Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Cum se cultivă inul pentru ulei și cel mixt?

/
/
302 Views

pentru face parte din culturile producătoare de industrial. Se cultivă pentru semințele bogate în , 37-46%, cu un indice de iod de 168-192, care încadrează uleiul de in în grupa uleiurilor sicative.

Uleiul de in este utilizat ca materie primă pentru industria:

  • vopselelor;
  • lacurilor de bună calitate (rezistente la apă și agenți corosivi);
  • linoleumurilor și mușamalelor;
  • cernelurilor tipografice de calitate superioară;
  • pielăriei și săpunurilor;
  • astfalturilor de calitate, cu rezistență mare.

Turtele rămase de la extragerea uleiului conțin: 34-37% proteine brută, 30% glucide, 8% grăsimi, 6,5% săruri minerale. Nu se utilizează în cantități mari în hrana animalelor, din cauza conținutului de acid cianhidric – 0,45 g/kg turte. Eliminarea acidului cianhidric se face prin tratarea turtelor cu apă caldă, timp de 24 de ore. Prin acest procedeu, acidul cianhidric se volatilizează, iar turtele pot fi folosite în hrana animalelor. Turtele conțin 4-10% mucilagii: acid galacturonic, ramnoză, galactoză, xiloză, arabinoză, toate cu acțiune laxativ-purgativă.

Vezi aici oferte de unelte pentru grădinărit 

Semințele de in (Semen linii), uruiala (Farina linii) și turtele de in (Placenta linii) se utilizează în medicină, datorită acțiunii lor emoliente.

Uruiala, umezită cu apă caldă, are o acțiune emolientă și antiinflamatoare; se utilizează pentru tratarea bronșitelor, a durerilor intestinale și stomacale. Uleiul de in în amestec cu laptele de var formează linimentul, folosit pentru tratarea unor arsuri grave. Pleava conține 7% proteine, 4% grăsimi, 33% extractive neazotate. Când nu conține cuscută, pleava se utilizează în hrana animalelor, iar când conține cuscută, pleava se arde. Tot pleava se poate folosi ca materie primă pentru obținerea furfurolului. Tulpinile conțin celuloză și se utilizează pentru obținerea de: celuloză, hârtie și fibre pentru țesături grosiere. Rentabilitatea culturii de in crește prin utilizarea complexă a semințelor, a uleiului, tulpinilor și fibrelor de in. Acest lucru poate fi realizat prin cultivarea soiurilor mixte. Inul pentru ulei este o excelentă plantă premergătoare pentru multe culturi agricole.

Răspândirea culturii de in

Inul era cunoscut în Egipt, cu cca 4000 de ani î.e.n., în Orientul Mijlociu din epoca regatului babilonian, iar pe continentul American, din perioada precolumbiană. Pe glob, inul pentru ulei ocupă areale întinse între paralelele 36° latitudine sudică și 55° latitudine nordică. Suprafața cultivată cu in pentru ulei este de cca 3,5 mii ha. Suprafețe întinse cultivate cu in pentru ulei se găsesc în India, Rusia, Argentina, S.U.A., Ucraina, Franța, Polonia și Anglia.

În Africa, inul pentru ulei se cultivă până la altitudinea de 2500 m, iar în Europa, până la 1400 m. În România, inul pentru ulei a fost cultivat înainte de 1990 pe o suprafață de 50000 hectare. în prezent, inul pentru ulei se cultivă pe cca 2000 ha, cu o producție medie de cca 700 kg/ha dintr-un potențial al soiurilor de peste 1500 kg/ha . Cu toată criza prin care trece în prezent, inul pentru ulei rămâne una dintre cele mai importante plante tehnice pentru viitor, datorită valorii economice deosebite a uleiului pe care îl conține în .

Soiuri de in

Deși suprafața cultivată cu in este foarte redusă, în România sunt aprobate o serie de soiuri de in pentru ulei de mare productivitate, toate creații autohtone cu o capacitate crescută de adaptabilitate la condițiile ecologice din zonele de cultivare a inului pentru ulei și ale celui mixt:

  • oliana;
  • flurin;
  • alexin;
  • cristina;
  • floriana;
  • florinda;
  • fuin;
  • geria;
  • iunia 96;
  • oliana;
  • janina;
  • lirina;

Acestea sunt soiuri cu rezistență bună la cădere și cu rezistență mulțumitoare la boli. Dau producții mari de sămânță, cu conținut ridicat de ulei.

Inul – cerințe față de factorii de mediu

Există diferențe mari în ceea ce privește cerințele biologice, atât între inul de ulei și inul de fibre, cât și între inul de ulei și inul mixt.

Inul – cerințe față de căldură

Temperatura minimă de germinare este de 1-3 °C, iar cea optimă, de 5-6 °C. După răsărire (faza cotiledonală), inul rezistă puțin la temperaturile scăzute, iar înghețurile, chiar de scurtă durată, pot compromite cultura. Până la răsărire, inul rezistă la temperaturi de -7 °C, iar în faza de brădișor rezistă la temperaturi de-4… -5 °C, dacă acestea sunt de scurtă durată.

Între faza de brădișor și cea de înflorit, temperatura optimă de creștere este de 14-16 °C. Faza de înflorit-maturizare se desfășoară în condiții bune la o temperatură de 18-20 °C, cu un maxim de 24-26 °C la maturitate. În fazele de înflorire, polenizare, fecundare, oscilațiile termice stânjenesc fecundarea, formarea și maturizarea semințelor. Constanta termică pentru întreaga perioadă de vegetație este de 1600-1800 °C la inul pentru ulei și 1500-1700 °C la inul mixt.

Inul – cerințe față de apă

Inul pentru ulei are cerințe mai reduse în ce privește umiditatea decât inul pentru fibre, comportându-se ca o plantă mezofilă. În condiții optime de umiditate în sol, sistemul radicular poate asigura plantei suficientă apă pentru parcurgerea fazelor de vegetație. Inul dă rezultate bune dacă în timpul vegetației cad 150 mm precipitații, din care 50% în perioada brădișor-începutul înfloritului, corespunzătoare cu perioada de creștere intensă a tulpinii și de formare a primordiilor florale.

Lipsa apei din perioada de creștere a tulpinii determină scăderi semnificative ale producției, ca urmare a reducerii taliei tulpinii și a suprafeței foliare (se micșorează numărul de frunze pe plantă). Excesul de umiditate în faza de înflorit determină căderea plantelor și reduce producția. Surplusul de precipitații în faza de maturitate provoacă îmburuienarea culturii, pierderi de producție și de ulei. Inul mixt este mai pretențios în ce privește umiditatea decât inul pentru ulei, necesitând în cursul vegetației cca 200 mm precipitații.

Inul – cerințe față de lumină

Inul pentru ulei are cerințe ridicate de lumină, mai ales în partea a doua a vegetației. Sub aspectul fotoperioadei, inul pentru ulei și cel mixt sunt plante de zi lungă (16 ore cu temperatura de 17-23 °C). Stadiul de lumină se parcurge în 22-26 de zile. Lumina intensă și temperatura ridicată determină reducerea taliei, creșterea gradului de ramificare și acumularea unei cantități mai mari de ulei în semințe.

Inul – cerințe față de sol

Inul pentru ulei și mai ales cel mixt sunt pretențioase față de sol. Dau rezultate bune pe soluri cu textură mijlocie, profunde, cu fertilitate ridicată, bine structurate, bine aprovizionate cu apă, cu reacție slab acidă spre neutră, plane, fără crovuri, ușor accesibile în cursul perioadei de vegetație. Nu se cultivă pe soluri cu pH sub 6-7, alcaline, cu exces de umiditate, nisipoase, grele (mărnoase), erodate, pe cele care fac ușor crustă, îmburuienate cu graminee perene și alte buruieni greu de combătut.

Unde se cultivă inul?

Inul pentru ulei se cultivă cu rezultate foarte bune în stepa și silvostepa din Dobrogea, Câmpia Română și câmpia din vestul țării. Zona foarte favorabilă cuprinde:

  • partea centrală a Câmpiei Dunării (județele Călărași, Giurgiu, Teleorman, parte din județele Olt și Dolj);
  • sudul Dobrogei;
  • partea de vest a Câmpiei Banatului și Aradului.

Zona favorabilă I cuprinde: Câmpia Română, cea mai mare parte din Dobrogea, partea centrală a Câmpiei Banatului și Aradului, sudul și centrul Moldovei. Zona favorabilă II cuprinde: partea nordică a Câmpiei Dunării, vestul Câmpiei Moldovei și dealurile subcarpatice (parte din ele), estul Câmpiei Tisei (zona colinară din Banat și Bihor). Pentru inul mixt se găsesc condiții bune de cultură în zona de silvostepă din sud-vestul țării, o fâșie îngustă de-a lungul litoralului Mării Negre și partea de silvostepă din Moldova.

inul?

Inul se amplasează pe soluri profunde, permeabile, neafectate de eroziune, cu pH neutru sau slab acid (pH 6-7). Se evită amplasarea inului pentru ulei pe terenuri erodate, cu capacitate slabă de reținere a apei, în pantă. Se cultivă numai în asolamente de 6 ani.

Rotația culturii de in

Este o plantă tipică de asolament, nefiind cultivată în afara acestuia. Cele mai bune plante premergătoare pentru cultura de in sunt:

  • cerealele păioase;
  • leguminoasele anuale;
  • porumbul fertilizat organic, neerbicidat sau erbicidat cu triazine în doze sub 2,5-3 1/ha.

Sunt bune premergătoare pentru cultura de in:

  • sfecla pentru zahăr;
  • cartoful, când nu s-au semnalat atacuri de Rizoctonia şi

În cazul utilizării sfeclei și cartofului ca premergătoare, trebuie completate rezervele de fosfor, potasiu și bor din sol. Nu se amplasează după:

  • floarea-soarelui, care sărăcește solul de apă și potasiu;
  • sorg și iarba de Sudan, care sărăcesc solul în apă;
  • ovăz și seminceri de perene;
  • mei.

Inul nu se cultivă în monocultură, deoarece:

  • crește pericolul de atac de boli: antracnoza, fuzarioza, ruginile, septorioza;
  • se înmulțesc dăunătorii;
  • se produce fenomenul de „oboseală a solului”.

Inul revine pe aceeași solă după minim 6 ani. Este o excelentă plantă premergătoare pentru aproape toate culturile agricole, dacă tehnologia este aplicată corect.

Fertilizarea solului pentru cultura de in

Inul este pretențios în ce privește de fertilizarea, deoarece:

  • are sistemul radicular mai slab dezvoltat;
  • consumă multe elemente nutritive într-o perioadă scurtă de timp.

Consumul specific este mare: pentru o tonă de semințe plus producția secundară, inul pentru ulei consumă 57-70 kg/ha azot, 18-25 kg/ha fosfor, 32-55 kg/ ha potasiu. Azotul are un rol important în creșterea inului, începând cu primele faze de vegetație. Azotul se valorifică până în faza de înflorire, când cerințele de azot ale plantei se reduc. Consumul maxim de azot are loc în perioada de creștere rapidă (faza de brădișor-înflorire). Insuficiența azotului duce la:

  • limitarea creșterii plantelor de in;
  • reducerea gradului de ramificare;
  • reducerea numărului de capsule pe plantă și de semințe în capsule;
  • reducerea producției de semințe și ulei.

Azotul în exces: – prelungește perioada de vegetație;

  • determină ruperea plantelor;
  • sensibilizează plantele la atacul de boli.

Fosforul este necesar în nutriția plantelor de in încă din primele faze de vegetație. Consumul maxim de fosfor are loc în faza de îmbobocire-înflorire și în faza de formare a semințelor. Fosforul contribuie la:

  • acumularea uleiului în semințe;
  • îmbunătățirea calitatății uleiului;
  • mărirea rezistenței plantelor la rupere și boli;
  • scurtarea perioadei de vegetație;
  • mărirea gradului de ramificare;
  • mărirea numărului de capsule și de semințe în capsule.

Carența de fosfor se manifestă prin:

  • formarea pe plantă a unor frunze mici, strânse pe tulpină;
  • înflorire și fructificare slabe.

Potasiul este consumat de la răsărirea plantelor până la maturizarea semințelor, consumul maxim fiind la înflorire-formarea semințelor. Lipsa sau insuficiența potasiului influențează negativ calitatea semințelor și acumularea de ulei în semințe. Carența de potasiu se manifestă prin apariția necrozelor brune de-a lungul frunzelor.

Borul reduce atacul de bacterioză asupra frunzelor. În lipsa borului, florile de in avortează. Carența de bor se întâlnește pe solurile bogate în calciu. Stabilirea dozelor de minerale pentru inul de ulei se face în funcție de:

  • soiul cultivat;
  • gradul de aprovizionare a solului cu elemente fertilizante;
  • planta premergătoare și sistemul de fertilizare aplicat acesteia;
  • tipul de sol și rezerva de apă a acestuia.

Dozele optime de fosfor se stabilesc în funcție de:

  • nivelul producției care trebuie realizat;
  • conținutul solului în fosfor mobil.

Dozele orientative de fosfor în zonele de cultură a inului pentru ulei sunt de 60-90 kg/ha.

Potasiul se aplică în cultura inului pentru ulei, atât pe solurile sărace în potasiu, cât și pe cele bine aprovizionate cu acest element, pentru a echilibra raportul între azot și fosfor și a mări efectul sinergie al acestora asupra producției de in. În mod obișnuit, dozele de potasiu la inul pentru ulei sunt de 60-70 kg/ha potasiu.

Azotul joacă un rol deosebit de important în realizarea producției la inul pentru ulei și la cel mixt. Dozele de azot se stabilesc în funcție de:

  • producția estimată;
  • valoarea indicelui de azot.

În condiții de favorabilitate, valoarea raportului N.P.K. este 1:1,5:0.

Când planta premergătoare e o mare consumatoare de potasiu (sfecla, floarea- soarelui etc.), raportul N.P.K. este 1,0:1,5:0,5. Pe solurile brune luvice, raportul N.P.K. este de 1:0,7:0,6. La inul mixt, raportul de fertilizare N.P.K. favorabil este de 1:1:1. În funcție de planta premergătoare, sistemul de fertilizare aplicat anterior culturii de in și rezerva de umiditate, se face corectarea în plus sau în minus a dozelor de azot. Orientativ, dozele de azot la inul de ulei sunt de 32 kg/ha N pe soluri fertile și 64 kg/ha pe soluri mai puțin fertile. Perioada de aplicare a îngrășămintelor minerale:

  • fosforul și potasiul se aplică sub arătura de bază și numai în cazuri speciale la pregătirea patului germinativ, sub formă de îngrășăminte complexe;
  • azotul se aplică la pregătirea patului germinativ, toată doza sau fracționat: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ, restul în timpul vegetației, în faza de brădișor.

Doza aplicată în vegetație poate fi fracționată la rândul ei: jumătate o dată cu erbicidarea pentru dicotiledonate, jumătate o dată cu tratamentul de combatere a tripsului în perioada de alungire a tulpinii, în aceste faze se pot aplica îngrășăminte foliare, doza variind în funcție de tipul de îngrășământ foliar avut la dispoziție. La cultivarea inului mixt, mărimea dozelor de îngrăşăminte depinde de:

  • soiul cultivat (rezistența la cădere);
  • fertilitatea solurilor.

Borul este necesar pe solurile calcaroase sau calcarizate. El mărește fertilitatea florilor. Trebuie reținut că la inul pentru ulei dozele optime de îngrășăminte sunt legate de producția ce trebuie realizată și de fertilitatea naturală a solului.

Lucrările solului pentru cultura de in

Inul pentru ulei are cerințe ridicate în ce privește lucrările solului. El necesită un pat germinativ de calitate, lucrat grădinărește, cu o arătură nu mai adâncă de 20-22 cm. Arătura trebuie să încorporeze în sol, în totalitate, resturile vegetale ale culturii premergătoare. După culturile premergătoare recoltate timpuriu, în succesiune, pentru inul de ulei se fac următoarele lucrări:

  • dezmiriștirea la adâncimea de 10-15 cm, cu grapa cu discuri, imediat după recoltarea culturii premergătoare;
  • arătura la adâncimea de 20-22 cm.

După arătură se fac lucrări de menținere a arăturii: curățirea de buruieni, afânarea și nivelarea. Pe solurile superficiale, arătura nu trebuie să aibă adâncimea mai mare de 15-18 cm. După premergătoare recoltate târziu (porumb, floarea-soarelui sau sfeclă), adâncimea arăturii trebuie astfel aleasă încât să încorporeze cât mai bine resturile vegetale în sol. Până la intrarea în iarnă, arătura se întreține și se nivelează prin lucrări cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colți reglabili. Pregătirea patului germinativ se face primăvara devreme, cu agregate specifice calității arăturii la ieșirea din iarnă.

Inul
Inul

Pe terenuri nivelate din toamnă, cu combinatorul, precum și pe terenuri cu arătură denivelată, se lucrează cu grapa cu discuri, în agregat grapa cu colți reglabili sau cu cultivatorul, urmate obligatoriu de combinator. Grapa cu discuri este bine să fie utilizată la pregătirea solului primăvara numai în condiții excepționale. Adâncimea de afânare a solului pentru patul germinativ nu trebuie să depășească 4-5 cm. Numărul lucrărilor de pregătire a patului germinativ trebuie să fie cât mai redus, pentru a se evita tasarea și pierderea apei din sol.

Cum trebuie să fie sămânța de in pentru semănat?

Sămânța de in destinată semănatului trebuie să îndeplinească obligatoriu câteva condiții:

  • să provină din cultura anului precedent;
  • să fie certificată;
  • să aibă indici de calitate corespunzători STAS;
  • puritatea să fie de minim 97%;
  • germinația să fie de minim 85%;
  • culoarea și luciul să fie specifice soiului;
  • să fie liberă de cuscută și de buruieni de carantină.

Pentru prevenirea atacului de boli cu transmitere prin sămânță (fuzarioza, antracnoza, septorioza), sămânța se tratează cu unul din produsele: TIRADIN 70 PUS – 3,5 kg/t, TIRAMET 60 PTS – 3,0 kg/t, TIRAMETOX 90 PTS – 3,0 kg/t, VANCOZEB 3,5 – 3,0 kg/t. Pentru prevenirea atacului de dăunători din și de la suprafața solului după răsărirea inului, sămânța ar putea fi tratată preventiv cu unul din produsele insecticide: COSMOS 250 FS – 10 1/t sămânță, CRUIZER 350 FS – 10 kg/t sămânță, COSMOS 500 FS – 5 1/t sămânță, PROMET 30 EW- 15 1/t sămânță, GAUCHO 70 WF – 0,6 1/t sămânță, GAUCHO 600 FS – 0,41/t sămânță.

Pentru a se mări zona de protecție la tratamentul seminței de in, se pot amesteca fungicide (TIRADIN, TIRAMET etc.) cu un insecticid sistemic (COSMOS, GAUCHO etc.).

Tratamentul seminței se face pe cale uscată sau semiumedă. În tratamentul semiumed, se utilizează mașinile speciale de tratat semințe (Gustafson). Când tratamentul seminței se face cu produse din grupa I de toxicitate (carbofuranice), se iau măsuri severe de protecția muncii. Tratamentul seminței cu insecto-fungicide cu acțiune sistemică protejează plantele după răsărire, pe o perioadă de 17-18 zile, nefiind necesare tratamente în faza de cotiledoane-brădișor.

Când se seamănă inul?

Perioada de semănat este atunci când în sol, la adâncimea de 5 cm, timp de 4-5 zile, se menține o temperatură constantă de 4-6 °C. Semănatul inului pentru ulei trebuie să înceapă imediat după semănatul mazării și înainte de a se semăna sfecla și floarea-soarelui.

Semănatul timpuriu al inului oferă câteva avantaje ale acestei culturi:

  • asigură o răsărire rapidă și uniformă;
  • se evită atacul de pureci (Aphtona euphobiae) în primele faze de vegetație; când cultura poate fi compromisă;
  • se evită îmburuienarea culturii;
  • se scurtează perioada de vegetație cu 10-12 zile.

întârzierea semănatului prezintă o serie de dezavantaje:

  • o răsărire neuniformă, care afectează densitatea culturii;
  • atacul masiv de pureci;
  • se reduce creșterea și ramificarea plantelor;
  • scade producția de sămânță;
  • se reduce conținutul de ulei în semințe.

Calendaristic, perioada de semănat a inului pentru ulei este:

  • 5-20 martie în sudul țării și în Dobrogea;
  • 10-25 martie în vestul și estul țării.

Densitatea de semănat influențează puternic producția la inul pentru ulei. Cele mai bune rezultate se realizează cu densitatea de 800-1000 b.g/m². În condițiile de la Timișoara, la soiul Midin, cele mai bune producții de sămânță se realizează la densități de 1000-1200 b.g./m², iar la soiul mixt Istru, densitatea de cultivare este de 1400-1600 b.g./m².

La in, densitatea culturii este un element determinant al producției. în funcție de densitatea plantelor, se stabilesc celelalte elemente de productivitate: numărul de ramificații, numărul de capsule pe plantă și numărul de semințe în capsulă.

Cantitatea de sămânță variază în funcție de tipul culturii, densitatea și calitatea seminței:

  • la inul pentru ulei – 60-80 kg/ha;
  • la inul cu utilizare mixtă – 80-100 kg/ha.

Distanta între rânduri este de 12,5 cm. Reducerea sau mărirea distanței între rânduri la in nu influențează producția, dacă nu se schimbă densitatea. Adâncimea de semănat depinde de tipul de sol, gradul de pregătire a patului germinativ și umiditatea solului. Ea variază între 3 și 4 cm pe solurile mai ușoare și în primăverile secetoase și între 2 și 3 cm pe solurile mai grele, cu umiditate suficientă. Pentru semănat se folosesc semănătorile universale, reglate corespunzător și prevăzute cu grape lanțate, pentru a acoperi cât mai bine rândurile. În condițiile de pregătire corespunzătoare a patului germinativ, inul poate răsări și de la adâncimea de 5-6 cm.

Cum se îngrijește cultura de in?

Lucrările de îngrijire constau în:

  • distrugerea crustei înainte de răsărirea inului;
  • combaterea buruienilor;
  • combaterea bolilor și a dăunătorilor.

Distrugerea crustei apărute înainte de răsărirea plantelor de in se face cu o grapă ușoară sau un tăvălug ușor, trecându-se perpendicular pe direcția rândurilor. Combaterea buruienilor este necesară datorită sensibilității mari a inului la îmburuienare în primele 25-35 de zile de la răsărire, când are o creștere foarte înceată, fiind ușor copleșit de buruieni, ce pot compromite cultura. Reducerea potențialului de îmburuienare a inului se face prin respectarea locului în asolament și semănatul în perioada optimă.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale, se aplică preemergent următoarele erbicide:

  • DUAL GOLD 1 -1,5 L/ha;
  • DUAL 500 EC 4-5 L/ha;
  • DUAL 960 EC 1,5 – 3 L/ha;
  • BALAN 4 L/ha;
  • BALAN 18 CE 4-8 L/HA;
  • LASSO 5-7 L/ha;
  • DIIZOCAB 80 CE 4-6 L/ha;

Dozele mai mici se aplică pe solurile cu conținut mai scăzut de humus (sub 2%). Pe solele infestate cu odos (Avena fatua și A. ludoviciana), se aplică erbicide asociate: DUAL, BALAN sau DIIZOCAB, împreună cu AVADEX 3 1/ha. Erbicidele DUAL şi LASSO se încorporează sub combinator, la adâncimea de 3-5 cm. Erbicidele DIIZOCAB, BALAN și AVADEX se încorporează la adâncimea de 6-8 cm şi se amestecă foarte bine cu solul. Combaterea buruienilor dicotiledonate se face postemergent, cu unul din următoarele produse:

  • SDMA (2,4 D – 33%) 0,5-0,75 l/ha;
  • DICOTEX (MCPA 40%) 1-1,5 l/ha;
  • BASAGRAN (Bentazon 24%) 2,0-4,0 l/ha
  • BASAGRAN FORTE 2 l/ha;
  • GLEAN 10-15 g/ha
  • BUCTRIL M 280 0,75 l/ha
  • BUCTRIL RV-84 1,0 l/ha.

Erbicidele SDMA, BUCTRIL M, DICOTEX și GLEAN se aplică când inul este în faza de brădișor (8-10 cm), iar buruienile cu frunza lată sunt în faza de rozetă. în această fază, frunzele inului sunt acoperite cu un strat de ceară, care protejează plantele de efectul fitotoxic al erbicidelor. Erbicidul BASAGRAN se poate aplica și în faze mai avansate (16-18 cm).

Pe solele infestate cu odos unde nu s-a aplicat AVADEX-UL, se aplică în timpul vegetației erbicidul ILOXAN, în doza de 2-3 1/ha, când plantele de odos au 2-4 frunze.

În culturile infestate cu costrei (Sorghum halepense), se folosesc: FUSILADE SUPER în doza de 1,5-21/ha, AGIL 100 EC – 1,0-1,5 1/ha, FURORE SUPER 75 EW – 0,8-1,0 1/ha. Acestea se aplică atunci când plantele de costrei din rizomi au înălțimea de 15-20 cm, indiferent de faza de vegetație a inului. Erbicidul BUCTRIL se utilizează în culturile infestate cu buruieni care nu sunt combătute cu alte erbicide (Polygonum convolvulus). Tratamentul se face în timpul vegetației, când temperatura aerului este de peste 14 °C, iar umiditatea de 60-70%, fără vânt.

Vezi aici cum se cultivă ricinul

Nu se fac tratamente în vegetație dacă plantele sunt acoperite de rouă sau ude de ploaie, sau dacă sunt previzibile precipitații imediat după aplicarea erbicidelor. Erbicidarea se face numai pe timp frumos, fără vânt, cu avionul, elicopterul sau terestru. Combaterea bolilor și a dăunătorilor. Inul este atacat de o serie de boli care pot compromite cultura. Cele mai importante micoze patogene ale inului sunt antracnoza, bacterioza și fuzarioza. Prevenirea atacului de boli se face prin:

  • respectarea unei rotații de minim 6 ani;
  • utilizarea de sămânță sănătoasă;
  • cultivarea de soiuri rezistente;
  • tratarea preventivă a semințelor.

Apărute în cursul perioadei de vegetație, bolile inului sunt foarte greu de combătut. Se fac tratamente cu: FUNDAZOL 50 WP – 0,6 1/ha, METOBEN – 0,5 kg/ha, BAYLETON 25 + FUNDAZOL 50 WP – 0,5 + 0,6 kg/ha. Primul tratament se face la avertizare.

Inul are doi dăunători foarte păgubitori:

  • purecii inului (Aphtona euphorbiae);
  • tripsul inului (Trips linaris).

Atacul de pureci apare în faza de cotiledoane-brădișor, este extrem de păgubitor şi poate compromite cultura. Se previne prin tratamente la sămânță, care sunt obligatorii. în cazuri excepționale, când nu s-au făcut tratamente la sămânță și există simptome de atac, dăunătorul se combate cu SINORATOX R 35 – 1,5 1/ha, DECIS 2,5 CE-0,15 1/ha, FASTAC 10EC-0,1-0,15 1/ha.

Tripsul inului atacă în perioada de creștere intensă a plantelor, până la îmbobocire. Se combate prin stropiri, la intervale de 10-12 zile, cu SINORATOX 35 CE – 2,5-3 1 p.c./ha, DECIS 2,5 CE – 0,3 1/ha sau FASTAC – 0,1 1/ha. Combaterea cuscutei, dacă apare, se face prin cosire și ardere sau prin dezicarea vetrelor de cultură atacată. Irigarea asigură producții ridicate de sămânță la inul pentru ulei. Se fac 2-3 udări în perioada de creștere intensă și înflorire, cu norme de udare de 400-600 m³/ha.

Când se recoltează inul?

Inul se recoltează atunci când:

  • plantele ajung în faza de maturitate galben-târzie;
  • 80-90% din capsule au culoarea brună;
  • semințele au culoarea specifică soiului;
  • umiditatea semințelor este sub 13%.

Întârzierea recoltării inului de ulei duce la pagube, prin frângerea tulpinilor și ruperea capsulelor. Recoltarea se face cu combina, direct din lan. Combina trebuie să fie perfect reglată și adaptată pentru tăierea tulpinilor cu conținut ridicat de fibră. Pentru aceasta, la combină:

  • se montează și se reglează cuțitul lis (coasa);
  • jocul cuțitului trebuie să fie de 0,2-0,3 mm;
  • se reglează viteza maximă și cursa completă a cuțitului în lan;
  • patinele platformei de tăiere trebuie așezate cât mai jos;
  • transportorul melc se reglează în poziția limită de jos și este deplasat în față;
  • ghearele rabatorului se înclină spre spate;
  • rabatorul se reglează în poziția jos în față, cu turația la minimum;
  • viteza periferică a rabatorului va fi mai mare decât viteza de înaintare a combinei.

La batoză se reglează:

  • bătătorul 900-1050 de turații pe minut;
  • distanța dintre bătător și contrabătător: 12-16 mm la intrare şi 2-3 mm la ieșire.

Sistemul de curățire al batozei combinei

Este obligatorie etanșeizarea combinei prin montarea de garnituri de cauciuc cu burete la capacele elevatoarelor și la ramele sitelor de la curățiri, pentru a limita cât mai mult pierderile. Deplasarea combinei în lan se face cu viteza de 3,5-4 km/ oră. Producția posibilă la inul pentru ulei este de 1200-2000 kg/ha. Sămânța se păstrează la umiditatea de sub 10%.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar