de până la cca. 800 m. Majoritatea plantațiilor comerciale de prun se găsesc în zona joasă a dealurilor, la altitudini de 300-600 m. Fiind o specie rustică, cu o mare plasticitate ecologică și cu o tehnologie de cultură relativ ușoară, prunul a fost și încă este ales de mulți cultivatori pomicoli din România, motiv pentru care a rămas încă specia pomicolă preponderentă în țara noastră.

Creșterea și fructificarea prunului

Creșterea prunului

Prunul este o specie de talie mijlocie, care crește spontan până la 5 – 7 m înălțime, dar a cărui vigoare depinde de soi, portaltoi, agrotehnica aplicată etc. Rădăcina prunului, începe să crească la temperatura de 2-3°C în sol, atinge intensitatea maximă atunci când temperatura este de 16-20°C și își reduce creșterea la peste 25-30°C. Cunoașterea specificului de creștere a sistemului radicular permite pomicultorului să stabilească adâncimea de execuție a unor lucrări ale solului, aplicarea apei prin irigare, administrarea îngrășămintelor la sol, distanțele de plantare.

Sistemul radicular al prunului altoit pe franc este relativ superficial, majoritatea rădăcinilor aflându-se între 20-60 cm adâncime, iar soiurile locale (Roșior văratic, Gras românesc, Vânăt românesc) au dezavantajul că drajonează. Prunul poate valorifica bine solurile din regiunile deluroase, chiar și cele mai subțiri și/sau cu textură moderat fină. Altoit pe corcoduș, prunul are rădăcini mai profunde (între 20 și 80 cm), iar în lateral rădăcinile depășesc proiecția coroanei pe sol cu 1,5 – 2 ori. Ca portaltoi, corcodușul nu drajonează, dar poate emite lăstari pe trunchi de sub punctul de altoire, necesitând în plantații o lucrare de tăiere în plus.

Introducerea unor portaltoi de vigoare redusă (Saint Joulien, Oteșani 8,Voinești B, Mirobolan dwarf) în cultura intensivă a prunului face posibilă o reducere evidentă a vigorii de creștere a diferitelor soiuri altoite, iar adâncimea la care cresc rădăcinile unor astfel de portaltoi este în medie cuprinsă între 10-40 cm, dar după cercetările noastre adâncimea acestora este mai mare
(60-80 cm), așa cum au fost prezentate într-un capitolul anterior.

Cultivat pe soluri mai putin fertile, dar relativ umede, prunul prezintă posibilitatea de a dezvolta micoritice pe rădăcini. Hifele miceliene se fixează în zona perișorilor absorbanți și formează asociații simbiotice reciproc avantajoase. Micoriza are un efect pozitiv asupra creșterii pomilor, asigurând o mai bună absorbție a apei și sărurilor minerale din sol.

În ceea ce privește vigoarea de creștere a diferitelor soiuri de prun, există soiuri cu vigoare mare (Tuleu gras, Albatros, Record, Rivers timpuriu), soiuri cu vigoare medie (Anna Späth, Centenar, Diana, Piteștean, Carpatin), sau soiuri cu vigoare mică (Stanley, Vânăt de Italia, Valor). Portaltoiul poate accentua sau diminua vigoarea naturală a soiului.

De asemenea, mărimea (volumul) coroanei și forma acesteia pot fi diferite în creșterea naturală, existând coroane de formă: globuloasă (Piteștean, Centenar, Diana, Agen 707), sferic-turtită (Stanley, Vânăt de Italia), piramidală (Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Silvia, Minerva), invers piramidală (Anna Späth, Albatros), fusiformă (Record, Tita). Cunoașterea formei și mărimii specifice a coroanelor diferitelor soiuri este importantă în alegerea și proiectarea diferitelor forme de coroană realizate prin tăierile de întreținere și fructificare, și chiar în stabilirea distanțelor de plantare în livezi.

În general, talia pomilor în livadă poate ajunge la 3-3,5 m înălțime când pomii sunt altoiți pe franc, la 4-5 m înălțime când sunt altoiți pe corcoduș, respectiv la 2,5-3 m înălțime când sunt altoiți pe portaltoi de vigoare mai mică (Saint Joulien, Oteșani 8, Mirobolan dwarf). La majoritatea soiurilor trunchiul este drept, uneori torsionat, cu ritidomul neted sau crăpat sub forma de placi poliedrice. Creșterea părții aeriene este dependentă de portaltoi și de agrotehnica aplicată în livadă. Capacitatea de ramificare a soiurilor este diferită, existând soiuri care formează coroane rare, aerisite și ușor de întreținut (Stanley, Anna Späth), sau altele care ramifică mult și își îndesesc coroanele (Tuleu gras, Centenar, Carpatin).

Prunul crește bine în tinerețe, lungimea ramurilor anuale putând depași 1 m lungime, fapt ce permite formarea rapidă a coroanelor prin tăieri în verde. Unele soiuri formează puțini lăstari anticipați (Anna Späth, Stanley), iar altele au o capacitate mai mare de ramificare, uneori îndesind prea mult coroana (Tuleu, Centenar).

Fructificarea prunului

Specificul fructificării prunului este diferit, în funcție de soi. Majoritatea soiurilor sunt de tip standard, adică rodesc pe ramuri mijlocii și lungi. La prun, ramurile de rod se pot degarnisi mai repede și necesită tăieri mai ample. Există însă și soiuri ca Stanley, Centenar, Anna Späth, care rodesc de regulă pe ramuri scurte, spini, buchete de mai, pe ramuri mijlocii mai groase sau pe ramuri anticipate. În tinerețe, prunul rodește preponderant pe buchete ramificate, pe ramuri mijlocii și mai puțin pe ramuri anticipate. În general, ramurile de rod ale prunului evoluează mai lent decât cele ale mărului și au o durată de viață productivă mai lungă.

Fructificarea se realizează la unele soiuri pe ramuri mijlocii, soiurile având o bună capacitate de ramificare formează coroane mai dese (Tuleu, Carpatin, Agen 707, Centenar), sau pe buchete ramificate, când coroanele sunt mai rare și aerisite (Stanley, Anna Späth, Rivers timpuriu).

Înflorirea prunului este relativ timpurie, are loc de regulă la jumătatea lunii aprilie și diferă în funcție de zona de cultură sau de soi. Prunul este mai expus din acest punct de vedere la înghețurile sau brumele târzii, decât alte specii, de ex. mărul. Florile sunt, în general, hermafrodite normale, dar după felul cum se comportă în procesul polenizării și fecundării florilor se deosebesc trei grupe de soiuri: soiuri androsterile (Tuleu gras, Centenar, Tuleu timpuriu, Albatros); soiuri autosterile (Rivers timpuriu, Silvia, Renclod) și soiuri autofertile (Anna Späth, Stanley, Gras ameliorat, Vânăt), prin urmare combinarea soiurilor la plantare poate fi făcută destul de variat. Soiurile parțial sau total sterile fructifică normal numai dacă se asigură o bună polenizare, cultivându-le alături de alte soiuri. Proporția între un soi majoritar și unul polenizator într-o plantație este recomndabil a fi de 1 – 4 sau 1 – 5.

La prun, ca de altfel la toate sâmburoasele, sunt două feluri de muguri; muguri vegetativi, din care se formează lăstari, și muguri floriferi, din care se formează câte 1 – 3 flori.

Pentru o bună polenizare și fructificare, așezarea soiurilor în parcelă trebuie făcută cu atenție, este preferabilă asocierea soiurilor androsterile cu cel puțin două soiuri bune polenizatoare, care să se polenizeze între ele și ambele să-l polenizeze pe cel androsteril. Soiul androsteril nu se amplasează niciodată la marginea unei parcele. Asocierea în plantație a numai două soiuri, din care un soi androsteril și un soi polenizator, nu asigură rezultate bune în primăverile dificile din punct de vedere climatic, cu ploi frecvente și temperaturi scăzute, când producția este foarte slabă. De asemenea, la alegerea polenizatorilor, trebuie avută în vederea și suprapunerea perioadei de înflorire a soiurilor, care de regulă durează 7-10 zile, iar stigmatul unei flori este receptibil pentru cca. 3-5 zile, în funcție de temperatura și umiditatea aerului.

Pentru o producție bună de fructe este suficientă polenizarea a circa 15-30% din flori, iar procentul de legare poate ajunge la 40-50% dacă se asigură o bună polenizare, apoi căderea fiziologică este de 20-30%, regăsindu-se pe pom, la maturitate, ca fructe circa 4-5% din numărul total al florilor. Fenomenul de inter-sterilitate la prun este foarte rar întâlnit. Prunul intră de regulă pe rod la 3-5 ani de la plantare, putând produce între 15 și 30 t de fructe / ha și chiar mai mult. Vârsta intrării pe rod a pomilor variază în funcție de soi, portaltoi și agrotehnică și poate fi de 3-4 ani la Agen, Stanley, Centenar și 4-5 ani la Tuleu gras, Anna Späth ș.a. Pe loturi experimentale au fost obținute producții foarte mari, de peste 40 t/ha în cazul soiurilor Anna Späth, Tuleu gras, Centenar, la SCPP Valcea.

Ciclul anual al prunului

Ciclul anual de viață al prunului este asemănător cu al celorlalte specii pomicole din climatul temperat și este împărțit în două perioade distincte: perioada de vegetație (din aprilie până în noiembrie) și perioada de repaus, când se pot face plantări de pomi, înființări de plantații, tăieri de formare a coroanei și tăieri de rodire. Prunul desfrunzește cu puțin înaintea mărului, în special în plantațiile tinere.

Prunul – perioada de vegetație

Perioada de vegetație prezintă câteva fenofaze de creștere și de fructificare, de care se recomandă să se țină seama în tehnologia de cultură a acestei specii pomicole.

Fenofazele creșterii prunului:

  • dezmugurirea și începutul creșterii lăstarilor, care începe de obicei la sfârșit de martie și început de aprilie și sfârșește cu formarea primelor 3-4 frunze pe lăstar; este o creștere lentă și se face, în principal, pe seama substanțelor de rezervă existente în pom;
  • creșterea intensă a lăstarilor, similar speciei măr, se caracterizează prin alungirea lăstarilor, sporirea numărului de frunze și formarea mugurilor pentru anul viitor. Calendaristic, această fază se încheie către sfârșitul lunii iulie;
  • încetinirea și încetarea creșterii lăstarilor începe când adaosul de creștere de la o zi la alta este în scădere și se termină când în vârful lăstarilor apare mugurele apical (terminal). Pe parcursul acestei fenofaze, internodurile sunt mai scurte, iar suprafața limbului frunzelor devine din ce în ce mai mică;
  • coacerea țesuturilor și pregătirea pentru repaus începe cu definitivarea mugurelui apical al lăstarilor anuali și se termină cu căderea frunzelor (în luna noiembrie). Procesele de acumulare a substanțelor de rezervă sunt intense, deși consumurile sunt încă destul de mari.

Fenofazele fructificării prunului:

  • înfloritul și legarea fructelor corespund cu dezmuguritul mugurilor vegetativi și începutul creșterii lăstarilor, având loc în principal tot pe seama substanțelor de rezervă existente în țesuturile pomilor;
  • creșterea fructelor începe odată cu creșterea intensă a lăstarilor, necesitând consum mare de substanțe organice, pe care plantele trebuie să le aibă la dispoziție pentru a forma și hrăni fructelei;
  • diferențierea mugurilor floriferi (prunul nu are muguri micști ca mărul), pentru producția anului viitor, începe și la prun cu inducția florală, ce are loc la sfârșit de iunie-început de iulie și continuă cu formarea în muguri a primordiilor florilor de anul viitor;
  • maturarea fructelor este diferită ca durată și perioadă de la un soi la altul, prunul având soiuri de vară, sau de toamnă. Aceasta începe atunci când fructele nu mai cresc în volum, culoarea pieliței virează în negru-violaceu, iar în pulpă au loc o serie de procese chimice și biochimice de acumulare și transformare a unor componente, care formează gustul și consistența pulpei, specifică soiului respectiv.

Deși fenofazele de creștere și fructificare ale pomilor sunt, în general, aceleași, ele diferă însă de la o specie la alta, sau chiar de la un soi la altul, în primul rând ca momente de declanșare și ca perioadă, iar cunoașterea acestora este deosebit de utilă în aplicarea corectă și la timp a unor lucrări tehnologice care să ajute pomii în formarea recoltelor de fructe.

Perioada de repaus a pomilor

Perioada de repaus începe cu căderea frunzelor, care se produce, de regulă, la mijloc de noiembrie și se încheie în primăvară, când începe demugurirea, așa cum s-a prezentat într-o secțiune anterioară. În această perioadă și în cazul speciei prun se pot face înființări de plantații, tăieri de formare și de rodire, se pot aplica unele tratamente fitosanitare specifice. Repausul vegetativ este împărțit la rândul său în două perioade:

  • Repausul obligatoriu (profund) cel în care intră pomii către sfârșitul toamnei, când începe căderea frunzelor și temperaturile atmosferice ating frecvent valori de sub 0˚C. Această perioada durează cca. 2-3 luni, de la mijlocul lunii noiembrie până la sfârșitul lunii ianuarie. În acest interval de timp, pomii nu pornesc în vegetație, chiar dacă intervin perioade cu temperaturi pozitive de durată mai lungă.
  • Repausul facultativ este perioada în care pomii nu pornesc în vegetație datorită menținerii relativ constante a temperaturilor scăzute. Acest repaus cuprinde de obicei perioada februarie-martie. Dacă în acest interval de timp se înregistrează temperaturi ridicate, pomii pot porni în vegetație, fiind expuși unor înghețuri de revenire ulterioare, cu repercusiuni grave în producția de fructe a anului respectiv.

Studiul fenofazelor, de la formarea mugurilor, la lăstari și la fructe mature, arată că ele se desfășoară pe două perioade de viață activă, separate între ele de o perioadă de repaus. În primul ciclu de vegetație se formează muguri vegetativi și de rod, care rămân în repaus pe parcursul iernii, iar în ciclul următor aceștia pornesc în vegetație, înfloresc și leagă fructe care ajung la maturitate. De aici se desprinde concluzia că fenofazele inițiale pentru recolta următoare se desfășoară în paralel cu fenofazele finale pentru recolta din anul respectiv. Este important de precizat pentru agrotehnicieni, faptul că diferențierea mugurilor de rod pentru anul următor este în strânsă relație cu încărcătura de rod din anul în curs, cu nivelul de asimilate disponibile pentru pomi și cu starea de sănătate a acestora.

Durata de viață economică a unei plantații de prun este diferită în funcție de soi, de portaltoi și de intensitatea tehnologiei aplicate. În livezile intensive, de mare densitate, cu pomi altoiți pe portaltoi de mică vigoare (Saint Joulien, Mirobolan dwarf, Oteșani 8), vărsta economică este de 20-25 de ani; în livezi cu pomi altoiți pe franc, livezile de prun pot fi rentabile 25-35 de ani, iar în livezi cu pomi altoiți pe corcoduș, vărsta rentabilă a plantației poate fi de până la 35-45 de ani.

Cum se amenajează și cum se pregătește terenul pentru livezile de prun?

În general, cultura plantelor perene implică un cost mai ridicat al investițiilor față de culturile anuale, precum și un profit întârziat care intervine după câțiva ani de la înființarea plantației. Decizia cultivării unei specii pomicole și a unor soiuri se ia în funcție de factori de mediu, de indicatori tehnici și economici. Pomicultura este o investiție pe termen lung (cca. 20-25 ani), cu amenajări costisitoare și fără posibilitatea unor schimbări majore în cursul exploatării plantațiilor, dar cu o rată de amortizare foarte ridicată față de celelalte sectoare agricole. Aceste considerente sunt de luat în seamă, inclusiv pentru cultura prunului. Greșelile făcute la înființarea unei livezi se manifestă abia după 4 – 5 ani de la plantare, atunci când deja este prea târziu pentru remedieri.

Unde se prunul?

Plantațiile comerciale de prun existente în România sunt amplasate pe suprafețe relativ mari (peste 20-30 ha), în bazine consacrate (Argeș-Vedea, Dâmbovița, Vâlcea, Gorj, Bistrița ș.a.), în zonele considerate favorabile acestei culturi, sau pe suprafețe mai mici (sub 1 ha), în grădini particulare individuale, unde valorificarea fructelor nu este determinantă.

Alegerea terenului pentru inființarea unei plantații trebuie să țină cont în primul rând de favorabilitatea pedoclimatică a zonei pentru specia prun, așa cum s-a arătat la zonare. Apoi, folosirea ca material săditor a anumitor soiuri sau portaltoi este, de asemenea, extrem de importantă, aceștia având cerințe specifice pentru sol sau climă. Deși prunul este considerat o specie pomicolă cu o plasticitate ecologică destul de mare, la alegerea terenului este indicat să se aibă în vedere evitarea zonelor depresionare, cu microclimate umende și reci, solurile cu textură foarte argiloasă, sau cu pante de peste 15%, unde amenajarea terenului este prea costisitoare. În general, criteriile de alegere a unui teren pentru cultura prunului sunt similare cu cele ale mărului.

Amenajarea terenului pentru plantarea prunului

Lucrările de amenajare a terenului în vederea înființării unei plantații de prun sunt aceleași cu cele descrise la specia măr, mai detaliat, în secțiunea următoare. Acestea au în vedere elemente tehnologice ca: stabilirea și amplasarea rețelei de drumuri și a zonelor de întoarcere, necesarul de construcții anexe, parcelarea terenului ș.a.

Cum se pregătește terenul pentru plantarea prunului?

Lucrările de pregătire a terenului nu diferă de lucrările de pregătire enumerate la tehnologia mărului: defrișarea culturii anterioare, nivelarea terenului, scarificarea, fertilizarea de bază, arătura adâncă, discuirea solului sunt executate conform acelorași norme evidențiate pentru cultura mărului.

Instalarea mijloacelor de susținere a pomilor. La cultura prunului, sistemele de susținere a pomilor sunt necesare doar pentru plantațiile cu pomi altoiți pe portaltoi de vigoare redusă (Saint Joulien, Mirobolan dwarf), unde se poate recurge la varianta de susținere cu tutori individuali, sau susținere cu rețea de sârme și spalieri din beton armat. În abele cazuri, sistemul de susținere trebuie înstalat înainte de plantarea pomilor. Plantațiile de prun cu pomi altoiți pe portaltoi franc, sau pe corcoduș, nu necesită susținere.

Instalarea sistemului de irigare. Se recomandă irigarea localizată prin picurare sau microaspersiune sub rândurile de pomi. Pentru o irigare uniformă și realizarea unei suprafețe udate mai mare, se pot instala câte două linii de furtunuri de picurare sub fiecare rând e pomi. În cazul irigării localizate, este indicat ca sursa de apă să fie de adâncime (foraje, puțuri), unde calitatea apei este mai bună, asigurând o durabilitate mai mare sistemului de irigare și o uniformitate de udare corespunzătoare. Sistemul de irigare, ca și sistemul de susținere a pomilor, trebuie instalate înainte de plantarea pomilor, pentru a putea sigura udarea imediat după plantare și efectuarea unor lucrări de formare a coroanelor
(palisări, legări de lăstari).

Cum se plantează prunul?

Pentru înființarea plantațiilor de mare capacitate productivă, cu soiuri și portaltoi valoroși, este obligatorie folosirea unui material săditor certificat, achiziționat din pepiniere pomicole autorizate, care să garanteze calitatea, sănătatea și autenticitatea pomilor. Și pentru specia prun, ca și pentru măr, este de preferat ca pomii la plantare să aibă lăstari anticipați, care aduc precocitate de rodire și rambursarea mai rapidă a cheltuielilor de investiție. Stabilirea soiurilor care se vor planta se face în funcție de preferințele gustative, de destinația producției de fructe, de perioada de coacere și valorificare a producției, de asigurarea polenizării. Pentru specia prun, există un sortiment autohton deosebit de valoros, atât în ceea ce privește soiurile, cât și portaltoii, cu calități deosebite și foarte bine adaptate la condițiile pedo-climatice
din România.

Pichetarea. Pichetajul în șah este cel mai recomandat în plantațiile de prun, deoarece coroanele globuloase, majoritar alese pentru această specie, în general ocupă mai efficient spațiul de nutriție și de lumină destinate fiecărui pom.

La ce distanță se plantează prunul?

Distanțele de plantare la pruni depinde de vigoarea portaltoilor, de specificul genetic de creștere a soiurilor, de fertilitatea naturală a solului, de forma de coroană proiectată (tabelul de mai jos). Și la specia prun, intensivizarea plantațiilor este o prioritate pentru o pomicultură de performanță. Există o tendință evidentă spre reducerea vigorii pomilor, care aduce o serie de avantaje incontestabile: productivitatea, reducerea cheltuielilor de întreținere, creșterea calității fructelor.

Introducerea în cultură a unor soiuri noi, străine, deosebit de valoroase, cât și a unor portaltoi de mică vigoare pentru cultura prunului, trebuie făcută însă cu foarte mare atenție, având în vedere în special condițiile pedo-climatice locale care, dacă nu sunt favorabile, pot avea consecințe destul de grave asupra creșterii și rodirii pomilor.

Distanțe de plantare orientative recomandate pentru specia prun
Distanțe de plantare orientative recomandate pentru specia prun

Cum se plantează prunul? La ce adâncime se plantează prunul?

Plantarea prunului se face conform acelorași recomandări descrise în articolul de aici (tehnologia de cultură a mărului). Ca elemente specifice pentru prun, dimensiunile gropilor de plantare se recomandă să fie puțin mai mari decât cele pentru măr. Astfel, în teren plan, pe sol cu textură medie, scarificat, gropile pentru a planta prun pot fi de 40 cm/40 cm/40 cm; pe un sol cu textură argiloasă, cu pantă de până la 10%, gropile pot fi de 45 cm/45 cm/40 cm, iar pe terenuri cu pante mai mari, unde terenul nu a fost scarificat sau arat, gropile de plantare pot ajunge la dimensiuni de 65 cm/65 cm/40 cm.

Tăieri și formarea coroanei la prun

La prun se aplică tăieri anuale obligatorii, tăieri în uscat realizate pe toată perioada de repaus vegetativ, completate cu tăieri în verde axate în primul rând pe rărirea creșterilor vegetative, în care pomul investește în mod inutil.

Formarea coroanei la prun

Tăierile de formare a coroanelor sunt cele care se aplică în primii 3-4 ani de la plantarea pomilor și reprezintă baza de crestere și fructificare ulterioară a pomilor. Prunul are tendința de a crește excesiv în primii ani după plantare, cu mulți lăstari lacomi care trebuie tăiați, de preferat în verde, pentru a nu întârzia formarea coroanelor proiectate și intrarea pe rod. Tăierile de formare a coroanei în livezile tinere trebuie să țină cont de câteva principii de bază: alegerea celei mai potrivite formă de coroană pentru a pune în valoare potențialul biologic al combinației soi-portaltoi, aplicarea tăierilor care să aibă în vedere grăbirea intrării pe rod și păstrarea echilibrului între creștere și fructificare, facilitarea intrării luminii în coroană și regenerarea periodică a formațiunilor fructifere.

O tăiere corectă de formare a coroanei trebuie să aibă în vedere cunoașterea ramurilor de rod, precum și formarea și evoluția acestora în timp. În perioada de tinerețe, prunul fructifică preponderant pe buchete ramificate, pe ramuri mijlocii, apoi pe ramuri lungi și mai puțin pe ramuri anticipate. Ramuri de rod în devenire specifice prunului sunt pintenul și spinul (Figura de mai jos).

Ramurile de rod la prun. 1, 2, 3 - ramuri scurte;
Ramurile de rod la prun. 1, 2, 3 – ramuri scurte; 4, 5 – ramuri mijlocii; 6 – ramură lungă; 7 – ramură cu anticipați

Înainte de intrarea pe rod, prunul formează în coroană pinteni și spini, care apoi devin puncte de rodire noi pentru anii următori. Buchetul de mai evoluează din muguri vegetativi laterali grupați și un mugure terminal, în pinteni și buchete noi, formând în final ramificații laterale. Ramura mijlocie ramificată, este asemănătoare cu mlădița de la măr sau păr: are 30-50 cm lungime, iar pe partea laterală prezintă muguri floriferi și vegetativi, care fructifică și ramifică, evoluînd prin mugurii terminali și axilari și formând apoi noi pinteni și noi buchete de mai.

Ramura lungă se formează la începutul intrării pe rod a pomului, este pozițoinată de regulă pe o ramură de schelet (șarpantă), are 50-70 cm lungime și evoluează ca ramura mijlocie, cu deosebirea că pe ea se dezvoltă creșteri terminale mai viguroase. Ramura anticipată (crescută pe alt lăstar), așa cum arată numele, prezintă și creșteri anticipate laterale, care devin la rândul lor ramuri noi de rod. Ramura anticipată are 40-60 cm lungime, iar lăstarii anticipați laterali pot ajunge la 20-30 cm lungime; este o ramură complexă, cu mai multe tipuri de formațiuni fructifere și care poate duce la o îndesire a coranelor, dacă nu se aplică tăieri corespunzătoare.

Tăierile de rodire la prun

Tăierile de rodire sunt cele care mențin în echilibru creșterea și fructificarea pomilor, în vederea realizării unor producții de fructe mari și constante an de an. În primii ani de rodire, prunul are tendința de a crește în continuare viguros, cu îndesire a coroanelor, care poate duce la o rodire exagerată cu fructe mici și dese. Tăierile din această perioadă trebuie să se axeze pe consolidarea ramurilor de schelet (șarpantele), care mențin forma proiectată a coroanei pomilor.

Această structură permanentă a coroanelor este diferită în funcție de specificul de creștere al diferitelor soiuri; astfel pot fi șarpante scurte și groase (Stanley, Vânăt de Italia); șarpante mijlocii și mai dese (Tuleu, Centenar, Carpatin), șarpante lungi și mai subțiri (Anna Späth, Tita, Andreea). Există, de asemenea, soiuri care rodesc de regulă pe ramuri scurte (Stanley, Andreea), sau soiuri care rodesc cu precădere pe ramuri lungi (Tita, Anna Spath, Centenar). Existența acestei diversități de creștere face ca tăierile de rodire să țină cont de tendința de creștere și fructificare a soiului respectiv; astfel se aplică frecvent tăieri de reducere a șarpantelor pentru stimularea de creșteri noi, asociată cu rărirea și
reîntinerirea ramurilor de semischelet purtătoare de rod (Fig. de mai jos).

Tăieri de producție la prun. Punctele a, b, c, d - arată locul de tăiere
Tăieri de producție la prun. Punctele a, b, c, d – arată locul de tăiere

Eliminarea drajonilor porniți din portaltoi este, de asemenea, o lucrare de mare importanță în livezile de prun pentru a înlătura consumarea neproductivă a energiei de către aceștia și dezechilibrul de creștere.

Forme de coroană recomandate pentru specia prun

Formele de coroană cele mai potrivite pentru prun se recomandă a fi: Vasul, Fusul și/sau Piramida. Vasul se pretează pentru plantații cu material saditor mai viguros, în plantații de mică densitate, pentru soiuri care au tendința naturală de creștere globuloasă, plantate pe terenuri în pantă, fără mijloace de susținere a pomilor. Piramida, cu mai multe variante constructive, se recomandă pentru soiuri cu creștere piramidală naturală, cu vigoare medie sau mare, în plantații de medie densitate, fără susținere a pomilor. Fusul se pretează pentru livezi de mare densitate, cu soiuri mai puțin viguroase și creștere naturală mai compactă, altoite pe portaltoi de mică vigoare, cu mijloace de susținere a pomilor.

Coroană în formă de vas

Coroana în formă de vas imită forma unei cupe, a unui pahar, cu pomi la care axul central se suprimă, creșterea în înălțime a pomului se reduce prin distribuirea creșterii pe 3-5 șarpante laterale, iar lumina poate pătrunde mai ușor în volumul coroanei. Această formă de coroană are două variante constructive folosite mai mult în plantații:

Vasul clasic, (Fig. de mai jos a), are 3-5 ramuri principale (șarpante) formate din muguri succesivi la înălțimea de 30 – 50 cm de la sol, dirijate la un unghi de 45-50° cu verticala. Aceste ramuri de schelet se ramifică la rândul lor de mai multe ori, prin bifurcare anuală repetată la 50-60 cm distanță, până către vârful pomului. Dezavantajul Vasului clasic este predispoziția la dezbinare a șarpantelor la locul de inserție cu trunchiul.

Vasul ameliorat diferă de cel clasic prin faptul că cele 3-5 ramuri principale de la baza coroanei nu pornesc din muguri succesivi, ci au o distanță de 10-15 cm între ele, iar ramificarea lor este bilateral alternă (Fig. de mai jos b). Astfel, pericolul de dezbinare a acestora este cu mult mai redus și, în plus, datorită unei aerisiri superioare în volumul coroanei, ramurile sunt mai bine garnisite cu formațiuni fructifere. Trunchiul pomilor are o înălțime de 30 cm până la 80 cm, în funcție de specificul de creștere al soiului respectiv.

Schema vasului clasic (a) Schema vasului ameliorat (b)
Schema vasului clasic (a); Schema vasului ameliorat (b)

Coroană piramidală la prun

Coroana piramidală, așa cum sugerează și numele, are în ansamblu forma unei piramide cu diferite variante constructive: a) piramida neetajată (americană), care prezintă un ax principal pe care sunt inserate 5 – 7 șarpante în spirală, cu punctele lor de inserție distanțate la 20 – 40 cm (Fig. de mai jos a) piramida etajată (franceză), cu un trunchi de 60-80 cm prelungit cu ax central vertical pe care se inserează câte 3 – 5 ramuri laterale pornite din muguri consecutivi, înclinate la aproximativ 45° față de axul vertical, ramuri care formează etaje distanțate între ele la 40 – 50 cm, Fig. de mai jos b. Numărul de etaje și înălțimea pomilor variază în funcție de vigoarea soiului și portaltoiului respectiv.

Piramidă neetajată (a) Piramidă etajată (b)
Piramidă neetajată (a); Piramidă etajată (b)

Coroana tip Fus se caracterizează, în general, prin existența unui ax vertical în prelungirea trunchiului, cu ramuri de semischelet inserate de jur împrejurul axului, pe direcții diferite și distanțate la 15-25 cm una de alta. Ramurile de semischelet de la baza pomului sunt puțin mai lungi decât cele dinspre vârful pomului, pentru a putea permite patrunderea luminii în toate porțiunile coroanei. Dintre variantele de Fus, pentru prun, se recomandă:

Fusul subțire, prezentat și pentru specia măr, dar pentru prun se recomandă păstrarea primelor 4-6 ramuri de la baza coroanei, pe mai mulți ani, ca ramuri de schelet tip șarpantă (Fig. de mai jos a);

Fusul liber este o formă de coroană rezultată din aplicarea parțială a tehnologiei de obținere a fusului subțire, dar pe pomi altoiți pe portaltoi de vigoare mai mare (Fig. de mai jos b). Așa cum îi spune și numele, este o formă de coroană conică ce se lasă aproape liberă, cel puțin în primii ani, când nu se fac nici tăieri în verde, nici palisări. Începând cu anul al doilea se înlocuiește axul cu o altă ramură mai slabă
și se suprimă numai ramurile cu creștere verticală. Pe ansamblu, pomii formați astfel sunt asemănători cu cei formați în Fus subțire.

Fus subțire (schemă) (a); fus liber (b)
Fus subțire (schemă) (a); fus liber (b)

Sisteme de cultură a prunului, tendințe, orientări

Cultura prunului în România, are o conotație specială, datorită faptului că prunul încă se consideră o specie rustică, ce poate fi cultivată aproape în orice zonă a țării, cu o tehnologie de întreținere minimă, în plantații de subzistență. Această stare de fapt se datorează în mare parte valorificării producției de fructe aproape în exclusivitate pentru țuică, unde calitatea fructelor poate fi mai scăzută decât pentru consumul proaspăt. Dacă se dorește însă performanță și profit ridicat, trebuie să se schimbe mentalitatea și să se înființeze plantații intensive de prun, în zonele de favorabilitate mare pentru această specie, unde valorificarea fructelor ar trebui să fie în majoritate pentru consum în stare proaspătă, sau ca fructe deshidratate.

În general, elementele care caracterizează un sistem modern de cultură pomicolă sunt valabile și pentru specia prun: valoarea biologică ridicată a materialului săditor, densitatea mare de plantare pe unitatea de suprafață, echiparea plantației cu sistem de irigare-fertirigare necesare aprovizionării cu apă și elemente nutritive în condiții cât mai aproape de optim, realizarea de protecție antigrindină, aplicarea
unui sistem de întreținere a solului cu fertilizare-amendare (dacă este cazul), fitoprotecția integrată pentru asigurarea sănătății pomilor, recoltarea, depozitarea și valorificarea superioară a fructelor.

În ceea ce privește materialul biologic, este bine de remarcat faptul că, în cazul speciei prun, România deține o bogată și valoroasă paletă de soiuri și portaltoi, cu adaptare foarte bună la condițiile locale și cu calități productive și gustative deosebite. Dacă la calitatea materialului biologic plantat se adăugă și o tehnologie intensivă de cultură, unde toate verigile tehnologice sunt aplicate cât mai aproape de optimul de creștere și fructificare a pomilor, se pot obțin performanțe productive remarcabile, ajungând la producții de fructe de peste 25-30 t/ha.

ICDP Pitesti-Mărăcineni deține loturi demonstrative de cultură a prunului, cu nivel tehnologic ridicat, dotate cu echipamente de irigare-fertirigare, unde se cultivă diverse soiuri și portaltoi autohtoni și străini (Fig. de mai jos a). De asemenea, livezi intensive există și în ferme private, Fig. de mai jos b.

Plantații intensive de prun (1250 pomi ha) la ICDP Mărăcineni-Pitești (a), la Însurăței Brăila (b)
Plantații intensive de prun (1250 pomi/ha) la ICDP Mărăcineni-Pitești (a), la Însurăței Brăila (b)

Cum se întreține solul în livezile de prun?

Sistemele de întreținere a solului pentru livezile de prun sunt aceleași cu cele descrise mai jos pentru specia măr. Deosebirea constă poate doar la sistema de mașini folosite, deoarece distanțele dintre rândurile de pomi sunt în general mai mari la cultura prunului decât la cultura mărului. Aici pot fi incluse tocători pentru iarbă, freze cu palpator, grapa cu discuri, unele modele de tractoare etc., care pot fi cu un ecartament mai mare, sau cu lățime de lucru mai mare. În fig. de mai jos se prezintă imagini cu livezi de prun cu diferite sisteme de întreținere.

Imagini din livezile de prun, începând cu înflorirea și terminând cu coacerea deplină;
Imagini din livezile de prun, începând cu înflorirea și terminând cu coacerea deplină; livezi pe biloane înălțate pe direcția rândului de pomi, în cazul solurilor cu exces temporar de umiditate (a și b), sistem înierbat între rândurile de pomi și ogor pe rând (c), detaliu de ramură cu
fructe mature (d), ICDP Mărăcineni-Pitești

Cum se fertilizează plantațiile de prun?

În cultura prunului, fertilizarea este de multe ori neglijată de cultivatorii români, datorită concepției greșite, potrivit căreia prunul este o specie rustică, puțin pretențioasă. În plus, prunul este plantat în mod frecvent pe soluri sărace, subțiri, cu conținut ridicat de argilă, precum și pe versanți cu pante mari. Este bine de știut că prunul răspunde favorabil atât la fertilizarea periodică cu gunoi de grajd, sau de păsări, aplicat pe banda de sol de sub rândurile de pomi și încorporat superficial cu freza cu palpator, cât și la fertilizări chimice aplicate la sol (fertirigare), sau aplicate foliar. Rețetele și dozele de fertilizare se aplică în funcție de cerințele specifice ale prunului, de fertilitatea naturală a solului, de producția de fructe scontată.

Este ideal ca toate aceste elemente să fie în optim și corelate și cu diagnoza foliară daterminată la frunzele mature recoltate din pomi la sfârșitul lunii iulie. În continuare sunt prezentate scheme de fertilizare pentru aplicarea macroelementelor de bază (azot, și potasiu) pentru cultura prunului, Fig. de mai jos.

Dozele optime de azot (a), potasiu (b) și fosfor (c) pentru livezile de prun pe rod în
Dozele optime de azot (a), potasiu (b) și fosfor (c) pentru livezile de prun pe rod în funcție de producția scontată și conținutul din sol (indice azot IN, PAL și KAL, ppm=mg kg-1

Pentru aplicarea fertilizărilor odată cu apa de irigare (fertirigare), în tabelul de mai jos, se prezintă o rețetă orientativă de fertilizare pentru o plantație de prun pe rod, după recomandări din ferme private din Israel. Dozele recomandate se aplică săptămânal, sau cel mult la două săptămâni, corelate cu diagnoza foliară și cu producția de fructe. În tehnica aplicării apei prin fertirigație prin picurare, înainte de administrarea dozelor de , se aplică mai întâi numai apă timp de aproximativ 5 min. pentru spălarea instalației, apoi se aplică apa cu îngrășămintele dizolvate, iar după încheierea administrării îngrășămintelor, se continuă irigarea încă 5-10 min. pentru antrenarea și
infiltrarea în sol a ultimelor cantități de soluție nutritivă, care ar putea rămâne pe conducte și la suprafața solului.

La fertilizarea foliară, aplicarea diferitelor se poate face odată cu soluțiile de tratamente fitosanitare, cu care majoritatea îngrășămintelor foliare sunt compatibile.

Rețetă de fertilizare (fertirigare) orientativă pentru plantații intensive de prun pe rod
Rețetă de fertilizare (fertirigare) orientativă pentru plantații intensive de prun pe rod

Normarea rodului la prun

Din punct de vederea al încărcăturii de fructe, în cultura actuală a prunului în România, problema numărul unu este aceea a alternanței de rodire, care se manifestă evident în cele mai multe plantații unde tehnologia este necorespunzătoare (tăieri superficiale, neaplicarea irigației, fertilizare slabă etc.). Astfel, există frecvent plantații unde există alternanță (un an cu producție foarte mare, dar cu fructe mici, de calitate slabă, alternează cu unu sau chiar doi ani cu producție foarte mică, cu fructe mari și neuniforme).

Pentru plantațiile de prun unde tehnologia de întreținere este corespunzătoare, folosirea unor produse chimice de rărire a fructelor (etrel, de exemplu), nu a dat rezultate constante, în special datorită condițiilor climatice deosebit de variate din perioada de înflorire și postflorale din România. Frecvent, temperatura și umiditatea aerului, care variază în limite foarte largi în perioada dintre înflorire și creștere a fructelor până
la 6-8 mm (interval în care se pot aplica tratamente chimice de rărire la prun), au dus la inconstanța rezultatelor obținute.

Un rol extrem de important pentru normarea încărcăturii de fructe la specia prun îl reprezintă tăierile anuale aplicate corect, asociate cu fertilizare, irigare și fitoprotecție intensive (Fig. de mai jos).

Producție excesivă cu fructe, dese și neuniforme (a), respectiv cu fructe mari și uniforme
Producție excesivă cu fructe, dese și neuniforme (a), respectiv cu fructe mari și uniforme (b)

și dăunători ai prunului, tratamente fitosanitare specifice

Prunul poate fi atacat de boli și dăunători specifici care provoacă mari pagube în plantații, dacă nu se fac tratamente corespunzătoare de protecție fitosanitară. În general, într-o plantație de prun se fac 10-12 tratamente fitosanitare, depinzând și de condițiile climatice ale anului. În continuare sunt prezentate câteva dintre bolile și dăunătorii cel mai des întâlniți în plantațiile de prun.

Prunul – principalele boli

Monilioza (Monilinia laxa), este una dintre cele mai păgubitoare boli din livezile de prun (Fig. de mai jos a). Sunt atacate florile, frunzele, lăstarii și fructele care se brunifică și se mumifică, rămânând pe pom. Organele atacate de ciupercă se ofilesc, se brunifică și apoi se usucă. Pe fructele atacate apar pete circulare cafenii, pulpa fructelor devine moale, putrezește, iar în final se usucă (mumifică). Monilioza apare masiv în anii ploioși și cu temperaturi mai scăzute.

Pătarea roșie a frunzelor (Polystigma rubrum) este produsă de o ciupercă și se manifestă pe frunză ca niște pete roșii, sferice, care apoi necrozează țesutul diminuând procesul de fotosinteză și alte procese metabolice, determinând căderea prematură a frunzelor (Fig. de mai jos b). Boala apare frecvent în livezi, în special în anii ploioși. Fructele pomilor atacați și netratați rămân mici, nehrănite, fără gust.

Ciuruirea micotică a frunzelor (Stigmina carpophyla) este produsă de o micoză care atacă la început frunzele, producând pătarea și apoi ciuruirea acestora datorită căderii țesutului atacat. Netratată, boala trece pe lăstari și ramuri tinere, provocând răni ce debilitează întreg pomul.

Hurlupi (Taphrina pruni), boală care atacă fructele, apărând în lunile aprilie-mai, imediat după fecundare. Ovarele florilor infectate, se alungesc exagerat, se lățesc, căpătând forma de secere (Fig. de mai jos c). Mezocarpul fructului este hipertrofiat, endocarpul nedezvoltat, iar sămânța este atrofiată, reducând producția de fructe.

Boli ale prunului Monilia (a) Polystigma (b) și Hurlupi (c)
Boli ale prunului: Monilia (a), Polystigma (b) și Hurlupi (c)

Prunul – principalii dăunători

Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minuta) este frecvent întâlnită în livezi și la pomii izolați din grădini. Dăunătorul depune câte un ou în sepalele florilor nedeschise, din care apare larva la scuturatul florii, intră în fruct și se hrănește cu sâmburele în formare, provocând căderea prematură a fructului.

Viespea sâmburilor de prun (Eurytoma schreineri) este un dăunător care poate compromite aproape integral recolta. Insectele depun ouă în fructele abia formate, iar larvele care apar din ouă se hrănesc cu sămânța din fruct, provocându-i încetinirea creșterii și căderea prematură (Fig. de mai jos a). La pomi izolați se recomandă așezarea în coroană, după scuturarea florilor, a unor pungi cu naftalină, care au efect total în combaterea insectei.

Viermele prunelor (Cydia funebrana) este un dăunător periculos reprezentat de un fluture care, pe fructele tinere (de mărimea unei măsline) depune ouă din care ies larve, ce pătrund în fruct hrăninduse cu pulpa acestuia (Fig. de mai jos b). Poate avea 2 – 3 generații pe an.

Păiajenul roșu (Panonicus ulmi) este un dăunător mic ce se hrănește cu seva din frunzele pomilor pe care se instalează în număr mare, stânjenind fotosinteza. Poate avea multe generații într-un an și atacă mai mult în anii secetoși.

Afidele (Aphis pomi) sunt insecte moi care se folosesc de trompa lor să se hrănească cu seva plantelor (Fig. de mai jos c). Ele apar de obicei în colonii pe partea inferioară a zonelor de creștere a plantelor. Frunzele, lăstarii sau fructele puternic infestate pot să se ofilească, se îngălbenesc, sau se răsucesc și rămân mai mici și deformate. Afidele pot avea mai multe generații pe an.

Dăunători ai prunului Euritoma (a), Cydia (b), Aphis (c)
Dăunători ai prunului: Euritoma (a), Cydia (b), Aphis (c)

În continuare se prezintă o schemă orientativă pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare specific plantațiilor de prun (Tabelul de mai jos).

Program orientativ de combatere a bolilor și dăunătorilor la prun (Lab. Protecție ICDP Mărăcineni
Program orientativ de combatere a bolilor și dăunătorilor la prun (Lab. Protecție ICDP Mărăcineni

Recoltarea, păstrarea și valorificarea prunelor

Când se recoltează ?

Recoltarea. Ca regulă generală, prunele se recoltează atunci când întrunesc maximum de însușiri care definesc soiul respectiv: mărime, culoare, gust, conținut în zahăr și aciditate. Diversitatea soiurilor de prun face ca recoltarea să se eșaloneze începând din luna iulie, pentru soiurile timpurii, și se încheie cu luna octombrie, pentru soiurile cu coacere târzie.

Atunci când fructele sunt destinate consumului în stare proaspătă, recoltarea se face manual, cu codiță, fără să se zdrobească pulpa sau să se rupă ramurile și fără a șterge pe cât posibil pruina. Recoltarea, de preferat, se face direct în ambalajele în care fructele se vând pe piață (lădițe), sau în ambalaje mai mari, din care apoi fructele se resortează pentru diferite destinații.

Spre deosebire de alte fructe, prunele de regulă nu își continuă coacerea după cules, astfel că pentru a avea maximum de calități gustative și cormerciale, fructele se culeg doar cu câteva zile înaintea coacerii depline, pe care prunele o pot căpăta în depozit, evitându-se astfel pierderi importante din cauza supracoacerii. Este, de asemenea, indicat ca recoltarea să se facă eșalonat, în 2-3 treceri, recoltând prunele pe măsura maturării lor și câștigând astfel un plus de mărime și caliate la fructele rămase pe pomi pentru recoltarea următoare.

Prunele pentru uscat (deshidratare) se recoltează în aceleași condiții cu cele pentru consum în stare proaspătă. Pentru uniformitatea deshidratării este foarte important ca prunele să aibă aceeași consistență a pulpei (să nu fie deja moi), să fie în același stadiu de coacere, mai exact să fie recoltate cu câteva zile înainte de coacerea deplină.

Prunele destinate altor prelucrări (gem, dulceață, marmeladă, țuică) se recoltează la maturitatea deplină (pulpă moale), pentru a acumula cât mai mult zahăr. În astfel de situații, prunele se recoltează prin scuturarea mecanică sau manuală a pomilor, pe prelate sau folii așezate sub corană. Nu se recomandă baterea pomilor cu prăjina sau alte obiecte dure care pot rupe frunze sau ramuri, afectând fiziologic pomii și producția de fructe a anului următor.

Cum se păstrează și cum se valorifică prunele?

Atunci când prunele se valorifică în maxim 2-3 zile de la nu este necesară decât depozitarea temporară în condiții de temperatură de maxim 15 – 20ºC, în șoproane acoperite, magazii. Pentru o valorificare mai târzie (1-2 săptămâni de la ), prunele se pot păstra
în depozite frigorifice la 3-5ºC. Sunt soiuri de prun (Stanley, Jojo), care se pot recolta cu 1-2 săptămâni înainte de coacerea deplină, deoarece acestea capătă culoarea specifică maturării cu mult înainte, conferind astfel o perioadă mai lungă de păstrare.

Pentru asigurarea rentabilității culturii prunului, este necesar ca valorificarea fructelor să fie cu precădere pentru consum în stare proaspătă, sau deshidratate, când se pot obține prețuri avantajoase pe piață. Cultivarea prunului doar pentru produs distilat (țuică) nu este rentabilă, deoarece valorificarea acestui produs este foarte slabă, cu prețuri care nu acoperă de multe ori nici costul de producție.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar